Despre divinul feminin
| 07/03/2013 | Autor theophyle Categorii: Esoterica, Magazin Istoric |
Divinul feminin in antichitatea veche este nu numai prezent, este aproape majoritar in aproape toate culturile vechiului orient. Zeitatea mama, datatoare de viata, fertilitate, frumusete si intelepciune, este motivul preponderent in mitologiile Sumeriene, Amorite, Asiriene, Egiptene, Hitite, Feniciene si Cananite. Cunoastem si recunoastem astazi mai mult ca oricand ca revelatia Mosaica este desfasurata intr-un décor mitic Babilonian si Egiptean. Nici nu se putea altfel, caracterul “Moise” a fost Egiptean si caracterele “Abrahamice” au fost de origine Babiloniana (probabil Amorita). Chiar daca suntem oameni religiosi 100% si acceptam revelatia Divina, nu putem sa ne sustragem povestirii.Partea feminina a Divinitatii in Bible este destul de minora, dar exista daca stim sa o cautam.
In povestea Facerii (Geneza) aflam in Geneza 1:27 “Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut”. Asta inseamna un singur lucru – credeau cei din vechime -, inseamna ca Divinitatea are si parte femeiasca. Metafora partilor feminine-masculine era extrem de greu explicabila celor din vechime, asta nu inseamna ca ei nu au crezut in ea. Exista si exista mult, suprimata si cateodata hulita, dar cum se zice, iubita si acceptata de popor. Subiectul din punct de vedere teologic este scos la iveala in doua epoci diferite: prima la inceputuri, din secolele 12 si pana in secolul 7 i.Hr, si a doua oara intre secolele 9-13 d. Hr. Prima imagine a fost suprimata (violent) in timpul “Revolutiei Deuteronomice” ale regelui Iosia (Josiah sau Yoshiyahu c. 649-609 i.Hr.). Cea de a doua “aparitie” dainuieste pana in zilele noaste in Kabalah Ebraica si Cabala Crestina. Prima “Doamna” Consoarta a lui YHVE (YHWE, Iehova), se numea Aşera (Asherah) probabil derivatie etimologica de la vecinii Babilonieni si Cananiti de la Asratu, Asirtu, Ashtoret sau grecizat Astarte si pana in zilele noastre numele ebraic Ester(a).
Bineinteles in veacurile precedente nimeni nu indraznea sa discute despre blasfemii de felul acesta. Deoarece Kabala este o disciplina profund esoterica si descifrata de foarte putini (nu cred ca Madona se afla printre cei putini), consoarta divina nu a avut probleme nici cu credinta, nici cu credinciosii si nici cu clerul. Dupa cel de al doilea razboi mondial, un fel de compatriot de al nostru nascut la Cluj, pe numele lui Ervin György Patai, devenit mai tarziu Raphael Patai, respectat si proeminent etnolog si antropolog, publica intr-un jurnal obscur pe numele lui “Mult és jövő (cred ca este vorba de Trecut si Viitor) o teza pe care o va relua in doua carti care au devenit antologice. Prima, publicata in 1947 – “Man and Temple in Ancient Jewish Myth and Ritual” (Omul si Templul in Ritualul si Mitul Iudaic Antic) si a doua, publicata in 1967 si republicata intr-o a treia editie in 1990, pe numele “The Hebrew Goddess” (“Zeita Evreilor”). Patai nu avea nici o treaba cu teologia si nici cu istoria; omul a fost antropolog, asa cum Darwin nu o avea nici cu istoria si nici cu teologia, fiind zoolog si biolog. Totusi implicatiile teoriilor si ale lui Darwin si ale lui Patai au fost destul de teologice sa zicem.
Ce zice Patai? Pai ce am scris eu! Evreii au considerat-o pe Aşera (Asherah) drept consoarta lui Yahve, adica Dumnezeu. Colac peste pupaza, intr-o sapatura arheologica langa orasul Hebron, 14 Km sud de Ierusalim, supranumit de credinciosi si orasul Parintilor (acolo sunt ingropati Patriarhii Abraham si Sara) , se descopera intr-un mormant princiar evreiesc o inscriptie pe care eu o traduc cam asa: “Uri(ahu) printul este proprietarul acestor vorbe: Uriahu a fost binecuvantat de Dumnezeu (Yahve) sa-si invinga dusmanii si a fost salvat de consoarta Domnului, Aşera”; in pozele de mai jos aveti interesanta pictograma a mainii divine si inscriptia tradusa de mine in romaneste.
Dupa cativa ani, se descopera intr-o alta sapatura arheologica o inscriptie care include o alta pictograma, cu mult mai impresionanta si cu acelasi fel de inscriptionare “Dumnezeu si consoarta sa“. Ambele descoperiri si multe altele ulterioare au zdruncinat serios cateva teorii. Pentru mine Aşera este acea divinitate feminina pe care intodeauna am stiut ca exista.
Dupa ce Iosia-Rege a incercat si a reusit sa distruga viziunea unui Divin Feminin. Au trebuit 10-12 secole de cautari pentru o formulare a lui in felul in care nu va constitui o amenintare la adresa celuia care este Unul. Intre timp, Yahve intr-o uniune cu Fiul si Sfantul Duh, formeaza o divinitate pentru o noua revelatie. Revelatia Fiului uneste umanitatea cu divinitatea printr-un nou juramant pentru timpuri nesfarsite pana la reintoarcere si cei 1000 de ani intr-un nou Ierusalim. Divinul Feminin pentru cei “noi” imbratiseaza spiritul fara prihana al Doamnei Mama-Fiului. Cei “vechi” isi cauta mai departe Unsul intr-o alta revelatie. Plata neputintei de a intelege si a se intelege intre ei, intrerupe Prezenta Lui in vechiul Ierusalim si privirea Lui nu va mai fi indreptata spre Sion pentru secolele care au trecut.
