Protestanţii (6): de la Hus la Calvin / Calvin si Reforma Elvetiana
| 17/01/2014 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Jean Calvin
Jean (John) Calvin, născut Jehan Cauvin s-a nascut în 1509 la Noyon, în Picardia (Franța) devenind un influent teolog, teoretician și pastor al Reformei protestante . El a fost o figură principală în dezvoltarea sistemului reformant al teologiei creștine numita mai târziu Calvinism. Inițial instruit ca intelectual umanist, doctor in drept si avocat pledant, el s-a despartit de Biserica Romano-Catolică în jurul anului 1530-2.
Tatăl lui Calvin, paznic al episcopului Noyon, l-a trimis la colegiul De la Marche și apoi în continuare la Sorbona din Paris, pentru a studia dreptul. În 1532 devine doctor în drept la Universitatea din Orléans. Prima sa lucrare publicată a fost un comentariu al lucrării filozofului roman Seneca, De clementia. Calvin este cucerit de principiile Reformei pe care, începând din 1532 începe să le propage cu patos la Paris. Amenințat cu închisoarea se refugiază la Nérac, sub protecția Margaretei de Navarra, favorabilă protestantismului hughenot. După tensiunile religioase care au provocat o revoltă violentă împotriva protestanților din Franța, Calvin a fugit la Basel în Elveția. După peregrinări între Basel, Ferrara și din nou la Paris, în anul 1536 este convins de reformatorul Guillaume Farel si se stabilește definitiv la Geneva, unde este numit profesor de teologie, traind aici aproape jumătate din viață lui.
Principala operă a lui Calvin din istoria literaturii Reformei, de fapt un manifest al teologie Calviniste a fost “Christianae religionis institutio” (Învățătura religiei creștine), cartea a fost tradusa in limba romana si a apărut numai în 2003 la Editura Cartea Creștină din Oradea. Calvin a amendat cinci ediții latine în timpul vieții (1536, 1539, 1543, 1550 și 1559). Prima ediție în franceză, în traducerea lui Calvin, a apărut în 1541, corespunzând ediției latine din 1539; tot Calvin a supravegheat alte trei traduceri târzii în franceză. Aceste traduceri ale Învățăturii lui Calvin au ajutat la cristalizarea limbii franceze pentru generații, cam în același mod în care a făcut-o traducerea Regelui James (King James Bible) a Bibliei pentru limba engleză. Ediția finală a Învățăturii are de aproximativ cinci ori lungimea primei ediții.
Prima perioada a lui Calvin (si prietenului sau Farel) se dovedeste catastrofala, după un an si ceva, reformele mult prea severe atribuite lui Calvin și amestecul lui și Farel cu ajutorul lui Clavin în treburile cantonului au dus la exilarea celor doi. Timp de trei ani, Calvin isi gaseste painea Strasbourg predicand în biserica Hughenoților francezi.
Calvin s-a casatorit cu Idelette de Bure, o văduvă care a avut doi copii din prima ei căsătorie, el neavand copii cu ea. Dupa perioada din Strasbourg, Calvin este rechemat la Geneva. Calvin a reorganizat structura religioasă și politică a orașului, după bazele Bibliei, cu miniștri, învățători, sfat al bătrânilor și diaconi. În 1559 Calvin a fondat o școală pentru educația copiilor și un spital pentru nevoiași, precum și Academia din Geneva sub rectoratul lui Teodor Beza. Foarte bune fapte insotite insa de o teroare religioasa pe care nici Inchiziția medievala nu a instaurat-o.
Bazat pe texte din Vechiul Testament, a pornit o adevărată campanie de vânătoare a vrăjitoarelor și de combatere a magiei, recurgând la tortură pentru recunoașterea vinovăției. Constituția statului teocratic al Genevei – astăzi l-am numi “extra-fundamentalist religios” – prevedea pedeapsa cu moartea pentru blasfemie, erezie și vrăjitorie. În anul 1545, în timp de câteva luni, 45 de femei au fost arse de vii ca vrăjitoare în fața caselor pe care le-ar fi fermecat, după ce fuseseră torturate. Toate femeile erau obligate să se îmbrace în negru și nu aveau voie să se fardeze sau parfumeze.
Calvin a exilat pe toti cei care erau suspecti de anabaptism si pe lideri lor i-a ucis. Miguel Servet, teolog anabaptist a fost ars pe rug la Geneva, pe 27 octombrie 1553, împreună cu cărțile sale. Calvin a murit la Geneva la data 27 mai 1564, este considerat de istorici unul dintre cei mai intransigenti si violenti dintre liderii Reformei.
