Ziarul de Duminică – 28 Aprilie 2013
| 28/04/2013 | Autor theophyle Categorii: Ziarul de Duminica |
Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Contributors. Cazul Clanului Ruşanu. Trei observatii. Dragos Paul Aligica
Plenul reunit al Parlamentului a validat conducerea ASF- Autoritatea de Supraveghere Financiara. Dan Radu Ruşanu a primit 323 de voturi “pentru” şi un vot “împotrivă”. Daniel Dăianu a primit 323 de voturi “pentru” şi un vot “împotrivă” .
Democratie la lucru, nu jucarie. Putini realizeaza ceea ce se intampla. Jurnalistul Mircea Marian explica:
“……A-l pune pe liberalul Dan Radu Rusanu sef peste autoritatea de supraveghere financiara este cam ca si cum contabilul mafiei ar conduce trezoreria SUA. Fenechiu poate lua lectii de la Rusanu. daca am juca intr-un film cu mafioti, Fenechiu ar fi pistolarul care conduce camionul cu alcool de contrabanda, iar Rusanu ar fi contabilul bossului din Chicago. Am zis “daca am juca”?. Sorry. Jucam deja in filmul asta…..”
Ziua urmatoare, acelasi Mircea Marian evalua desfasurarea evenimentelor si concluziona:
“Clanul Rușanu a pus mâna pe tot sistemul de supraveghere financiară din România: Chițoiu, finul lui Rușanu, este ministru de Finanțe, Rușanu însuși a fost ales de Parlament președinte al Autorității de Supraveghere Financiară, iar acum o oră Ponta a anunțat că-l pune pe Gelu Diaconu, omul lui Chițoiu, șef la ANAF. Diaconu are un dosar în lucru la parchetul ICCJ, cred că asta contează în PNL, dacă vrei să te promoveze.”
Mai bine nici nu putea cineva sintetiza situatia. De aceea il si citam.
Trei observatii referitor la aceasta bataie de joc nationala:
1. Rusanu insusi. Pe o scala de la 1 la 10 a patologiilor vietii politice in Romania, Rusanu este 10. Zece plin. Este exponentul tipic al speciei care paraziteaza interfata dintre economie si stat. Mai mult, e specia de tranzitie, nu aia spalata si stilata Occidentala. Integral in Contributors.
Gandul. Iniţiativa “Mişcării”lui Băsescu şi mişcarea “Iniţiativei” lui Tăriceanu. Marian Sultănoiu
Cine se aştepta să-i vadă pe Ponta şi Antonescu stând la masă şi comentând, până la alegeri, monosilabic şi toropit, cum sar puricii din blana roşcată a lui Băsescu s-a înşelat. Se dovedeşte că, de mâine, în aceeaşi ipostază se va afla şi “Leneşul” îndrăgostit de mâţe. Şi lui încep să-i sară puricii din blană către alte zări. Un exemplu ar fi noua platformă politico-civică “Iniţiativa România Liberală”. Cam speriat de lansarea acesteia, Antonescu a atacat cu o remarcă răutăcioasă: “IRL? Un fel de politică de tomberon” a spus el cam strepezit.
Puţini sunt cei care se îndoiesc de zborul aripii Popescu Tăriceanu-Chiliman din trupul PNL. Întrebarea era “când?”. Momentul e aproape. Blogul “România Liberală” se lansează, cu sprijinul lui Tăriceanu şi al echipei sale, drept platformă politico-civică, având ca scop dezbaterea ideologică şi training-ul de specialitate, pentru toţi cei care vor să pună umărul la construirea “adevăratului pol de centru-dreapta, liberal-conservator”. Integral in Gandul
Adevarul. O zi bună de fugit din România. Petre Barbu
Am primit un SMS de la Andrei. Îl citesc: „Salutări din Cuba, Petre! Havana e un fel de Galaţi, doar că locuitorii sunt negri“. Îmi vine să-mi miros mobilul, ca pe un trabuc cubanez. Dar mă abţin. Dacă telefonul îmi miroase a gaze de furnal, aşa cum mirosea Galaţiul meu, când vântul aducea în oraş norii de fum ai combinatului siderurgic care depăşea planurile cincinale?
