La Belle Époque: Palatul Bragadiru
| 25/10/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Istoricul Palatului Bragadiru cunoscu si pe numele Colosseum și al construcțiilor care l-au insotit este legat de numele omul de afaceri Dumitru Marinescu Bragadiru.
Dumitru Marinescu Bragadiru a fost unul dintre cele mai emblematice personaje din istoria Bucureştiului. El a contribuit din plin la dezvoltarea economică şi arhitecturală din acea vreme a Capitalei prin ingeniozitate şi spirit antreprenorial. Unele dintre cele mai importante moşteniri pe care le-a lăsat oraşului sunt Palatul şi Fabrica de Bere Bragadiru.
Stim ca Dumitru Marinescu s-a născut în anul 1842 într-o familie săracă dar onestă a unui şindrilar pe nume Marin care avea „mai multi copii decat bani”. Bragadiru nu a continuat munca tatălui, şi timp de 12 ani a fost ucenic în „racheria” lui Iancu Ştefănescu, care îi va lăsa moştenire această afacere. La recomandarea învăţătorului „musiu Hristache Ioanin”, tânărul ucenic îl slujeşte mulţi ani pe „chir” Ştefănescu, racheriu renumit şi cofetar” de lângă Balta Albă. Tânărul căra apă din râul Dâmboviţa cu cobiliţa pentru a o transforma în rachiu. După o vreme, tânărul Bragadiru devine om de bază al patronului care se hotărăşte să îl ia ca asociat, iar în anul 1866 îi lasă pe mâini afacerea în momentul în care Ştefănescu pleacă la băi. Dovedindu-şi spiritul antreprenorial, Bragadiru intuieşte nevoia de alcool ce va urma după Războiul de Independenţă aşa că se hotărăşte să cumpere rachiu şi spirt pe datorie de la greci pe care le-a vândut soldaţilor români şi spitalelor. În scurtă vreme, tânărul ucenic care a ajuns la vârsta de 35 de ani devenea al doilea bogătaş din ţinutul Românesc după Cantacuzino Nababul.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, în partea de sud a României producția de bere era slab dezvoltată, dar concentrată în București. Dumitru Marinescu Bragadiru a început să achizitioneze teren în jurul centrului Bucureștiului, în apropiere de Piața Principesa Maria (astăzi Piața George Coșbuc) și a înființat fabrica sa de bere pe data de 9 aprilie 1895. Istoria fabricii de bere Bragadiru începe însa mai devreme, in anul 1883, atunci când Bragadiru reuşeşte să cumpere terenul mentionat de la familia Laptev (aproximativ 10 hectare). Construcţia fabricii începe în 1884, fiind pe locul al treilea după cea a germanului Erharld Luther construită în 1869 şi cea a lui Carol H. Oppler făcută în 1870. Din cele 10 hectare de pământ, antreprenorul a donat 2 hectare primăriei pentru construirea bulevardului Coşbuc. Puţini ştiu că prima reţea de telefonie cu stâlpi de telegraf din România a fost construită de Bragadiru, reţea care făcea legătura între fabrica de bere şi moşia din comuna Bragadiru din acea vreme, unde el deţinea mai multe fabrici de alcool.
Constructia “Colosului”, asa cum era cunoscuta cladirea la inceputurile sale, a fost realizata dupa planurile concepute de arhitectul austriac Anton Shuckerl in anul 1894 pe amplasamentul particular de la intersectia Podului Kalitzei (Calitei sau Podul Calicilor, actuala Calea Rahovei) si marcajul dat de cornisa de sud-est a Dâmbovitei, prezenta semnificativa pentru relieful orasului de la acea data.
Dumitru Marinescu Bragadiru a conceput Colosul, ca un loc de recreere, respectand astfel o traditie a fabricilor de bere de a avea si un local in vecinatate asa cum era Gradina de vara “Eliseul Luther” sau braseria , restaurantul si sala de spectacole si bal Colosseul Oppler, disparut in totatalitate astazi. Un exemplu al Bucurestiului de altadata, cladirea a devenit ulterior Palatul Bragadiru, radiindu-si frumusetea si farmecul istoric. Conceptia arhitecturala superba puternic decorata folosit armonic la compozitia fatadei si decorarea interioarelor, reflecta intru-totul frumusetea anilor 1900.
Compusa dintr-o spectaculoasa sala de bal care poate functiona si ca sala de teatru sau de concerte, o biblioteca, o popicarie, numeroase camere, magazine si birouri ce functionau la parter, cladirea era o structura impresionanta ce imbina stilurile celor mai renumite cladiri ale timpului: Camera de Comert, Posta Romana, Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC-ul) si cladirea Curtii Supreme de Justitie, toate construite in aceeasi perioada.
Marinescu Bragadiru nu a uitat că se trage din neam nevoias şi a folosit cele 10 hectare cumpărate lângă Mitropolie şi Podul Calicilor (Calea Rahova), astfel încât muncitorii săi să trăiască în condiţii decente şi să fie aproape de locul de muncă. În interiorul curţii fabrici de bere existau locuinţe pentru muncitori, casa familiei.
Copiii muncitorilor care mergeau la şcoală primeau lapte şi pâine iar părinţii lor aveau dreptul la concediu plătit şi asigurări sociale. În ziua de duminică, Bragadiru mergea pe jos la biserică pentru că toată lumea avea liber, chiar şi vizitiul. Bragadiru a avut cinci fete şi doi băieţi cu soţia sa Matilda Schwartz pe care a cerut-o în căsătorie în anul 1868. Din nefericire, Matilda a fost răpusă de scarlatită la vârsta de 35 de ani.
În 1884, Bragadiru s-a însurat din nou cu Sofia, văduva fabricantului de bere Erhald Luther, de care a divorţat în scurtă vreme. Antreprenorului i s-au făcut numeroase oferte de a intra în politică, printre care şi postul de ministru al comunicaţiilor, post pe care l-a refuzat pentru a se dedica afacerilor şi actelor caritabile. El a trimis în străinătate la studii numeroşi studenţi, cu gândul că va reuşi să creeze o clasă de tineri care să se ocupe de comerţ, agricultură şi horticultură. În urma unei crize cardiace, Bragadiru s-a stins din viaţă în 1915, lăsându-l la conducere pe fiul său cel mare care a reuşit să ţină afacerea în frâu până la venirea comunismului care i-a aruncat în închisoare pe membrii familiei rămaşi în ţară.
La 11 Iunie 1948 regimul comunist a nationalizat intreaga industrie romaneasca. Fabrica de Bere a fost redenumita Fabrica de Bere Rahova dupa numele cartierului in care se afla. Prima grija a regimului a fost spargerea cu lovituri de ciocan a numelui Dumitru Marinescu Bragadiru de pe frontonul fabricii de bere. Imobilul Colosseum a fost, redenumit Casa de Cultura Lenin.
In anul 2003 descendentii lui DMB au revendicat imobilul Colosseum conform Legii speciale 10/2001 si l-au redobandit conform titlului emis de Primaria Municipiului Bucuresti. Palatul are 10.000 de metri pătrați construiți și un teren aferent de 12.000 de metri pătrați și este declarat monument istoric de către Ministerul Culturii.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
