Apariţia statelor slave: Bulgaria
| 06/07/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric, Ziarul de Duminica |
Nota: Vechea Bulgarie Mare este un stat creat în 632 de bulgarii conduși de hanul Kubrat, mărginit spre vest de Nistru, spre sud de Marea Neagră, spre sud-est de Munții Caucaz, și spre est de râul Volga. Bizanțul a recunoscut noul stat printr-un tratat semnat în 635.
Presiunea din partea hazarilor a avut drept rezultat pierderea părții estice a Bulgariei Mari, în a doua jumătate a secolului VII. Unii dintre bulgarii din acel teritoriu aveau să migreze spre nord-est, formând un stat cunoscut drept „Volga Bulgaria” (la confluența dintre râurile Volga și Kama), stat ce a dăinuit până în secolul al XIII-lea.
***
Primul Ţarat Bulgar
În urma unei lupte îndelungate împotriva Imperiului bizantin, spre mijlocul secolului al VII-lea, slavii au populat o mare parte a Peninsulei Balcanice şi o 
serie de regiuni învecinate din nord-vestul ei. Formarea primelor state slave de sud s-a produs în condiţiile luptei continue împotriva Bizanţului, autoritatea care stăpânise teritoriile pe care s-au aşezat triburile slavilor. Dintre toate statele slavilor de sud din perioada Evului Mediu timpuriu, statul bulgar a atins cea mai mare dezvoltare economică şi politică, iar la baza lui a stat Uniunea celor şapte triburi slave din Moesia Inferior. În istoria formării statului bulgar un rol bine determinat l-a avut tribul türk al bulgarilor, care împins de avari s-a apropiat în secolul al VII-lea de triburile de slavi din sudul Dunării şi au ocupat partea de nord a Sciţiei Mici sub conducerea lui Asparuh, fiul hanului Vechii Bulgarii Mari, Kubrat. Asparuh a migrat împreună cu mai multe triburi bulgare către cursul inferior al fluviilor Dunărea, Nistru si Nipru. După 670, el și-a extins regatul către peninsula Balcanică, trecând Dunărea cu o hoardă de 50.000 de oamen si a cucerit Moesia si Scythia Minor (Dobrogea) de la Imperiul Bizantin. Limba sud-slavă locală a fost adoptată treptat si de bulgarii turanici cuceritori, care si-au păstrat dominatia asupra majoritătii slave.
Aceşti protobulgari vor devenii aliaţii cei mai importanţi ai slavilor în campaniile lor îndreptate împotriva Bizanţului. Din contactul acestor populaţii a rezultat un nou popor în Europa sud-estică, slavii însuşindu-şi de la protobulgari doar denumirile tribale, fenomen ce a avut loc în cursul secolelor VII-VIII.
În urma incursiunii din 681, prin care bulgaro-slavii au ajuns până în Tracia, aceştia au obţinut independenţa faţă de Bizanţ, care s-a obligat să le plătească subsidii. Capitala acestui stat slavo-bulgar a fost stabilită la Pliska; el îngloba în graniţele lui trei etnii: populaţia romanizată (vlahi, protoromâni), slavii şi protobulgarii. Hanii care s-au succedat dupa Asparuh au întărit statul bulgar de-a lungul secolelor al VII-lea și al IX-lea—Tervel a făcut din Bulgaria o mare putere militară, învingând o armată arabă de 26.000 de oameni în al doilea asediu arab al Constantinopolelui. Krum a dublat teritoriul țării, l-a ucis pe împăratul bizantin Nicefor I la bătălia de la Pliska, și a introdus primul cod de legi scrise. Apoi, în 864, Boris I
În cursul secolelor IX-X a avut loc slavizarea triburilor protobulgare şi a început o nouă etapă istorică sub hanul Boris (852-889), care a abolit tengriismul (religiile șamanice din Asia Centrală), trecând la creștinism. și a introdus alfabetul chirilic,transformăand Bulgaria într-un regat creştin iar urmaşul lui, Simion (889-927), va fi primul care va purta titlul de ţar. Simeon cel Mare a domnit 34 de ani, începând cu 893, și în timpul său Bulgaria a atins expansiunea maximă, într-o perioadă de maximă înflorire a culturii bulgare.