Andrei a fost într-o grămadă de ţări. Acum a ajuns în Cuba. De unde are bani? – mă întreb şi eu, ca românul lovit de criză. Îl invidiez pozitiv, dacă se poate spune aşa. Sufăr de invidie pozitivă, o „invidie albă“ – cum mi-a spus odată Maestrul Radu Cosaşu, care a citit despre această invidie albă în nişte nuvele ruseşti. „Să te fereşti de invidia neagră!“ – m-a sfătuit Maestrul. Recitesc SMS-ul venit din Cuba. Andrei are aripi. Eu am rămas aici, în colivia mea. Am avut şi eu aripi, când eram de vârsta lui. Nici opt luni nu trecuseră de când Ceauşescu fusese împuşcat şi am ajuns în America. Nu contează cum şi nici câţi bani am avut. Am ajuns la Washington. Eu, băiatul crescut într-un bloc din spatele unui complex alimentar dintr-un cartier plin de siderurgişti, în periferia Galaţiului. Văzusem timp de un deceniu toate cozile la carne şi brânză din spatele complexului alimentar. Am văzut foamea, dar nimeni n-a murit de foame. Toţi am răbdat. Şi în vara lui ’90, am fost transportat dintr-odată acolo, în America, pe care o văzusem doar în filme. N-a fost film. Integral in Adevarul.
EVZ. De ce a devenit Traian Băsescu propagandist al Guvernului Ponta
Vineri, după-amiază, cînd Andrei Bădin mi-a trimis un SMS pentru a mă avertiza – în perspectiva emisiunii de duminică seara, de pe B1 Tv – că Traian Băsescu va ţine, la 18.30, o Conferinţă de presă, mi-am bătut capul cu întrebarea: Despre ce Dumnezeu o să vorbească domnul Preşedinte vineri seara, cu o zi înainte de Florii, cînd electoratul cu bani a şi pornit-o spre casele de vacanţă, iar cel fără bani s-a făcut deja criţă prin bodegile de cartier sau pe la terasele improvizate de minimarketurile săteşti, cum li se zice azi în România, membră a NATO, fostelor Cooperative de consum comuniste?!
Cum tocmai parvenise ştirea că Traian Băsescu trimisese C.C.R. Statutul parlamentarilor, astfel conceput şi votat de aleşii neamului încît ei să poată căsăpi avuţia naţională fără a da socoteală nimănui, m-am gîndit că Preşedintele va exploata momentul pentru a reveni napoleonian în postura de Cruciat al Anticorupţiei, ascultînd astfel de mustrările făcute în ultimul timp de Gardienii Revoluţiei Portocalii.
Spre surprinderea mea – şi sunt convins că nu numai a mea – Traian Băsescu a consacrat întreaga Conferinţă de presă din vinerea dinaintea Floriilor felului strălucit în care a ieşit România din Criză.
Cum însă Preşedintele mulţumea pentru asta, nu numai guvernelor sale – Boc şi Ungureanu –, dar şi Guvernului Ponta, mai degrabă al Tovarăşului Ion Iliescu decît al său, – din toată disertaţia, greu de înţeles şi pentru cei care se dau drept macro şi micro-economişti la clăcile Televiziunilor de ştiri, am reţinut – ca fapte interesînd Politicul – doar pupicii dulci adresaţi USL nu numai prin mulţumiri, dar şi prin declararea drept zdravănă a economiei româneşti de azi, de sub măreaţa administrare a Guvernului Ponta. Integral in EVZ.
Revista 22. Testând parametrii democrației. România în 2013. Dennis Deletant
România se află la marginea Europei. Această simplă observație geografică este încărcată de semnificații. Teritoriile locuite de români au fost, de-a lungul istoriei, expuse asaltului unor forțe venite dinspre Est. Eseistul român Ion Vianu punea întrebarea: „ce va putea elibera țara noastră din această capcană a istoriei?“. Iar răspunsul său a fost: „în primul rând, respectul pentru marile valori europene, mai cu seamă pentru instituțiile democratice“.
De la căderea comunismului, imboldul pentru reforme a venit, în România, mai degrabă din afară decât din interior. FMI, Consiliul Europei și UE au fost principalii catalizatori ai reformei, iar necesitatea de a satisface cerințele acestor instituții pentru a realiza integrarea în așa-numitele „structuri euro-atlantice“ a stimulat și a călăuzit procesul de reforme în România. Alăturându-se NATO și UE, România a trecut de la nesiguranță în privința poziției și viitorului ei în Europa la certitudine. Statutul de membră a NATO și UE a oferit stabilitate politică și economică, o ancoră pentru reformele pe care România le-a demarat de la căderea regimului comunist. Acceptarea României ca membră a NATO, după decizia luată la Summitul de la Praga, în noiembrie 2002, și aderarea la UE reprezintă cele mai importante succese din punct de vedere politic și economic înregistrate de această țară. Totuși, recentele evenimente din România au ridicat un semn de întrebare în privința angajamentului multor politicieni români față de valorile culturale care călăuzesc Europa. Prin „culturale“ înțeleg, în acest caz, spiritul democratic care caracterizează Europa. Integral in Revista 22
Capital. Guvernarea USL – bilanţul unui om de afaceri. Marian Dușan
Este o vorbă care se potriveşte primului an de guvernare USL: ce începe prost se termină şi mai prost.
