Gala Galaction, Muntele Athos şi Mănăstirea Zografu
| 20/12/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Gala Galaction este pseudonimul literar al lui Grigore Pișculescu scriitor, preot ortodox, profesor de teologie, traducător al Bibliei în limba română. S-a născut în familia unui țăran care era căsătorit cu fiica unui preot.
Grigore Pișculescu s-a bascut la data de 16 aprilie 1879 în Didești, Teleorman În 1922, este hirotonit preot și, în 1926, devine profesor la Universitatea din Chișinău. În perioada interbelică desfășoară o susținută activitate publicistică, cu ajutorul lui Tudor Arghezi, și editează revistele „Cronica” și „Spicul”, care apar în perioada 1915-1918. Devine defensor eclesiastic pentru eparhiile Râmnicului și Argeșului (1909-1922), preot (1922) și misionar al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1922-1926), profesor titular la catedra de Introducere și Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chișinău (1926-1941), decanul acesteia (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din București (1941-1947), membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor (din 1954).
Ca teolog, a publicat studii despre Noul Testament, articole, meditații, conferințe, predici. Între 1928-1934 a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română (împreună cu pr. prof. Vasile Radu). A desfășurat o remarcabilă activitate literară-publicistică. A publicat volume de nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare și reviste ale timpului, precum și un jurnal confiscat de autoritatile comuniste care a fost restituit și publicat postum.
A călătorit în Țara Sfântă, la Muntele Athos, Grecia si Egipt. În Israel, primăria orașului Ierusalim a numit o piațetă în amintirea sa, ca semn de apreciere a contribuției sale la promovarea înțelegerii între creștini și evrei, inclusiv în timpurile când omenirea nu a fost darnica cu acesti oameni. Decedeaza in 8 martie 1961 la varsta de 82 de ani dupa o lunga suferinta. Mai multe date despre biografia lui puteti citi, aici.
Mănăstirea Zografu
Situată în partea de NV a Muntelui Athos, la o oră de mers pe jos de la ţărmul mării, Mănăstirea Zografu ocupă locul al nouălea între mănăstirile athonite. Potrivit tradiţiei, mănăstirea a fost înfiinţată în sec. al X-lea de fraţii Moise, Aaron şi Ioan, monahi originari din Ohrida. Faptul că mănăstirea a fost închinată Sfântului Gheorghe, se datoreşte unei minuni: după terminarea construcţiei, monahii nu se puteau hotărî ce sfânt să-şi ia ca ocrotitor. Unul dorea ca Maica Domnului să le călăuzească mănăstirea, altul îl voia pe Sfântul Nicolae, iar al treilea se gândea la Sfântul Gheorghe. Neajungând la nicio înţelegere, au decis să lase această alegere în seama lui Dumnezeu. Au pregătit un lemn după mărimea icoanei şi l-au pus în biserică, încuind-o. Apoi s-a retras fiecare la chilia lui, rugându-se lui Dumnezeu să arate cărui sfânt trebuie închinată biserica. În timpul nopţii, au văzut cu toţii o lumină puternică în biserică. Dimineaţa au avut surpriza şi bucuria să vadă pe scândura care fusese goală, chipul Sfântului Gheorghe. Aşa a devenit Sf. Gheorghe patronul mănăstirii, numită Zografu, adică icoană zugrăvită prin minune.
