Europa naţiunilor: (1) Cehoslovacia şi Belgia
| 09/02/2013 | Autor theophyle Categorii: GeoPolitica, Stiri Europene |
Cehia si Slovacia
Cehoslovacia a existat din 1918 până la 31 decembrie 1992. La 1 ianuarie 1993, conform unei decizii politice anterioare a Parlamentului Cehoslovaciei a fost împărtită în Republica Cehă si Slovacia, conform unui proces politic pasnic cunoscut sub numele elegant de Divortul de Catifea.
Cetatenii Cehoslovaciei nu au fost cu toţii mulţumiţi de această dezvoltare politica, ci chiar dimpotrivă. Potrivit sondajelor de opinie, o majoritate de cehi şi slovaci erau împotriviţi separării. Dar acum nici ei nu o regretă. Chiar şi slovacii, fraţii mai fragili, nu au suferit din punct de vedere economic. În calitate de cetăţeni ai unui stat independent, ei ştiu mai bine să se apere decât atunci când depindeau de finanţele cehilor. Dar relaţiile dintre ei sunt cele care au profitat cel mai mult de despărţire. Acestea sunt în prezent mult mai bune decât atunci când cehii şi slovacii erau compatrioţi.
Inițial, cetățenia dublă nu a fost permisă, deși după câțiva ani a devenit posibilă. Puține persoane dețin la ora actuală cetățenie dublă cehă și slovacă, și după aderarea ambelor țări la Uniunea Europeană în 2004, această problemă a 
devenit aproape inexistentă. Cetățeni a ambelor țări noi au avut dreptul de a călători în cealaltă țară fără pașaport și au putut să lucreze fără permis oficial (acest drept a fost folosit de foarte mulți slovaci care au plecat să lucreze în Cehia).
Dizolvarea federației cehoslovace a avut impacte negative asupra ambelor economii, mai ales în 1993, din cauză că relațiile de import-export între cele două republici a trebuit să devină internaționale și să se conformeze la birocrația pe care acest proces o aduce. Înaintea „divorțului”, au fost multe speranțe că dizolvarea federației va aduce beneficii economice pentru Cehia, care nu va mai trebui să suporte o Slovacie mai puțin dezvoltată. Aceste speranțe nu au fost realizate în plin, deși Cehia a demonstrat o creștere economică destul de semnificativă, în contextul tranziției, în anii 1990. O altă prezumție economică a fost faptul că Slovacia va deveni o economie tip „tigru” nefiind eclipsată de Cehia. Acest lucru s-a întâmplat, mai ales după 2000, când Slovacia a devenit o economie cu o creștere economică foarte puternică.
Flandra si Valonia
Belgia este situată pe frontiera ce divide Europa germanică de Europa latină iar cele două mari regiuni ale țării marchează acest lucru. Regiunea de limbă neerlandeză Flandra, situată în jumătatea de nord a țării, are 58% din populație iar regiunea de limbă franceză Valonia, situată în jumătatea de sud, are 32% din populație. Regiunea Capitalei Bruxelles, oficial bilingvă, este o enclavă majoritar francofonă situată în Regiunea Flamandă, dar în apropiere de frontiera cu regiunea valonă și are 10% din populație. O mică comunitate germanofonă există în estul Valoniei. Diversitatea lingvistică și conflictele politice și culturale asociate acesteia sunt reflectate în istoria politică și în sistemul complex de guvernarre.
Fiecare Comunitate și Regiune are propria adunare legislativă și propriul guvern. Regiunea Capitalei Bruxelles este oficial bilingvă, ambele Comunități majore exercitându-și autoritatea pe teritoriul acesteia, pentru chestiunile comunitare comune existând o Comisie Comunitară Comună. Viziunile diferite ale celor două Comunități majore se reflectă în structura particulară a instituțiilor oficiale federale. În Flandra Comunitatea și Regiunea au fuzionat, în timp ce Comunitatea franceză s-a limitat doar la transferarea unor competențe către Regiuni. Din acest motiv, sistemul administrativ este asimetric, instituțiile echivalente din Regiuni diferite neavând aceleași puteri. Conflictele dintre diferitele corpuri instituționale ale structurii federale sunt rezolvate de către Curtea Constituțională a Belgiei.
Provinciile și Regiunea Capitalei Bruxelles sunt subdivizate în comune. Cu excepția celor 19 comune din Regiunea Capitalei care sunt bilingve franco-neerlandeze, comunele din cele 2 regiuni au o singură limbă oficială, limba comunității de care ține comuna. Din acestea 27 sunt comune cu facilități, comune în care o serie de servicii publice sunt oferite în altă limbă decât limba oficială a comunei. Din punct de vedere electoral și al organizării teritoriale a tribunalelor, comunele sunt grupate în arondismente.
