Absenţele strigente ale României
| 30/01/2014 | Autor theophyle Categorii: Eveniment, GeoPolitica, International |
Ieri aparea pe fluxurile de stiri ale agentiilor de presa o mica stire, care probabil nu ar fi fost luata in seamna daca nu indica un lucru ciudat, cel putin pentru majoritatea cititorilor romani inclusiv cei mai informati dintre ei. Stirea mentiuna, citez:
Summit extraordinar la Budapesta: Premierii Cehiei, Ungariei, Poloniei si Slovaciei discuta despre situatia din Ucraina. Premierii Cehiei, Ungariei, Poloniei si Slovaciei se reunesc, miercuri seara, la Budapesta, in cadrul unui summit extraordinar, pentru discutii pe tema situatiei din Ucraina. In Ucraina, tensiunea a scazut in strada, in ultimele zile, insa o parte a capitalei Kiev este blocata de catre protestatari dintre care unii poarta casti, cagule si sunt inarmati cu bate de baseball. De asemenea, primul presedinte al Ucrainei independente, Leonid Kravciuk, a afirmat miercuri, in fata membrilor Parlamentului de la Kiev, ca tara se afla “in pragul razboiului civil”, invitand deputatii sa se implice in vederea unei iesiri din criza. SURSA
Si Romania? Probabil ca o sa va intrebati. Aici incepe articolul care prezinta una din zecile daca nu sutele de sanse pierdute din cauza unui guvern ticalos din cele care ne-au guvernat in ultimii 25 de ani. Am mai scris despre asta si voi continua sa scriu pana ce oamenii nu vor incepe sa-si puna intrebari si sa caute raspunsuri.
Putina istorie
Alianta de la Visegrad este de fapt reinnoirea unei traditii din secolul al XIV-lea, care crea o uniune militara si una din primele aliante economice de pe Visgrad-2teritoriul Europei medievale. In anul 1335, între regii Ioan al Boemiei, Cazimir al III-lea al Poloniei şi Carol Robert de Anjou al Regatului Ungar s-a creat aceasta alianta si s-a consolidat printr-un tratat care a rezistat un secol si ceva. Ideea acestei aliante a fost reluata de marele conducator al Poloniei interbelice, Józef Piłsudski, care a vazut in Primul Razboi Mondial cat de putin te poti baza pe promisiunile marilor puteri. La aceasta alianta, pusa la cale de Maresalul Piłsudski, au fost invitate Romania si Ungaria. Puteti citi despre aceste aliante militare in articolele “Alianţe sau vasalitate (1) (2) (3) (4)”
Dupa caderea comunismului
Dupa caderea comunismului, incercarea lui Piłsudski a fost reinnoita prin infiintarea V4. Grupul de la Visegrád, sau V4, 
este o organizaţie de cooperare, formată din patru state central-europene: Cehia, Polonia, Slovacia şi Ungaria, asociere similară uniunii economice vest-europene Benelux. La 15 februarie 1991, în cetatea medievală Visegrád din Ungaria, Václav Havel – presedintele Cehoslovaciei, Lech Wałęsa – presedintele Poloniei şi József Antall – primul ministru al Ungariei au semnat o declaraţie comună prin care îşi asigurau sprijin reciproc în vederea integrării politice şi economice în Uniunea Europeană. De asemenea, prin aceelaşi document, au fost puse bazele unei strânse cooperări regionale între statele semnatare. România a ratat aderarea la acest grup, datorită evenimentelor din 1990 (mineriadele şi conflictul din Târgu Mureş), refuzul fiind comunicat direct lui Ion Iliescu. Deci avem inca o mare binefacere geopolitica, marca Iliescu, cu sau fara ajutorul fesenismului dezlantuit si al sloganurilor vremii.
