Ziarul de Duminică – 29 decembrie 2013
| 29/12/2013 | Autor theophyle Categorii: Ziarul de Duminica |
Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Revista 22. Un an de fiere în USL. Melania Cincea
Teoretic, sunt parteneri de coaliţie aflată la putere, împart camaradereşte lauri şi huiduieli publice şi au o promisiune electorală comună: un candidat unic la prezidenţiale. Indiciile sunt, însă, că Victor Ponta vrea să joace solitar. Multe dintre deciziile luate în 2013 converg spre această intenţie. Făcând din primul an de mariaj USL un an de fiere.
2013 a fost un an în care tensiunile intra-USL, nu o dată pe punctul de a se finaliza printr-o ruptură, au fost provocate chiar de deciziile lui Victor Ponta şi ale PSD, ce par a fi luate pentru a-i asigura, în 2014, intrarea în scenă în postura de candidat la prezidenţiale. Asumarea publică a acestei hotărâri şi scoaterea PNL în afara careului de joc ar putea fi, însă, taxate electoral. Aşa că, se pare, e mai bine să-şi pună în aplicare planul, să provoace şi să aştepte ca PNL să-şi asume părăsirea alianţei de guvernare.
Tertipuri pentru sfera de influenţă
Anul a început – continuând de fapt în aceeaşi notă în care se încheiase 2012 – cu disensiuni plecate de la împărţirea portofoliilor ministeriale. PSD şi-a dorit control inclusiv în ministerele conduse de liberali. Unde nu s-a putut oficial, unde nu a fost destul de eficient nici tertipul cu miniștrii delegați – pe care Varujan Vosganian îl cataloga drept act de „destabilizare a miniştrilor liberali“ –, s-a recurs la un control de facto. Au atras atenţia două decizii ce indicau că d-l Ponta ar visa la preşedinţie. Şi-a subordonat, indirect, DIPI, serviciul secret al MAI, condus de liberalul Radu Stroe. Trecând astfel, pentru prima oară în istoria ministerului, numirea vârfului acestei structuri din atribuţiile ministrului de resort în cele ale premierului. O mişcare care, ținând cont de precedente, l-ar putea ajuta să-şi ţină în şah operativ inamicii politici. Din acelaşi raţionament, probabil, îşi exprimase intenţia – materializată ulterior – de înfiinţare şi coordonare a Direcţiei Antifraudă, o structură de supracontrol a instituţiilor statului ce au în responsabilitate activitatea de combatere a infracţiunilor economice, cu iz de crimă organizată. Plan care îi punea la dispoziţie nu numai ANAF, condusă de alt liberal, Daniel Chiţoiu, ci şi servicii speciale. La vociferări a răspuns scurt: „Dacă cineva e nemulţumit de structura guvernului, (…) poate să plece“.
Au urmat, tot în ianuarie, divergenţe pe tema semnării acordului de coabitare cu Traian Băsescu. Nemulţumitul a fost Crin Antonescu, liderul PNL numind decizia drept un act „caraghios“. La scurtă vreme, liberalii au intrat în ofensivă, după ce câţiva parlamentari PSD avuseseră iniţiativa de a modifica, fără consultarea PNL, statutele senatorilor şi deputaţilor, prin care au încercat să-şi întărească imunitatea. Integral aduce Revista 22.
Adevarul. Locomotiva şi balaurul. Nicolae Manolescu
Existenţa strigoilor sau a diavolilor care i-ar poseda pe unii dintre noi ţine de o superstiţie pe care educaţia n-a izbutit s-o demaşte. Un indian de la începutul secolului XX a comparat cu un balaur o locomotivă cu aburi pe care a văzut-o pentru prima dată în viaţă.
