Tradiţia Crăciunului
| 24/12/2013 | Autor theophyle Categorii: Dosare, Esoterica |
Crăciunul sau Naşterea Domnului Iisus Hristos si este o sărbătoare creştină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 6 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Crăciunul face parte din cele 12 sărbători domneşti (praznice împărăteşti) ale Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii.
Etimologic exista doua variante profund diferite, care desluşesc originea cuvantului “Crăciun”. Prima ipoteza ar fi ca acest cuvant isi are origine in latinescul “calatio” cu acuzativul “calationem”. La romani prin “calatio” se înţelegea convocarea poporului de către preoţii pagani în fiecare zi de întâi a lunii pentru anunţarea sărbătorilor din luna respectivă, şi, prin extindere, sărbătoarea în general. O a doua ipoteza posibilă etimologie poate fi legată de denumirea unei vechi sărbători păgâne a slavilor vestici şi anume Korochun, Kračún, cuvântul fiind preluat prin creştinismul slavon.
Majoritatea istoricilor sunt de acord ca 25 decembrie nu poate fi ziua naşterei lui Iisus Hristos, referintele biblice pozitioneaza ziua in preajma sarbatorii ebraice Sukkot (sarbatoarea colibelor) care se sarbatoreste intre sfarsitul lunii septembrie si mijlocul lunii octombrie ( calendarul ebraic este lunar). Din motive politice, ierarhia creştină a considerat copierea sărbătorilor şi a riturilor păgâne ca fiind soluţia răspândirii accelerate a cultului lor în mase, mase care pe atunci erau puternic ataşate vechilor sărbători şi practici rituale păgâne.
Factorul pentru care primii creştini au ales datele de 25 decembrie sau 6 ianuarie ca moment al naşterii Fiului lui Dumnezeu a fost deci că la aceste date, în lumea romană, barbară şi orientală se celebrau diverse date de naştere ale zeilor păgâni. Povestea unui zeu salvator născut din fecioară pe 6 ianuarie sau 25 decembrie, nu era deloc nouă, cele mai multe culte păgâne ale vremii adorând câte un astfel de zeu. Astfel, pe 6 ianuarie, data solstiţiului egiptean, era celebrată revărsarea apelor Nilului şi în „cultele misterelor” locale naşterea „eonului” din fecioară. Grecia, se celebra tot atunci sărbătoarea misterelor, când ierofantul exclama la naşterea pruncului sacru: „Fecioara care era grea a conceput şi a născut un fiu!”. Tot pe 6 ianuarie grecii sărbătoreau naşterea zeului Dionis, zeul care ca şi Iisus, transforma apa în vin.
O importanta sărbătoare populară la Roma celebra pe 25 decembrie naşterea Soarelui neînvins (Dies Solis Invicti Nati, Deus Sol Invictus), ca simbol al renaşterii soarelui şi alungării iernii (ca şi Saturnaliile). Odată ce creştinii au abandonat celebrarea naşterii Fiului lui Dumnezeu pe 6 ianuarie optând pentru data de 25 decembrie, scriitorii creştini 
fac frecvente legături între renaşterea soarelui şi naşterea lui Hristos. Unul dintre zeii cei mai populari la Roma, în perioada ridicării creştinismului, anume Mitra, avea şi el ziua de naştere serbată pe 25 decembrie. Mitra era un zeu persan al cărui cult şi rit era şi foarte asemănător creştinismului, aşa cum constata scriitorul creştin Iustin Martirul în Apologia sa prin secolul al II-lea, aşa cum va remarca mai târziu şi Tertulian la debutul secolului al III-lea. Primele date scrise despre serbatorirea Craciunului in forma lui crestina le vom descoperi in relatarile lui Sextus Julius Africanus (aproximativ 221 d. Hr.)
Prima mentiune a Crăciunului ca sarbatoare crestina o gasim în calendarul lui Philocalus din 354. Schismele diferite si foarte dese au avut ca rezultat şi elaborarea unor diverse calendare. Biserica ortodoxă a Bizanțului a fixat data naşterii la 6 ianuarie, celebrând simultan şi naşterea, şi botezul.
Probabil ca data Crăciunului poate avea legatura si cu teza iudaică care leagă momentul morții profeților de data naşterii acestora. Probabil ca teologii timpurii ai crestinismului, majoritatea lor de origine iudaica sau instruiti temeinic in datinele Vechiului Testament au dedus că Buna Vestire de pe 25 martie ar rezulta într-o dată de 25 decembrie pentru naşterea lui Iisus. Oricum, se pare că această perioadă a anului are în multe culturi un sens special, fiind intr-un fel o perioada a înnoirii şi tranziției astrale, întrucât după solstițiul de iarnă ziua începe iarăşi să se mărească, obtinand un fel de victorie solară asupra forțelor întunericului. Despre aceste traditii intr-un articol urmator.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Nasterea Domnnului Nostru IIsus Hristos sa fie in inimile tuturor romanilor de pretutindeni! Craciun fericit!
http://www.youtube.com/watch?v=uqf-ozU67yE
AMIN!