Dacă Flandra şi Valonia ar fi fost căsătorite, s-ar fi despărţit cu mult timp în urmă. De când a fost iniţiat procesul de regionalizare, în anii 1970, conflictele asupra repartizării competenţelor s-au înlănţuit într-un ritm frenetic. Nici măcar un terapeut nu ar mai şti ce să facă!
În relaţiile internaţionale, totuşi, nu se aplică aceleaşi criterii ca între relaţiile dintre oameni. Ideea de despărţire nu a fost niciodată populară, nu numai pentru că perturbă stabilitatea, dar şi pentru că majoritatea oamenilor nu găsesc că diferenţele lingvistice şi identitare sunt un motiv suficient pentru a se despărţi. Pe scurt, mişcările separatiste cu greu pot conta, în ţările occidentale, pe simpatia maselor.
Dar, uneori, este pur şi simplu imposibil de a face altfel. Ne putem atunci întreba dacă nu ar fi mai bine să ne părăsim buni prieteni, decât să ne păruim până când consecinţele vor deveni imprevizibile. Ca şi în multe căsătorii, nu există niciun temei pentru a anticipa o separare în cazul Belgiei. Naţionaliştii flamanzi pretind desigur contrariul, dar la înfiinţarea ei Belgia nu era deloc o ţară artificială.
Nici chiar discriminarea limbii olandeze nu a putut afecta relaţia dintre flamanzi şi valoni. Dar odată cu stabilirea unor entităţi federale distincte a fost iniţiat un proces imposibil de stăvilit. Bariera lingvistică a devenit atunci un zid.
Şi chiar dacă se găseşte o soluţie, se va amâna doar problema până la următoarea criză. Exemplul Cehoslovaciei arată că este mai bine, în astfel de cazuri, să te desparţi. Şi în acea ţară, toată lumea se întreba de ce trebuia neapărat ca ţara să se rupă. Ca şi flamanzii şi valonii, cehii şi slovacii păreau sortiţi să rămână pentru totdeauna împreună.
În ciuda reproşurilor reciproce – slovacii se simţeau trataţi ca cetăţeni de rangul doi, cehii susţineau mereu că trebuiau să plătească pentru ceilalţi – nimic nu părea să anunţe o sciziune după căderea comunismului. Spre deosebire de flamanzi şi valoni, locuitorii Cehoslovaciei vorbeau mai mult sau mai puţin aceeaşi limbă, deci nu erau chiar în situaţia belgiană.
Separarea de catifea ar trebui deci să fie un exemplu pentru Belgia, unde problemele comunitare sunt mult mai mari decât în fosta Cehoslovacie. De altfel o criză economică nu este de temut. Spre deosebire de cehi şi slovaci în 1992, flamanzii şi valonii au plasa de siguranţă a pieţei unice europene. Chiar şi cu privire la problema capitalei Bruxelles, care este totodată o regiune distinctă, dar şi capitala Flandrei, separarea nu este neapărat un obstacol. Proiectarea unei soluţii belgiene nu ar trebui, în special într-un moment când conceptul de teritorialitate este mai flexibil, să constituie o misiune imposibilă.
Bibliografie:
Arblaster, Paul. A History of the Low Countries. Palgrave Essential Histories (Hardcover 312pp ed.). Palgrave Macmillan, New York. 2005
WikiCommon
Dupa un articol original publicat in Volkskrant, aduce in limba romana PressEurop.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna dimineata
SENZATIA (deliberat majuscule, pentru accentuare 🙂 ) mea acum cativa ani a fost de deruta la trecerea din Slovacia in Cehia. vinite separate, platite impreuna (nici actunci si nici mai tarziu nu am aflat care pentru care este; ciudat) dar si nedumerire a lor ca trec dintr-o tara in alta. Pareau ca se joaca de-a granicerii (si ce mai erau).
Senzatia, repet.
Buna ziua.
Acum vreo cativa ani am luat sa vizitez la rand podurile din Lyon.Si ajung la un pod peste Saone (de fapt o pasarela pietonala) caruia-i zicea ˝Masaryk˝ in amintirea tatalui Tomas, nu al fiului Jan, cel ˝ajutat˝ sa sara pe fereastra..Am fost un pic uimit, m-am oprit si am fumat o tigare. Am stat si m-am gandit la Tomas Masaryk si la soarta fiului sau, mi-au venit in minte niste amintiri dintr-o carte a Barbarei Tuchman si m-am intrebat daca fostii cehoslovaci or mai tine minte cine a fost personajul si ce a vrut el? Or mai tine minte ce batalii diplomatice s-au dus ca sa se faca Cehoslovacia? Dupa aia m-am gandit ce-ar zice batranul Masaryk daca s-ar trezi din mormant si ar vedea ca Cehoslovacia s-a divizat? Adevarul este ca n-am gasit un raspuns si nici azi nu imi pot inchipui ce-ar zice daca s-ar trezi din morti..
Oricum, desi proiectul i s-a rupt in doua, macar i-a ramas numele pe cel putin un pod.