Tudor Vianu face, într-unul din ultimele sale studii de stilistică, o remarcă aparent banală, dar care bate mult dincolo de domeniul ca atare: când un indian de la începutul secolului XX a văzut prima oară o locomotivă cu aburi, construită de britanici, el a fost convins că a întâlnit un balaur; când un poet compară o locomotivă cu un balaur, el creează o metaforă. Sunt aici nu numai două planuri de limbaj, unul propriu şi altul figurat, ci şi două planuri ale realităţii, în funcţie de cum aceasta e percepută, ca atare sau ca imaginară. Numai când eşti conştient că, asemănătoare cu un balaur, pentru că scoate fum pe nări, locomotiva nu e totuşi altceva decât o locomotivă, e vorba de o figură de stil numită metaforă. Indianul care le confundă consideră că locomotiva e realmente balaurul din poveste. El aparţine, cum spune Eminescu, unei lumi care „vorbea în basme“, nu însă, aici poetul greşeşte, şi uneia care „gândea în poezii“. Integral aduce Adevarul
Deutsche Welle. Quo Vadis Turcia? Petre M. Iancu
Uriaşul scandal în care e implicat premierul turc Erdogan, laolaltă cu mare parte din fostul său cabinet, proaspăt remaniat şi cu fiii şi fiicele demnitarilor demisionari şi ai primului ministru, pare a fi o criză guvernamentală. Încă una, care, alimentată de demonstraţiile de protest din ţară, zguduie Turcia. În fapt, e mult mai mult. E o criză de stat. Şi e una care nu afectează doar Turcia şi statele vecine, ci ar putea să schimbe din temelii percepţia occidentală şi răsăriteană despre mult elogiatul „model turcesc”, care în epoca eşuatei Primăveri Arabe li se recomanda cu multă căldură magrebinilor. E vorba de ideea unui islam politic, care, departe de tirania de tip persan, ori a Frăţiei Musulmane, la ani lumină de islamismul de epocă de piatră al talibanilor, ori de terorismul al Quaidei, să fie compatibil cu principiile democraţiei şi statului de drept. Acest model se prăbuşeşte în aceste zile în Turcia. Ce anume a declanşat criza se ştie. La rădăcina ei se află un complex de cauze. Boomul economic turcesc a luat sfârşit. Lira turcească e în cădere liberă, investiţiile străine au alimentat un proces economic deficitar şi s-ar putea retrage rapid, după cum remarca vineri Neue Zuercher Zeitung.
Apoi, mişcarea islamistă din Turcia s-a scindat. Premierul s-a certat grav cu adepţii carismaticului Fethullah Gülen, un predicator extrem de influent, care îi susţinuse ascensiunea, dar ajunsese să-i critice derapajele interne şi externe. Cele din urmă au mutat Turcia din tabăra occidentală în cea a unor state precum Iranul fundamentalist. Concomitent a naufragiat autoritatea morală a premierului şi a partidului guvernamental islamist, AKP. Au distrus-o nu atât protestele generate în parcul Gezi şi în Piaţa Taksim de antiecologismul puterii şi de islamizarea galopantă a ţării cât, mai degrabă, reacţia extrem de brutală a aparatului represiv împotriva unor manifestaţii esenţialmente paşnice. Încă de atunci, Erdogan i-a surprins pe mulţi recurgând la delirante explicaţii conspiraţioniste pentru o criză iscată de neajunsurile şi defectele propriei sale politici, marcate de un stil de conducere autoritar şi trufaş, precum şi de incapacitatea de a-şi asuma propriile greşeli. Încât e greu de înţeles de ce, mai nou, unii editorialişti occidentali continuă să se arate uimiţi şi dezamăgiţi de reacţiile furibunde, câtuşi de puţin conforme principiilor unui stat de drept, ale premierului turc la scandalul de corupţie care-l vizează personal pe Recep Tayyip Erdogan. Care, deşi şi-a dat afară zece miniştri, a continuat să lanseze acuzaţii pâcloase, cu rezonanţe antisemite şi antiamericane, privind o presupusă „conspiraţie internaţională” împotriva persoanei sale. Aceasta, deşi acuzele de corupţie planând asupra executivului de la Ankara se leagă nu doar de afaceri imobiliare necurate, ci şi de tranzacţiile oneroase făcute, în pofida embargoului internaţional, cu regimul de la Teheran. Ca şi Regele Soare, Erdogan pare a se considera intangibil. Şeful guvernului manifestă o stranie indiferenţă faţă de logică, ori faţă de imaginea Turciei şi a partidului său. Comportamentul său, tipic pentru dictaturi, monarhii absolute şi autocraţii, sugerează că ar fi legitim să se pună semn de egalitate între premier şi statul turc. Integral aduce Deutsche Welle
Contributors. Ion Iliescu si discipolii sai. Vladimir Tismaneanu
Motto: “Nu accept prezentarea mea ca stilp al comunismului”–Ion Iliescu
Am mai spus-o, Ion Iliescu devine extrem de nervos de doua ori pe an, in iunie si in decembrie. Crispatul sau zambet nu mai inseala pe nimeni, nici macar pe el insusi. Succesorul lui Nicolae Ceausescu stie ca ascensiunea sa politica a fost mereu platita prin abdicari, tradari, compromisuri ignobile si oportunism netarmurit. A fost, indubitabil, un stalp al comunismului. A fugit intotdeauna de responsabilitate, s-a fofilat in spatele limbii de lemn pe care o utilizeaza incontinent si agasant, ca un demn urmas al lui Leonte Rautu. Fara acordul lui Iliescu, pseudo-procesul cuplului Ceausescu nu ar fi avut loc.
