Revista Presei – 4 august. „….. Întrebarea care se pune este: suntem în stare să producem 8000 MWh în maximul de consum? Radiografia unui dezastru energetic – Megawații dispăruți ai României…..”
| 04/08/2026 | Autor desy.demeter Categorii: Stiri / Revista Presei |
“Cum a ajuns România să ceară energie Ucrainei? Seceta a declanșat criza, dar cauzele vin din ani de incompetență și corupție sistemică …. România a ajuns să importe energie din Ucraina, țară aflată în război și a cărei infrastructură energetică este una dintre țintele principale ale atacurilor rusești. Seceta extremă explică momentul, nu însă și vulnerabilitatea. În spate sunt centrale promise și neterminate, capacități vechi retrase înainte de apariția înlocuitorilor, investiții insuficiente în rețele și stocare, proiecte foarte scumpe și contestate, dar și „băieți deștepți” din energie care s-au adaptat și au prosperat de-a lungul tuturor administrațiilor din ultimii peste 30 de ani. Pe scurt: incompetență și corupție sistemică. României nu i-au lipsit resursele. Avea una dintre cele mai bune poziții din regiune: gaze naturale, hidroenergie, două reactoare nucleare funcționale și alte două începute, cărbune , rafinării și un potențial important pentru energia eoliană și solară. ….Ucraina a acceptat să livreze electricitate în condiții comerciale. Bolojan a explicat că este vorba despre reciprocitate: România a furnizat energie Ucrainei când sistemul acesteia a avut probleme, iar Kievul poate exporta acum în perioadele în care dispune de un surplus. Importul nu este o anomalie într-o piață europeană interconectată. Problema este că România a ajuns să depindă la vârful de consum de disponibilitatea unui sistem bombardat constant de Rusia. …. Seceta a fost declanșatorul, nu cauza profundă Orice sistem energetic ar fi afectat de o asemenea secetă. Producția hidro scade, iar centralele care folosesc apa pentru răcire trebuie să își reducă activitatea. Și Ungaria a fost obligată să reducă producția centralei nucleare de la Paks. …. Am închis capacități înainte să construim altele România și-a asumat retragerea treptată a cărbunelui, atât din cauza poluării și a instalațiilor învechite, cât și prin angajamentele din PNRR. Tranziția era necesară. Eroarea a fost lipsa sincronizării. Noile centrale pe gaz, capacitățile eoliene și fotovoltaice, bateriile și rețelele care să le susțină trebuiau să fie gata înainte de închiderea vechilor centrale pe cărbune. În realitate, multe dintre proiectele de înlocuire au întârziat. În primul trimestru din 2024, puterea instalată a termocentralelor a scăzut cu aproximativ 11%, de la 6.185 la 5.447 MW, potrivit Transelectrica. Ulterior, România a cerut Comisiei Europene amânarea închiderii unor grupuri pe cărbune tocmai pentru că noile capacități pe gaz și regenerabile nu erau gata. Statul a rămas astfel prins între două riscuri: dacă închide centralele vechi, pierde o parte din producția controlabilă; dacă le păstrează, suportă în continuare costurile economice și de mediu ale unor instalații ineficiente. Iernut: centrala care trebuia terminată în 2020 Centrala pe gaz de la Iernut este unul dintre cele mai clare exemple de investiție strategică întârziată. Proiectul de 430 MW a început în 2016 și trebuia finalizat la începutul anului 2020. Primul contract de construcție a fost reziliat în 2021. Romgaz a încheiat un nou contract în 2023, dar l-a reziliat și pe acesta în septembrie 2025, după alte întârzieri. Termenul-limită pentru finalizarea și punerea în funcțiune a centralei a fost prelungit până la 31 decembrie 2026. …..” Integral: https://spotmedia.ro/