In ultimii ani
Avand in vedere ca lucrurile se “misca” peste tot in lume si nu intotdeauna in avantajul Europei si al europenilor, probabil ca o serie de politicieni est-europeni incearca sa creeze un cadru de activitati ca raspuns la evenimentele miscarii geopolitice si in regiunea noastra apropiata. Una din ultimele activitati de acest gen a fost faptul ca Ministrii apararii din Grupul de la Visegrad (V4) – Cehia, Ungaria, Slovacia si Polonia – au decis sa creeze o structura militara comuna, sub coordonarea Varsoviei. Decizia de creare a acestei formatiuni militare a fost luata in cadrul unei reuniuni a ministrilor Apararii din cele patru state, care a avut loc la Levoca, Slovacia, in 12 mai. Formatiunea militara (battlegroup) va deveni operationala in prima jumatate a anului 2016, a precizat fostul ministrul polonez al Apararii, Bogdan Klich (16 noiembrie 2007 – 2 august 2011). Ministrii apararii au stabilit ca militarii din statele membre V4 sa participe la exercitii regulate comune, sub auspiciile Fortei de raspuns a NATO, primul astfel de exercitiu a avut loc in Polonia, anul trecut.
Dupa aderarea tarilor V4 la NATO si UE, alianta si-a pierdut din sensurile initiale si a ramas numai un cadru operational pentru cooperare economica, comerciala si culturala. Evenimentele ultimei perioade au creat necesitatea unei regandiri a optiunilor strategice care stau la dispozitia participantilor acestui forum, inclusiv introducerea elementului militar, prin alcatuirea unei formatiuni militare (battlegroup) si nu a unei unitati militare, cum a fost tradus inexact de presa romaneasca. Diferenta intre o unitate militare, chiar la nivel de armata, (nu in sensul tuturor fortelor militare ale unei natiuni) si o formatie de battlegroup este una de natura majora; o formatiune de gen battlegroup contine unitati organice afiliate, de natura specifica, de multe ori multi-nationale, cand fiecare din natiuni pune la dispozitie unitati militare specializate sub un comandament comun. Astazi NATO are 6 asemenea formatiuni, iar cea sub care Romania trebuie sa activeze este sub comanda Italiana, dar si o formatiune mai mica sub comanda Greaca impreuna cu Bulgaria, Grecia si Cipru. Ne-am pricopsit!
Care au fost elementele care au dus la aparitia acestei formatiuni, bineinteles dupa parerea mea strict personala:
1. O retragere partiala americana din statutul predominant in NATO;
2. Evenimentele din Orientul Mijlociu;
3. Reticientele Germaniei si pozitionarile simpatetice spre Rusia, peste capul Poloniei si al unora din tarile Est-Europene.
4. Insuccesul major si nivelul operational al trupelor NATO in Libia si felul in care unele state membre au reactionat in aceasta misiune;
5. Pozitionarea Turciei si slabirea relatiilor cu NATO prin atitudini antagoniste intereselor aliantei;
6. Reinnoirea atitudinilor imperiale ale Rusiei si politica energetica aproape santajista si disciminatorie fata de tarile membre ale Uniunii Europene.
Astazi, situatia alarmanta din Ucraina este inca un obiectiv care a meritat gandirea strategica initiala. Aceasta initiativa este una de felicitat, chiar daca din nefericire noi nu facem parte din aceasta alianta. Cred ca un viitor presedinte responsabil trebuie sa-si asume ca obiectiv strategic o aderare la aceasta alianta regionala. Este obligatoriu!
Documente:
V4 – Energetic Security: V4_Energy_Security
V4 – Transatlantic Security: V4_Transatlantic_Security
NATO Battlegroups: Europe Battle Groups
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
salut Theophyle
Romania , sublima , extraordinara , minunata . Pacat ca e locuita . 😆 (G&M)
Ce poti pretinde de la o tara unde principala preocupare e mulgerea bugetului de stat , unde capitalistii de azi erau cindva in uniforma iar pensile speciale au mancat oricare posibilitate de a cumpara ceva militar valabil si cu care sa nu te rusinezi in compania fostilor frati comunisti ?
O tara fara strategii nationale e ca betivul care cauta bani doar pentru urmatoarea betie .