În timpul ţarului Simion, în anul 924, se încheie o pace între Imperiul Bizantin şi ţaratul Bulgar, pace în urma căreia Bulgaria obliga imperiul la plata unor subsidii. Cu domnia ţarului Petru (927-969) începe decăderea puterii bulgarilor, proces ce va fi terminat, în 1018, odată cu victoria pe care o reportează Vasile II, ce se va numi după acest moment Bulgaroctonul. În urma acestei victorii împăratul dispune organizarea a două theme – Paristrion şi Bulgaria -, care să cuprindă teritoriul Dobrogei, respectiv în mare parte cel al fostei provincii Scithia Major; cu aceeaşi ocazie este desfiinţată şi patriarhia independentă a Bulgariei şi până în 1185 la răscoala fraţilor Petru şi Asan statul bulgar şi-a încetat existenţa.
Bibliografie, note si citate:
Collins, Roger, Early Medieval Europe 300–1000. London: MacMillan, 1991.
Wallace-Hadrill, J. M. The Barbarian West. London: Hutchinson, 1970.
Zeno – Karl Pinter, I. M. Ţiplic – Popoarele Europei Centrale şi de Sud-Est 2004.
History of the Proto-Bulgarians north and west of the Black Sea
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna seara,
Nu mi-e foarte clara situatia din Balcani intre moartea lui Tiberiu Mauriciu si anul 681. Imperialii au tinut in mod ferm frontiera dunareana in acesti ani? Ca senzatia mea e ca haosul provocat de slavi si avari era asa de mare incat pana si in Thessalia nu exista nici un control. Sau cumva imperialii controlau vechea dioceza Thracia, dar Dacia si Macedonia erau in afara controlului?
Oricum, remarcabil cum au reusit sa se salveze in conditii mai proaste decat cele din secolul V. Ciuma, ani fara vara, invazia slava, langobarda, avara, bulgara, persana, araba, toate in doar 100 de ani.
Buna Seara Ovi,
situatia este extrem de comfuza fi complicata. Am o postare viitoare in care am sa explic exact (atat cat se poate) un Time-Line regional 🙂
mulţumesc de continuare
“slavii însuşindu-şi de la protobulgari doar denumirile tribale”
ca de exemplu?
pe hartă Moldova şi Muntenia aparţin bulgarilor
dar Ardealul le aparţinea?
ca perioadă eram după gepizi, pe hartă pare a fi “zonă fortificată”
Nu, Ardealul de Nord nu le-a apartinut niciodata.
“Bălgrad” = Alba Iulia, nume păstrat până târziu, Bikhar, probabil Oradea; Slon, acum o comună din Prahova; dar Jeligrad cui o fi corespunzând?
Theophyle, ai zis într-o postare trecută că slavii nu numai că ne-au adus creştinismul, dar ne-au influenţat şi la nivel de păgânism; poţi da exemple?
Bikhar de care spuneţi este azi Biharia, sat unguresc la nord de Oradea, locul cu cetatea cucerită de la Menumorut (de fapt Menumorut rămâne stăpân în cetate şi după prima invazie meghiară). Oradea (de la VAR=cetate în maghiară) e cu totul altă localitate.
Exemplu de influenţă religioasă: Sf. Ilie e cel care în folclorul românesc dă cu trăznetele şi sigur aţi auzit pe la ţară de accidente miraculoase ale celor care lucraseră de ziua Sfântului. Vedeţi pe Wikipedia despre Perun, zeu slav precreştin (http://ro.wikipedia.org/wiki/Perun). Sf. Ilie din Biblie şi Tradiţie e altceva.