Un scurt bilanţ al primelor 100 de zile de guvernare USL ar arăta astfel: un scandal politic major, pregătirea defectuoasă a unei privatizări eşuate la Oltchim, blocarea fondurilor europene şi două întâlniri cu mediul de afaceri la camerele de comerţ. Doar două întâlniri în care guvernul Ponta a discutat cu mediul privat agenda sa pentru rezolvarea celei mai importante probleme: economia.
Sunt o fire pragmatică şi aici mă opresc cu bilanţul, adăugând o constatare simplă: dacă ar fi fost pozitiv, s-ar fi simţit în buzunarele românilor. Important e ce trebuie făcut în continuare pentru ca peste șase luni sau un an, când ne vom uita în spate, să nu fie nevoie să spunem aceleaşi lucruri.
Încetarea conflictelor politice. Toţi directorii companiilor multinaţionale primesc rapoarte zilnice sau săptămânale despre evoluţiile din mediului politic. Ei îşi bazează decizii cum ar fi câţi bani să investească în România sau câte locuri de muncă să creeze şi pe evoluţia probabilă a mediului politic. De aceea, e nevoie de linişte politică şi de predictibilitate, după mai bine de un an de conflicte. Integral in Capital.
Dilema Veche. Măicuţa. Cătălin Ştefănescu
Toată lumea o ştia de… „Măicuţa“. Aşa îi ziceau toţi. Era o apariţie bizară, din altă lume, venită direct din visul somnului de după-masă al unui împătimit de suprarealism. O vedeam des, mergînd legănat, ca o corabie mare. Ţinea privirea în pămînt şi căra mereu după ea o geantă neagră, încăpătoare. Diminutivul nu i se potrivea de nici un fel. Era departe de a fi o fiinţă firavă. Plus straiul călugăresc de pe ea, veşmîntul care o făcea să pară ceva puternic, de neclintit. Ori de cîte ori o vedeam, purta pe chip urma unui surîs care se terminase demult. N-o puteai rata dacă apărea în peisaj.
Un orăşel, o staţiune tăiată în inima pădurii, un loc în care toată lumea se ştia. Cei care veneau la tratament de mai mulţi ani deveniseră de-ai casei, cunoscînd toate bîrfele şi deprinzînd moravurile locului. Unii îşi trăiau aici, vreme de cîteva săptămîni pe an, a doua viaţă. Aia frumoasă. Iar viaţa reală, din oraşele de unde erau, de la familiile şi locurile lor de muncă, se transforma într-un fel de preţ care trebuia plătit pentru această scurtă şi măreaţă bucurie. Mersul la staţiune.
Scufundarea în poveştile şi în farmecul de neexplicat al comunităţii de adopţie. Aici puteai fi, cumva, liber. Nu că beţia ar fi fost privită cu un soi de îngăduinţă, dar recunoaşterea valorii ei de punere în abis plutea discret pe feţele multora. Nu că adulterul n-ar fi fost ceva condamnabil, dar binele făcut unei doamne singure – cu copilul adormit în camera de hotel şi soţul rămas departe, în oraşul din care doamna venise la tratament – se considera ca un gest de solidaritate comunitară, de patriotism. Orăşelul era mereu plin, indiferent de anotimp. Seriile de oaspeţi ai staţiunii curgeau neîntrerupt, cu dependenţi care reveneau la viaţa lor secretă şi cu prospătură care defila generos, expunîndu-se evaluării. Pe terase şi în parcul ca o grădină botanică de mare soi, viermuia o lume pestriţă, mereu dedată poveştilor, discuţiilor în contradictoriu, flirtului, bîrfelor care mergeau cu bere ca grisinele şi alunele sărate. Integral in Dilema Veche.
Adevarul. Cum e cu România bunului simţ, domnule Crin Antonescu? Cristi Dumitru
După ce am fost destituit fără nici o explicaţie de la conducerea Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni şi înlocuit cu doamna Zvetlana Preoteasa, membră de mâna a doua a PNL, dar susţinută de nume grele din partid, aflu, cu viu interes, că domnul David face afirmaţii, în cadrul Cafenelei Liberale, despre activitatea Institutului pe care l-am coordonat.
