Ziarul de Duminica – 5 aprilie
| 05/04/2015 | Autor Cetatean Categorii: Ziarul de Duminica |
Buna ziua intr-o zi de duminica, 5 aprilie ! Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamanii in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Alex Livadaru. Gandul. Japca de stat: orice întreprinzător este suspect, orice contribuabil este bun de jumulit
În România impostorilor de toate felurile care se căţăra la vârful puterii ca să-şi umple buzunarele şi să organizeze concurs de aruncat flegme pe obrazul celor care i-au votat şi le plătesc salariile, dublul discurs şi dubla măsură aplicate cu neruşinare sunt politică de stat. „Când am să plătesc taxele şi impozitele pe trimestrul 1, am să mă duc la Fisc şi am să le spun: Na! 10% pentru Udrea, să aibă de poşete când iese din puşcarie. Ăştia-s pentru Vanghelie, că poate nu-i ajung cele 90 de milioane de euro. Ăştia-s pentru ministrul finanţelor, să aibă ce ascunde prin cimitir sau poate îşi mai cumpără un tablou. Ăştia sunt ca să aibă ce fura firma familiei premierului, să le termine la oamenii aia din Comarnic instalaţia de apă. Iar ăştia sunt ca să aibă cu ce achita lucrările câştigate de Dragnea” – bombăne supărat patronul unui magazin non-stop din Bucureşti povestindu-mi ce va face în faţa ghişeului, când îşi va achita dările. Percepţia multora dintre cei care se chinuie să ţină afacerile pe linia de plutire e cât se poate de simplă: valul de controale este menit să acopere găurile făcute de politicienii care au furat miliarde de la bugetul României după 1989. De la Guvern se vede altfel: „Văd că există deja o frăţie a evazioniştilor”, spune luni premierul Victor Ponta, întrebat de ziarişti despre recentele critici la adresa angajaţilor Antifraudă Fiscală, acuzaţi că fac exces de zel şi închid covrigării pentru câţiva bani găsiţi în plus sau în minus. Dincolo de faptul că legea este una şi ar trebui să se aplice în mod nediscriminatoriu pentru toţi, contribuabilul român – mai mare sau mai mic – este şi cetăţean cu drept de vot. Din calitatea aceasta, poate să-i răspundă oricând premierului, exact în acelaşi limbaj. Integral pe Gandul
Cristian Campeanu. Romania Libera. În apărarea micului evazionist. În contra Statului
V-ați săturat deja de litania politic-corectă că „Toată lumea trebuie să-și plătească taxele și impozitele, dar că ANAF-ul are, în principiu, dreptate, să strivească mica evaziune, care ar produce o pagubă la bugetul de stat similară cu marea evaziune? Dacă nu, vă spunem noi că nu este adevărat. Nenorocirea României este că cetățeanul a pierdut obișnuința de a acționa liber ca în pre-comunism iar statul a păstrat obișnuința de a acționa discreționar, ca în comunism. Starea naturală a funcționării relațiilor între indivizi ar trebui să fie guvernată de libertate în vreme ce orice intervenție a statului trebuie justificată pe baza unei relații contractuale între numitul stat și cetățeni. Altfel spus comerțul liber între indivizi și companii este natural și va dura cât va dura omenirea și nu trebuie justificat. Intervenția unei entități externe care este statul trebuie justificată din punctul de vedere al moralității publice, adică din punct de vedere politic. Sarcina morală și/sau socială și politică a justificării intervenției statului – care se manifestă în primul rând ca perceptor de taxe și impozite – trebuie justificată în permanență pentru că este un contract provizoriu între indivizi și asociații de indivizi și o altă asociație de indivizi care reclamă autoritate asupra tuturor. De aceea, pe lângă că afirmația că marea evaziune este egală cu mica evaziune este o mare minciună economică – pentru că în mica lor evaziune de subzistență micii comercianți generează venituri care sunt cheltuite și generează venituri la buget prin TVA, pe când marea evaziune generează venituri care o dată încasate sunt repatriate – este și o mare neînțelegere (ca să nu spunem ticăloșie) politică. NU NOI SUNTEM DATORI STATULUI, STATUL NE ESTE DATOR NOUĂ. Deci când vine să îmi ceară banii, Statul trebuie să dovedească ca a prestat, nu eu. Domnii Ponta și Diaconu îmi sunt datori mie, nu eu lor. Or statul român nu prestează. Statul român acționează discrecționar și abuziv. Dacă eram în America sfârșitului de secol al 18-lea, acest abuz fiscal ar fi fost numit „tiranie” și ar fi fost motiv de revoluție. În România de azi poate fi, dacă nu motiv de revoluție, atunci unul de nesupunere civică. Integral pe Romania Libera
Smart Politics. Adevarul. Klaus Iohannis, la bilanţ: Monarhul ales al României sau demolatorul preşedintelui-jucător?