“România în pragul colapsului energetic ..… Întrebarea care se pune este: suntem în stare să producem 8000 MWh în maximul de consum? Radiografia unui dezastru energetic – Megawații dispăruți ai României Pentru a înțelege dimensiunea reală a crizei, trebuie făcut un recensământ al capacităților indisponibile. Imaginea este șocantă: aproape fiecare tehnologie de producere a energiei electrice este afectată de opriri, avarii, modernizări întârziate sau investiții abandonate. România intră într-o perioadă cu consum ridicat având mii de megawați indisponibili, în condițiile în care fiecare grup energetic contează pentru menținerea echilibrului Sistemului Energetic Național. Cea mai gravă situație este cea a centralei nucleare de la Cernavodă. Oprirea ambelor reactoare, determinată de nivelul foarte scăzut al Dunării și de necesitatea exploatării în condiții de siguranță, înseamnă dispariția din sistem a aproximativ 1.400 MW de producție în bandă. Este cea mai mare pierdere punctuală de putere instalată pe care o poate suferi România. Nici producția hidroenergetică nu poate acoperi acest gol. Debitele reduse limitează funcționarea hidrocentralelor, iar mai multe lacuri de acumulare au fost golite pentru lucrări de decolmatare și mentenanță. Dar seceta nu explică totul. Hidroelectrica are, în paralel, sute de megawați indisponibili din motive care nu au nicio legătură cu vremea. La Porțile de Fier I, cea mai mare hidrocentrală a României, două grupuri sunt complet oprite, iar un al treilea funcționează la numai jumătate din puterea nominală, aproximativ 100 MW în loc de 200 MW. Numai aici se pierd aproape 500 MW. La Vidraru, grupurile 1-4 sunt scoase din exploatare pentru modernizare în perioada 7 decembrie 2025 – 30 septembrie 2026, iar împreună cu indisponibilitățile de la Paltinu se mai adaugă aproximativ 230 MW. În total, peste 730 MW de capacitate hidro sunt indisponibili tocmai într-o perioadă în care sistemul are nevoie disperată de fiecare megawatt. Problema este însă mult mai profundă decât aceste opriri temporare. România continuă să țină blocate șapte proiecte hidroenergetice începute cu zeci de ani în urmă – Răstolița, Bumbești–Livezeni, Surduc–Siriu/Nehoiașu, Pașcani, Cerna–Belareca, Cornetu–Avrig/Căineni și Cerna–Motru–Tismana II. Unele sunt realizate în proporție de peste 70%, însă producția lor de energie rămâne blocată de ani întregi din cauza litigiilor, procedurilor administrative, avizelor de mediu și incapacității statului de a finaliza investițiile deja finanțate. Nici singurele hidrocentrale cu acumulare prin pompaj de pe Olt – Ipotești, Drăgănești, Frunzaru, Rusănești și Izbiceni – nu sunt utilizate la adevăratul lor potențial. În loc să funcționeze ca instalații de stocare, indispensabile pentru integrarea producției eoliene și fotovoltaice, acestea sunt exploatate exclusiv ca hidrocentrale clasice, în timp ce România discută de ani de zile despre nevoia unor noi capacități de stocare. Situația sectorului termoenergetic este la fel de îngrijorătoare. La ELCEN, CET Vest a fost grav afectată de două incendii produse într-un interval scurt, iar informațiile privind calendarul reparațiilor sunt limitate. CET Sud și CET Progresu trec prin lucrări de mentenanță (să vedem dacă se pot pune în funcțiune până la jumătatea lunii august) , însă vechimea instalațiilor ridică semne de întrebare privind capacitatea lor de a susține funcționarea continuă în perioadele de temperaturi extreme maxime. În același timp, Electrocentrale Craiova, cu aproximativ 300 MW instalați, se află în insolvență, ilustrând degradarea accelerată a sectorului termoenergetic românesc. Lista marilor întârzieri este și ea impresionantă. Centrala pe gaze de la Iernut, care ar fi trebuit să contribuie de ani buni la siguranța alimentării cu energie, este încă nefinalizată după mai bine de un deceniu de întârzieri. …..” Integral: https://www.contributors.ro/