Fara acordul lui Iliescu, cei doi nu ar fi fost executati. Motivele pentru care Iliescu le-a dorit moartea tin de dorinta de razbunare, dar si de teama ca Nicolae Ceausescu putea vorbi despre noii potentati, le cunostea bine trecutul si ii putea sfida public. Stingheritor pentru atatia dintre profitorii Revolutiei, Ceausescu trebuia sa dispara. O inscenare judiciara, de fapt o farsa stalinista, se substituia unui nedorit si primejdios (pentru nomenclatura) proces al comunismului ca sistem totalitar. Iliescu a fost principalul adversar al unei decomunizari reale. Fara Iliescu, FSN, adica Frontul Supravietuirii Nomenclaturii, nu s-ar fi transformat in partid, deturnand revolutia si monopolizand puterea. Prin discipolii sai gen Ponta, Nastase, Dragnea, Hrebenciuc, Sova, Oprescu, Geoana si ceilalti, autoritarismul, clientelismul, cinismul, mega-coruptia si parvenitismul patronate si practicate de Ion Iliescu raman patologiile acestui timp. Integral aduce Contributors
Dilema Veche. Timpul nostru cel de toate zilele. Vintilă Mihăilescu
Sîntem în plină perioadă de schimbare a timpului, de moarte şi renaştere anuală a sa. Ocazie bună de a arunca o privire asupra „timpului la români“ şi ce s-a mai întîmplat cu el în ultima vreme. Căci, în ultimă instanţă, timpul sîntem noi, nu vreo categorie apriorică, precum credea Kant – drept care nici timpul nu mai este, uneori, ce-a fost…
Pentru satul românesc, asemenea majorităţii societăţilor ţărăneşti, timpul – ca şi spaţiul – era calitativ şi nu aşezat ca mărgelele egale pe aţa duratei. La spaţiu îi zicea „loc“, iar acesta era bun sau rău: „Locu’ e mereu sucit; nu-i tot la un fel. E loc aici, e loc dincolo; da’ nu e tot la un fel, nu tot locu-i bun. E loc bun şi e loc rău; tot locu’ are darurile lui, ca omu’“, îi explicau nişte ţărani lui Ernest Bernea. Tot aşa şi timpul, care este un timp al faptelor omului, care trebuie împlinite toate la timpul lor, stabilit încă de la originea timpurilor: „Trecutu’ e ce-o fost, da’ tot mai e; din trecut ne vin toate: şi sămînţa de oameni, şi rînduielile. Aşa, cu trecutu’, mergem pînă la facerea lumii, că de-acolo se trag toate.“ În consecinţă, viitorul există, există cu adevărat; nu se poate fără el. Ce, sîntem astupaţi sau s-a sfîrşit lumea? Viitoru’ e daru’ nostru pînă s-o împlini legea!
Bourdieu remarca şi el aceeaşi viziune la agricultorii din Algeria şi, comparîndu-i cu oamenii moderni ai oraşelor, precum noi, propunea o generalizare: dacă economiile precapitaliste, precum Algeria, de pildă, încurajează prevederea viitorului imediat, parte a prezentului perceput nemijlocit, pentru economiile capitaliste (mai exact, societăţile moderne şi industriale), viitorul este un cîmp indefinit de posibilităţi noi, care pot fi explorate prin calcul raţional. Jucîndu-ne cu ritualurile, am putea spune că ursul nu mai renaşte la fiecare trecere între ani, ci în fiecare clipă moare un urs pentru a lăsa locul unor indefinite naşteri neaşteptate, tot atîtea oportunităţi de a ne lua şi noi viaţa de la început – dacă sîntem suficient de pricepuţi să o facem. Generalizînd, la rîndul nostru, regăsim una dintre primele diferenţe culturale pe care le-au identificat antropologii, aceea dintre societăţile orientate spre trecut şi cele orientate spre viitor. Cum stăm noi, azi, din acest punct de vedere? Integral aduce Dilema Veche
Ziarul Financiar. România nu a intrat în UE doar pentru dreptul românilor de a fi chelneri în restaurantele londoneze. Sorin Pâslaru
Înainte cu patru zile să intrăm în anul în care vom aniversa 25 de ani de la Revoluţie, subiectul numărul unu în ceea ce priveşte relaţiile României cu Uniunea Europeană este din păcate pentru noi ridicarea restricţiilor de muncă în Marea Britanie pentru cetăţenii români de la 1 ianuarie 2014.
Din păcate nu pentru că nu am beneficiat la timp de dreptul la muncă şi în Marea Britanie ca în Franţa, Italia sau Spania – şi iată că încă o dată România şi surata el de subdezvoltare, Bulgaria, pătimesc soarta celor mai slabe ţări din UE – ci pentru că am ajuns să considerăm libertatea de a fi chelneri în pub-urile londoneze o mare realizare pentru România.
Acesta a fost proiectul României în 1989 sau în 2007? Ca după 25 de ani de la Revoluţie şi după 7 ani de la aderarea la UE să ajungă o ţară al cărei vis să fie libertatea cetăţenilor săi de a presta munci necalificate în Marea Britanie?
