Edmond About despre Grecia contemporană
| 15/08/2013 | Autor theophyle Categorii: Carte, Magazin Politic |
Edmond About (1828-1885) a fost un literat şi jurnalist francez, membru al Academiei Franceze. Făcând parte din Şcoala franceză din Atena, a trăit mai mulţi ani în Grecia, unde şi-a redactat eseul Grecia Contemporană (1854). Este 
cunoscut şi pentru cronicile semnate în nenumărate ziare franceze ca şi pentru romanele pentru copii. mai multe detalii puteti citi, aici.
Eseul scris de Edmond About si publicat in 1863 este unul dintre cele mai actuale si citite texte in Europa contemporana. Am avut norocul ca PressEurop a preluat fragmente din acest eseu publicate in FAZ si mi-a scutit cateva ore de traducere. Dupa ce am citit intreaga carte m-am lacomit si am citit si alt eseu numit Roma contemporana (Rome contemporaine) scris in 1860. Trebuie sa recunosc – omul a fost profet!. Mai jos textul din FAZ (Frankfurter Allgemeine Zeitung) la sfarsitul articolului puteti descarca intregul eseu in format PDF in limba franceza.
***
Dupa 150 de ani
Grecia este singurul exemplu cunoscut de ţară care trăieşte în situaţie de faliment din ziua naşterii ei. Dacă Franţa sau Anglia s-ar afla doar un an în 
această situaţie, am trece prin catastrofe teribile. Grecia a trăit mai mult de douăzeci de ani în pace cu falimentul ei. Toate bugetele de la primul până la ultimul sunt în deficit.
Atunci când într-o ţară civilizată, intrările la buget nu sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile, se face un împrumut intern. Este o modalitate pe care guvernul grec nu a încercat-o niciodată şi oricum n-ar fi avut succes. A trebuit ca puterile protectoare ale Greciei să-i garanteze solvabilitatea pentru ca să poată negocia un împrumut exterior. Resursele oferite de acest împrumut au fost irosite de către guvern fără nici un fel de roade pentru ţară şi o dată banii cheltuiţi, a trebuit ca garanţii, din pură bunăvoinţă, să acopere interesele. Grecia nu le putea plăti.
Astăzi ea a renunţat la speranţa de a-şi achita vreodată împrumuturile. Nici în cazul în care cele trei puteri protectoare ar continua la nesfârşit să plătească în locul ei, Grecia nu s-ar afla într-o stare mai bună. Cheltuielile ei tot nu sunt acoperite de propriile sale resurse.
O ţară unde impozitele sunt plătite în natură
Grecia este singura ţară civilizată unde impozitele sunt plătite în natură. Banii sunt atât de rari în ţară încât a trebuit coborât la acest mod de percepţie. Guvernul a încercat iniţial să dea în arendă impozitul, dar fermierii, după ce s-au angajat temerar, nu şi-au respectat angajamentele iar statul, lipsit de putere, nu avea cum să-i constrângă. De când statul colectează el-însuşi impozitele, costurile colectării sunt mult mai mari iar veniturile au crescut foarte puţin.
Contribuabilii fac ce făceau agricultorii: ei nu plătesc. Proprietarii bogaţi, care sunt în acelaşi timp oameni influenţi, au găsit mijloace de a frustra statul, fie cumpărând, fie intimidând angajaţii. Aceştia, fără vreun viitor asigurat, susceptibili să fie destituiţi la prima schimbare de minister, nu urmăresc interesele statului, ca la noi. Ei se gândesc numai să-şi facă relaţii, să cruţe puternicii şi să câştige bani. Iar în ceea ce priveşte micii proprietari, care trebuie să plătească pentru cei mari, ei sunt protejaţi împotriva confiscărilor, fie de vreun prieten puternic, fie de propria lor mizerie.
Grecii se cunosc mult şi se iubesc puţin
Legea nu este niciodată în Grecia entitatea fără milă pe care o cunoaştem noi. Angajaţii ascultă contribuabilii. Atunci când toată lumea se tutuieşte şi când se cheamă toţi fraţi, se găseşte întotdeauna un mijloc de a te înţelege. Toţi grecii se cunosc mult şi se iubesc un pic. În schimb ei cunosc prea puţin această fiinţă abstractă numită Stat şi nu o iubesc defel. În sfârşit, perceptorul este prudent: el ştie că nu trebuie să exaspereze pe nimeni, că trece printr-unele străduţe întunecate când merge spre casă şi că un accident se poate întâmpla repede.
Pentru contribuabilii nomazi (păstori, tăietori de lemne, cărbunari, pescari), a nu plăti impozitele este o plăcere, şi chiar o chestiune de onoare. Ei gândesc ca pe vremea turcilor, că duşmanul lor este stăpânul lor şi că cel mai frumos drept al omului este să-şi păstreze banii. De aceea, miniştrii de Finanţe dinainte de 1846 făceau două bugete ale veniturilor. Unul, bugetul de exerciţiu, indica sumele pe care guvernul ar fi trebuit să le primească în anul respectiv; celălalt, bugetul de gestiune, indica ceea ce spera să primească.
Şi, cum miniştrii de finanţe sunt susceptibili să greşească în favoarea statului în calculul acestor resurse probabile, ar fi trebuit să fi făcut un al treilea buget, cu suma pe care guvernul era sigur de a o primi. De exemplu, în 1845, pentru produsul măslinilor din domeniul public, dat în arendă particularilor, ministrul înscria în buget o sumă de 441 800 drahme. El spera (buget de gestiune), că, din această sumă, statul ar fi norocos să primească 61 500 de drahme.
Dar această speranţă era îndrăzneaţă fiindcă anul precedent, statul nu primise pentru acest articol nici 441 800 drahme, nici 61 500 de drahme, ci 4457 de drahme şi 31 de centime, adică aproximativ un procent din ceea ce i se datora. În 1846, ministrul de Finanţe nu a mai scris niciun buget de gestiune şi obiceiul s-a pierdut.
Nimeni nu împrumută guvernelor neconsolidate
Cheltuielile Greciei constau din: datoria publică (datoria internă, datorie externă), lista civilă, indemnităţile Camerelor, serviciul ministerelor, costuri de colectare şi de guvernare, cheltuieli diverse.
Dacă aş cunoaşte un guvern care s-ar îndoi de puterea lui, de creditul lui, de afecţiunea partizanilor săi şi de prosperitatea ţării, i-aş spune: “Fă un împrumut !”.
Dar nimeni nu împrumută guvernelor care nu sunt considerate a fi consolidate. Banii se împrumută guvernelor considerate suficient de sincere pentru a-şi îndeplini angajamentele. Nu împrumutăm decât guvernelor pe care dorim să le menţinem ca atare. Opoziţia nu a stat la baza colectării de fonduri publice nicăieri în lume. Şi în fine, nu se împrumută altcuiva decât atunci când ai bani de dat împrumut.
Bibliografie:
FAZ – „Das Land lebt seit seiner Geburt im totalen Bankrott“
La Grèce contemporaine (1855), in format PDF – originalul francez.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