“Dragoş Damian, Terapia Cluj: O sursă inepuizabilă de energie – Regia Autonomă a Huilei, Antracitului şi Turbei .… Pentru ca astăzi a fost declarata stare de alertă la nivel naţional pentru ca nu mai producem energie din cauza secetei – deşi am primit bani grei din Green Deal ca sa pariem de energia verde, apă, soare, vânt, dar pentru asta a trebuit sa închidem fabrici, uzine si combinate de cărbune, gaze şi petrol; Pentru ca ni s-a spus sa drămuim consumul de energie din gospodării, deşi ne aflam într-o perioada lejeră de vacanţe, concedii şi călătorii în care jumătate din romani sunt in Grecia, Turcia, Egipt, Spania, Italia, astfel încât nu are cine sa consume energie in gospodării; Pentru ca ni s-a spus ca la nevoie marii consumatori industriali vor fi decuplaţi de la reţeaua de energie pentru a scădea consumul, deşi nu mai avem mari consumatori industriali, am închis fabrici, uzine si combinate de chimie, petrochimie, siderurgie si metalurgie. Am putea totuşi decupla de la reţeaua de energie fabricile de medicamente, câte au mai rămas – dam o mână de ajutor MS si CNAS care vor sa le închidă prin orice mijloace ca sa aducă medicamente doar din import, aşa cum vine mâncarea, chimia, energia si apărarea; …. Pentru ca toţi miniştri energiei ne-au asigurat din 2020 încoace ca totul este foarte bine si ca vom primi bani grei din Green Deal ca sa pariem de energia verde, apă, soare, vânt, dar pentru asta trebuie sa închidem fabrici, uzine si combinate de cărbune, gaze şi petrol; Pentru mulţimea de “băieţi deştepţi” care au blocat proiecte de energie verde şi, mai ales, au discreditat prin toate căile SMR-urile; prin contrast, Polonia a aprobat deja construcţia a 24 de reactoare; ….. Pentru toate acestea dar şi pentru multe alte aventuri din sistemul energetic naţional merită să ne amintim de iconicul grup Divertis şi de şi mai iconicul acronim inventat de ei, R.A.H.A.T – Regia Autonomă a Huilei, Antracitului şi Turbei. .….” Integral: https://www.zf.ro/
“Un an de la debutul „planului de austeritate“. Anvelopa salarială în sistemul bugetar se reduce la 8% din PIB – în 2026, sub media UE. Angajaţi la stat, cu 33.000 mai puţini decât acum un an Statul a făcut economii de 8 mld. lei din salarii şi pensii de stat după instituirea austerităţii bugetare, în august 2025 ♦ Numărul de angajaţi la stat a scăzut cu 33.000 între mai 2025 şi mai 2026 ♦ Cheltuielile de personal s-au redus cu 3,3 mld. lei, la şase luni din 2026, an/an, după o reducere de 4,2 mld. lei între august şi decembrie 2025 comparativ cu aceeaşi perioadă din 2024 ♦ Cheltuielile cu pensiile s-au redus cu 600 mil. euro în S1/2026 an/an, (minus 0,5%). …. Guvernul Bolojan a venit acum un an chitit să îndrepte situaţia şi a majorat începând cu august (apoi, într-o a doua etapă, în ianuarie curent) taxele (în principal TVA) şi a redus o parte din cheltuieli: ajustarea pensiilor cu inflaţia a fost prorogată în 2026 pentru 2027 şi unele din sporuri şi prime au dispărut din veniturile salariaţilor bugetari. Între august şi decembrie 2025, cheltuielile de personal au fost mai reduse decât cele din aceeaşi perioadă a anului precedent cu 4,2 mld. lei. Iar, în primul semestru din 2026 cheltuielile de personal au fost mai mici decât în S1 din 2025 cu 3,3 mld. lei (minus 4%). Amânarea indexării pensiilor cu inflaţia a însemnat cheltuieli în minus de 600 mil. euro, în S1 din 2026 faţă de S1 2025 (minus 0,5%, an/an). „Economii“, în total, de 8 mld. lei, la 30 iunie din aceste două surse, salarii şi pensii. …..” Integral: https://www.zf.ro/
“Măsura de austeritate pe care nu a anunțat-o nimeni Mărturia unei românce concediate. Cum se ia ajutorul de șomaj. Sau cum nu se ia.