Klaus Iohannis în cele 100 de zile a părut nervos. Sau obosit. Doar e prins între cele două lumi sugerate în titlu: monarh ales sau muncitor temeinic la demolarea mitului Preşedintelui-jucător. Toate acestea n-ar trebuie să-l împiedice totuşi să se hotărască asupra unor strategii şi tactici de acelaşi grad. Timpul, ca şi românii, nu va avea infinită răbdare cu dl Iohannis. Sunt însă două puncte unde design-ul strategic şi comunicaţional al lui Iohannis ridică semne de întrebare. 1. E adevărat, într-o ţară coordonată strategic şi mediatic de DNA (un lucru pozitiv, ţinând cont de “bagajul” politicienilor noştri), Iohannis, ca preşedinte, nu reuşeşte să impună teme şi subiecte. Dacă veţi considera acest lucru greu de făcut, atunci am spune că el nu caută nici măcar să impună citiri decisive ale situaţiei politice şi guvernamentale. Lipsa de reacţie a preşedintelui contrastează puternic cu ceea ce eram obişnuiţi la Traian Băsescu. De aici şi a doua sintagmă din titlu – demolatorul preşedintelui-jucător. Managementul tăcerii, altfel o tactică elementară la nivelul funcţiilor înalte în stat, a devenit la Iohannis managementul vorbirii. Este evident o opţiune de comunicare şi un pas în spate din spaţiul public, care echivalează cu o invitaţie pentru alţi actori. Întrebarea este următoarea: poate această tactică să aducă un declin mai lent al capitalului politic sau ea va enerva şi mai tare baza emoţională, votanţii de 16 noiembrie ai lui Klaus Iohannis (acei swing-voters)? Avem un preşedinte care, ca poveste prezidenţială, ne propune o descoperire sistematică, după ani de zile cu un preşedinte pentru care preludiul comunicaţional nu era o opţiune. Borbely, Şova, Vosganian sunt trei cazuri în care comunicarea Preşedintelui şi dozajul mesajelor au ridicat mari semne de întrebare. Dar, aşa cum spuneam, ele par a fi parte a unui pariu de redimensionare a amprentei comunicaţionale prezidenţiale, cu accent pe termen lung şi pe simbolul autorităţii. Dacă Traian Băsescu era transfigurat de ideea militarizării, Klaus Iohannis se simte foarte bine în poza gesturilor simbolice de Preşedinte. Integral pe Adevarul
Tudorel Urian. EVZ. Ce nu a înțeles Klaus Iohannis?