Mai pe scurt că Insitutul nu a avut activitate în ultimii doi ani şi s-a ocupat de nimicuri. Şi drept urmare, a luat măsuri pentru a îndrepta situaţia. Domnul ministru a fost clar deranjat de refuzul meu de a fi un fel de mână a treia la conducerea Institutului şi de a accepta diverse tanti să vină şi să îşi dea cu părerea despre cum funcţionează o instituţie publică în România. Pe acelaşi principiu pe care l-am enunţat într-un articol precedent: Unii cu munca şi cunoştinţele necesare, unii cu pilele de Vâlcea, culoarea galbenă şi săgeata pusă acolo unde trebuie. Despre activitatea Institutului se poate comenta mult şi bine, dar faptele vorbesc cel mai bine. Aşa că îl invit pe domnul Ministru să recitească raportul de activitate pe care i l-am trimis şi care este public. Sau să-i întrebe pe miile de studenţi basarabeni, timoceni sau bucovineni care au trecut pe la Institut în ultimii doi ani. Poate chiar pune mâna pe carte şi aşa va lua cunoştinţă de câteva studii (pe care i le-am prezentat de altfel) referitoare la comunităţile româneşti considerate relevante de comunitatea ştiinţifică avizată. Poate va vorbi cu academicianul Ioan Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş Bolyai, cu profesorul Ioan Scurtu, cu prorectorul Universităţii din Suceava, Ştefan Purici, sau cu rectorul Universităţii ”Dunărea de Jos”, cu doamna decan a Facultăţii de Litere din Bucureşti, cu doamna profesor Adina Berciu Drăghicescu şi îi mai pot enumera mulţi alţi profesori şi specialişti onorabili care au apreciat activitatea acestui Institut.
[…] Duritate-n exprimare
Râs strident şi mârlănie
S-a dus dracu orice candoare
De când e Crino-craţie. Integral in Adevarul
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna dimineata si La Multi Ani celor care astazi îşi aniversează onomastica ! 😀
Buna Ziggy 🙂
La multi ani tuturor celor care au nume, prenume de floare (inclusiv derivate)
Cred ca se bucura si Warda, Yasmin, Nirit desi nu e ziua lor 🙂
ESalut,
Explica si tu ca vorbesti despre trandafirul magrebian, yasmin floricele albe persane cu acelasi nume, si Nirit care este un fenel din Galilea 🙂 Desi 1 musulman, al doilea farsi (musulman) si al treilea ebraic
Tu explici cel mai bine. 🙂 Si evreicele poarta numele asta superbisim Jasmin – Yasmin Levi cantareata Ladino/evrei spanioli
Yasmin, este un nume Farsi (persan) in traducere “darul Domnului”, probabil a fost adoptat in tot orientul 🙂
Exemplificare: http://greenobles.com/data_images/yasmine-bleeth/yasmine-bleeth-05.jpg 😉
Salut Ken
O floare adevarata 😆
Buna 🙂
“darul Domnului”, a preluat si exemplificat corect 😆
Am exemplificat doar dupa criteriul stabilit de voi.
Altminteri, in preferintele mele sunt mai prezente Monica-Anna-Maria, Manuela, Penelope si Paz.
😛 😆
Fara nicio “periuta” cele mai frumoase flori de primavara mi se par cele de mar. Stiu ca e o zicala care le-nglobeaza si le da un sens usor peiorativ dar pt mine raman on top. Urmate de cele de cais/piersic. Ciresul inflorit e abia pe 3… dar fructele-n perechi (agatate de urechi), fie numai parguite, transeaza fara echivoc disputa cu demonii ghetii 😉
Da, sunt superbe si miros divin, au o paleta de culori care cu greu poate fi descrisa. Am in curte 6 meri, soiuri diferite, sunt infloriti toti si fac concurentza cu liliaculmov si alb, o parfumerie in aer liber 😀
Ciresul este frumos dar nu spectaculos, florile de piersic sunt frumoase prin culoare si modul de asezare pe ramura.
PS. nu tine cu “periutza” 😆
Constientizasem de multa vreme ca “nu tine”… si nici nu e in firea mea 😉
Precizarea avea o alta destinatie… sau, mai bine spus, alte destinatii 😀
N-am pomenit de liliac deoarece am o adversitate subiectiva. Dar, ca sa fiu mai bine inteles, e obiectiva in comparatie cu adversitatea fata de “crin”.
Si uite asa o floare imperiala a ajuns sa nu mai fie preferata 😛
Daca stau si ma gandesc se spune ca “nu este bine sa dormi cu crinii in camera ptr. ca mori/nu te mai trezesti”. Stiau batranii ceva ptr. ca timpul doveste “toxicitatea” planetei.