- Peste 5 milioane de oameni din România trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială.
- Măsurile de austeritate și creșterea inflației au afectat în mod inegal oamenii și au pus o presiune și mai mare pe cei mai vulnerabili.
- Articolul este realizat într-un proiect jurnalistic organizat de Asociația Media DoR și finanțat de Banca Comercială Română (BCR), în parteneriat cu HotNews, partenerul de publicare al proiectului.
La mijlocul lunii februarie, într-o dimineață pe la 11.00, am primit un telefon de la angajatorul meu care mă anunța că a decis închiderea diviziei la care lucram. ….Nu știam mare lucru despre șomaj. Am căutat pe internet pentru că mă interesa în principal câți bani aș primi. Intuiam că nu este mult pentru că nu m-a păcălit discursul public despre „șomerii bogați” și „asistații sociali îmbogățiți din banii noștri”, dar am vrut să văd cum ar trebui să calculez. Indemnizația de șomaj este formată dintr-o parte fixă dictată de indicatorul social de referință (ISR) și o parte variabilă, care reprezintă un procent din media salariului brut din ultimul an, în funcție de câți ani ai lucrat. …… Mai exact, în 2008 valoarea ISR-ului a fost stabilită la 500 de lei – cât era salariul minim brut din acel moment – și a fost înghețată la această valoare până în 2021. În perioada asta, salariul minim brut a crescut de aproape 5 ori (de la 500 la 2.300 de lei). Această înghețare a adâncit fix inegalitatea pe care ar fi trebuit să o prevină. Dacă în 2008, ISR-ul reprezenta 100% din salariul minim, în 2021 a ajuns să fie doar 21,7%. Din 2008 până în 2021 – valoarea ISR s-ar fi putut modifica prin hotărâre de Guvern, fără să existe vreo obligativitate de ajustare a acesteia – dar nu a fost crescută deloc. ….Prima indexare a avut loc pe 1 martie 2022, când ISR-ul a crescut de la 500 lei la 525,5 lei. Doar că asta s-a mai întâmplat încă doi ani, pentru că în 2025 și în 2026, din aceleași motive bugetare, ISR-ul a fost înghețat la valoarea din 2024, adică 660 de lei. ….Ajustarea cu rata inflației a ISR-ului, în 2025 și 2026, așa cum prevede legea, ar fi făcut ca valoarea acestuia să fie astăzi 748 de lei. …..În cei 13 ani în care ISR a stat înghețat la 500 de lei, România a trecut prin criza financiară din 2008, prin austeritate, prin redresare și prin creșteri alarmante ale inflației până azi, când suntem destul de aproape de o nouă creștere economică. Salariul minim a crescut de la 500 la 2.300 de lei, dar veniturile unui adult cu dizabilități au rămas neschimbate. …..” Integral: https://hotnews.ro/
“Avertisment din BNR, după decizia Fitch privind ratingul României: „Pericolul nu a trecut, e chiar mai mare” / Ce crede că e vital să fie făcut …. „Nu numai că nu a trecut (pericolul), dar este mai mare decât era înainte. Din cauză că ceea ce s-a întâmplat în ultimul an a fost aproape în exclusivitate către reducerea deficitului public, în special pe seama majorării impozitelor și a taxelor. Dar s-a făcut foarte puțin în ceea ce privește restructurarea de substanță, care e absolut necesară și nu mai poate fi întârziată”. „Chestiunea aceasta eu o identific sub numele de extracție de rente din sectorul public. Ea se manifestă pe o scară incredibil de mare, începând cu jaful, avem 10.000 de procese în care s-a ajuns la încetarea urmăririi din cauză că s-a prescris fapta, iar făptașii au rămas bine mersi cu ce au jefuit. Iar aici nu e vorba numai de sumele uriașe care s-au pierdut. E vorba că se generează un anumit sistem incredibil de pernicios”, a explicat consilierul guvernatorului BNR. Economistul a subliniat că reforma în companiile de stat este vitală pentru a trece următoarea evaluare. Deși acum am scăpat „milimetric”, el arată că pentru anul viitor România nu are niciun plan pentru a continua reducerea de deficit. …..” Integral: https://hotnews.ro/
