Europa şi Rusia “energetică” (2)
| 06/12/2012 | Autor theophyle Categorii: Dosare, Stiri Europene |
Clientii Europeni
În 2008, aproape 40% din gazele naturale importate in Uniunea Europeana au fost de provenienta rusa. Din aceste importuri, cam 25% sunt consumate anual, restul sunt revandute sau folosesc ca rezerve. Începând cu 2009, gazele naturale ruseşti au fost livrate în Europa prin intermediul a 12 conducte, dintre care trei conducte au fost directe în Finlanda, Estonia şi Letonia; alte patru prin Belarus spre Lituania şi Polonia şi alte cinci, prin Ucraina spre Slovacia, România, Ungaria şi Polonia. În 2011, a fost inaugurata o conductă suplimentară, Nord Stream, direct în Germania, prin Marea Baltică.
Cei mai mari importatori de gaze din Rusia în Uniunea Europeană sunt Germania şi Italia, reprezentând împreună aproape jumătate din importurile de gaz ale UE din Rusia. Alti mari importatori de gaze ruseşti (peste 5 miliarde de metri cubi pe an) sunt Franţa, Ungaria, Republica Cehă, Polonia, Austria şi Slovacia. Cei mai mari importatori non-UE de gaze naturale din Rusia sunt Ucraina , Turcia şi Belarus.
Tendinte globale 2010 – 2035
Gazprom – un preambul
Gazprom este criticat pentru lipsa de transparenţă în structura sa, bineinteles ca asta nu inseamna ca afacerile concernului rus au de suferit cumva. Conform mărturiei reprezentantilor firmei AZEast Group, firma care se ocupa cu analize de risc, in fata Comisiei pentru Relaţii Externe a Senatul Statelor Unite – “Gazprom, cu sprijinul si concursul Kremlinului a înfiinţat aproximativ 50 de entitati sau companii intermediare legate netransparent de Gazprom cu rezidente în toată Europa. Exemplele prezentate au fost grupul de companii Centrex şi Gazprom Germania”. Aceste companii nu adaugă nici o valoare la preţul gazului rusesc si nu acorda nici un fel de servicii tehnice sau comerciale pentru produsele vândute de Gazprom pe pieţele europene, dar castiga sume enorme de bani, care pare să dispară pur şi simplu prin intermediul societăţilor off-shore din Cipru şi Liechtenstein .”
Conform studiului publicat de către Centrul de Cercetare pentru Studii Est-Europene, Gazprom foloseste filiale, cum ar fi Gazprom Germania, Gazprombank, Gazprom-Media sau societăţi-paravan, pentru a evita rezistenta la investiţiile sale. Cu toate acestea, unele achizitii, cum ar fi o încercare de a prelua compania de gaze britanică Centrica în 2006, au fost respinse de către guvernele locale. Aceste acţiuni au fost numite de către Gazprom discriminatorii si au produs adevarate furtuni diplomatice.
O lucrare semnata de Keith C. Smith (adusa integral in bibliografia primei postari), a remarcat faptul ca firmele străine asociate in participatiune (joint ventures) sunt “rugate” de partenerul rus sa lucreze in transferarea fondurilor si platilor necesare afacerii comune prin conturi offshore şi bine-cunoscute paradisuri fiscale sau prin firmele intermediare mentionate mai sus. Acesti bani sunt deseori folositi pentru plati substantiale (“finanţare backdoor”) pentru companiile care doresc să-şi ascundă legăturile lor cu ruşii sau pentru persoane cheie din Occident, care isi ascund identitatea, dar sunt platiti din belsug pe baza unor “taxe de consultanţă”. In postarea viitoare despre agenti de influenta.
Bibliografie pe care o propun pentru o lecturare atenta.
Testimony before the Senate Foreign Relations Committee. Russian Energy Sector Opaqueness.
Swedish Defence Research Agency. “Russia’s Energy Policy: Security Dimensions and Russia’s Reliability as an Energy Supplier”.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
