Revoluţia bunului-simţ
| 10/08/2013 | Autor theophyle Categorii: Opinii, Ziarul de Duminica |
Cateva cuvinte despre bunul-simţ
Bunul-simţ nu este numai o construcţie verbală folosită pentru a descrie ceea ce este considerat ca fiind larg acceptat de majoritatea oamenilor, ci si o idee filozofica care a preocupat filozofii antici sau medievali (Aristotel si Avicenna), 
care au considerat ca bunul-simţ este felul prin care individul, cu ajutorul sensurilor lui, constientizeaza o realitate optimala. In psihologia moderna, acest lucru este definit de termenul perceptie, adica felul in care noi percepem ideile si comportamentul optimal. Bineinteles ca oameni diferiti pot percepe diferit, fiecare bazandu-se pe experientele proprii dependente de educatia si societatea in care ei traiesc.
Din punct de vedere filozofic, subiectul bunului-simţ este tratat de doua teorii antagoniste. Prima teorie, o teorie gnoseologică idealistă: Teoria ideilor înnăscute sustine ca: conştiinţa omului ar exista de la naştere, independent de experienţă; aceasta teorie a fost sustinuta mai mult sau mai putin, in diferite forme, de Descartes si Leibniz. O a doua teorie, formulata si promovata de John Locke ca teorie conceputa pe baza senzualismului materialist si preluata de Condillac in materialismul dialectic, respinge teoria ideilor înnăscute, arătând că izvorul tuturor cunoştinţelor noastre sunt senzaţiile şi percepţiile, care reflectă lumea obiectivă.
Locke spune că nu există idei şi principii înnăscute. Intelectul nu este în posesia anumitor idei cu care vine pe lume, când se naşte omul. Ci toate ideile, fără deosebire, pe care le posedă intelectul, îi sunt procurate de simţuri, îi vin de la percepţii. Intelectul, prin urmare, nu posedă originar şi nici nu poate crea idei, el numai prelucrează ceea ce-i furnizează simţurile. Intelectul este activ, dar nu este creator. Două sunt izvoarele din care provin cunoştinţele noastre. Avem pe de o parte percepţiile, care ne pun în contact cu obiectele externe, pe care Locke le numeşte senzaţii (sensations), iar pe de altă parte avem percepţiile, care ne relevează ceea ce se petrece în conştiinţa noastră şi pe care Locke le numeşte reflexii (reflections). Avem deci o experienţă externă şi una internă. Locke ţine să sublinieze că experienţa externă este aceea care se produce întâi şi că după aceasta ia naştere şi experienţa internă.
Revolutia bunului-simţ
Revolutia bunului-simţ (CSR – Common Sense Revolution) a fost o expresie folosita ca slogan politic pentru a descrie Conservatorismul bunului-simţ în dezbateri politice care au avut loc in Australia şi în Statele Unite (New Jersey) în anii 1990. Bazat pe modelul economic din Singapore, scopul său principal este reducerea impozitelor, echilibrarea bugetului, producandu-se prin reducerea dimensiunii şi rolul guvernului. Cel mai cunoscut nume al acestei mişcări politice si sustinator al ei a fost Mike Harris, prim-ministru al provinciei Ontario 1995 – 2002 si presedintele partidului Conservator Progresiv din Canada.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
D.a.p.d.v . aceasta revolutie nu a ajuns in Romania si in UE in general .
A ajuns si in Romania prin suflatoarea lui Antonescu doar ca slogan .
sigur ca da.
si ala plagiat. am postat ca sa vedeti ca nu numai Ponta este plagiator!
Merci!
Subiectul este interesant.
buna seara,
sper 🙂