Primul (şi ultimul) Împarat Gnostic
| 21/02/2013 | Autor theophyle Categorii: Esoterica, Magazin Istoric |
Flavius Claudius Julianus , nepotul de frate al marelui Constantin, fiul fratelui lui Iulius Constantinus (asasinat in 337 d.Hr) si ultimul imparat al Dinastiei Constantiniana, a fost singurul imparat gnostic si ultimul imparat Bizantin care nu a fost crestin. Julianus, pe romaneste Iulian, a ramas cunoscut in istorie sub “porecla” ingrata dar adevarata, Iulian apostatul. Inainte de a-l cunoaste istoriceste pe Iulian apostatul, am avut ocazia sa citesc mai intai cartea lui Gore Vidal “Julian” si putin mai tarziu cartea lui Rowland Smith, “Julian’s Gods”, asa ca am hotarat ca omul trebuie “investigat” – cum se poate ca un nepot a lui Constantin cel Mare sa devina atat de anti-crestin. Ei bine nu se poate si nici nu a fost asa. Imparatul Iulian a fost un intelectual desprins de timpul si locul in care a trait, latinist intr-o lume greaca, roman intre greci, general de geniu si intelectual de marca, nu-si putea gasi locul in Bizantul care devenise deja focar de viespi otravitoare.
Născut la Constantinopol ca fiu al lui Iulius Constantinus (fratele lui Constantin cel Mare), Iulian este elev al lui Edesius (Aedesius – ganditor gnostic si elev al lui Iamblichus) si bun prieten cu Grigore de Nazianz (Sf. Grigore din Nazianz) si Vasile cel Mare (Vasile din Cezareea Cappadociei). Aceasta cunostinta a fost ascunsa de Biserica timp de secole, inclusiv fragmentele corespondentei dintre ei, care au fost descoperite in ultimele decenii al secolului trecut (XX). Problema lui Iulian consta in superba educatie pe care a primit-o. Educatia lui Iulian a fost o una stricta crestin-ariana (erezia Ariana), care pe atunci nu era recunoscuta drept erezie; nu trebuie uitat ca primii doi imparati crestini ai Bizantului, Constantin al II-a si Valens (care a domnit dupa Iulian) au fost crestini Arieni. Facand o analiza doctrinara intre crestinismul Arian si neoplatonismul pagan, Iulian il prefera pe al doilea. Edictele anticreştine de care a fost acuzat nu au existat niciodata. Se spune si ca a abandonat religia creştină în 351 în favoarea unui monoteism neoplatonician si asta fara nici un fel de proba. Iulian doreste un singur lucru – ca locuitorii Imperiui Roman sa detina libertatea alegerii religioase. Cunoscut in istoria evreilor sub numele de Iulian Elenul, este slavit pentru edictul din Februarie 362, in care garanteaza libertatea de cult si le da voie sa-si reconstruiasca templul in Ierusalim (consemnat si in lucrarile istoricului latin Ammianus Marcellinus).
Si totusi care a fost crezul lui Iulian? Dupa o perioada de initiere in misterele Elusiene si in religia secreta a lui Mitra, Iulian se opreste dupa o gandire filozofica aprofundata (si consemnata) la Dumnezeul universal descris de Plato in Timeus (Timaeus) si adopta Henosis-ul ca doctrina religioasa. Despre henosis (unitatea religioasa, religiile misterice si Hermes Trismegistul) vom discuta in postarea de maine. Iulian a fost posesorul unei vaste culturi filosofice şi filologice, lăsand o bogată şi multilaterală operă literară, scrisă în limba latina si greacă.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Pe Jupiter! Ce coincidenta.
Tocmai am terminat de cititi Julian Comstock: A Story of 22nd-Century America de Robert Charles Wilson o paralela superba a personajului din topic. Recomand calduros!
Multzumesc pentru recomandare.Eu am citit-o sper ca si altii sa o citeasca. Merita
Salutare tuturor.
Daca n-ar fi facut tampenia cu armura, Flavius Julianus avea sanse a ramane in istorie precum un imparat roman in traditia celor Cinci Buni Imparati.