Pentru că şi până la 1 ianuarie 2014 firmele britanice care ţineau să angajeze români o puteau face, cu câteva bătăi de cap administrative.
Sunt zeci de mii de români care au plecat de la Bucureşti la Londra pe poziţii bune, chiar în City-ul londonez şi pentru care Uniunea Europeană a fost într-adevăr un avantaj. Sunt exemple de economişti care au făcut studiile la Bucureşti, au lucrat pentru bănci locale şi au fost angajaţi de sucursalele din Londra ale unor mari bănci de investiţii, sunt arhitecţi sau angajaţi în software. Pentru această categorie de angajaţi este de înţeles o căutare permanentă a performanţei, a unor joburi mai bine plătite şi până la urmă nevoia de a înainta în carieră, inclusiv prin a se expatria, uneori temporar.
Însă, în spatele acestui îndelung vaiet că Londra nu ne vrea şi că încearcă din toate puterile să amâne momentul intrării nerestricţionate pe piaţa muncii a românilor şi a bulgarilor, nimeni nu se întreabă: dar oare noi ca ţară de ce suntem azi, la 25 de ani de la momentul Decembrie ’89, în imposibilitatea de a construi un viitor aici pentru oamenii care nu ar avea de gând să plece, ci pur şi simplu vor să trăiască dintr-un salariu mediu, să-şi ducă o viaţă, să-şi facă o familie?
Aici este un eşec până la urmă al ţării de a nu putea, în aceşti 25 de ani, să îşi organizeze resursele – naturale, financiare, instituţionale, umane – pentru a construi o economie în care cetăţenii României să-şi poată câştiga traiul.
Şi unii parlamentari britanici, citaţi de ziarele din Insulă, au sesizat că până la urmă, indiferent de restricţionarea ajutoarelor sociale pentru imigranţii din România şi Bulgaria decisă pe ultima sută de metri de guvernul Cameron, ceea ce atrage ca un magnet în Anglia este diferenţa uriaşă între salariile din această ţară şi cele din România.
Când compari un salariu minim lunar de 140 de lire sterline (750 de lei) în România cu cel de 1.060 de lire (5.650 lei ) din Anglia este evident că acest diferenţial de 1 la 7 este un magnet, în condiţiile în care diferenţa de preţuri este mult mai jos.
De aici întrebarea: De ce în cei 25 de ani nu am reuşit să mărim puterea de cumpărare a salariilor (120,9% în august 2013 faţă de octombrie 1990, spune Statistica), nu am reuşit să atragem investiţii şi să creăm locuri de muncă sau măcar să le păstrăm pe cele existente, astfel încât această diferenţă să nu mai fie atât de mare şi oamenii să nu rupă porţile aeroporturilor imediat ce astfel de restricţii sunt ridicate.
Ce a reuşit România practic în aceşti 25 de ani – să devină o sursă de forţă de muncă ieftină – în construcţii, baruri, restaurante, hoteluri – pentru Vest, şi la ce scară: peste 10% din populaţia România şi o cincime din forţa aptă de muncă lucrează în acest moment în Spania, Italia, Germania şi vom vedea câţi vor ajunge în Anglia. Integral aduce Ziarul Financiar.
Academia Caţavencu. Minciuna n-a stat cu regele la masă. Spartakus
Tocmai pe când se umpluse Internetul de indignare auzind că Măria Sa Mihai Întâi de România mâncase, de Crăciun, în compania întâiului plagiator al României, tocmai când miilor de internauţi le stătuse sarmaua-n gât privind poza lăfăită pe pagina personală de Facebook de cel mai mare mincinos pe care l-au zămislit vreodată bubele, mucigaiul şi noroiul plaiurilor româneşti, poză în care apăreau el şi regele, tocmai atunci s-a aflat adevărul: regele nu stătuse la masa de Crăciun alături de Ponta.
De fapt, Dottore închipuit mâncase în compania unui rege închipuit: prinţul Duda. Când minciuna colosală a ieşit la iveală, domnul Ctrl C/Ctrl V a şters, pur şi simplu, poza cu regele de pe Facebook şi a dat vina, normal, pe echipa lui de imagine, adică pe Mirel Palavră şi ceilalţi spălători ai izmenelor spârcâite la ceas de panică de Victor-Viorel. Cică ei nu pricepuseră bine că Mincinosul Mincinoşilor nu „a luat masa cu Majestatea Sa Regele”, cum s-a scris, negru pe alb, pe pagina lui, ci cu „reprezentanţi ai Casei Regale”. Senin, Viorel a înlocuit poza incriminată cu o alta, în care apare alături de principesa Margareta, de fata lu’ tata – Daciana şi de prinţul de duminică Duda, ca şi cum nici piftie n-ar fi mâncat, nici gura nu-i mirosea.
