Apariţia statelor slave: Marele Cnezat al Moscovei
| 25/02/2014 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Când mongolii au invadat teritoriul Rusiei Kievene, Moscova era doar un neînsemnat avanpost comercial al Cnezatului Vladimir-Suzdal. Cu toate că mongolii au incendiat Moscova în iarna anului 1238 şi au jefuit oraşul în 1293, micul avanpost a fost reclădit, pădurile înconjurătoare oferind un minim adăpost în faţa atacurilor şi ocupaţiei mongole. Râurile înconjurătoare îi asigurau accesul la Marea Neagră, Marea Baltică şi zona caucaziană. Dezvoltarea cnezatului a fost asiguraţa, în afară de aşezarea geografică favorabilă şi de multiplele legături comerciale, de o serie de cneji ambiţiosi şi norocoşi.
Primul conducător al cnezatului a fost Daniil Alexandrovici memebru al Dinastiei Rurik (cca. 1303). El a asigurat tronul cnezatului pentru urmaşii săi din ramura moscovită a Dinastiei Rurik. Fiul lui, Ivan I (1325-1340), ştiut şi sub numele Ivan Kalit (Ivan Pungă de Bani), a obţinut titlul de Mare Cneaz (Principe) al Vladimirului de la suzeranii feudali mongoli. El a cooperat strâns cu mongolii şi a primit sarcina colectării tributului datorat de celelalte principate ruseşti, bineinteles ca a pus o parte si pentru el, de aici si porecla. Această relaţie i-a permis lui Ivan să câştige influenţă regională, în special în detrimentul principalului rival al Principatului Moscovei, oraşului Tver. În 1327, mitropolitul ortodox şi-a mutat reşedinţa de la Vladimir la Moscova, fapt care a crescut şi mai mult prestigiul cnezatului.
Marele Cnezat al Moscovei, aşa cum este cunoscut statul în documentele ruseşti, este urmaşul Rusiei Kievene (în zonele de nord şi est ale acestui stat) şi predecesorul Imperiului Rus. Domnia ţarilor a început în mod oficial cu Ivan al IV-lea (Ivan cel Groaznic), primul monarh care s-a încoronat “Ţar al Rusiei“, dar practic a început cu Ivan al III-lea (Ivan cel Mare), cel care a desăvârşit centralizarea statului în aceeaşi perioadă în care Ludovic al XI-lea desăvârşea centralizarea statului francez. Dezvoltarea statului rusesc poate fi urmărită de la Cnezatul Vladimir-Suzdal, prin Cnezatul Moscovei până la Imperiul Rus. Cnezatul Moscovei îşi datora bogăţia şi puterea moştenirii lăsate de Rusia Kieveană, drumurilor comerciale care legau Marea Baltică, Marea Albă şi Marea Caspică şi Siberia şi sitemului politic autocratic puternic centralizat. Tradiţiile cnezatului şi-au pus amprenta puternică pe întreaga societate rusă până în zilele noastre.
Primul mare Cneaz al Moscovei a fost Dmitri Donskoi (de pe Don). În a doua jumătate a secolului XIV, Moscova devine centrul politic al Rusiei, Dmitri Ivanovici, cneazul Moscovei supunând toţi rivalii săi. Contemporanul sau, stăpân peste Hoarda de Aur era hanul Mamai. In septembrie 1380, pe câmpia Kulikovo, la (250 kilometri sud de Moscova), hoardele tătare-mongole sunt învinse şi este primul pas spre eliberarea rusilor de sub mongoli. Moscova devine centrul definitiv al forţelor ruseşti ce luptau contra Hoardei de Aur. În cinstea victoriei, cneazului Dmitri Ivanovici i s-a dat numele de Dmitri Donskoi (Kulikovo aflându-se pe malul Donului).