Imperiala sau nu… floricica respectiva a facut ob’ectu studiului specialistilor care au concluzionat ca: spre deosebire de clasicele plante/flori, crinelu, pe timpul noptii, se transforma-n acut consumator de oxigen. Cum in cazul sub-speciei de tip george-laurentiu vb de fapt de o noapte perpetua… cred ca-ntelegi subiectivismul unora 😛
Salut
“Prin acest gest strategic, de plasare a unui lider al kleptocraţiei exact acolo unde resursele publice se intersecteză cu economia privată, clasa politică predatoare doreşte să-şi perpetueze şi consolideze monopolul jefuirii resurselor publice, singura sursă de venit a elitei româneşti”. spune Rasvan Lalu
Ca un singur parlamentar a votat impotriva, inseamna ca parlamentul si intreaga clasa politica a vrut sa se puna bine cu cleptocratul Rusanu. de unde poate sa le mai pice cite un banutz. Nu i-a interesat impresia deplorabila pe care o vor avea alegatorii avizati. I-a interesat sa nu il supere pe satrapul care imparte banul. Ii doare efectiv in pix de noi. Mi se pare mai trista chestia asta ca toata clasa politica de la stanga la dreapta ne jefuieste…. decit daca oamenii rai bagau in somaj 5 Daniletzi si 5 Aline. Mi se pare trist pt ca nu avem nici o posibilitate sa ii facem sa simta si sa ii doara, porcaria asta transpartinica in care noii veniti invata imediat cutumele celor vechi
oameni nu inteleg ce se intampla si explicatiile evoluate din presa economica nu spune nimic celor care nu inteleg mersul treburilor.
bun gasit.!
Si nici nu vor pricepe prea curind, pentru ca nu exista comunicatori cu adevarat eficienti, cu drag de dascalie (si, de oameni !). Si cu dorinta de a avea un dialog real, cu niste persoane informate, indiferent de meseriile lor
Cum ar fi sa ne apucam sa explicam hiperdoct si important, doar suntem unici depozitari ai tuturor adevarurilor despre corpul uman si nu numai, nu ? unor betegi cum e cu metaplaziile celulare, or unor candidati la o rivnita sarcina cum devine treaba cu morulele sau alelele personale ?
arrletty, Buna ziua si sarbatoare fericita 🙂
Viroza care a cuprins societatea nostra se poate trata extrem de greu. Cine stie poate trebuie sa-i bagam intr-o coma indusa si sa ne folosim de bisturiu!
buna arrletty. Ce e mai simplu decit: Lupul la stana. ? Vulpea arondata la poiata de gaini. ?
Cine l-au pus acolo ? O clasa politica doritoare ba de un copanel, ba de o ciozvarta de miel. Poporul pricepe, dar nu ii pasa. Iti spune: Da dumneata daca umbli cu mierea nu iti lingi destele ?
Ce comunicare ? celula civica a fost zdrobita cu ciocanul din 45 incoace.
Tocmai ca poporul nu pricepe LNM/TdS. Sau daca pricepe cate ceva… i se pare firesc un astfel de comportament. Am tot scris pe aici ca in 89 pulimea nu dorea de fapt schimbarea ideologiei de baza. Voia numai indepartarea cuplului. Pentru simplul “rizon” c-a atentat la “culoarea” sarbatorilor. De aceea consider ca articolul lui P.Barbu sintetizeaza si metaforizeaza* perfect cei 24 de ani de la lovirutie. Chiar daca gestul de a arata geanta la casierie se poate considera o stangacie si o necunoastere. Poate chiar o indolenta in documentarea despre destinatia sejurului. Barbu “spune” de fapt in ce hal a ajuns “societatea” din rss ro. Si o face cu o superba metafora care l-ar determina si pe Nichita sa fie invidios
______________________________________________
* am fortat DEX-ul dar metalistul din tine stiu ca-ntelege
Bună dimineața tuturor… florilor de dreapta! (sic!)
…am citit ieri în „România liberă” editorialul lui Turturică „Ce urmăreşte Băsescu…” etc., citat în comentariile de azi noapte (00:01) de @intamplator. Turturică se poziționează și el ca fin cunoscător al mișcărilor președintelui și încheie cu un comentariu (citat și el, primul!, dis de dimineață, la 7:16, de @lastnightmusic 🙂 )
„toţi cei ce aţi văzut în Traian Băsescu un salvator sosit pe un cal alb pentru a ne scăpa de toate cele pe care, în general, ni le cam facem cu mâna noastră, intenţionat sau prin neimplicare, pregătiţi-vă să fiţi surprinşi, şocaţi şi profund dezamăgiţi.”
Sunt convins că acest articol, dacă ar fi fost cuprins în Ziarul de duminică de azi, ar fi generat nenumărate comentarii, poate benefice, pentru membrii Politeia. (Tot ceea ce nu ne omoară, ne întărește, nu-i așa?)
Evident că Traian Băsescu nu poate fi ignorat nici pentru ce a făcut atunci, nici pentru ce ar urma să facă de acum încolo. Vorba e…
…ne apucăm odată de platforma aia integratoare a curentului dreptei?
Salut observator,
asa cum bine iti dai seama, am renuntat la includerea articolului respectiv.
Salut observator, felicitari.
sunt 2 obstacole la platforma integratoare.