Faptul că a recurs la o asemenea minciună, despre care şi-un ţânc de grupa pregătitoare şi-ar fi dat seama că va fi dată rapid în vileag, denotă că premierul e grav bolnav. Chiar nu se mai găseşte vreun psihiatru în ţara asta, să se milească de el şi să-l diagnosticheze odată cu mitomanie în stare terminală? Spre binele lui şi al ţării, Ponta ar trebui să intre cât mai grabnic în vreo bolniţă, până nu ajunge să se laude pe Facebook că i-a primit în audienţă pe Allah, Buddha, Creatorul şi Dumnezeu – în ordine alfabetică, să nu-şi audă iarăşi vorbe că ar favoriza doar Biserica Ortodoxă. Integral aduce Academia Caţavencu
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Chintesenţa jegului din societatea românească
Revoltător! O învăţătoare şterge pe jos cu nişte părinţi pentru că şi-au permis să nu se prezinte cu cadouri serioase, nu doar pentru toţi profesorii şi directorii, ci şi pentru bodyguarzi, femei de serviciu şi medicul şcolii!
http://www.youtube.com/watch?v=1YC3FG6jkdI
da,
asta este societatea in care traim 🙁
trist, parca sunt si niste camere in decor. de fapt camerele sunt de decor, eventual inhiba pe unii si stimuleaza pe altii. nu cred ca solutia erau camerele de luat vederi in clase, boala este in structura/sistemul invatamantului romanesc. este dovada clara a unei reforme de mucava, care a fost anuntata cu mare fast si s-a dovedit inutila, perdanta pe toata linia, timpul a dovedit cu varf si indesat acest lucru.
Buna dimineata,
excelent articolul lui Spartakus!
Dar si motivarea CCRcu privire la memorandumul Rompetrol este antologica:
http://www.gandul.info/politica/ccr-il-obliga-pe-victor-ponta-sa-si-asume-prin-proprie-semnatura-stergerea-datoriilor-rompetrol-si-i-reproseaza-lacune-in-intelegerea-institutiilor-de-drept-11828518
I se pune oficial diagnosticul de “habarnist” in problemele justitiei.
Ghinioanele se tin lant de Ponta in ultimele zile: asa -zisul pranza cu regele (se pare ca a fost cina),acum motivarea CCR, sa vedem ce mai urmeaza!
Buna Dimineata Cedric,
da, trebuie sa fim mai optimisti pentru anul viitor! Se ingroapa astia singuri!
bun gasit
si, spre disperarea mea, fanii, merg tot inainte, ca berbecii, ‘ca doara inainte era asa de bine’..Parca vorbesc cu peretii – y comprit neamuri.. Opera integrala a haznalelor completata de reducerea la maximum a contactelor sociale, datorita unor diverse, precum pensionare, sentimente confuze legate de (ne)acceptarea de a se vedea redusi la zero ca importanta pt ceilalti, samd.. Chestii mici, de fapt, nu amor mare de usl, cit ‘scadere salarii/pensii’ – cam asta ar fi filozofia lor in materie de optiuni la urna. Deci, sa te apuci sa le oferi alte perspective, or sa-i lamuresti ca de fapt sunt exact atit de importanti pt altii cit sunt si pt ei insisi, asta deja tine de SF. Iar despre tineretul fan – cred ca IQ e o problema cit se poate de reala.
Buna dimineata,
incredibil cat de bine seamna Erdogan cu C/P, juri ca sunt frati. Oare C/P sa fie clona unui copil dat ca bir pentru pastrarea tronului?
Spartacus a surprins extraordinar de bine mizeria morala si sociala in care se balaceste pseudo elitele Romaniei, societatea romaneasca in anasamblu. O societate bolnava in care minciuna, fatarnicia, hotia, gascarismul, au ajuns politica nationala.
Suntem o societate putreda pana in profunzime, gangrenizata.
buna dimineata mar,
vine bisturiul pentru curatarea cangrenei si pentru Erdogan si pentru prietenii lui mioritici.
buna dimineata
pontacul trebuie sa fie un discipol fidel al lui Erdogan. ” Fara Iliescu, FSN, adica Frontul Supravietuirii Nomenclaturii, nu s-ar fi transformat in partid, deturnand revolutia si monopolizand puterea. ” excelent articolul domnului Tismaneanu. completez : daca in ultimii 9 ani procuratura si altii isi faceau treaba ,tataia ilici era la termene in instanta sau gata condamnat . iar fara bolsevicul ilici nici usl nu ajungea la 70 % si nici bunicutu’ nu mai avea tovarasi ( vechi, de pe vremea tovarasului mitica) de coabitaceala “reformista”.
Ilicescu si-a asigurat trecerea puterii in mana lui si a esalonului 2 PCR/secu prin:
– pactul cu asasinii din dec. `89 (ofiteri MApN/secu/militie), iertati de crime contra sprijin total;
– utilizarea organizatiilor BOB din teritoriu (o retea vasta, bine organizata, cu pupincuristi/nonvalori 100%).
