Tao
| 07/02/2013 | Autor theophyle Categorii: Esoterica, Magazin Istoric |
Tao (în chineză 道 sau dào, conform transcrierii pinyin, pronunţat tao; în japoneză pronunţat dō) este un concept al filozofiei chineze care înseamnă “cale“, “metodă” sau “învăţătură”, tradus adesea şi prin “principiul”. Tao este o noţiune cheie a taoïsmului (filozofie religioasă chineză), la care face referire şi confucianismul.
Conform filozofiei menţionate, Tao este forţa fundamentală care curge în toate fiinţele şi lucrurile inerte din Univers. Este esenţa însăşi a realităţii şi, prin natura sa, este inefabilă şi indescriptibilă. Este reprezentată de tàijítú, simbolul reprezentând unitatea dincolo de dualismul yin-yang compus din principiile de energie pozitivă şi negativă.Yin şi Yang sunt două concepte religioase care sunt si partedin filozofia şi metafizica chineză. Aceste concepte reprezintă forţele primordiale şi complementare ce compun universul şi toate componentele acestuia.
Yin ( 陰/阴; pinyin: yīn; se traduce literal prin “loc întunecos, pantă (deal) nordică, mal (râu) sudic; noros, sumbru”) este elementul întunecat; el este trist, pasiv, sobru, feminin, introvertit, intim, şi corespunde nopţii.
Yang (陽/阳; yáng; “loc însorit, pantă (deal) sudic, mal (râu) nordic; strălucire solară”) este elementul luminos; este fericit, plin de vitalitate, activ, strălucitor, masculin şi corespunde zilei. Yin este adeseori simbolizat de apă şi de pământ, în timp ce Yang este simbolizat de foc şi vânt.
Yin şi yang sînt concepte fundamentale în gandirea filozfica şi in cultura chineze. Fac parte din aproape cotidianul chinezului intelectual sau al omului de rand.
În ciuda importanţei lor, yin şi yang nu apar în I-ching (Cartea schimbărilor ) decît în textele mai recente care constituie comentariile (Aripile). În cartea propriu-zisă, yin şi yang sînt sugeraţi prin “luminos” şi “obscur” sau “tare” şi “slab“, expresii care evocă o polaritate la nivelul fenomenului. Dar în “Aripi” găsim o definiţie a lui tao care include pe yin şi yang: Tao este un yin şi un yang.
Cuplul yin-yang poate fi reprezentat sub forma unor forţe sau tendinţe complementare care constituie infrastructura dinamică a universului. Astfel, filozofia yin-yang poate fi explicaţia adecvată a schimbărilor în univers (atît pe plan uman, cît şi pe cel al fenomenelor naturii).
In folclorul occidental, aproape intotdeauna binele distruge raul. Insa in orient, idea fundamentala este de a armoniza cele doua forte, reprezentate de Yin si Yang. Astfel, cand una dintre cele 2 forte incearca sa se extinda (sa o inghita pe cealalta), automat apare in interiorul ei, in forma absoluta si perfecta (cercul), forta opusa. Pentru a elimina total una dintre cele 2 forte, trebuie distruse amandoua.
Artele marţiale chineze reprezintă o cale pentru a parveni la această unitate între cele două principii şi a avansa pe calea Tao. Prin metonimie un tao (de exemplu în Taijiquan) este o înlănţuire de mişcări, calea ce duce la stăpânirea artei şi deci către unitate. În chineză, acest tip de exerciţiu mai este denumit şi “lu“.
Termenul Tao poate desemna şi calea războinicilor, adică wushutao (武士道), mai bine cunoscut sub numele său japonez în occident: Bushido.
În Japonia, conform aceluiaşi principiu iniţial, dō este “calea” ce trebue urmată pentru a stăpânii o artă ce duce către unitate. Aceeaşi ideogramă, kanji 道 (dō), este în general utilizată ca sufix în numele artelor marţiale japoneze: Karatedo, Aikido, Kendo, Judo, Budo, Iaido, Kyudo, etc … Dar găsim deasemenea şi un Ka-do “calea florilor” un alt nume pentru ikebana arta de aranjament floral nipon, sau un Sho-do “calea scrierii”: arta caligrafiei japoneze.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Salut, Theophyle! 🙂
Regret că am descoperit abia acum articolul ăsta. Mai ales că referitor la Taijitu am și eu niste mici găselnițe de arătat:
– diametrul dus pe orice direcție în cercul yin-yang conține sume egale de segmente de “alb și negru” => echilibrul contrariilor;
– linia de separatie între zonele yin și yang este o sinusoidă cu o singură perioadă => cea mai mică vibrație in univers, cuanta fizicienilor;
– suprapunând imaginea simbolului yin-yang refelectat în oglinda peste el însuși se obține două cercuri de alb pur și negru pur pe un fond de gri neutru, având fiecare suprafața pe sfert din suprafața cercului mare. Eh, aici te apucă durerea de cap când cauți semnificațiile și gândul o razna de la big-bang până la big-hole final! Iar dacă mai pui pe orizontal noua figură și te uiți atent la forma curbei care separă zonele de culoare, vei descoperi asemănarea cu simbolul acela universal prin care matematicienii lumii reprezintă in calculele lor infinitul, acel opt culcat!
Și cine mai știe câte alte semnificații mai încifrează acest simbol yin-yang, că doar nu degeaba mărunțeii ăstia mulți și galbeni au cinci (?) milenii de civilizație în spate ❗