“De la deciziile din ’90 la paralizia de azi. De ce nu poate fi România lider regional ….În spatele discursului public actual despre securitatea Mării Negre și ajutorul oferit vecinilor din Est se ascunde o realitate dureroasă: lipsa de viziune a Bucureștiului nu este o problemă recentă, ci o moștenire cronică. Modul în care clasa politică românească a gestionat relațiile cu spațiul ex-sovietic imediat după căderea comunismului a pus bazele vulnerabilităților geopolitice pe care le resimțim plin plin astăzi. Cel puțin aceasta este părerea politologului Cristian Nițoiu, cercetător în Marea Britanie, la Loughborough University Londra, expert în fostul spațiu sovietic. El e autorul unui studiu care analizează deciziile liderilor politici de la București între anii 1990 și 1993, într-un moment de maximă reconfigurare geopolitică regională. ….România a dat dovadă de ezitări în special în relațiile cu Moscova, dar și cu Kievul și chiar cu Chișinăul. Bucureștiul, spune expertul, a evitat în general să deranjeze mai cu seamă capitala Federației Ruse și s-a arătat mereu înclinat spre compromisuri. …. Pe de altă parte, pasivitatea externă este strâns legată de vulnerabilitățile politicii interne. Nițoiu arată că politicile externe ale României sunt dictate în principal de Ministerul de Externe sau de serviciile de informații, în timp ce clasa politică preferă să se abțină din teama de represalii externe: „Politicienii în general, ori din frică de a nu greși, ori din frică de a nu atrage atenție externă asupra lor, au ezitat să se implice pentru a susține cu adevărat interesele țării. Un motiv poate fi că dacă încearcă să joace, să intre în jocuri de putere, atunci și alte state, poate Uniunea Europeană, au diverse metode de a pune presiune pe ei. Și cum avem o serie mare de politicieni cu trecut, să spunem, nu foarte curat, cu probleme de corupție, este foarte ușor să constrângi acești politicieni, iar ei își dau seama de acest lucru”. Din acest motiv, aproape toate inițiativele strategice din România vin din zona serviciilor de informații și a diplomației de carieră, deși delimitarea dintre ele este din ce în ce mai greu de făcut. Diplomații de carieră nu au în general suficientă susținere, iar bugetele sunt insuficiente. Ministerul Afacerilor Externe funcționează cu un deficit de resursă umană și niciun guvern nu s-a preocupat să corecteze problema. Este adevărat, există excepții. Ambasade precum cea a României de la Washington cheltuie sume exorbitante, iar rezultatele sunt cel puțin mediocre. Dovadă și faptul că după un an și jumătate de când a fost instalată noua administrație americană, președintele Nicușor Dan nu a avut o întrevedere oficială cu omologul său american, Donald Trump, deși aproape toți liderii din Estul Europei au avut această ocazie. …..” Integral: https://adevarul.ro/
“Sat fără câini Auzim adesea că România este “altfel”. Că este “diferită” de ţările din Europa de Vest. Mai nou, se pare că şi Administraţia Prezidenţială încearcă să înţeleagă ceva. A pus un grup de intelectuali să răspundă la un chestionar şi a făcut un fel de broşură care pare scrisă cu ChatGPT, un document tipic “nicuşorist”, în care se face cu ochiul ultra-naţionalismului în speranţa (deşartă) că un eventual partid prezidenţial va rupe câteva voturi de la extremiştii oficiali. Dacă m-ar fi întrebat pe mine domnul Nicuşor Dan, în loc de raport i-aş fi dat o foaie de hârtie unde aş fi scris cu pixul “Sat fără câini”. …..Avem o