În campania electorală pentru alegerile prezidențiale din toamna anului trecut, într-un interviu acordat unuia dintre posturile tv de casă, premierul Victor Ponta a remarcat că, după trei ani de dispute fără sfârșit, românii vor fi puși în fața unei opțiuni în alb și negru: vor avea de ales între ce reprezintă el, Victor Ponta și ce reprezintă Traian Băsescu în politica românească. Cum a ajuns Klaus Iohannis Președintele României? Din greșeală! Pur și simplu a încurcat numărul casei în care a intrat, precum Rică Venturiano în piesa lui Caragiale, O noapte furtunoasă. Din casa USL, în care PNL a fost unul dintre stâlpii de susținere și actorii importanți ai evenimentelor din vara 2012, care au dus la scindarea radicală a electoratului României, s-a trezit în sufrageria adversarilor de atunci, în ipostaza de candidat al acestora în alegerile prezidențiale, împoriva fostului aliat cu numai câteva luni înainte, Victor Ponta. Cum a fost posibil acest lucru? Foarte simplu. În primul rând, a fost opțiunea falimentară a lui Traian Băsescu pentru Elena Udrea, un candidat lipsit de credibilitate și unul dintre puținii oameni ai dreptei care l-ar fi putut concura, chiar de atunci, în impopularitate, pe Victor Ponta. La baza opțiunii a stat calculul greșit făcut de președintele de atunci că își va putea transfera întregul său credit politic în contul celei susținute de el. Apoi, lipsa de logistică și naivitatea organizațională a candidatei independente Monica Macovei, despre care s-a spus atunci și se crede și astăzi că a fost sabotată din greu în multe centre de votare. În fine lipsa unui candidat provenit din fostul PDL, partid care s-a situat ferm împotriva USL în vara anului 2012. Klaus Iohannis trebuie să știe că a fost ales președinte în principal de către electoratul celor care s-au împotrivit acțiunilor USL din vara anului 2012 (PDL, PMP, Monica Macovei, românii care trăiesc în state ale Uniunii Europene). Or toate mesajele noului președinte demonstrează ostilitatea maximă față de predecesorul său. Principala grijă a lui Klaus Iohannis este să arate lumii că e diferit de Băsescu. A fost Traian Băsescu un președinte activ? El este unul strict protocolar, de reprezentare. A comunicat vechiul președinte aproape în fiecare zi? El comunică din Crăciun în Paște (aș zice că la propriu). Anunțase predecesorul său axa strategică Washington-Londra-București? Unul dintre principalii colaboratori ai președintelui Iohannis cere musai să o schimbăm în formula Washington-Berlin-București. Integral pe EVZ
Simona Ionasc. Gandul. Cum se poartă Aroganţa Sa cu ziariştii de teren
Să nu vă mire atitudinea premierului Victor Ponta de a nu răspunde întrebărilor unor jurnalişti. A avut-o dintotdeauna, doar că a învăţat un cuvânt nou: evazionist. Înainte, premierul Victor Ponta fugea de jurnaliştii care îi puneau întrebări incomode, spunându-le băsişti. Acum, aceiaşi jurnalişti nu mai sunt băsişti, ci evazionişti. Acum fix un an scriam textul ”Victor Ponta tupeist : cine-ntreabă e băsist”, după mai multe întrebări pe care eu sau colegii mei, fie de la Gândul, fie de la alte instituţii de presă, le-am pus premierului şi la care a preferat să ne acuze de „băsism”, în loc să ne răspundă. Acum, aceiaşi jurnalişti ne vedem puşi în faţa unei scări, să-i spunem, ironic bineînţeles, ierarhice, în ochii premierului, şi ne vedem cocoţaţi la rang de evazionişti. Ambele termene sunt pe cât de false, pe cât de mizerabile şi jignitoare, mai ales în contextul în care vin de la un om care, premier fiind, are cumnatul arestat preventiv pentru evaziune fiscală, are rude audiate la DNA în acelaşi dosar. Ca să nu mai spun despre membrii PSD pe care i-a salvat de o eventuală arestare preventivă, apropiaţi ai premierului urmăriţi penal sau deja condamnaţi prin decizii definitive ale instanţei. Ca dovadă, când Gândul a scris despre referatul procurorilor în cazul fostului preşedinte al CJ Mehedinţi, Adrian Duicu, în care procurorii (şi ţin să subliniez asta) spuneau că există interceptări