Razboaiele Africii: Mali (ianuarie 2012 – ianuarie 2013)
| 18/01/2013 | Autor theophyle Categorii: GeoPolitica, International, Magazin Politic, Stiri Europene |
Interventia franceza actuala in Mali este a douazeci si noua interventie armata occidentala in perioada dintre 2001 si pana astazi. La ora actuala au loc in Africa, conform datelor oficiale publicate de ONU (2011), 41 de conflicte armate majore descrise ca “razboaie intre natiuni”, “razboaie civile” sau “razboaie de secesiune”. Exista alte 67 de “conflicte interetnice” si alte “rascoale sau masacre” la nivel local.
Conform raportului Oxfam “Africa’s missing billions”, conflictele armate in Africa au costat in ultimii 15 ani suma exorbitanta de 300 de miliarde de USD. Datele includ aceste costuri pana la sfarsitul anului 2007. Probabil ca pana astazi, luand in considerare conflictele din Nordul Africii (Magreb) inclusiv Libia, exista sansa unei cresteri de zeci de procente.
Africa in cifre
Etimologia numelui Africa este posibila feniciana (afar – praf), dar si greaca (aphrike – fara frig). Antropologic este considerat continentul de origine a speciei umane, astazi populat de 1.032 miliarde de oameni care vorbesc mai mult de 120 de limbi indigene si locuiesc pe o suprafata de 30.221 milioane de km patrati. 54 de state independente si alte 10 regiuni cu statut de dominion sau regiuni integrale ale unor state europene. Cele doua mari religii ale Africii sunt Islamul (cam 45% din populatie) si Crestinismul (cam 40%) din populatie. De mentionat ca in Africa exista aproximativ 11500 de culte (denominations) crestine cu “aspect local”, necunoscute in occident. Speranta de viata in Africa variaza intre 45 – 58 de ani. Africa a cunoscut deci de tragedii si multe dezastre umane, ultimele doua genocide – sunt insa de proportii enorme, primul in razboiul civil nigerian (Biafra), la inceputul anilor ’ 70 – pana la un milion de morti si al doilea in Rwanda intre 800 – 1 milion de morti, etnici Tutsi si Hutu.
Mali
In trecut unul din marile imperii ale Africii, cu centrul in orasul legendar Timbuktu (Tombouctou), oraș în sudul statului Mali, la 15 km de fluviul Niger, de care este legat prin canale, care fac viata posibila in acest oras construit in cea mai arida zona a Africii. Poziționarea geografică a acesteia a făcut din oraș un punct de întâlnire natural pentru populațiile din Africa de vest, populațiile nomade berbere și popoarele arabe din nord. Lunga sa istorie, ca un avanpost comercial care lega Africa de Vest cu berberii, arabii și comercianții evrei în întreaga Africa de Nord și, astfel, indirect, cu comercianți din Europa, i-au conferit un statut mitologic.
În Occident a circulat mult timp ca o metaforă pentru locuri exotice sau ținuturi îndepărtate: “de aici / acolo până la Timbuktu”. Contribuția de lungă durată a Timbuktu pentru civilizația islamică și pentru intreaga lume este indiscutabila, considerat a fi avut una din primele universități din lume. Învatatii locali și colecționarii din zonă oferă încă o colecție impresionantă de manuscrise islamice din acea perioadă. Până în secolul al XIV-lea, cărți importante au fost scrise și copiate în Timbuktu. Acesta este motivul pentru care a fost numit “Atena din Africa “, “Roma Sudaneză “, “Mecca Saharei”, etc.
Incepand cu anul 1905, majoritatea teritoriului statul Mali de astazi a devenit posesiune franceza impartit intre Maroc si ceea ce francezii au numit Sudanul Francez. In 1959, Sudanul Francez si Senegalul au format Federatia Mali. In august al aceluiasi an, Federatia a fost dizolvata, Senegalul si Republica Mali castigandu-si fiecare independenta devenind doua state suverane separate. Imediat dupa capatarea independentei, presedintele ales, Modibo Keïta, s-a declarat socialist, a desfiintat toate partidele politice si conducandu-si tara sub influenta si cu suportul URSS si al altor state din Estul comunist al Europei.
In 1968 regimul “socialist” a fost rasturnat si inlocuit cu o dictatura militara, care a durat pana in 1989-90. In 1991 s-a format un guvern de tranzitie, care organizat primele alegeri democratice în 1992, fiind ales Alpha Oumar Konare. După realegerea sa în 1997, Konare a continuat reformele politice si economice luptând contra coruptiei. După terminarea mandatului prevăzut de constitutie, a fost urmat în 2002 de Amadou Toumani Touré, fost general, dar care a sustinut democratizarea tarii. Dupa 1992, Mali a fost un stat democratic relativ stabil sustinut de puterile occidentale in frunte cu Franta. Una din marile probleme ale acestui stat este sclavagismul inca existent in zonele de nord ale tarii. Aproximativ un sfert de milion de persoane traiesc de facto ca sclavi, desi sclavagismul a fost abolit prin lege la inceputul anilor ’90.
