Locaşuri divine: de la zigurat la templu (3) – Templul din Ierusalim
| 04/05/2013 | Autor theophyle Categorii: Esoterica, Magazin Istoric |
Vezi postarea despre Ierusalim. De la inceputurile ei, religia israelita a fost geo-centrica, cultul templului a fost de-facto sinteza absoluta a acestei religii. Din sursele biblice pe care le avem putem reconstrui numai o parte din ritualul templic. Religia israelita a fost atat de neinteleasa prin abstractitatea ei ca nu avem nici un fel de relatare 
extra biblica, in afara lui Iosefus Flavius, care la randul lui a incercat sa explice unor cititori absolut neinitiati cam cum mergeau lucrurile in acest templu. Sursele legate de Noul Testament sunt si ele la randul lor extrem de vagi, cu o exactitate mai putin decat relativa. Trebuie sa luam in seama ca majoritatea cartilor din Noul Testament au fost scrise de cel de al doilea “rand” de Apostoli, aproape toti ne-evrei. Relatarile din Petru si Iacob nu se refera la Templu si relatarile din Ioan nu sunt relevante, dat fiind ca Ioan nu a fost printre primii apostoli. Despre Pavel, nici vorba. Desi Pavel se recomanda in Noul Testament drept fariseu si fost elev al rabinului Gamliel, studiile moderne arata ca acest lucru nu poate fi adevarat si descrierile lui Pavel (sau cele atribuite lui) sunt imposibile din punct de vedere istoric.
Astazi majoritatea cercetatorilor accepta existenta unui Templu in Ierusalim construit in timpul regelui Solomon. Lucrul nu este facil, pentru ca de fapt nu avem nici o descoperire arheologica care sa-l lege pe Solomon (si perioada lui) de vreo constructie in Ierusalim. Templul lui Solomon poate fi insa conceptualizat prin exemple de temple construite in contemporaneitatea lui Solomon in tarile din apropierea Israelului biblic. Primele vestigii arheologice din Ierusalim legate de constructii majore pot fi datate in perioada lui Ezechia (Hizchiahu) 716 – 687 i.Hr. si Iosia (Ioshiahu) 649-609 i.Hr. Avem dovezi istorice ca in Regatul Nordic a existat un templu “alternativ” locat in Samaria (Shehem) si ca in pana pe timpul lui Iosia au exista cateva locasuri de cult “alternative” numite bimoth sau masebeot (adica “monumente”), in care se aduceau jertfe lui Yahve (si probabil paganului Baal) de levitii celorlalte triburi secesioniste din regatul lui David si Solomon.
Dupa cucerirea regatului nordic de Saragon al II-lea in 720 d.Hr si migratia spre regatul sudic a zeci de mii de oameni (cei care nu au fost capturati de Asirieni), Regele Iosia (Ioshiahu) a fost “nevoit” sa-si converteasca “noii” supusi (probabil si o parte din cei vechi) la strictul monoteism cunoscut de noi astazi. Iosia a distrus toate asezamintele religioase existente (bimoth sau masebeot) in afara Templului din Ierusalim si a promulgat “Deuteronomul” ca singura doctrina religioasa a poporului Israelit. Toate aceste vestigii le putem intalni (arheologic vorbind) in straturile 12-11, adica in secolele 8 si 7 i.Hr.
Intorcandu-ne la Templul din Ierusalim, intalnim “Templul Prototip“, care de fapt reprezinta 3 temple diferite, din perioade diferite , cunoscute toate impreuna din punct de vedere istoric, drept “Perioada celui de al doilea Templu.” (516 i.Hr. – 70 d.Hr.). Cele trei temple diferite, sunt: (1) Templul lui Ezra; (2) Templul Hasmonean (Macabeii); (3) Templul lui Irod (Herod) cel Mare. In ilustratiile alaturate (sus si, jos) puteti vedea reconstructiile arheologice ale acestor temple. Muntele Templului se ridica peste defileul Kidronului la o inaltime de 740 m. Aproximativ in anul 19 i.Hr, Irod cel mare a extins platoul natural umpland o parte din din defileu cu ramasite de ziduri demolate si cu pietris din carierele limitrofe Ierusalimului. Aceasta extindere a creat o suprafata trapezoida de 488 m din vest, 470 m est, 315 m in nord si 28o m in sud. Dupa perioada lui Irod si pana la distrugerea lui, Muntele Templului cuprindea o suprafata de 150000 de metri patrati. Templele, de la cel lui Solomon pana la ultimul al lui Herod, distrus de romani in 70 d.Hr., au fost construite pe Muntele Templului (Temple Mount – Har ha-Bayit), la nord de vestigiile “Orasului lui David” (Ierusalimul primordial).