Teologia lui Jean Calvin
Calvin nu recunoaște decât două sacramente (Taine): Botezul și Comuniunea (Împărtășania) din cele sapte sacramente ale crestinismului Ortodox [Botezul, Mirungerea (Confirmațiunea), Euharistia, Spovedania (Confesiunea), Preoția (Hirotonirea), Cununia, Maslul (Ungerea)]. Calvin Respinge dogma prezenței reale a “trupului și sângelui Domnului” în împărtășanie, invocarea sfinților, instituția episcopatului, Institutia Papalitati. Predicatorii sunt aleși de către credincioși și fiecare din bisericile calviniste este condusă spiritual de un consiliu ales. Calvin crede într-o predestinare absolută a aleșilor și celor condamnați la “judecata din urmă”, respingând astfel complet liberul arbitru.
Învățătura religiei creștine (Institutio Christianae Religionis) este referința istorică primară pentru sistemul de doctrină adoptat de Bisericile Reformate Calvine. Primele doua scetiuni ale lucrarii sunt angajate de două teme generale sunt examinate in aceasta lucrare: Creatorul și creaturile. Mai presus de orice, cartea se ocupă de cunoașterea lui Dumnezeu Creatorul, dar “deoarece în crearea omului perfecțiunile divine sunt cel mai bine înfățișate”, se examinează și ceea ce se poate cunoaște despre omenire. La urma urmei, ceea ce preocupă o carte de teologie este cunoașterea de către omenire a lui Dumnezeu și a ceea ce el cere de la creaturile sale. În primul capitol, aceste două probleme sunt considerate laolaltă, pentru a arăta ce are Dumnezeu de-a face cu omenirea (și alte creaturi) și, în special, cum este cunoașterea lui Dumnezeu legată de cunoașterea umană.
Pentru a continua explicarea relației dintre Dumnezeu și om, Calvin adoptă o structură tradițională de educație creștină folosită în creștinismul occidental, aranjând materialul potrivit planului Crezului apostolic. Mai întâi cunoașterea lui Dumnezeu e privită sub aspectul cunoașterii Tatălui, creatorul, păstrătorul și susținătorul. Apoi se urmărește cum Fiul îl revelează pe Tatăl, așa cum numai Dumnezeu îl poate revela pe Dumnezeu. Și, în final, a treia secțiune a Învățăturii descrie lucrarea Duhului Sfânt, care l-a ridicat pe Cristos din morți, și care purcede de la Tatăl și de la Fiul pentru a aduce în unire Biserica prin credința în Isus Cristos, cu Dumnezeu, pentru totdeauna. [SURSA: Battles, Ford Lewis and John Walchenbach, Analysis of the “Institutes of the Christian Religion” of John Calvin (Grand Rapids, MI: Baker Book House, 1980)]
Mai multe despre teologia lui Calvin, cand vom face o comparatie cu alte teologii protestante majore.
Teologii derivate din Calvinismul timpuriu au devenit religia majorității populației în Scoția, Olanda și părți din Germania de nord și au avut o influență majora în Ungaria și Polonia. Majoritatea coloniștilor de pe coasta atlantică americană și din New England erau calviniști, inclusiv puritanii șla fel ca si coloniștii olandezi din Noul Amsterdam (New York). Africa de Sud a fost fondată, începând din secolul XVII, de calviniști olandezi, care sunt cunoscuți astazi cu numele de Afrikaans. Sierra Leone a fost colonizată masiv de calviniști din Noua Scoție. Coloniștii erau în mare parte loialiști negri, afro-americani care au luptat pentru britanici în timpul revoluției americane.
Bibliografie, note si citate:
Bouwsma, William James. John Calvin: A Sixteenth-Century Portrait, New York: Oxford University Press, 1988.
Battles, Ford Lewis and John Walchenbach, Analysis of the “Institutes of the Christian Religion” of John Calvin, Grand Rapids, MI: Baker Book House, 1980.
Helm, Paul. John Calvin’s Ideas, Oxford University Press, 2004.
Heron, Alasdair, “John Calvin”, in Lacoste, Jean-Yves, Encyclopedia of Christian Theology , New York: CRC Press, 2005.
Wikicommons (Ro, Eng, Fr)
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
