Joseph Ratzinger, Papa Benedict al XVI-lea
| 12/02/2013 | Autor theophyle Categorii: Eveniment, International |
Benedict al XVI-lea este primul papa in 597 de ani care se retrage in viata din functia papala. O hotarare aproape imposibila, neconforma doctrinei catolice 
conservatoare, pe care a promovat-o Joseph Ratzinger toata viata. Ultimul demisionar din functia papala a fost Papa Grigore al XII-lea (Angelo Correr). Grigore al XII-lea a demisionat in umbra “Schismei Apusene”, urmare incercarilor de a unifica biserica catolica in Conciliul de la Konstanz din 1415. Nici pe departe cazul Papei Benedict al XVI-lea.
Canonul catolic nu prevede incapacitate din motive de sănătate, temporare sau definitive ale unui papa si nici nu precizează cine are autoritatea de a certifica faptul că papa este inapt din punct de vedere medical. În 2005, unele surse au sugerat că Papa Ioan Paul al II-lea ar trebui să demisioneze din cauza stării sale de sănătate. Oficialii Vaticanului, în frunte cu Cardinalul Ratzinger prefectul Congregației pentru Doctrina Credinței (Congregatio pro doctrina fidei – de fapt numele formal al Inchizitiei), au exclus întotdeauna această posibilitate. Astazi, Papa Benedict al XVI-lea, succesorul Papei Ioan Paul al II-lea, a anunțat demisia din acest motiv. Parerea mea – un cutremur adevarat in Biserica Catolica.
***
Joseph Ratzinger, la vârsta de 78 de ani, este cel mai în vârstă papă ales de la papa Clement al XII-lea în 1730 și primul pontif german după Adrian al VI-lea între 1522-1523. Între anii 1946 și 1951, Joseph Ratzinger studiază Teologia și Filosofia la Universitatea din München. În 1951 este hirotonisit preot, împreună cu fratele său mai mare Georg Ratzinger. În anul 1953 devine Doctor în Teologie, iar în 1957 Docent pentru Teologie fundamentală al Universității din München. La vârsta de 31 de ani (1958) primește funcția de Profesor pentru Dogmatică și Teologie fundamentală la Institutul superior de Filosofie și Teologie din Freising și predă în același timp la universitățile din Bonn, Münster, Tübingen și Regensburg, până în anul 1977. În martie 1977, Papa Paul al VI-lea îl numește Arhiepiscop de München , două luni mai târziu este ridicat la rangul de cardinal. La 25 noiembrie 1981, Papa Ioan Paul al II-lea îl numește prefect al „Congregației pentru Doctrina Credinței”, în anul 2002 devine Decan al „Colegiului Cardinalilor” și Episcop de Ostia. Din 1986 până în 1992, cardinalul Ratzinger a funcționat ca președinte al Comisiei pentru prepararea Catehismului Bisericii Catolice.
Considerat in perioada de formare teologica drept reformator, Joseph Ratzinger participa la istoricul Conciliu al Vaticanului – II (1962-1965), în calitate de consilier al Arhiepiscopului din Köln, cardinalul Joseph Frings. Dupa acest Conciliu, Joseph Ratzinger va publica “Repere teologice ale Conciliului Vatican II (1963-66)” ( Theological Highlights of Vatican II), – parerea mea interpretari inovatoare, care trebuiau sa conduca Biserica Catolica spre Secolul XX- XXI. Din nefericire, multe dintre concluziile prezentate de el in aceasta lucrare si in cea care a urmat-o “Credință și viitor (1970)” (Faith and Future) au fost diluate in timp si transformate in vechile dogme cvasi medievale, pe care le-a re-adoptat Joseph Ratzinger.
La inaugurarea pontificatului său, Papa Benedict al XVI-lea a spus răspicat: “Nu am nevoie să prezint un program de guvernare”. Și a continuat: “Adevăratul meu program de guvernare nu este acela de a face voia mea, de a urma ideile mele, ci acela de a mă dispune, împreună cu întreaga Biserică, la ascultarea cuvântului și a voinței Domnului și de a mă lăsa îndrumat de El, așa încât să fie El însuși cel care conduce Biserica în acest ceas al istoriei noastre.” .
Teologia lui Joseph Ratzinger a fost bazata pe trei teme principale: (a) Apropierea de Cristos (“Friendship with Jesus Christ”), el mentionand ca de aceasta apropiere depinde sufletul si conduita credinciosului; (b) Lupta impotriva “dictaturii relativismului” , avand in vedere ca in perspectiva filozofică relativismul este acea atitudine care declară că nici o percepție, nici o reprezentare nici o interpretare de descriere, nici o măsurătoare de stare, nici o descriere a realității nu este unică și absolută, că există o infinitate de sisteme referențiale, care pot prelua și caracteriza într-un fel determinat realitatea sau individul. Credinta neputand fi relativa; (c) Raționalitatea crestinismului – in discuția cu secularismul și raționalismul laic, una dintre ideile de bază este descrisa intr-un discurs, care s-a transformat intr-o lucrare, care descrie “criza culturii” în Occident. Discursul a fost rostit cu o zi înaintea decesului Papei Ioan Paul al II-lea, când s-a referit la creștinismul ca religie a Logosului (din limba greaca termenul care descrie “cuvântul “, “rațiune”, “sensul”, sau “inteligenta”).
Avand in vedere ca Benedict al XVI-lea a urmat unui mare papa, Papei Ioan Paul al II-lea, nu va putea fi considerat un mare pontif. Un lucru poate fi insa sigur: Joseph Ratzinger, Papa Benedict al XVI-lea a fost unul dintre cei mai mari teologi crestini ai ultimelor doua secole.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Citesc in fiecare zi cu placere si interes acest blog. Pana azi nu am avut ocazia sa intervin, pentru ca nu mi s-a parut ca as aduce ceva nou conversatiei.
Dar traind la Roma cativa ani am avut ocazia de a cunoaste di urmari religia catolica si Vaticanul mai indeaproape.
Imi permit doua observatii:
1. este adevarat ca incapacitatea din motive de sanatate nu este prevazuta in dreptul canonic, dar este prevazuta demisia. Este necesar ca demisia Papei sa fie un act liber si manifestat public. Incredibil, dar nimic mai mult. Sursa (in engleza): http://www.vatican.va/archive/ENG1104/__P16.HTM
Regula a fost introdusa in anul 1982.
2. Nu cred ca posibilitatea demisiei a fost intotdeauna exclusa (cred ca a fost mai degraba un subiect tabu). Intr-un interviu acordat in 2010 jurnalistului Peter Seewald, Papa Benedict al XVI-lea a admis posibilitatea demisiei atunci cand un Papa este in imposibilitatea fizica, mentala si spirituala de a conduce Biserica Catolica. Vorbea de un drept si chiar de o obligatie in unele cazuri. Interviul a fost transformat intr-o carte, Lumina lumii.
Trebuie sa spun ca intotdeauna m-a surprins abilitatea Bisericii Catolice de a tine pasul cu modernitatea si de a se introduce in discursul public. Evident, intr-un mod cu totul special, pentru ca mesajul crestin pe care il promoveaza este neschimbat de 2000 de ani. Valorile crestine sunt aceleasi, dar se schimba modul de a iesi in intampinarea omului de rand, de pe strada, in incercarea de a-l apropia de Dumnezeu in anul 380, 1545 sau 2013. Mutatis mutandis?