– cei ce inca gindesc ca nu comunicarea este cea mai importanta acum (adica aceia care spun ca isi vor cumpara skiuri si vor skia cind vor fi bogati, si nu le cumpara niciodata)
– cei ce spun ca nu avem nevoie de platforma. avem destule platforme, plus ca nu ne lasam fractionistii si deviationistii pe platforma noastra. (daca suntem putini merge si yahoo messenger 🙂 )
Nu poate fi înlocuit cetăţeanul parlamentar FC dacă nu-şi îndeplineşte atribuţiile cu care s-a însărcinat atunci când a solicitat, ca să nu zic altfel, votul cetăţeanului de rând, neparlamentar? Că dacă nu poate fi tras la răspundere, atunci curentul dreptei poate să se integreze, nu într-o platformă, ci direct într-o rachetă, un munte, o constituţie, şi tot degeaba ar fi, dacă domnul parlamentar nu se prezintă la serviciu şi nu prestează corespunzător.
AH,
MRU a fost in ziua votului la Bruxelles a avut intalniri cu seful PPE, deci o intalnire care a fost aranjata cu multe saptamani inainte. Cine sunt ceilalti 2 care nu s-au prezentat, probabil vom cunoaste in curand. Practic nu poate fi inlocuit conform legii actuale. Deci rabdare, vom cunoaste ce si cum.
Nu ajută cu nimic să cunoaştem. Bine e să se facă ce trebuie făcut. Pentru mine, MRU nu este MRU pur şi simplu, numele lui înglobează numele tuturor celor o mie, două mii, sute de mii de nume care l-au trimis în Parlament. Exact la fel ca şi numele celorlalţi doi care au absentat de la datorie. Păi, Forţa civică, cu un parlamentar din patru, mai e o Forţă?!
Iar legile actuale pot fi schimbate. Nu se schimbă ele zilnic, ca să mă exprim aşa?! De aici ar trebui plecat: răspunderea parlamentarului pentru ceea ce face greşit sau pentru ceea ce nu face deloc, mai întâi în faţa partidului din care provine, şi nu o dată la patru ani la alegeri în faţa ţugulanului încrezător.
1. Pentru a schimba legi ai nevoie de o majoritate, nu? de unde sa o avem de la USL?
2. FC nu este un partid stalinist in care “seful” poate sa faca ce vrea el;
3. Partidul are statut, cine incalca statutul, plateste;
asa cum am spus, cred ca trebuie putina rabdare sa aflam ce s-a intamplat. Cred ca am epuizat subiectul deocamdata. O sa vedem in zilele urmatoare cum si ce!
se streseaza unii in legatura cu parlamentarii PFC . exigenta mare de tot in privinta acestor parlamentari. nu vad la acesti domni aceeasi exigenta si la parlamentarii doamnei nutzi- ca tot are dansa cel mai mare potential de crestere. daca 1 parlamentar de la PFC a fost singurul care a votat contra numirilor de la asf .. parlamentarii din pdl unde au fost ?
Eu am votat PFC. Am dreptul să mă interesez dacă arginţii pe care i-am încredinţat PFC sunt bine folosiţi. Nu-mi pot permite să cer socoteală altora cărora nu le-am dat nimic.
eu cred ca ai votat o alianta -ARD.
Corect. Dar am votat reprezentantul FC din alianţă. Însă subiectul e epuizat şi nu-mi permit să trec peste Theophyle. Oricum, am spus ce am avut de spus.
(“Stresul” meu era nu că un reprezentant PFC a votat împotrivă, ci că, din patru reprezentanţi, trei au lipsit de la datorie, motivat sau nu.)
Personal, nu mă interesează ce s-a întâmplat, ci CĂ s-a întâmplat. Or mai fi şi alţii ca mine.
Răbdare?! Răbdare ne trebuie infinită, nu să aflăm ce s-a întâmplat, ci să răbdăm răbdările care se prefigurează la orizont. Sau chiar mai aproape.
Scuze pentru intervenţii, dar n-am mai răbdat să tac.
O zi frumoasă tuturor, o sărbătoare (cea de azi) frumoasă tuturor, iar Sărbătoarea Paştilor cu bucurie fie, pentru toată suflarea participantă la.
MRU – absent
Dan Popescu – absent
Cristian Roman – absent
Danut Culetu – prezent
Era necesara precizarea… dar mai ales ieri/aseara, ToTG 😉
Absentele (din plen/comisii) chiar pot fi motivate
… dar nu’sh daca poti (sau poate cineva) motiva cumva urmatoarea secventa*:
1.reciti ca papagalu pe un ton liniar ca esti de dreapta si doresti sa reformezi administratia;
2.trantesti prin “asomare” o “lege” cu privire la salarizarea bugetarilor;
2b.”asomarea” nu se aplica fara “norme-de-aplicare”;
3.dupa doar cateva luni vii iar cu “asomare” pt si pe acelasi domeniu;
3b.trantesti OU prin care suspenzi aplicabilitatea “asomarii”;
…
2010.tai cu 25%, “otova”, toate retributiile pt munca a celor care sunt denumiti generic: bugetari.
