Protestanţii (8): Biserica Anglicană – 2
| 28/01/2014 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Prima perioada a framantarilor religioase
Dupa moartea Regelui Henric al VIII-lea, este intronat la numai varsta de 9 ani, regele Eduard al VI-lea, fiul lui Henric al VIII-lea și al lui Jane Seymour. Eduard al VI-lea a fost primul rege al Angliei crescut si educat conform religiei Anglicane. Din nefericire, regele moare la varsta de 15 ani, numind ca succesoare pe Lady Jane Grey.
In perioada scurta in care a domnit Eduard al VI-lea, patrunde in Anglia Calvinismul, care printr-o sincrezie interesanta va dezvolta trei curente religioase de sorginte anglo-saxona – Puritanismul, Baptismul si ceva mai tarziu Metodismul.
La 9 iulie 1553, Consiliul Coroanei a informat-o pe Jane despre decizia defunctului rege, iar o zi mai târziu, a fost declarată regină a Angliei, sub denumirea de Jane I-a. Fiind o persoană de o rara inteligentă, ea ar fi trebuit să-și dea seama de deznădejdea situației sale. Maria Tudor, sora lui Eduard al VI-lea, a adunat armata la Norfolk și Northumberland declarand-o pe Lady Jane (Jane I) ca uzurpatoare. La 19 iulie 1553, Maria a intrat în Londra, iar regina Jane I a fost acuzată de trădare și, împreună cu soțul ei, a fost întemnițată în Turnul Londrei si decapitata cateva luni mai tarziu.
Maria I-a cunoscută și sub numele de Maria Tudor, a domnit si ea o perioada foarte scurta de numai 5 ani, suficient de lunga pentru a returna Anglia la catolicism si sa execute mii de opozanți religioși; primind porecla de Bloody Mary (Maria cea Sângeroasa) – fara legatura cu acel cunoscut coktail (rosiile au aparut in Europa mult mai tarziu). Încă din prima ședință a parlamentului, ea restabilește liturghia în limba latină și expulzează din biserică pe preoții căsătoriți. Speranța protestanților, principesa Elisabeta, se convertește (fortat) la catolicism. La 38 de ani, la 25 iulie 1554 Maria se căsătorește cu Filip al II-lea al Spaniei. Filip se angajeaza să nu atragă niciodată Anglia în războaiele sale împotriva Franței. Cu toate făgăduințele făcute, Filip angajează Anglia într-un război contra Franței și Anglia pierde Calais-ul. Norocul Mariei Tudor este ca moare mai repede decat au dorit cei care doreau sa o detroneze, la data de 17 noiembrie 1558.
Elisabeta I a fost al cincilea și ultimul monarh al casei Tudor (primii fiind Henric al VII-lea, Henric al VIII-lea, fratele său vitreg Eduard al VI-lea, verișoara sa Jane I și sora sa vitregă, Maria I). A fost cunoscută și ca “Regina Fecioară” “Gloriana” sau “Good Queen Bess”. Din punctul meu de vedere este una din cele 10 personalitati istorice care au transformat Occidentul in ceea ce este astazi. Domnia reginei Elisabeta este denumită epoca elisabetană sau epoca de aur, fiind marcată de sporirea puterii Angliei pe plan mondial. Marii dramaturgi William Shakespeare, Christopher Marlowe și Ben Jonson au avut o carieră înfloritoare în timpul domniei reginei Elisabeta. In cei 45 de ani de domnie Elisabeta a transformat Anglia dintr-o tara slabă și săracă în urma războaielor și a luptelor religioase, intr-o putere mondiala. Una din primele actiuni luate de noua regina a fost reinstaurarea “protestantismului” Anglican si elaborarea unui act de o importanta majora in acest sens – Elizabethan Religious Settlement (Acordul Religios Elisabetan).
Acordul Religios Elisabetan (Elizabethan Religious Settlement)
In 1559, la numai cateva luni dupa intronarea Elisabetei, Parlamentul a fost convocat si rugat sa ia în considerare adoptarea unor legi (Reforms Bill) pentru a recrea o biserica independenta a Angliei. Actul propus de Elisabeta definea 
“Sfânta Împărtășanie” în termenii definiti de teologia protestantă, mergand chiar mai departe decat tatal sau, Henric al VIII-lea si fratele ei vitreg Eduard al VI-lea, a intrerupt legaturile cu Biserica Catolica de la Roma, a permis preoților să se căsătorească, a interzis icoanele din biserici, dar a permis semnele crestinismului (Crucea si Iisus rastignit pe ea). Actul a confirmat ca monarhul este sef suprem al Bisericii Angliei.
Legea a avut multe probleme in Curtea Lorzilor, avand in vedere ca acolo exista o majoritate catolica formata din marii feudali si fosti episcopi. La 25 februarie 1570, Papa Pius al V-lea o declara pe Elisabeta “slujitore a crimei” si eretica. Reactia Elisabetei a fost demna de tatal sau. Actul de supremație din 1558 a reînviat zece articole ale lui Henry al VIII-a pe care Maria Tudor le-a abrogat confirmand-o pe Elizabeta ca guvernator suprem al Bisericii Angliei. Actul de supremație a trecut fără dificultate in Parlament.
Elisabeta a creat ruptura clara dintre catolicism si biserica Anglicana; din nefericire nu a reusit sa creeze o doctrina clara, cu uneltele necesare pentru a stabili dogme religioase mai profunde si argumentate. Aceste lipsuri au condus la multe rasturnari in viitor si chiar la tendinte de restaurare catolica ori instaurare protestanta extremista. O vom vedea in articolul viitor cand vom discuta despre “A doua perioada a framantarilor religioase”.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