Dmitri a ajuns pe tronul Cnezatului Moscovei la vârsta de 9 ani. Cât timp era minor, guvernul a fost condus de fapt de Mitropolitul Alexei al Rusiei. În 1360 la cea mai mare demnitate printre cnezii din Rusia era Marele Cneaz de Vladimir, această demnitate fiind apoi a fost transferată de către hanul Hoardei de Aur la Dmitri Konstantinovici din Nijni Novgorod. În 1363, atunci când cneazul a fost demis, Dmitri Ivanovici a fost în cele din urmă încoronat ca Mare Cneaz de Vladimir. Trei ani mai târziu, el a făcut pace cu Dmitri Konstantinovici şi s-a căsătorit cu fiica acestuia, Eudoxia. În 1376, armatele lor unite au devastat Bulgaria Mare (de pe cursul inferior al fluviului Volga).
Cel mai important eveniment din primii ani de domnie ai lui Dmitri Donskoi a fost prima construcţie din piatră a Kremlinului din Moscova, finalizată în 1367. Noua fortăreaţă a permis oraşului să reziste la două asedii ale lui Algirdas din Lituania, în 1368 şi 1370. În aşteptarea celui de-al treilea asediu, în anul 1372 s-a încheiat pace prin Tratatul de la Lyubutsk. În 1375, Dmitri a reuşit să rezolve conflictul său cu Mihail II din Tver, pentru Vladimir, în favoarea lui. Alţi cnezi din Rusia nordică au recunoscut, de asemenea, autoritatea sa şi au contribuit cu trupele lor la lupta iminentă împotriva Hoardei de Aur. Până la sfârşitul domniei sale, Dmitri a mărit mai mult de două ori teritoriul cnezatului Moscovei.
În secolul al XV-lea, mari cneji ai Moscovei au început să unească pământurile ruseşti pentru creşterea puterii, bogăţiei, populaţie şi întinderii principatului. Cel care a avut cel mai mare succes în această întreprindere a fost Ivan al II-lea cel Mare (1462-1505), cel care a cucerit Novgorodul în 1478 şi Tverul în 1485. Moscova şi-a extins puterea asupra celei mai mari părţi ale teritoriilor locuite de ruşi până pe la anul 1480, când Hoarda de Aur a tătărilor a încetat în mod oficial să mai fie puterea feudală suzerană, (vezi şi Îndelungata aşteptare de pe râul Ugra). Prin moştenire, Ivan a obţinut o parte a provinciei Riazanului, iar cnejii Rostovului şi Iaroslavlui s-au subordonat de bună voie Moscovei.
Oraşul Pskov a rămas independent în această perioadă, dar fiul lui Ivan, Vasili al III-lea (1505-1533), a reuşit până la urmă să cucerească şi acest oraş nord-estic. La începutul secolului al XVI-lea, tânărul stat rus a avut ca scop naţional reunificarea tuturor teritoriilor ruseşti pierdute ca rezultat al invaziei mongolilor şi apărarea graniţelor împotriva atacurilor hoardelor. Boierii au primit feude de la suveranii ruşi, în schimb fiind obligaţi să lupte în armată. Sistemul feudelor a asigurat baza pentru armata nobiliară de cavalerie. Ivan al III-lea a fost primul suveran moscovit care a folosit titlul de Ţar şi de “Conducător al tututor rusilor“. Ivan a intrat în competiţie cu puternicul vecin din nord-est, Marele Ducat al Lituaniei pentru controlul mai multor cnezate semiindependente de pe cursul superior al râului Nipru, care făcuseră parte din Rusia Kieveană. Folosindu-se de trădările unor principi locali, de încăierări de frontieră şi de un lung război cu Lituania, Ivan al III-lea a reuşit să împingă graniţele principatului spre vest şi practic să tripleze dimensiunile ţării în timpul domniei sale.
Până în secolul al XV-lea, suveranii Moscovei considerau întreg teritoriul Rusiei ca proprietatea lor colectivă. Mai mulţi prinţi semiindependenţi din dinastia Rurik mai aveau pretenţii asupra diferitelor teritorii, dar Ivan al III-lea i-a forţat pe toţi principii mai puţin importanţi să-l recunoască pe Marele Cneaz al Moscovei şi pe urmaşii lui ca suverani incontestabili, care să aibă controlul total asupra domeniilor militar, judiciar şi al afacerilor externe. Gradual, suveranii Moscovei au devenit conducători puternici autocratici, ţari. Prin asumarea acestui titlu, prinţii moscoviţi subliniau statutul egal cu cel de împărat, aflat la egalitate cu bazileul Imperiului Bizantin şi cu hanul Marii Hoarde.