* indemn catre cei/cele care, inca, n-au inteles de ce am cuie la adresa haitei care latra c-ar fi “de-dreapta”: sa-mi gaseasca echivalenta unui asemenea comportament in tarile cu pretentii. Multumesc.
“asomarea” la “asomare” face parte din “regula jocului” impus de politichia damboviteana dupa ’90.Este cel mai usor sa tai toata linia de buget, nu tb sa mai gandesti. Din pacate, recunosc ca si eu mai fac gresala, ne gandim la un tot unitar numit “bugetari” si nu la faptul ca unii chiar sunt buni, necesari si incaseaza cu stoicism pumnii ptr. restul gloatei, ca un stat ca sa fie functional tb sa aib si bugetari.
Din pacate nimeni nu a vrut sa reformeze acest “corp” , sa-l transforme in unul de elita, platit corespunzator ca sa performeze si sa nu mai fie tentat.
Poate ca n-am nuantat suficient: indemnul era in a gasi echivalenta (chiar daca stiu ca “democratia” din rss ro e “originala”) unui astfel de comportament. Fie acea echivalenta punctuala.
Stii care e “faza mijto”? Punctul 2010 (am fost tentat sa scriu infinit) nu s-a aplicat pt toti bugetarii. De fapt singurii care s-au ales si f****i si cu banii luati au fost cei din administratiile locale si cei din invatamantul preuniversitar, respectiv prefecturi, cj-uri, premarii, gradinite, scoli generale si licee. Sa mai pomenesc despre tupeul de tip nascase (girat de insusi tovarasul basescu) care a insotit anuntul despre infiintarea unor noi ministere si agentii nationa-la’e? N-as dori sa crezi ca apar individualitati sau categorii de bugetari. NO WAY!. Apar doar principii. DE DREAPTA! Complet straine unora ca umil poc si/sau baselu. Tot in apararea unor principii-de-dreapta am boicotat ultimul referendum.
sal`tare tutulor
(ca numai de tine mai aveam nevoie, parca aud un cor 😉 )
Un gind bun si sarbatoritilor de ambe sexe
Sarbatore fericita Victor
Buna dimineata. Idem ziua.
Sanatate si impliniri sarbatorit(e/i)lor.
1.e gresita formularea jucam deja in filmul asta deoarece:
– facem de fapt figuratie
– avem o mica replica doar odata la 4/5 ani
– sunt de fapt mai multe filme care se suprapun;
ps: cred ca Mircea s-a uitat la Boardwalk Empire 😀
2.multiplicarea “plat-formelor” “de-dreapta” imi aminteste de anii ‘9o si aripile liberale;
3.superba metafora lui P.Barbu;
4.de acord cam cu tot articolul dar mai ales cu ultima fraza;
5.chiar nu vreau sa-mi imaginez ce s-ar fi ales de rss ro fara momentele 2oo2 si 2oo7;
6.cred ca mult mai potrivita situatiei generale din rss ro este Legea 1 a “filosofiei” murphyste: Daca exista o cat de mica sansa s-o faca prost, atunci asa o va face;
7.interesanta pledoarie;
8.Theophyle are sanse mult mai mari sa ajunga cosmonaut chinez deca are flocirica_cacarelu sa se-ntalneasca_cu (sac!) bunul simt.
buna ziua;
LA MULTI ANI ” florilor” ,feminine&masculine
si la multui ani si florilor ” autohtone”,sa zicem margarete
@AH
eu as intreba altfel=” de ce un singur partid a votat impotriva”?
nimeni nu s-a intrebat carui partid ii apartine acel parlamentar??!!
eu cred ca stiau si au aplicat ” silenzio stampa”
p.s nu sunt membru al fc sau alt partid;cred ca trebuie sa sustin un partid/personalitate politica atata timp cat ideile lui coincid/sunt apropiate de ale mele;nu politica imi pune painea pe masa,insa politica imi poate imputina painea pe care o castig
Întâmplător sau nu, p.s.ul tău coincide cu al meu. La întrebarea ta altfel, răspunsul se află, cum se zice foarte plastic pe un blog, în Crama Mixtă din bizara conductă subterană care uneşte Crama Îngerilor cu Crama Dracilor şi în care se discută despre şestetică. În care Cramă Mixtă speram să nu fi ajuns şi partidul cu un parlamentar din patru.
Ba da toti ne-am intrebat si vrem sa ii stim numele.
un om din 350 de oameni – vai de capul nostru
La legea cu Muzeul Comunismului au votat doar PDL aproape 40 inclusiv 2 FC. Are cineva interes sa laude PDListii lui Bleaga pt asta ? Nimeni , pentru ca nu faptele conteaza ci daca oamenii care le fac sunt in transeea noastra sau nu.