Vezi ca ai pe contributors un oarecare @val care bate campii in o veselie de compatimit . 🙂
(…)Un posibil răspuns îl avem într-o altă analiză a agenției americane de informații (intelligence) și prognoze strategice, din 12.04.2013, sugestiv întitulată Noua hartă a Europei.
Stratfor susține de mai mult timp ideea că, având în vedere tendințele expansioniste ale Germaniei din inima Europei și amenințarea reprezentată de Rusia dinspre Est, ar fi oportună și necesară crearea unei zone tampon, formată din statele din Europa de Est, de la Estonia – în Nord, până la Bulgaria – în Sud. Este vorba de reactualizarea proiectului liderului polonez Jozef Pilsudski, din anii 1930, denumit Intermarium, respectiv constituirea unei alianțe între statele de la Marea Baltică la Marea Neagră – din Finlanda până în România – pentru a preveni războaiele viitoare și stabiliza Europa.
De această dată avem de-a face cu un proiect Intermarium modificat sau cum se exprimă Robert Kaplan – analistul șef al Stratfor, cu „ceva mult mai subtil”. Astfel, în viziunea acestuia, pe fondul punerii din ce în ce mai mult sub semnul întrebării a proiectului Europei unite, reprezentate de Uniunea Europeană și NATO, „vor apare mai multe Europe, care se vor împleti și suprapune, ceea ce va reaminti de fostele imperii”. Analistul american susține că: „Deoarece, Europa a fost, de regulă, împărțită în regiuni imperiale și cvasi-imperiale, presupunem că acest lucru se va întâmpla și în viitor”. Aceasta în condițiile în care „Restul Balcanilor au redevenit ceea ce au mai fost, respectiv o zonă de litigiu dintre Europa, Rusia și Turcia – cu Rusia și Turcia având un ascendent în acest moment. Orientul Apropiat începe din Balcani, iar această percepție este din nou actuală”. Această viziune este întregită de „atribuirea de responsabilități privind Balcanii unei zone aflate între Europa și Orientul Apropiat, respectiv Grupului de la Vișegrad”, constituit din statele situate nemijlocit la nordul Balcanilor (Polonia, Republica Cehă, Slovacia și Ungaria) și „care au înregistrat performanțe economice mai bune decât vecinii lor din Sud, după prăbușirea Zidului Berlinului”.
Deci, în realitate, acest proiect Intermarium ciuntit, oferă pe tavă Rusiei Balcanii, inclusiv România. Fără îndoială că acesta este motivul pentru care întreaga construcție teoretică se bazează de fapt pe subestimarea României, prin împingerea forțată a acesteia în categoria statelor care se confruntă cu subdezvoltarea și conflicte etnice. Că așa văd lucrurile politologii americani de la Austin – Texas, rezultă și din alte abordări ale acestora privind situația și perspectivele geopolitice ale Europei și în care nu se pomenește însă nimic de România, deși este mai mult decât evident că aceasta este cheia de boltă a întregii regiuni, fie ea Europa Centrală, Europa de Est, ca să nu mai vorbim de Balcani. La fel procedează și Robert Kaplan, în a cărui analiză țara noastră este menționată o sigură dată („România și restul Balcanilor”), deși actualele evoluții din toate țările din regiune sunt atent și detaliat trecute în revistă. Referitor la Balcani, unde se pare că este plasată România, sentința Stratfor este fără echivoc: „rămâne ceea ce au fost în anii 1990, respectiv o zonă a subdezvoltării și conflictelor etnice”. Aceasta în timp ce Ungariei i se conferă rolul de lider regional (alintată cu denumirea de „oaie care conduce turma” – bellwether), din punct de vedere al tendințelor care se manifestă pe linia de falie dintre Balcani și Europa Centrală, adică faptul că actuala conducere de la Budapesta și-ar fi „reevaluat alianțele și cooperează acum cu Rusia”.(…)
Fragment din eseul: Jocul la cacealma practicat de iredentismul maghiar.