Salutare !
De ce suntem unde suntem ?
Pt. ca “Romania are nevoie de chelneri si tinichigii auto” (Base dixit).
Adica de slugi care sa-i serveasca pe ei, potentatii zilei, fara sa-si puna intrebari.
Smecherii care au pus mana pe putere in `89 si-si asigura alternanta la decizie nu accepta valori adevarate, oameni competenti, onesti, nesantajabili si cu coloana vertebrala.
Asta e si motivul pt. care BOR e finantata la greu de putere, biserica asigurand votanti cu neuronii la odihna.
Din comunism am dat in misticism.
Fanatism (politic sau/si religios), care blocheaza evolutia/progresul. 🙁
@tzepe/buna dimineata
esti cu adevarat credincios dupa ce citesti cel putin noul testament,dupa ce realizezi ce este credinta;
pana atunci esti doar o “vertebrata” care” crede ca crede”
n.b rog a nu intelege “esti”ca o adresare catre dvs!in nici un caz!!!!
@Tzepelica – Base are milioane de alte păcate dar in privinta declaratiei cu tinichigii (NU a spus de chelneri ) cred ca are dreptate .
Au împânzit tara de la Cobadin pana la Cacica cu “facultăți “, “colegii” , “colegii naționale” spiru haretisme si ecologice conduse de “telectuali” gen Mischie sau Zgonea vag alfabetizati .
Soția mea a absolvit dreptul intr-o epoca in care concurenta era de 20-21 pe un loc .
Astazi incepand cu Mihaela Radulescu si pana la orice alta pitzipoanca cu IQ sub 50 face Dreptul , pana si Ponta este Doctor in Drept !
Sotia mi-a spus ca deja ai este jena sa spuna ca este absolventa de drept vazand fauna care se impauneaza cu aceasi diploma
Langa Medgidia este un sat cu 200 de case si cu un fost IAS in clădirea caruia s-a “ïnfiintat ” un …Colegiu National !
Asta in timp ce o forta de munca EXTREM de bine platita si cautata in Vest (crede-ma stiu ce vorbesc) reprezentata de sudori de elita (certificat nuclear ) , strungari , mecanici navali , tamplari /ebenisti chiar si măcelari calificati are ca medie de varsta 55-58 de ani prentu simplul motiv ca NU mai exista structurile sociale capabile sa ai pregătească .
In anii 70-80 erau 3 schimburi de cațe 1000-1500 de muncitori muncind non stop in Santierul Naval Constanta . Cel putin 500-600 din ei erau cu cailificari inalte in domenii care si astazi sunt cautate si foarte bine platite .
Acum totul este in paragina si orice munca calificata este “externalizata”
Un sudor in Argon este platiti cu cel putin 100-150 de Euro iar un scafandru greu cu cel putin 500 Euro
Toate aceste meserii au disparut – si la asta se referea Basescu . Nu putem avea o societate de agenți comerciali si jurisiti absolventi la Tandarei sau Dorohoi !
Cat despre Chelneri – in anii 30 era nevoie de 3 ani ca sa parcurgi stagiul de “calfa ” (ajutor de opsatar) pana obtineai calificarea de ospatar . Sefii de sala erau adevarate institutii ….
Azi avem Dottore si reptenti la prima generatie cu pantofi care “ne fac “cum vor ei
100-150 Euro pe zi , 500 Euro – tot pe zi
buna dimineata
poate ca trebuie sa recunoastem,macar dupa un sfert de secol de la “revolutie” ca incultura este generalizata ,ca lenea este o stare de spirit,ca “shmecheria”este un brand de tara,ca “dublul comportament”este starea normala a marii majoritati si ca-mai ales-“noi nu suntem de vina,sunt altii”
sunt ceea ce “singularizeaza” aceasta natie;
suntem ceea ce ne place sa fim;si asta nu e din 89 ,nu e din 45 e de cand a aparut romania ca tara
suntem ” forme fara fond”!
tot ne ascundem dupa “securisti”,dupa “nomenclaturisti”dupa “comunisti”dupa”saracie” dupa ce vreti dvs dar nu ne privim in fata
ponta nu a ajuns propulsat de vreo cabala malefica,analfabetii din parlament nu au ajuns acolo numiti de cineva;nu ponta sau parlamentarii de azi gandeau in 95 “te uiti si castigi”;noi gandeam! ei sunt exponentii nostri
noi i-am ales si noi ii tinem acolo
noi suntem de vina
Plugusorul USL
Se apropie Revelionul şi Forţa Civică Iaşi vă invită cu Pluguşorul! Vom ura împreună, căci nu mai putem ţine URA în noi, pe rudele şi prietenii noştri, mai ales pe cei care au votat USL-ul! Poate acum îi vom face să se ruşineze de votul lor nefericit, de acum un an, care a transformat Parlamentul României în “peşteră de tâlhari”, producând mai mulţi infractori pe metru pătrat, decât în orice penitenciar românesc! De fapt, Parlamentul Ruşinii Naţionale, ne-a adus, acum, la sfârşit de an, un titlu mondial nedorit, titlul de “coruptul anului”, acordat de către Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) care recunoaşte eforturile celor care lucrează neobosiţi pentru promovarea criminalităţii şi coruptiei. În acest an, Parlamentul României a câştigat premiul OCCRP, pentru încercările sale de a se ascunde de lege prin chiar intermediul legii!