Templul lui Solomon a fost construit avand la baza doua criterii principale. Primul a fost urmare directivelor exacte pe care le avem in Biblie in Cartea Regilor ( Cartea Intaia a Regilor 7 si Paralipomena 22); o dovada incontestabila poate fi si cartea Templului, care a fost gasita la Marea Moarta (patrimoniul de la Qumran), care in mare descria in acelasi fel Templul din Ierusalim, insa cu alte dimensiuni (mult mai mari), referindu-se probabil la un templu viitor construit dupa judecata de apoi. O alta sursa foarte buna ar fi vestigiile din Orientul Mijlociu asociate cu aceeasi perioada, gasite in fosta Fenicie (Libanul de astazi), Siria si Anatolia. Stim ca mesterul legendar Hiram-fenicianul a construit templul, ca el a fost Fenician si avea experienta construind si altele in acelasi spatiu geografic. Acest erou al masoneriei mondiale din nefericire nu a construit mai nimic in viata lui. El a fost rege (de necontestat) al Tyrului si nu prea avea nevoie sa construiasca ceva. Probabil ca el a facut “afaceri” cu Solomon si oamenii lui au construit Templul din Ierusalim. Hiram este fara nici un fel de dubiu un eponim (nume colectiv) al celor care au construit Templul.
Din nefericire, problema sapaturilor arheologice este si ea o problema politica si ele nu pot fi efectuate in contextul politic existent in Ierusalim. Stim (si asta fara dubiu) ca Templierii au sapat sub vestigiile templului, stim ca nu au gasit Chivotul Legii, o astfel de descoperire nu ar fi putut fi ascunsa atata timp, stim insa ca ei au gasit o parte din comorile templului si banuiesc unde ele ar fi putut fi ascunse. In nici un caz nu au parasit teritoriul de azi al Israelului/Palestinei. O alta parte din comorile Templului au fost descoperite de oamenii Regelui Irod cand au reconstruit o parte din Templu. Giganticele constructii pe care le-a facut in timpul domniei lui nu puteau fi finantate de darile poulatiei. El a avut probabil alte “surse” de venit.
In sapaturile efectuate de Englezi inainte si dupa primirea mandatului in Palestina (1918) s-au descoperit canalul gigantic care unea orasul lui David (care includea templul) si paraul Gihonului. Acest tunel avea doua scopuri: primul ar fi fost alimentarea cu apa a orasului in timp de pace si razboi si posibilitatea de a iesi din oras in timpul unui asediu. Acest tunel numit “Tunelul Siloam” a fost utilizat de populatia care s-a refugiat din oras in timpul asediului Roman si inaintea distrugerii templului in 70 d.Hr.
Este absolut clar ca singurul drum pe care-l putea lua Chivotul Legii este prin acest tunel. Daca a iesit din tunel sau nu, inca nu stim. Probabilitatea este mare ca el ar fi ramas ingropat in munte sau in apropierea iesirii din tunel. Asta din doua motive principale. Evreii atunci si acum nu si-au parasit speranta intr-o reconstruire a templului; scoaterea Chivotului din Sion ar fi fost considerata ca un fel de sacrilegiu, traversarea unui teritoriu atat de nesigur in timp de razboi ar fi fost extrem de periculoasa, obiectul fiind atat de sfant, nici un mare preot nu ar fi considerat acest lucru. Posibilitatea scoaterii Chivotului din Ierusalim ar fi fost viabila numai din cauza unui pericol imediat la integritatea lui (posibil in timpul Regelui Manase) sau in timpul cuceririi Ierusalimului de Asirieni.
Solomon nu a fost un rege bun si nici prea destept (faptele istorice cunoscute astazi ne-o dovedesc), intelepciunea lui biblica este rezultatul “tonomatelor” care i-au inregistrat domnia (chestia cu ‘tonomatele’ nu este atat de noua pe cat ni se pare noua), totusi in nici un caz nu ar fi dat posibilitatea unui “pusti” ca Menelik sa fure chivotul.
Cei care au vizitat Ierusalimul stiu ca se poate intra in acest oras construit pe pantele abrupte ale unui masiv muntos (noi le-am putea considera dealuri) inconjurat de defileuri (destul de adanci), pe doua drumuri: cel estic, care leaga vestul si sudul tarii de Ierusalim (Porturile mediteraniene, astazi denumit Autostrada no. 1 – Tel-Aviv – Ierusalim, atunci se numea Drumul Yaffa); al doilea drum cel nord-estic, care lega Ierihonul, Marea Moarta si Iordanul de Ierusalim si astazi Drumul Ierihonului.