Actualul conflict este o evolutie aproape anticipata de rezultatele razboiului din Libia. Mali este un stat constituit din Nord, care cuprinde trei trei regiuni – Gao, Kidal si Tombuctu si Sud care cuprinde 5 regiuni – Kayes, Kulikoro, Mopti, Segu, Sikasso si districtul Bamako, capitala tarii. Dupa terminarea razboiului libian, multi mercenari apartinand triburilor Tuareg, care au luptat pentru Gaddafi, s-au retras spre Mali incercand sa ocupe ceea ce ei numesc teritoriile lor istorice, in Nordul Mali si cele trei provincii ale acestei regiuni (Gao, Kidal si Tombuctu). Nu este prima insurgenta si prima incercare de cucerire a acestei regiuni de catre triburile tuareg, de fapt este a cincea (1916–1917, 1962–1964, 1990–1995, 2007–2009 si ultima din 2012).
Rebeliunea din 17 ianuarie 2012. Mii de membri ai tribului Tuareg, care au servit anterior în armata lui Gaddafi, s-au întors acasă in Mali, iar acest flux de millitari cu o experienta indelungata, de fapt mercenari, a re-energizat insurgenta de lunga durata a tuaregilor împotriva guvernului din Mali. Acesti insurgenti tuaregi au format o noua grupare politico-militara – Miscarea Natională pentru Eliberarea Azawad (MNLA – Movement for the Liberation of Azawad). In 16-17 ianuarie, militantii MNLA au atacat o cazarmă militară si o bază a garzii nationale din Menaka, reginea Gao. Pentru prinma data in istoria revoltelor Tuareg, rebelii se folosesc de arme grele, de provenienta occidentala, provenind din Libia.
La 22 martie 2012, presedintele Touré a fost demis printr-o lovitura de stat, cu o lună înainte de alegerile prezidentiale, fiind acuzat de incapacitatea de a administra situatia creata in nordul tarii. Touré nici nu avea cum sa reuseasca impotriva rebelilor, mercenari de profesie, Mali opunand o armata de 7500 de soldati, inclusiv o garda civila si jandarmi, plus o garda republicana cu un efectiv de 2500 de soldati. Armata prost platita, neinstruita si cu 60 de generali de tot felul si cu un armament din anii ‘60-‘70 de provenienta ruseasca nu au avut nici o motivatie sa lupte impotriva tuaregilor. Dupa lovitura de stat militara s-a format un guvern format in majoritatea lui de militari, numindu-se cinic, Comitetul National pentru restaurarea democratiei si a statului (CNRDR). Consecintă a instabilitătii create de lovitura de stat, cele trei regiuni din nord – Kidal, Gao si Timbuktu au fost capturate de rebeli extrem de facil. La data de 5 aprilie 2012, dupa capturarea orasului Douentza, MNLA a declarat ca si-a îndeplinit obiectivele si a proclamat independenta statului turaeg Azawad prin secesiune de Mali.
Lucrurile s-au desfasurat destul de simplu, fara un interes desosebit al puterilor occidentale, care nu au recunoscut nici guvernul din Mali format dupa lovitura de stat si nicidecum independenta partii nordice ale statului, Azawad. In martie 2012, s-a alaturat rebelilor MNLA o fractiune tuarega islamista cu legaturi stranse cu al-Qaeda, Ansar a-Din (Slujitorii Islamului), formata din doua fractiuni, prima condusa de Ag Ghali, veteran al rebeliunii din 1990 si a doua fractiune afiliata la Al-Qaeda din Magrebul Islamic (Al-Qaeda in the Islamic Maghreb) condusa de varul lui Ag Ghali, Hamada Ag Hama. Ambele grupuri militau in orice caz la islamizarea totala a regiunii si formarea unui stat condus dupa regulile islamice (Sharia). Aici lucrurile s-au complicat si puterile occidentale s-au hotarat sa intervina.
În urma solicitărilor guvernului Mali cat si a ECOWAS (Comunitatea Economică a Statelor Vest-Africane) pentru a facilita o interventie militară străină, la 12 octombrie 2012 Consiliul de Securitate al ONU a adoptat în unanimitate o rezolutie propusa de Franta prin care o forta ECOWAS sa asiste armata din Mali, în combaterea militantilor islamisti pe baza capitolului VII din Carta Natiunilor Unite. Rezolutia a permis o perioada de 45 de zile pentru “recomandări detaliate si realizabile” pentru interventia militară. In timpul acestor 45 de zile, toate provinciile din nord fusesera deja ocupate de rebelii islamisti.