După căsătoria lui Ivan al III-lea cu Sofia Paleologu, nepoata ultimului împărat bizantin, curtea de la Moscova a putut adopta termenii, ritualurile, titlurile nobiliare bizantine şi stema vulturului bicefal. La început, termenul “autocrat” desemna numai un suveran independent, dar în timpul ţarului Ivan al IV-lea a început să însemne “monarh cu puteri nelimitate”. Ivan al IV-lea a fost încoronat ţar şi a fost recunoscut ca împărat de biserica ortodoxă.
Mai mult, un călugăr a afirmat că, de vreme ce Constantinopole a fost cucerit de Imperiul Otoman în 1453, ţarul Moscovei a devenit singurul monarh ortodox legitim, iar Moscova a devenit a treia Romă, deoarece era succesorul final al Imperiului Roman şi al Imperiului Bizantin, foste centre ale creştinătăţii în secolele trecute. Această teorie a fost din acel moment adoptată de toţi ruşii în secolele care au urmat. Probabil inclusiv si de Putin 🙂
Boierul (bojar) reprezenta cel mai înalt rang al aristocraţiei feudale moldo-valahe, bulgare şi ruse. În Ţările Române si in cnezatele slave era mai prejos doar de voievod/cneaz/ţar, fiind deseori şi mare stăpân de pământ (moşii). Importanţa maximă au avut-o din secolul X până în secolul XVIII. Boierii ruşi erau împărţiţi în trei categorii: (1) Cnejii (Prinţii) Rurikizi: prinţii Principatelor de pe cursul supreior al râului Oka, Suzdalului, Rostovului, Iaroslavlui, care au trăit în Moscova după ce principatele lor ereditare au fost încorporate în Cnezatul Moscovei. Astfel de prinţi erau cei din familiile Şuiski, Vorotinski, Repnin sau Romodanovski; (2) Prinţi străini din Marele Ducat al Lituaniei şi din Hoarda de Aur, care pretindeau că sunt urmaşii Marelui Duce Gediminas, respectiv ai lui Genghis Han. Printre aceştia s-au numărat cei din familiile Belski, Mstislavski, Galiţine, Trubeţkoi; (3) Vechi familii nobiliare moscovite care au fost înregistraţi în serviciul Marelui Cneaz începând din secolul al XIV-lea. Printre aceştia s-au numărat cei din familiile: Romanov, Godunov, Şeremetiev.
Boierii Rurikizi şi Gediminizi, ai căror înaintaşi au fost principi independenţi, se considerau înrudiţi cu ţarul. Una dintre primele forme de luptă ale ţarilor împotriva boierilor turbulenţi a fost “opricinina” lui Ivan cel Groaznic. În timpul unor astfel de conflicte, Ivan cel Groaznic, Boris Godunov şi alţi ţari au simţit nevoia să contrabalanseze puterea marii boierimi prin crearea unei noi tip de nobilime, credincioasă suveranului şi care să-şi fi câştgat statutul aristocratic prin serviciile aduse statului şi conducătorului acestuia, mai degrabă decât prin moştenire. Mai târziu, aceşti nobili au fost numiţi ‘‘dvorianini”. Numele le vine de la cuvântul rusesc ‘‘dvor” (‘‘curte”), noua clasă putând fi considerată cea a ‘‘curtenilor ţarului”
Despre tranzitia de la Cnezat la Imperiul Rus intr-o postare urmatoare.
Bibliografie si citate:
Marshall Poe, Foreign Descriptions of Muscovy: An Analytic Bibliography of Primary and Secondary Sources, Slavica Publishers, 1995,
Moss, Walter G , “History of Russia – Volume 1: To 1917”, Anthem Press, 2005
Library of Congress Country Studies -Russia si aici Russia
Wikipedia (En. & Ro.)
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