http://www.youtube.com/watch?v=xugZcdzF_fc
Titulatura respectiva este doar o incununare a unor alte, multe, “recoarde” mondiale si/sau evropene. Incepand de la cea mai mare inflatie (reala, tovarase isarescu, REALA) si culminand cu cea mai mica paritate contributori vs trantori. Combinata cu cea mai ridicata fiscalizare a muncii. Multumim din inima partidului. Chiar nu conteaza care. Dar… in special, celor care latra (si acum) “spre” dreapta.
din nefericire nr. trantorilor pe mp au crescut in progresie aritmetica…………..cat despre mutumim din inima partidului, astept cu interes momentului tabloului pe perete ptr. ca odele au inceput sa apara.
Si ca totul sa fie perfect vom intra in Cartea recordurilor prin cea mai mare poza de grup, marca Oparila, ca sa fie tabloul perfect.
Buna dimineata, boieri (ai spiritului) Dumneavoastra 🙂
Daca Cedric m-a “provocat”, invocand decizia CCR care il rupe pe Ponta in materia Rompetrol, permiteti-mi sa va citez eu din ea pasaje necitate de Gandul 🙂
http://www.lege-online.ro/lr-DECIZIE-494%20-2013-(153902).html
CCR il obliga efectiv sa semneze el HG sau OUG cu manuta lui pentru a-si asuma pierderea a sute de milioane de dolari. Pariu ca Ponta nu mai semneaza?
“Aşa fiind, denumirea convenţiei încheiate între părţi drept memorandum de înţelegere creează o evidentă confuzie cu privire la regimul juridic aplicabil acesteia, demonstrând o lacună în înţelegerea instituţiilor de drept al tratatelor, respectiv a celor privind contractele încheiate între părţi care au ca obiect existenţa, modalităţile, întinderea sau exercitarea oricăror drepturi, actuale sau eventuale, susceptibile de a fi valorificate în justiţie. Din perspectiva controlului de constituţionalitate, efectul principal al calificării eronate a contractului dintre părţi drept memorandum de înţelegere este declanşarea procedurii de aprobare a memorandumului, în temeiul Legii nr. 590/2003 privind tratatele. În situaţia de faţă, stingerea litigiului se putea realiza pe calea tranzacţiei între statul român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, şi The Rompetrol Group N.V., eventual aprobată printr-o hotărâre a Guvernului, potrivit competenţei sale de administrare a proprietăţii statului, respectiv a pachetului de acţiuni din capitalul social al Societăţii Comerciale “Rompetrol Rafinare” – S.A. Constanţa”
” Guvernul a ales calea unei iniţiative legislative, prin elaborarea unui proiect de lege care a avut ca obiect aprobarea de către Parlament a memorandumului de înţelegere încheiat între părţi, în condiţiile în care autoritatea executivă însăşi califică convenţia încheiată între părţi drept un contract de stat, al cărui regim juridic iese din sfera de incidenţă a prevederilor Legii nr. 590/2003 privind tratatele. Mai mult, însăşi procedura este greşit calificată ca fiind una de aprobare prin lege. Potrivit dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele, prin lege se ratifică, se aderă sau se acceptă un tratat internaţional, respectiv un memorandum de înţelegere. Aprobarea unui astfel de document se realizează numai prin hotărâre a Guvernului“.
“În acelaşi timp, legea, ca act juridic al Parlamentului, este necesar să reglementeze relaţii sociale generale ori să ratifice acorduri, tratate ori alte înţelegeri internaţionale, iar nu să valideze înţelegeri punctuale între organe executive ale statului şi persoane juridice de drept privat şi, prin urmare, legea, prin esenţa şi finalitatea ei constituţională, este un act cu aplicabilitate generală. Cu alte cuvinte, dacă scopul încheierii unui/unei contractaacord/convenţii vizează interesul părţilor, scopul legiferării, în orice cadru constituţional, vizează un interes general al societăţii.