potrivit cărora numele premierului Victor Ponta a fost invocat în contextul unui trafic de influenţă,acel premier Victor Ponta ne acuza de înscenare de presă. Am fost, deci, pe rând, băsişti, am făcut înscenări de presă, iar acum suntem în „frăţia evazioniştilor”. Cine? Noi, ziariştii de teren care alergăm după augustul său Ego pentru a-i smulge câte un răspuns. Pentru că da, acest domn este premierul României, o funcţie în faţa căreia ne adresăm cu respect, chit că răspunsul său a putut fi văzut de o ţară întreagă. Şi, ca să vezi, în faţa acestei ”frăţii”, tocmai premierul Victor Ponta, al cărui orgoliu incomensurabil nu-l lasă să se coboare la nivelul nostru, este prins, aproape de fiecare dată, cu adevărul evazionist. Integral pe Gandul
Dan Turturica. Romania Libera. USL trăiește! Și vorbește și rusește
Nimic nu s-a schimbat. În continuare, cei mai distructivi inamici ai României se află în interiorul țării, nu în exteriorul ei. Ticăloșii, corupții și proștii noștri sunt mai periculoși decât „omuleții verzi“ ai lui Putin. Chiar și după ce Rusia ne-a arătat, din nou, prin invadarea Ucrainei, de ce este capabilă, trebuie să fim mai îngrijorați de cei dispuși să saboteze din interior drumul spre normalitate și progres al României decât de tancurile Moscovei. De aceea, ar fi o pierdere de vreme să-i dau o replică ambasadorului rus la București care a criticat „România liberă“ pentru că a publicat articolul „Ispita fascistă a tovarăşului Putin“, scris de Vladimir Tismăneanu și Marius Stan. Excelența Sa Oleg Malginov este un mărunt slujbaș în solda unui regim care nu dă doi bani pe democrație și pe libertatea de expresie. Așa i s-a spus de la Moscova să reacționeze, așa a făcut! Ce polemică decentă poți purta cu trimisul unui stat în care, ce coincidență!, unii dintre cei ce au îndrăznit să-l critice pe Putin, fie politicieni, fie jurnaliști, au sfârșit cu un glonț în cap? Ce poate înțelege o adunătură de gangsteri din conceptul de „independență editorială“? Tot ce pot înțelege a încăput pe epitaful Annei Politkovskaya. Mult mai îngrijorător este că președintele și premierul României nu au simțit nevoia să reacționeze la afirmațiile ambasadorului rus. Chiar nu merita o replică de la un nivel mai înalt decât cel al Ministerului de Externe (și aceea sosită luni, cu trei zile întârziere) declarația agresivă, plină de jigniri, amintind de înfierările comisarilor sovietici din anii ’50? Dacă atitudinea de azi a lui Klaus Iohannis nu ridică suspiciuni privind o nostalgie după momentul 2012, cea a lui Victor Ponta este periculos de ambiguă. Declarativ, Ponta este și filo-american și filo-european, și filo-DNA și filo-SRI. Și filo-anticorupție. Și filo-reformarea PSD. Dar când vine vorba de fapte se vede că doar mimează aceste convingeri. Teama că anchetele începute împotriva sa sau a rudelor sale se vor termina cu pierderea funcției de premier și chiar cu închisoare îi mișcă gura, dar nu și inima. Iar cea mai bună dovadă a jocului dublu pe care încearcă să îl facă și care s-ar putea să-l coste scump de tot este parteneriatul său cu Călin Popescu Tăriceanu. Integral pe Romania Libera
Daniel David. Hotnews. “Multe companii ne-au scris ca sunt interesate de lucrare pentru politica de promovare a produselor, dar institutiile de stat nu. Plus: Faptul ca elevii romani invata mai mult ca in strainatate – un Stereotip”
Scoala trebuie sa puna accent pe toleranta, pe increderea in oameni, daca vrem sa schimbam profilul psihologic al romanilor. Suntem cinici, sceptici, cu o neincredere cronica in oricine depaseste spatiul familiei, ceea ce genereaza gasti si clanuri de siguranta. Dar “orice societate moderna este bazata pe comunitati formate din oameni care au incredere in alti oameni”, spune psihologul Daniel David. Intr-un interviu acordat HotNews.ro, David sustine ca ideea ca elevii romani invata in scoala mai mult decat occidentalii “este un alt stereotip”. Psihologul precizeaza ca a fost contactat de multe companii interesate de lucrare “pentru a-si