Constituţie foarte prost scrisă. Procedura de selectare şi de validare a unui Cabinet este neclară. Dar asta nu înseamnă că Preşedintele României are dreptul să exploateze orice “găuri” sunt în textul Constituţiei. Din păcate, el asta face. L-a nominalizat pe Tomac dar l-a pus să îşi dea demisia înainte ca guvernul propus de el să intre la vot în Parlament. Contează asta, în termenii Constituţiei, ca o primă nominalizare? Habar nu am. Probabil că nu. Constituţia cere eşecul a două voturi succesive de învestire a Guvernului…..Dar asta nu înseamnă că este normal ca el să amâne nominalizarea unui Prim-ministru până la calendele greceşti. Dar uite că o face, pentru că nu este nimeni să îl tragă de mânecă la Palatul Cotroceni. …. Iată cum funcţionează satul fără câini. Schema este simplă. Nu ai câini. Şi atunci oricine face ce vrea. Să luăm un exemplu. Pe şoselele României este ca în politica României. Se trece pe roşu, nu se respectă nici o regulă, semnalizezi dreapta şi o iei la stânga, parchezi unde vrei, claxonezi în disperare, laşi geamul şi urli la ceilalţi participanţi în trafic. Poliţia? Nicăieri. Camere video? Nici una. Amenzi? Cel mult simbolice. Comparaţi cu situaţia Spaniei. Acolo doar 50 de radare amplasate pe şosele au adus la bugetul spaniol 132 de milioane de euro, după cum ne informează de curând un ziar. În Olanda au radare şi printre blocuri sau case. Acum câţiva ani am plătit o amendă care mi-a venit prin poştă în România pentru că depăşisem cu câţiva kilometri pe oră o limită de viteză de doar 30 de kilometri pe oră… Înapoi în România. Domnul Grindeanu de la PSD pretinde că partidul dânsului este în Opoziţie. Nici pe domnul Grindeanu nu îl trage cineva de mânecă. Cum să fii în Opoziţie dacă tu, şeful de Partid, eşti ditamai şeful Camerei Deputaţilor? Şi când ai oameni de la partid prin toate instituţiile şi ministerele? ….Te-ai fi aşteptat ca în România, după dezastrul din alegerile din Decembrie 2024, reţeaua TikTok să fie deja interzisă cu totul. Însă dinspre autorităţi nu se aude nici un zgomot. Absolut nimic. Cine să facă ceva? …. Domnul în pantaloni roşii pe care l-au votat atâţia români care stăteau cu faţa lipită de telefoanele mobile a revenit. La Călugăreni a făcut baie de mulţime şi a declarat: “Suntem neam de voievozi, nu de slugi”. Eu aveam impresia că unii sunt argaţi la SIE, dar ce ştiu eu?…. Ideea e alta. Chiar nu se găseşte nimeni să îl tragă de mânecă şi pe acest individ? De unde a scos-o pe asta că “noi suntem neam de voievozi”? Basarabii erau cumani. Brâncoveanu era dintr-o familie armenească. Fanarioţii erau, desigur, greci. Cantemir, din familie grecească. Lăpuşneanu, probabil din familie poloneză. Iancu de Hunedoara, româno-maghiar. Regii moderni, nemţi. ….” Integral: https://www.bursa.ro/
“Un timp al războiului Timpul pe care îl trăim este unul al războiului. De mai mult de un deceniu, din clipa în care Rusia a atacat Ucraina, spre a anexa Crimeea şi teritoriile din est, pacea nu mai este decât o iluzie: confruntarea militară redevine realitatea pe care nu o mai putem ignora. În Ucraina, ca şi în Iran, perspectiva păcii este din ce în ce mai îndepărtată. Cele două teatre de operaţii sunt legate prin mii de fire şi ele participă la un tablou cu mult mai vast, cel desenat de puterile revizioniste. Ambiţia Rusiei de a deveni imperiul care domină continentul se întâlneşte cu voinţa Iranului teocratic de a lua în stăpânire căile de comerţ globale, stabilind o nouă realitate prin intermediul şantajului şi al terorii. Peisaj după bătălie Ambele cazuri ilustrează, dramatic, limitele diplomaţiei şi ale dreptului internaţional. Pentru Rusia, pacea echivalează cu