Toate invaziile pe care le-a suferit Ierusalimul au fost din Nord, adica pe acest drum al Ierihonului. Pentru cine a citit articolul anterior despre Ierusalim, stie ca centrul orasului modern, inconjurat de ziduri medievale, este adevaratul Ierusalim antic, orasul construit de regii iudei David si Solomon, stramosii Mariei Maica Domnului si a lui Iisus pe care il sarbatorim astazi, inviat din morti pe drumul lui catre Dumnezeu-Tatal. Asa cum am mentionat mai sus, orasul este inconjurat de zidurile fortificatiei construite de Suleiman I-ul “Magnificul” in 1538 d.Hr, are o circonferinta de aproximtiv 5 Km si o latime de 3 metri si o inaltime intre 5 si 15 metri, este dotata cu 43 de turnuri de paza si are 11 porti, din care sunt functionale astazi 7. Din vechiul templu israelit a ramas o mica portiune numita si “Zidul Plangerii” , zidul vestic al maretului templu daramat de romani in 70 d.Hr.
Pe locul Templului, acolo unde era pastrat initial chivotul legii se afla in zilele noastre doua moschei musulmane. Prima “Cupola Stâncii” (Masjid Qubbat As-Sakhrah) numita gresit si “Moscheea Omar”, a doua este Moscheea Al-Aqsa, despre care tradiţia musulmană afirmă că Muhammad a urcat de pe muntele templului în 621. Acest fapt face ca moscheea să fie cel de-al treilea important loc sfânt din Islam. După construirea Domului Muntelui in 690, a fost construita si prima moschee Al-Aqsa de dinastia Umayada şi a fost terminată în 710. Există dovezi că moschea a fost construita pe ruinele templului original din Ierusalim. Structura sa a fost distrusă de cutremure succesive, fiind reconstruită de cel puţin cinci ori. Ultima reconstrucţie majoră a fost în 1035.
Din nefericire nu s-au gasit nici un fel de urme arheologice, marturie a primului templu, avem insa o sumedenie de dovezi arheologice legate de al doilea templu, inclusiv subteranele care ar putea fi comune primului templu. Dovezile sapaturilor efectuate de Templieri sunt evidente si este aproape clar ca ei au cautat comorile templului, inclusiv Chivotul Legii, daca l-au gasit sau nu numai Dumnezeu stie. In postarea viitoare vom incerca sa gasim locul in care a fost Chivotul Legii si care ar fi putut fi drumurile posibile de a-l scoate din aceasta cetate in afara zidurilor in cazul unui asediu.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
“Desi Pavel se recomanda in Noul Testament drept fariseu si fost elev al rabinului Gamliel, studiile moderne arata ca acest lucru nu poate fi adevarat”
poţi detalia?
“stim insa ca ei au gasit o parte din comorile templului si banuiesc unde ele ar fi putut fi ascunse”
? 🙂
păcat că printre scribii lui Solomon nu a fost măcar unul care să aibă iniţiativa lui Procopius din Cesareea
Cronologic nu putea fi elev al rabinului Gamliel. Pavel nu a stiut suficenta ebraica pentru a fi un fariseu, de fapt a fost un evreu elenizat cu foarte putine notiuni in iudaismul vremurilor lui. Probabil ca asta l-a ajutat sa devina apostolul popoarelor.
da, am sa detaliez intr-o serie de postari 🙂
Cine stie, poate a existat. Vorbim totusi de un mileniu si jumatate diferenta intre un prezumtiv scrib a lui Solomon ( aprox 900 i.Hr) si Procopius din Cezarea (aprox 550 d.Hr).
mă tot gândesc acum la comorile templului 😛
Hristos a inviat ! Foarte interesante (si) aceasta succesiune de articole. As vrea sa cumpar cartile Dumneavoastra (sau ale unui coleg 🙂 cu care sunteti de acord), sau macar ceva cursuri pentru studenti. Este posibil ? Multumesc.
In alta ordine de idei, desi am citit cu atentie articolele privind popoarele migratoare a caror urmasi suntem, tot nu mi-e clar (probabil ca nici nu are cum). Eu visez la niste harti in succesiune cronologica, care sa arate cine si de unde a venit si in ce numar; ce era pe aici (si imprejurimi) cand a venit fiecare si pe unde au ramas cei care au venit. Sigur exista asa ceva, chiar daca este foarte aproximativ si chiar daca este controversat. Trecutul este imprevizibil, nu-i asa ? iar istoria este ca si sutienul: e facut sa ascunda 🙂
Cu stima,
Adevarat a inviat.
Inca nu am terminat serialul. De saptamana viitoare ii avem pe slavi 🙂
“care sa arate cine si de unde a venit si in ce numar; ce era pe aici (si imprejurimi) cand a venit fiecare si pe unde au ramas cei care au venit”
da, ar fi fain
ei, dacă am avea analize ADN mai complete şi săpături arheologice mai extinse …