Şehina (Shehina) este femininul derivat din verbul şohen (locuieste-dwelling-shochen) si care reprezinta prezenta Domnului in Templul (Mişcan-Mishkan) de la Ierusalim. Ipostaza prezentei lui Yahve in Templu la Ierusalim reprezinta succesul omenirii si buna intelegere intre oameni si divinitate. Exact aici incepe misticismul Kabalist care interpreteaza Prezenta. Istoric si traditional vorbind, Templul din Ierusalim continea cele 10 table ale juramantului, in arca pazita de cei doi Herubimi. Arca Juramantului se afla in Kodesh Hakodashim, adica locul cel mai sfant dintre sfinte. Asa cum am spus, Şehina este ipostaza feminina a Divinitatii, parte din ipostaza masculina, Yahve.
Impreunarea lor spirituala este de fapt idealul religios despre care vorbim. Mistica Ebraica a ajuns la sinteza ei suprema in cartea Zoharului (Stralucire), care interpreteaza ezoteric si mistic Vechiul Testament. Aceasta carte, care este considerata sfanta pentru multi, Evrei si Crestini (care nu sunt totusi majoritari), descrie universul uman prin ipostazele de parte feminina si de parte masculina. Unirea partilor (iehud) este cea care creaza armonia si fara de ea nu poate fi vorba de fericirea si implinirea colectiva si individuala. Pentru a intelege mai mult si mai bine, va propun o scurta lecturare a doi invatati de mare prestanta. Primul este mare teolog Crestin Ortodox Grigore Palamas (Călugăr din Muntele Athos, iar apoi Arhiepiscop de Tesalonic). Din punct de vedere academic, vi-l propun pe Profesorul evreu de origine romana Moshe Idel, dupa parerea mea (si a majoritatii) este cel mai bun dintre cei mai buni. Din fericire cred ca toate lucrarile lui Idel au fost traduse si in limba Romana.
Mai vorbim si maine, 8 martie, despre acest superb Divin Feminin!
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Servus
Excelent articol, mulţumesc, Teofil!
Cu voia ta, îl preiau spre citirea şi a altor amatori de cultură.
Mai ales că mîine, le cinstim pe doamnele noastre. 🙂
salut tibi,
cu placere prietene. Ca intotdeauna eu iti multumesc!
Buna ziua 🙂
superb, o pata de culoare in cenusiul cotidian!
Salve Doc! 🙂
Aseară, din întâmplare, am revăzut Codul lui Da Vinci, mai mult pentru muzica lui Zimer și pentru piesa din final. Lucrătură holywoodiană meșteșugită pentru spectacol și audiență 🙂
Dar tu ai venit apoi cu “demostrația științifică” – ceva a fost în istorie și s-a șters ❗
Surprinzător și interesant ca de obicei 🙂
Recuperăm adâncuri de memorie pe care am fost obligați sa le uităm?!
…și nu numai de 8 martie!
Deosebit! Felicitari!
La multi ani paula 🙂
Multumesc!
Asherah nu e “o zeita” ebraica. In Kabbalah nu se vorbeste in general despre Ashera, si daca se face, se face in sens peiorativ.
In Nevi’im (Profeti) , Melachim (Regi), capitolul 18, versetele 19-25, se face o distinctie clara intre cei cel urmeaza pe El si cei ce au alti Dumnezei.
Este scris Ein Od Milvado (אין עוד מלבדו), adica “Nu e nimic in afara de El.”, nu exista nici un alt Dumnezeu, si nici o alta forta. In aceasta Unitate se identifica insa atat aspecte feminine cat si aspecte masculine, dar asta e doar o metafora in Kabbalah, pentru a descrie doua forte fundamentale in Univers: dorinta de a primi si dorinta de a darui, linia dreapta si linia stanga sau aspectul judecatii si cel al milei.
Sa consideri un aspect din intreg ca o entitate separata (Ashera) tine de idolatrie.
> la Asratu, Asirtu, Ashtoret sau grecizat Astarte si pana in zilele noastre numele ebraic Ester(a).
Asherah (אֲשֵׁרָה) nu este un cuvant inrudit cu cuvantul Ester (אֶסְתֵּר). Singurele litere comune sunt Reish si Aleph. S-ul e diferit: Shin respectiv Samech.
Despre aspectul feminin in Kabbalah. In Kabbalah atributele divine sunt exprimate in Sefirot (סְפִירוֹת) (plurarul de la Sefira(סְפִירָה)). Acestea sunt Keter, Chochma, Binah, Chesed, Gevurah, Tiferet, Netzach, Hod, Yesod si Malchut. Chesed, Gevurah, Tiferet, Netzach, Hod si Yesod formeaza impreuna Zeir Anpin (Z.A) care reprezinta Curtea de Judecata a creatorului. Deci in realitate putem vorbi de Keter, Chochmah, Z.A si Malchut.
Dintre toti aceste Sefira, cel mai pronuntat aspect feminin il are Malchut (sau “fiica”) care inseamna regatul Creatorului. Malchut nu are manifestari personale el doar primeste totul de la Sefirot superiori lui (prin Yesod). De aici si comparatia cu o femeie care primeste de la sotul ei “samanta” pentru a da nastere la copii. In realitate Malchut primeste Lumina de la Creator (Ohr Ein Sof) pentru a se dezvolta si a se ridica peste natura Sa. De asta Malchut mai este numit si Shekhinah.
Ce vreau sa spun este ca nu exista Feminin si Masculin cu adevarat in infinit (Ein Sof). Sexele sunt doar manifestari lumesti ale unor aspecte ce isi au originea in Lumile Spirituale. Creatorul e UNUL, nu exista diferentiere in Ein Sof.