Zografu este chinovie bulgărească cu viaţă de obşte, care număra în anii ’80 doar 15 călugări. Actuala pictură a bisericii datează din anul 1817. În pridvor sunt pictaţi în şirul ctitorilor, la stânga împăraţii bizantini Andronic şi Ioan, şi regii Serbiei, iar la dreapta Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi Vasile Lupu. Ştefan este reprezentat cu coroană pe cap, în hlamidă de culoare bej, cu flori albe. Mănăstirea Zografu are cinci paraclise în incintă şi opt la chiliile din afară. În apropiere se găseşte şi Schitul Bogorodiţa (sl. Bogo-rodiţa = Născătoarea de Dumnezeu, în greceşte Theotokos)
Gala Galaction despre Mănăstirea Zografu
Gala Galaction, ne oferă următoarea descriere despre pelerinajul lui la Mănăstirea Zografu : „Plecăm înainte de vecernie şi străbatem, în vreo două ceasuri de originală călătorie pe samarul catârilor, cea mai bogată şi mai măreaţă latură a sfintei peninsule. Mai întâi urcăm, scară după scară, până când Mănăstirea Vatopedu rămâne ca un şir de mătănii roşii, pe catifeaua albastră a mării şi sub capacul de palid mărgean al cerului. Apoi între noi şi splendida vecernie, care se lăsa pe marea dinspre răsărit, au început să crească încâlcitele cortine ale dumbrăvilor de dafin, de stejar şi de castan. Un copăcel necunoscut, care înflorea pretutindeni, spânzura pe toate coastele roiuri de fluturi galbeni. Mireasma atâtor mărăcini balsamici făcea din poteca noastră drum ca în inimă de catedrală, după ce cădelniţele au revărsat largi nouri de tămâie. […] De la apus, în apoteoza de heliante a soarelui pogorâtor, marea din golful Athonului năvăleşte, cu strălucirea ei de argint, prin miile de ferestre verzi ale pădurii… […] Sântem în regiunea cea mai păduroasă şi cea mai mănoasă. Devale, la Zografu, ne aşteaptă o adevărată grădină de nebiruiţi gospodari. De departe, începe să ni se arate, în abisul verde şi plin de cuiburi suprapuse, mohorâţii chiparoşi din preajma şi de pe lângă zidurile mănăstirei. O cetate uriaşă creşte în vale şi pe deasupra ei pare că zboară, în cea din urmă slavă vesperală, un şirag de cruci de aur. Codrii în suiş aproape drept strâmtorează milenara clădire şi aruncă miresmele chiparosului şi răcoarea stejarului în balcoanele şi ferestrele chiliilor. O sacră severitate monahală stăpâneşte în jurul şi în cărările acestei mănăstiri. […] Zografu păstra pentru noi mari destăinuiri! Stariţul vorbeşte româneşte, iar pe peretele de onoare al salonului stă, în rând cu marii ctitori, Ştefan cel Sfânt şi Mare, voievodul Moldovei!” [Gala Galaction]
Istorie românească
Ruinată din cauza condiţiilor istorice, mănăstirea a cunoscut o perioadă de înflorire în secolul al XV-lea, datorită Muşatinilor. Alexandru cel Bun dădea ajutor anual mănăstirii câte 3000 aspri de argint (1429), precum şi venitul câtorva metoace, printre care şi al Mănăstirii Căpriana. Perioada de vârf a fost atinsă, însă, în timpul lui Ştefan cel Mare. Acesta a refăcut mănăstirea aproape integral, între anii 1466-1502. Între 1466-1471 Ştefan cel Mare dă mari fonduri de bani pentru înnoirea bisericii şi a bolniţei. În anul 1475 rezideşte la malul de sud-vest al mării arsanaua (portul pentru corăbii). În anul 1495 reface din piatră corpul chiliilor, trapeza şi zidul de incintă.
În anul 1502 Ştefan cel Mare zideşte din nou biserica mare şi o pictează în frescă. Pe lângă aceasta el făcea mănăstirii şi o danie anuală în bani de aur şi argint, galbeni ungureşti sau aspri de argint. În anul 1502 Ştefan cel Mare donează ctitoriei sale de la Athos o icoană cu Sfântul Gheorghe şi steagul de luptă al Moldovei, cusut cu aur şi argint, care are pe o parte icoana Sfântului Gheorghe, iar pe partea cealaltă stema ţării. În anul 1500 Radu cel Mare dădea Mănăstirii Zografu 3000 aspri ajutor anual. La fel făceau Neagoe Basarab (1515-1517), Vlad Vintilă (1534) şi alţi domni pământeni. Bogdan al III-lea repară pirgul mănăstirii; Petru Rareş face reparaţii şi înnoieşte pictura în anul 1546; fiica lui, Ruxanda, soţia lui Alexandru Lăpuşneanu, achită impozitul anual de 100 galbeni pe care mănăstirea trebuia să-l plătească turcilor, şi mai donează încă 52000 aspri de argint.
P.S. Nu cred ca monahii din Mănăstirea Zografu s-ar impotrivi ca steagul de luptă al Moldovei purtat de marele Muşatin, Ştefan cel Mare sa fie repatriat la Iasi sau Suceava. Din nefericire nimeni nu s-a gandit la asta, probabl ca nu se vor gandi nici in viitor. Triste vremuri!
Bibliografie si Citate
Gala Galaction, Opere, vol. III (Însemnări de călătorie), ediţie îngrijită, note şi comentarii de Teodor Vârgolici, Bucureşti, Editura Meridiane, 1997, p. 196-197
Protosinghel Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Locurile Sfinte, ediţia a doua, Roman, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, p. 445-448.
Monah Pimen Vlad, Sfântul Munte Athos – Grădina Maicii Domnului Editura Bunavestire, s.a., p. 100-111.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