Din această perspectivă, aprobarea unui/unei contractaacord/convenţii prin lege nu corespunde finalităţii constituţionale a activităţii de legiferare ca activitate prin care se exercită puterea de stat, dat fiind că scopul contractului – act individual – vizează doar părţile şi interesele determinate ale acestora, în timp ce legea – act cu aplicabilitate eminamente generală – vizează societatea în general, reglementarea unei sfere cât mai largi de raporturi juridice în cadrul şi în interesul societăţii”.
Urmatorul pasaj e mortal 😆 Arata ca Parlamentul a incalcat competentele Guvernului 😆
“Ţinând seama de considerentele expuse mai sus, reţinem că prin adoptarea Legii privind aprobarea Memorandumului de înţelegere încheiat între satul român şi The Rompetrol Group N.V., semnat la Bucureşti la 15 februarie 2013, autoritatea legiuitoare a încălcat prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. Astfel, Parlamentul, arogându-şi competenţa de legiferare, în condiţiile, domeniul şi cu finalitatea menţionată, a acţionat ultra vires, intrând în aria de competenţă a autorităţii executive, singura cu atribuţii în încheierea contractelor de stat“.
Iar pasajul de mai jos este exceptional pentru jurisprudenta ulterioara, daca va mai exista vreodata o CCR…independenta:
“Curtea reţine că acceptarea ideii potrivit căreia Parlamentul îşi poate exercita competenţa de autoritate legiuitoare în mod discreţionar, oricând şi în orice condiţii, adoptând legi în domenii care aparţin în exclusivitate actelor cu caracter infralegal, administrativ, ar echivala cu o abatere de la prerogativele constituţionale ale acestei autorităţi consacrate de art. 61 alin. (1) din Constituţie şi transformarea acesteia în autoritate publică executivă. Or, o astfel de interpretare este contrară celor statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa şi, prin urmare, în contradicţie cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, care consacră obligativitatea erga omnes a deciziilor Curţii Constituţionale”.
Buna Citi,
multumesc pentru comentariu, chiar foarte important de inteles dimensiunile 🙂
salut! 🙂
excelenta decizia CCR, Ponta nu prea are satiu de intors!
sa vedem ce o sa se intample cu “noul” CCR”
cu Grebla la CCR, majoritatea o va forma Puskas 🙁 lasa ca nici Cu Motoc si Lazaroiu nu a fost mai bine cand a fost greu.
Ziua buna
1.coabitaceala e mai complicata decat casnicia. Prin simplul fapt ca partajul p*litic este arbitar*;
2.dom’ profesor Manolescu pune punctul pe un I (mare) spunand ca: aici poetul greşeşte. Mai concret, dom’ profesor releva un adevar crunt: romanii exceleaza la capitolul naivitate. Cultivata prin sute si mii de doine/balade/povesti-nemuritoare/etc;
3.intr-o alta forma** au spus-o altii: investiţiile străine au alimentat un proces economic deficitar şi s-ar putea retrage rapid;
4.salut sinteza d-lui profesor Tismaneanu. De acord cu “razvratirea” bolsevicului. Asa este. “maria-sa” nu poate fi prezentat drept “stalp al comu’ismului”. Deoarece reprezinta chiar comu’ismul. In cea mai acuta forma de manifestare. Inclusiv ca: adversar al unei decomunizari reale. Din pacate, mai cunoastem si alte exemple;
5.un f f interesant punct de… vedere;
6.Dragos puncteaza. Chiar fara a detalia structura exodului din vremea gubernarii de si mai trista amintire. Undeva ar trebui sa se priceapa***;
7.pe cine mai mira? pe cine mai surprinde? Intrebarile suna ca draqu intr-o “tara” care are aproape 2ok bese-arici si doar vreo 1ok scoli… si-n care, (re)fo’mistii au trimis drac… pardon, popii, la gradinita.
___________________________________________________________________________________
* e chiar mai mult decat spune romanul despre vanzarea blanii ursului din padure
** “social”-comu’ismul dureaza doar cat se gasesc bani de imprumut
*** retoric vorbind
Salut Ken,
🙂 multumesc pt. sinteza.
foarte important articol, sper ca cineva de la guvernare (cel putin de la sanatate) citeste WP
http://www.washingtonpost.com/national/health-science/2013/12/25/4c9e2a16-69c2-11e3-a0b9-249bbb34602c_story.html?wpisrc=nl_headlines
Salutare! Merge si viata medicala!
IN “relaţia dintre pacient şi medic întotdeauna m-a fascinat transferul de încredere” .
E partea cea mai delicata! Chiar o arta!
http://www.viata-medicala.ro/*articleID_7912-dArt.html
da,
este. Din nefericire la urgenta ajung pacienti care nu au cum sa o faca 🙁
Transferul asta nu impune neaparat o stare constienta a pacientului! Ci a responsabilului! Daca are intiparita in fisa postului aceasta indrituire! Despre falsa constiinta nu e cazul sa amintesc! 🙁
postare noua:
Ochiul public – de la “bobism” la “zgonism”