Avesta , Mazdeism şi Zoroastru
| 27/02/2013 | Autor theophyle Categorii: Esoterica, Magazin Istoric |
Avesta este o colectie de texte considerate sacre in religia Mazdeista cunoscuta in vest si sub numele de Zoroastrism, nume legat de fondatorul acestei religii. Zoroastrism este un nume sintetic, care a apărut prima dată în 1874 în “Principii de filologie comparată” a lui Archibald Sayce. Prima referire la Zoroastru în Occident este atribuită lui Thomas Browne (1605–1682), care s-a referit scurt în cartea lui Religio Medici -1643 (religia medicului). Termenul de mazdeism probabil provine din Mazdayasna, o expresie compusă din avesticul ce combină ultimul element al numelui Ahura Mazda şi cuvântul yasna, care semnifică evlavie.
Desi mazdeinii incearca de secole sa demonstreze ca religia Mazdeista este monoteista, ea nu este si nu are cum sa fie. Religia este bazata pe opozitia dintre binele reprezentat de Ahura Mazda (zeul suprem, fiul lui Zurvan). El a creat Paradisul şi Pământul) si raul absolut reprezentat de Angra Maynu, cunoscut in Vest sub numele simplificat Ahriman (zeul întunericului, personificarea şi creatorul răului, eternul distrugător al binelui. Numele “Ahriman” înseamnă “spirit diabolic” si el este fiul lui Zurvan frate cu Ahura Mazda).
Mazdeismul are sursele istorice in India; probabil ca prin sec 18 i.Hr. o parte din triburile indo-europene din nordul Indiei au migrat catre Bacteria in sudul Afganistanului si de acolo spre Iran. Zeul soarelui Mitra a devenit la Indieni (prin diviziune mitica, care are multe explicatii istorice) Mitra, Arzaman şi Varuna. La proto-Persani (partea nordica in etnogeneza) Mitra (soarele) a devenit fiul cerului Ahura Mazda. Zoroastru s-a străduit să elimine cultul lui Mitra în favoarea lui Ahura Mazda, acest lucru a făcut ca această 
religie să fie numită mazdeism. În Persia antică , sub dinastia Achemenizilor, nu era pur mezdeism, venerau atât Mithra, cat şi Ahura Mazda. Grecii considerau pe ultimul ca fiind echivalentul lui Zeus, zeul ceresc. Trebuie să observăm că termenul de ahura era de asemenea cunoscut de indieni, îl pronunţau asura. Sunt iranienii cei care transformă s original în h. În pasajele cele mai vechi din Rig-Veda, cuvântul asura reprezintă Fiinţa Supremă, ca şi la iranieni. Mai târziu, schimbând sensul, s-a aplicat anti-zeilor şi demonilor. Cultul sauma era comun indienilor şi iranienilor. Acest termen s-a transformat în soma pentru indieni şi în homa pentru iranieni.
Asadar o parte din Avesta (cartea sfanta in Mazdeism) trebuie sa aiba un component Rig-Veda – reprezentat de imnurile Gâthâ. Deoarece aceste imnuri au o componenta biografica despre Zoroastru, lucru care-l face pe acesta contemporan cu Abraham (ca. 10-12 i.Hr), lucru aproape 
neverosimil. Povestea “oficiala” a fost ca Zoroastru nu a scris nimic, la fel nici discipolii lui. Învăţătura sa, transmisă oral, a fost transcrisă abia şapte sau opt secole mai târziu, în perioada sasanică. Povestea nu merge. Nici o transmitere orala in istoria omenirii nu si-a pastrat limba originala, povestea poate sa ramana, limba se va transforma dupa cateva generatii si se va actualiza. Asta inseamna ca Gâthâ’s au fost scrise si transmise in scris si ca Zoroastrul nostru a fost infiltrat schimband un personaj legendary, devenind el legenda.
Avesta are 4 componente: (1) Gâthâ’s, care vorbeşte de relaţiile între Ahura Mazda şi şase categorii divine numite Amesha Spenta, Nemuritoarele Binecuvântari. În primele texte sunt clasificate ca Amesha Spenta şi apoi sunt personificate în arhangheli. Sunt: Vohu Mano-Buna Gândire; Asha Vahishta – Buna Cinste; Xshathra Varya – Tramul Perfectini; Spenta Armaiti – Binefacerile Gândirii; Haurvatāt – Integritatea. Ameretāt- Nemurirea. Foarte aproape de Vohu Manō, se 
găseşte Spenta Mainyu, spiritul binefăcător, opusul lui Angra Mainyu spiritul cel rău, încarnarea negurilor şi a morţii. Chiar dacă aceste spirite sunt opuse, ele sunt gemene. Gatha este compusă probabil în epoca pre-achemenidă, înaintea secolului 6 î.Hr. În timpul erei achemenizilor (648-330 i.Hr.) zoroastrismul dezvoltă concepte abstracte despre cer, infern, judecata personală şi judecata finală, despre care face aluzie Gâthâ. Celelalte părţi din Avesta sunt sigur posterioare imnurilor Gatha . În particular, imnurile numite Yasht, unde se vede reapariţia panteonului pe care a vrut sa-l elimine Zoroastru. Sunt sursa de informaţie cea mai importantă despre mitologia iraniană. În ciuda contradicţiilor cu imnurile Gâthâ , textele Avestei noi sunt venerate la fel de către adepţii zoroastrismului. Este bine sa amintim că limba imnurilor Gatha este foarte apropiată de Rig Veda şi cititorii ei pot s-o înţeleagă. (2) Yasna (din yazišn – credinta in sanskrit – yajña) sunt 72 de carti ritualice (un fel de Levitic), sunt mult mai tarzii decat Gâthâ, partial se repeta, probabil dupa o redactare extrem de dificila, probabil controversata; (3) Yashts (de la yešti, “credinta si retributie”) – o colectie de 21 de imnuri dedicate fiecare unei divinitati sau unui concept divin. (4) Vendidad (or Vidēvdāt, o coruptie a denumirii Avestan Vî-Daêvô-Dāta, “Daruire imptriva Demonilor”) contine 22 fragmente de convorbiri intre Zoroastru si Ahura Mazda, se poate numi un fel de Deuteronom.
Bibliografie, note si citate:
Boyce, Mary. “Ahura Mazdā”, Encyclopaedia Iranica, 1, New York: Routledge, 1983.
Nigosian, Solomon. The Zoroastrian faith: tradition and modern research, McGill-Queen’s Press – MQUP, 1993.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Salve doc!
HWH 🙂
Salve Hashule 🙂
Buna seara. Si indienii pretind ca o traditie orala a existat cu mult inaintea celei scrise. Oricum, vechimea e deosebit de interesanta. Sa ai o religie veche ca Rig Veda e ceva.