face politica de promovare a produselor”, in timp ce niciuna dintre institutiile statului nu s-a aratat interesata pana acum. In cadrul unui interviu acordat HotNews.ro joi, 2 aprilie, dupa o discutie online cu cititorii, Daniel David a declarat ca, “astazi, universitatea inseamna masterat si doctorat. La licenta ai ocazia sa ridici nivelul de cultura al cetatenilor tarii”. Psihologul Daniel David este profesor de stiinte cognitive clinice la UBB, profesor universitar adjunct la Mount Sinai School of Medicine New-York, SUA, si formator in psihoterapie rational-emotiva si cognitiv-comportamentala la Albert Ellis Institute, SUA. Rep: De la ce a pornit studiul si a cui a fost ideea refacerii lucrarii lui Constantin Radulescu Motru, “Psihologia poporului roman”?Daniel David: Ideea imi apartine mie. Studiul a pornit de la faptul ca eu, ca psiholog clinician, de-a lungul timpului am adaptat foarte multe teste psihologice in tara. Astfel incat atunci cand adaptez un test psihologic, eu vad cum se manifesta anumite trasaturi psihologice la romani in comparatie cu culturile in care s-a mai folosit testul respectiv. De-a lungul timpului am adunat o serie de astfel de informatii. In acelasi timp, in paralel, vedeam ca in spatiul public apareau tot felul de prezentari despre cum sunt romanii, ce cred altii despre noi, samd, care, practic, nu erau corecte, erau false, raportat la ceea ce noi stiam din studiile stiintifice. Si atunci, vazand cate informatii false apar despre romani, e o chestie si stiintifica, si o oarecare doza de patriotism sa incerci sa corectezi aceste lucruri. Rep: Ce mituri v-au deranjat cel mai tare? Daniel David: Erau foarte multe. Spre exemplu, discutam fie despre exagerare – adica prezentam lucrurile prea negativ, maximizarea negativului, fie vorbeam despre maximizarea pozitivului. Integral pe Hotnews
Times New Roman. Poza zilei! Anunţul găsit de bucureşteni la avizierul blocului cu ocazia vizitei turcilor
Vizita delegaţiei turce la Bucureşti, în frunte cu preşedintele Erdogan, n-a trecut neobservată de autorităţile locale! La îndemnul Primăriei, cei de la Apa Nova au afişat mesajul de mai jos la avizierele mai multor blocuri din Capitală, luându-i prin surprindere pe cetăţenii care aproape uitaseră obiceiul…Integral pe TNR
Politeia ureaza tuturor o duminica placuta, iar crestinilor catolici si celor de alte confesiuni celor care serbeaza azi Pastele, un praznic luminos, cu bucurie!
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Nu ca zic, da’vreau sa spun:
Duminica frumoasa, Paste fericit, La multi ani, sarbatoritelor/tilor!
Musai trebuie adaugat si asta:
http://politeia.org.ro/editoriale/klaus-iohannis-si-constitutia-cum-sa-iti-distrugi-singur-mandatul-si-sa-inseli-sperantele-romanilor/36625/
si asta:
http://www.evz.ro/ce-nu-a-inteles-klaus-iohannis-vocile-dreptei.html
Buna dimineata,
LA MULTI ANI sarbatoritilor din ziua de Florii! Sa fiti sanatosi, iubiti de cei dragi !
Buna ziua,
La Multi Ani celor care serbeaza Floriile!
Sarbataori fericite si luminate ptr. cei care serbeaza Pastele!
Bună ziua!
La mulți ani cu bucurie pentru cei care sărbătoresc Floriile (și celor care poartă nume de flori!)!
Sărbători cu bucurie, pace și lumină în suflet, celor care sebează Sfintele Paști!
Și, on topic, un banc legat de „activitățile” Fiscului, „cules” de pe „Ziarul de Iași”:
http://www.ziaruldeiasi.ro/bancuri/declaratie-fiscala–1778.html
Frohe OSTERN !
pt. cei ce särbätoresc pastele.
La multi ani voua, Flori de primavara! 🙂 . Si tuturor, in fond…
Politeia Rocks!
https://www.youtube.com/watch?v=432xJEBNgaQ
mä gandesc de multe ori, cat de dezamägit ar fi fost THEO, dacä ar fi träit
sä vadä aiureala si comportamentul lui J, catä luptä a fost sä nu iasä plagiatorul,
dejamägirea o vor simtzii liberalii la alegeri.
Din “fericire” Plagy e inca la putere ca sa nu uitam alternativa!
La multi ani Florilor!
buna dimineata 🙂
http://politeia.org.ro/stiri-revista-presei/revista-presei-6-aprilie-instanta-ii-da-in-cap-lui-ponta-cu-lozinca/36741/