Legea respectiva ar fi putut fi altceva decat scrie-n denumire. De fapt, chiar se-nscrie in canoanele comunicarii moderne*. Consider de prisos sa-ti fac paralela intre Ticu Dumitrescu si o lege “celebra” in perioada respectiva.
Pe de alta parte (si pe serioaselea) chiar crezi c-ar servi cuiva un asemenea muzeu? Chiar esti convins ca “nobilele-idealuri” pot fi puse-ntr-o vitrina? Fie aceasta muzeistica?
Altfel spus… chiar crezi ca cine tine poza cucuvalei langa-candela/in-portofel doreste intinarea acelor “nobile-idealuri”? Sper ca (fie doar de dragul conversatiei) nu esti mai “poiet” decat m-am manifestat pe aici. C’mon’… http://www.youtube.com/watch?v=JJIkKaYG_j0 😉
_____________________________________________________________
* i se poate spune simplu marshitting. Indiferent ca e politic si/sau comercial
La multi ani de Florii!
o zi buna tuturor.
Salut sare 🙂
Pentru interesati – Civilizaţii: Samaritenii
Buna ziua 🙂
La Multi Ani Florilor!
Interesante comentarii au fost aseara, ma bucur ca s-a intervenit cu lamuriri 🙂 Este o dovada extraordinara, ca blogul este citit si sunt convoinsa ca toata “zbaterea” este fructificata la maxim 😀
Trebui sa intelegem ca pic cu pic se face un lac/ocean si numai cu tenacitate poti creste intr-un mediu ostil.
De asemenea este necesar sa pricep ca si statuile pica dupa piedestal, ca istoria/istoricii sunt in masura sa stabilieasca bunele si relele, ca nimeni nu este perfect. A stat agatzat de o alternativa/om/idee/ care s-a dovedit pana la urma nascuta din acelasi ou este nociv si periculos din toate punctele de vedere, este involutie. Timpul a dovedit ca alergatul pe langa casa este nociv, daca casa are umezeala si este asezata pe un loc rau, “bantuit” poti sa faci orice din toate punctele de vedere, coabitarea in ea este sinucidere curata, generatoare de rele fara numar.
Concluzia, ras si refacut din temelii pe un sol sanatos, aerisit si nebantuit de fantasme, indiferent de cate greutati se intampina.
Da e bine ca a intrat.
Avand in vedere ca asta este blogul independent cel mai apropiat FC, ar trebui sa isi gaseasca vreme sa intre mai des. Simpatizantii, desi nu o spun au nevoie sa fie incurajati. Chiar si credinciosii simt nevoia unui semn din cand in cand.
Ziua buna .
Schimb de focuri in fata sediului guvernului italian si exact in perioada depunerii juramintului de catre noul guvern . 2 carabinieri feriti din care unu grav .
Cum spuneam Theophyle , imposibilul devine realitate . 🙁
http://roma.corriere.it/roma/notizie/cronaca/13_aprile_28/sparatoria-palazzo-chigi-roma-governo-giuramento-212878118957.shtml
Foto
http://www.corriere.it/cronache/foto/04-2013/spari/montecitorio/sparatoria-a-palazzo-chigi_3bf922fc-afea-11e2-9916-33bf7b5011d8.shtml#1
Buna Stefan,
urate vesti 🙁
Nope. Sunt chiar superbe 😀 … adica le interpretez ca fiind un semn de insanatosire 😉 Daca nu e clar pot face o paralela cu anticorpii (minoritari prin excelenta) care lupta cu microbii majoritari… dar indolenti (bine ca e asa).
Exista subiectivismul sustinerii de care a beneficiat mafia italiana in schimbul cooperarii pt eliminarea national-socialismului din “cizma”. Dac-as fi astfel (adica subiectiv) as infiera cu “manie-proletara” sprijinul acordat italienilor-americanizati de catre autoritatile americane, in disputa cu irlandezii-americanizati. Probabil ca intamplator 😛 irlandezii au ingrosat randurile politiilor metropolitane. Asta in timp ce italienii au ramas mafioti.
Multumesc ptr. clarificari 🙂 Marturisesc ca nu am “infierat cu manie proletara” si nu-mi plac impuscaturile. Cat despre mafioti, uni confrati le pot da lectii.
Nu te banuiam c-ai fi in stare de “manie proletara”. Nici mie nu-mi plac impuscaturile. Dar le recunosc necesitatea. Macar conjuncturala 😉
Le faci un compliment. Mafiotii au onoare.
Postare noua – Ponta pe drumul dinspre “răul absolut” spre “binele necesar” – partea a doua