anihilarea Ucrainei, în vreme ce Iranul nu poate renunţa la linia politică ce defineşte natura regimului, aceea de ordin totalitar şi revoluţionar. Războaiele epocii noastre sunt, aşadar, alimentate de o logică ce face imposibil compromisul. În forme diferite, Rusia şi Iranul sunt confruntate cu o provocare similară. Eşecul militar nu este o opţiune, de vreme ce arhitectura lor interioară se întemeiază pe despotism şi pe coerciţie. Vladimir Putin nu poate supravieţui unei înfrângeri, în vreme ce teocraţia din Iran este obligată să ducă până la capăt programul de înarmare nucleară. Şi cum se poate imagina finalul unui război, în absenţa unei victorii militare decisive sau a negocierii care să ofere aparenţa unui acord acceptabil ambelor părţi? Iată întrebarea ce se naşte pe acest fundal de anxietate colectivă. Eşecul memorandumului de înţelegere dintre Iran şi Statele Unite este imaginea incapacităţii de a dialoga cu un regim revoluţionar şi autocratic. Regimul de la Teheran nu este şi nu poate fi un stat care să se adapteze pragmatic. ….. În măsura în care Statele Unite au definit un ţel politic al acţiunii lor, acesta este împiedicarea Iranului de a avea acces la o armă nucleară şi eliminarea potenţialului de şantaj exercitat asupra strâmtorii Ormuz. Dar asemenea obiective implică, în realitate, o schimbare de regim la Teheran. Continuitatea teocraţiei reprezintă punctul de plecare al unui efort viitor de înarmare. Coexistenţa dintre Iranul totalitar şi vecinii săi arabi este imposibilă. Semnificativ, nu Israelul este vizat de rachete, ci naţiunile din Golf şi Iordania. Iranul a iniţiat un război nedeclarat împotriva acestor state. Supravieţuirea Iranului, în forma sa actuală, subminează orice tentativă de pacificare a regiunii. O campanie militară care ar lăsa intact edificiul din Iran ar fi un eşec. Dilema administraţiei Trump o evocă pe aceea a predecesorilor săi. Dificultatea de a gestiona dosarul care îşi are originile în catastrofa din 1979 este evidentă. ….Un asemenea timp al războiului impune o datorie aroniană de luciditate. Înarmarea este, de acum înainte, garanţia libertăţii, iar alianţele dintre naţiuni sunt, mai mult ca oricând, vitale, de vreme ce izolarea sau neutralitatea sunt doar opţiuni suicidare. Spre a evita un război general este nevoie de curajul colectiv al descurajării. …..” Integral: https://www.contributors.ro/
“Guvernul dezvoltă un AI care îți va cere o copie de buletin orice îl întrebi ….. Astfel, dacă utilizatorul va dori să-l întrebe ceva pe AI, acesta îi va cere o copie după buletin, să fie sigur că are 18 ani și este cetățean al Uniunii Europene. Pentru mai multă siguranță a datelor personale, copia de buletin va fi distrusă imediat după ce va răspunde la întrebare, să nu cadă pe mâna hackerilor. Totuși, va exista și o opțiune pentru ca utilizatorii să nu trebuiască să dea copia de buletin de fiecare dată și anume o semnătură electronică. Aceasta se obține de la una din cele 5 firme aprobate de ANAF și constă într-un stick USB, care funcționează deocamdată doar pe platforma Windows, ce trebuie introdus în calculator de fiecare dată când se dorește utilizarea AI-ului. Acesta stick trebuie reînnoit anual, contra unei sume modice de doar 250 de lei. …..” Integral: https://www.timesnewroman.ro/
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
“Un profesor român din SUA îi spune lui Nicușor Dan că ar trebui să îi mulțumească lui Ilie Bolojan pentru că Fitch nu ne-a retrogradat la junk…..”
https://hotnews.ro/un-profesor-roman-din-sua-ii-spune-lui-nicusor-dan-ca-ar-trebui-sa-ii-multumeasca-lui-ilie-bolojan-pentru-ca-fitch-nu-ne-a-retrogradat-la-junk-2316242