In articolul de maine vom discuta de operatiunea Serval (intervenia fortelor franceze) si luarea de ostateci in Algeria.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Multumesc, imi clarifica lucruri / perspectiva dintr-o lume dintre cele mai necunoscute mie ca informatie precedenta.
Buna Seara,
cu placere.
Foarte interesant, multumiri 🙂 Ce amestec exploziv, marturisesc ca nu m-am gandit la “migratorii” libieni.
Cu placere,
ca de obicei lucrurile sunt mai complicate decat par.
Orgolii ex metropolitane ? Nevoia de a reveni in prim plan ?
Interesant de urmarit reactiile evropenesti, mai ales D, UK . Iar aparentul abulism general pare sa fie dedicat propriilor electorate, presupun.
Iar de la ale noastre media – mobilizare maxima doar daca prin zona (algeriana, this time) ar fi roman/i. De conationali – ma abtin, soarele se invirte doar in jurul celor 6 tv-uri “de top” (de 2 bani, si aia gauriti). M-as astepta ca TVR-urile sa fie ceva mai descepaluite, da nu-i cu cine
Buna seara arrletty,
astia nici macar nu stiu despre ce este vorba 🙂
necesar si util
o remarca : cred ca am sesizat o ” asemanare” intre armata din mali si cea romana: pare ca au acelasi numar de generali/cap soldat
Buna seara 🙂
No Comment!
Buna seara la toata lumea. Theophyle v-am mai trimis un mesaj urgent. 🙂
Salut
am primit mesajul pe FB si am raspuns 🙂
ce poate ca nu intelege europa este faptul ca dezvoltarea acesteia in evul mediu a inceput dupa ce imperiul tarist si otoman au ” securizat” migratiile din asia indepartata;o fi coincidenta n-o fi dar in sec xv s-a intamplat asta si atunci mongolii ” s-au revarsat ” spre china
nu cumva ar trebui sa ne amintim asta?
Draga intemplator,
oamenii uita istoria, de multe ori este bine si de alte ori rau. Astazi se implimesc 192 de ani de la izbucnirea revolitia de la 1821 (Tudor Vladimirescu) am vrut sa scriu despre ea, am hotarat sa nu o fac din cauza denaturarii totale ale istorie romanesti care o prezinta ca revolutie polpulara si care de fapt a fost o revolutie a boierilor impotriva fanariotolr. Deci ce pot face eu ?
pe vremea comunistilor era dezvoltat un cult ptr. Tudor Vladimirescu, prin postarile tale ai reusit sa ne luminezi pe acest subiect 🙂
mar,
nu a fost el mai mare canalie decat astia de astazi, in nici un caz insa nu a fost un mare erou 🙁
Poţi să dezvolţi subiectul cu Vladimirescu?
Eu am făcut şcoala după revoluţie, dar tot foarte luminos ne era prezentat. Ştiu că spera să devină domnitor, dar care i-ar fi fost hibele în afară de apropierea de Rusia?
O întrebare despre Mali, despre rebeli, adică.
Era clar de la început că vor vi învinşi, că nu se va tolera un stat Sharia în mijlocul zonei de influenţă franceze. Cum de s-au apucat de luptă? Ei chiar speră să câştige?
Theo,
cat ai scris despre Vladimirescu la postarile privind relatiile ruso-romane,e mai interesant si instructiv decat tone de alte ” scrieri”/tks
de acord, te rog sa mai scrii.n Stiu din experienta ca in majoritatea cazurilor pdv cel mai raspandit este fals. Dar realitatea este mult mai interesanta.
Buna Dimineata,
Postare noua – Sfârşit de săptămână: 19 ianuarie / RA-APPS, Mafia eternă
salut!
ma tot framanta o intrebare: de ce (si pentru ce) absolut toate aceste miscari violente sunt islamiste si pentru ce vor guvernare bazata pe legea islamica?
multumesc pentru articol ! ca de obicei, o sinteza excelenta.
Salut Viesparule,
Trebuie sa intelegi natura religioasa a islamului pentru a intelege situatia. Am sa incerc sa explic simplu:
1. Una din datoriile religioase ale islamului este “convertirea” intru’ dreapta credinta. Simplu este parte din datoria unui islamic religios.
2. Sunt interpretari pasnice (convingere) si mai putin pasnice (prin violenta);
3. pentru ce vor guvernare bazata pe legea islamica? – Pentru ca inca nu au inteles vremurile in care traim, nu au dorit sa inteleaga sau au fost deziluzionati de valorile occidentale
nu stiam de datoria de la punctul 1. credeam ca doar crestinii au aceasta datorie… (idem 2). in tot cazul, e o vrie, un vartej in care intram cu totii precum intr-o palnie…
multumesc pentru raspuns si toate bune!
Multumesc, un pic de lumina era mai mult decat necesara.
cu placere 🙂