Manuscrise celebre: Ashkar-Gilson
| 27/10/2013 | Autor theophyle Categorii: Carte, Magazin Istoric, Ziarul de Duminica |
Manuscrisul Ashkar-Gilson este rezultatul unei descoperiri accidentale, care aduce lumină asupra transmiterii manuscriselor într-una din perioadele cel mai problematice din istoria Bibliei ebraice si implicit al Vechiului Testament crestin.
Manuscrisul Ashkar-Gilson este format din doua fragmente diferite care alcătuiesc împreună textul Cântării de Laudă (din Exodul 15), cântată de poporul Israel după eliberarea din sclavia egipteană, când a asistat la distrugerea armatei faraonului, în Marea Roşie. Cercetătorii cred că pergamentul a fost scris în jurul secolului al VII-lea, undeva în Orientul Mijlociu, posibil în Egipt. Nu este cunoscut modul în care cele două părţi au fost separate şi nici ce s-a întâmplat cu restul manuscrisului.
Manuscrisele, vechi de 1300 de ani, se numără printre puţinele manuscrise biblice cunoscute, care au supravieţuit epocii în care au fost scrise. Ele au existat separat, fără să fie corelate, până în 2007, când publicarea unei fotografii în presă a atras atenţia unor cercetatori care au făcut o legatură între ele.
Descoperirea a fost că, în timp ce în pergamentele de la Marea Moartă cântecul este redactat sub formă de proză, în manuscrisele recent reunite, textul este scris sub forma unui poem, aşa cum apare si astăzi în Biblia ebraică. Adolfo Roltamn, curatorul Muzeului National din Israel, spune că reunificarea celor două părti înseamnă identificarea unei importante verigi lipsă, prezentând evoluţia în timp a textului Bibliei ebraice în asa numita perioadă de tăcere – între secolele III si X – din care aproape niciun text biblic nu a supravietuit. „Manuscrisele acoperă golurile existente”, spune Adolfo Roitman. „Putem observa faptul că avem de-a face cu o traditie care este încă vie.”
Una din paginile Cântării, cunoscut ca manuscrisul Ashkar, a fost anterior adapostită într-o bibliotecă de cărţi rare de la Universitatea Duke din Carolina de Nord şi a fost expusă pentru prima dată, în 2007, la Muzeul Israelului în Ierusalim. Acesta a fost momentul în care fotografia manuscrisului, publicată în ziarul local, a captat atenţia a doi paleografi, Mordecai Mishor şi Edna Engel, care au observat că textul seamănă cu o textul dintr-un manuscris aflat la Londra (parte a unei colecţii private, la momentul respectiv).
Relaţia dintre cele două texte nu ar fi fost atât de clară pentru un observator obişnuit. Manuscrisul Ashkar a fost atât de înnegrit, încât textul, deşi complet, este ilizibil, în timp ce manuscrisul londonez este mai clar şi mult mai bine conservat. Totuşi, după o analiză mai amănunţită cu ajutorul razelor ultraviolete, experţii au confirmat că textele nu numai că au fost scrise de acelaşi autor, dar, de asemenea, că au făcut parte din acelaşi pergament. „Uniformitatea literelor, structura textului şi tehnica utilizată de către autor au făcut lucrurile clare”
Textul actual din Biblia BOR:
Cantarea lui Moise. (Exodul 15)
1. Atunci Moise si fiii lui Israel au cantat Domnului cantarea aceasta si au zis: “Sa cantam Domnului, caci cu slava S-a preaslavit! Pe cal si pe calaret in mare i-a aruncat!
2. Taria mea si marirea mea este Domnul, caci El m-a izbavit. Acesta este Dumnezeul meu si-L voi preaslavi, Dumnezeul parintelui meu si-L voi preainalta!
3. Domnul este viteaz in lupta; Domnul este numele Lui.
4. Carele lui Faraon si ostirea lui in mare le-a aruncat; Pe capeteniile cele de seama ale lui, Marea Rosie le-a inghitit,
5. Adancul le-a acoperit, In fundul marii ca o piatra s-au pogorat.
6. Dreapta Ta, Doamne, si-a aratat taria. Mana Ta cea dreapta, Doamne, pe vrajmasi i-a sfaramat.
7. Cu multimea slavei Tale ai surpat pe cei potrivnici. Trimis-ai mania Ta Si i-a mistuit ca pe niste paie.
8. La suflarea narilor Tale s-a despartit apa, Stransu-s-au la un loc apele ca un perete Si s-au inchegat valurile in inima marii.
9. Vrajmasul zicea: “Alerga-voi dupa ei si-i voi ajunge; Prada voi imparti si-mi voi satura sufletul de razbunare; Voi scoate sabia si mana mea ii va starpi”.
10. Dar ai trimis Tu duhul Tau Si marea i-a inghitit; Afundatu-s-au ca plumbul In apele cele mari.
11. Doamne, cine este asemenea tie intre dumnezei? Cine este asemenea tie preaslavit in sfintenie, Minunat intru slava Si facator de minuni?
12. Intins-ai dreapta Ta Si i-a inghitit pamantul!
13. Calauzit-ai cu mila Ta acest popor si l-ai izbavit; Tu il povatuiesti cu puterea Ta, Spre locasul sfinteniei Tale.
14. Auzit-au neamurile si s-au cutremurat, Frica a cuprins pe cei din Filisteia.
15. Atunci s-au spaimantat capeteniile Edomului, Pe conducatorii Moabului cutremur i-a cuprins; Si toti cati traiesc in Canaan si-au pierdut cumpatul.
16. Frica si groaza va cadea peste ei. Si de maretia bratului Tau, Ca pietrele vor incremeni, Pana va trece poporul Tau, Doamne, Pana va trece poporul Tau acesta, pe care l-ai castigat Tu.
17. Tu il vei duce si-l vei sadi in muntele mostenirii Tale, In locul ce ti l-ai facut salasluire, Doamne, In locasul sfant cel zidit de mainile Tale, Doamne!
18. Imparati-va Domnul in veac si in veacul veacului.
19. Caci caii lui Faraon cu carele si calaretii lui au intrat in mare. Intors-a Domnul asupra lor apele marii, Iar fiii lui Israel au trecut prin mare, ca pe uscat!”
20. Atunci a luat Mariam proorocita, sora lui Aaron, timpanul in mana sa, si au iesit dupa dansa toate femeile cu timpane si dantuind.
21. Si raspundea Mariam inaintea lor: “Sa cantam Domnului, caci cu slava S-a preaslavit! Pe cal si pe calaret in mare i-a aruncat!”
22. Apoi a ridicat Moise pe fiii lui Israel de la Marea Rosie si i-a dus in pustia Sur si au mers trei zile prin pustie si n-au gasit apa.
23. Au ajuns apoi la Mara, dar n-au putut sa bea apa nici din Mara, ca era amara, pentru care s-a si numit locul acela Mara.
24. De aceea cartea poporul impotriva lui Moise si zicea: “Ce sa bem?”
25. Atunci Moise a strigat catre Domnul si Domnul i-a aratat un lemn; si l-a aruncat in apa si s-a indulcit apa. Acolo a pus Domnul poporului Sau randuieli si porunci si acolo l-a incercat si i-a zis:
26. “De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului tau si vei face lucruri drepte inaintea Lui si de vei lua aminte la poruncile Lui si vei pazi legile Lui, nu voi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, ca Eu sunt Domnul Dumnezeul tau Care te vindeca”.
27. Apoi au venit in Elim. Si erau acolo douasprezece izvoare de apa si saptezeci de pomi de finic. Si au tabarat acolo langa apa.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
