Ziarul de Duminică – 27 octombrie 2013
| 27/10/2013 | Autor theophyle Categorii: Ziarul de Duminica |
Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Revista 22. Diavolul, la Pungești. Andrei Cornea
Militantismul religios ecologist, importat din Vest, a găsit aici un sol fertil, cu sau fără ajutor rusesc. Între protestele privind Roșia Montană și cele, mai recente, de la Pungești, legate de gazele de șist, există o mare diferență de principiu, care va deveni tot mai vizibilă. Primele țin de ecologie și de politică. Celelalte se asociază tot mai mult cu ideologia ecologistă, care nu e nici simplă politică, nici știință, ci e o veritabilă religie seculară. Primele proteste vor „să salveze Roșia Montană“: e vorba măcar de ceva precis – un anumit peisaj, situri arheologice, posibilul pericol al revărsării cianurilor. Obiectivele sunt limitate la o localitate și la o mină. Se știe care sunt zăcămintele aurifere, care vor fi beneficiile statului. Se suspectează – deocamdată fără dovezi sigure – existența corupției în rândurile autorităților în favorea RMGC. Mulți consideră, în orice caz, că aceste beneficii sunt întrecute mult de riscuri și de dezavantaje, deopotrivă de mediu și economice. Nu știu dacă au dreptate întru totul. Dar discuția, în cea mai mare parte, se poate purta în termeni rezonabili. Chiar Academia Română și președintele ei, chimist de profesie, s-au pronunțat împotriva exploatării. Oricum, abandonarea proiectului RM nu ar fi decât o chestiune punctuală, deloc decisivă în ansamblul economiei naționale.
Dincolo, în zona Bârladului, lucrurile încep să se arate într-o altă lumină: mai întâi, avem de-a face cu un amestec tot mai straniu și, aș zice, impur de săteni speriați și de militanți ecologiști veniți din diferite locuri, spre a „ridica conștiința revoluționară a maselor“, dacă mi-e permis să folosesc o sintagmă comunistă. Apoi, obiectivul nu mai e limitat: nu se mai „salvează“ de gazele de șist o localitate și nici măcar o zonă, ci „întreaga Românie“, așa cum stă scris pe bannere. Acțiunea a devenit soteriologică; în fapt, vrea să ne salveze pe toți, fie că vrem, fie că nu – de unde și scopul „iluminator“ al activiștilor care știu totul mai bine decât noi toți, cei încă îndoctrinați de „sistem“. Integral in Revista 22
Gandul. Stenograma convorbirii Biden-Băsescu. Lelia Munteanu
Joseph Robinette Biden: Hello, Traiane dragă.
Traian Băsescu: Cine e la telefon? Tu eşti, Angela? Ai grijă ce vorbeşti!
Joseph Robinette Biden: Sunt eu, Joe!
Traian Băsescu: Hai, noroc! Să trăieşti, Joe! Care-i problema?
Joseph Robinette Biden: Uite de ce te-am sunat… A trecut pe la mine un băiat…
Traian Băsescu: Victor Viorel.
Joseph Robinette Biden: Exact. Veri nais. Foarte laikăbăl.
Traian Băsescu: Da, da – sou chiut!
Joseph Robinette Biden: Zicea că nu te cunoaşte.
Traian Băsescu: România e o ţară mare, Joe. Nu ne putem şti toţi, unul cu altul.
Joseph Robinette Biden: Mi-a adus nişte borcane cu dulceaţă preparată de soţie. Şi-a tras nişte poze cu telefonul la mine-n birou. L-am întrebat: Victore, ce vrei tu să faci cu România?
Traian Băsescu: Şi ce ţi-a răspuns?
Joseph Robinette Biden: Mi-a spus: s-o scap de Băsescu!
Traian Băsescu: Parcă zicea că nu mă cunoaşte…
Joseph Robinette Biden: Tocmai ăsta mi s-a părut că-i farmecul băiatului. Nu insistă prea mult pe aceeaşi idee. Business oriented.
Traian Băsescu: Aha, chitit pe treabă.
Joseph Robinette Biden: La breakfast se întâlnise cu nişte fete de la Motorola şi m-a rugat să pun o vorbă bună la firmă să-i dea telefoanele. Integral in Gandul
Deutsche Welle. Scandalul NSA: SUA vor să stea de vorbă. Ovidiu Suciu
Dezvăluirile făcute de fostul colaborator al serviciilor secrete Edward Snowden nu au însă voie să producă, potrivit aceleiaşi surse, blocarea cooperării transatlantice într-o serie de teme, cum ar fi situaţia din Siria, programul atomic iranian sau înfiinţarea unei zone de liber schimb SUA-UE. Dacă aceste teme vor fi până la urmă afectate, atunci se va putea vorbi despre o greşeală gravă, a mai spus Psaki. Potrivit unor relatări apărute în mass-media, bazate pe documente puse în circulaţie de Snowden, NSA a ascultat convorbirile telefonice ale unor politicieni la vârf din întreaga lume, inclusiv cele ale şefei executivului german Angela Merkel.
Ca o dovadă a disponibilităţii pentru dialog a Casei Albe, Psaki a menţionat apropiata vizită a unei delegaţii guvernamentale germane la Washington. “Ne aşteptăm ca aceştia să aibă o serie de întâlniri cu responsabili la vârf din diverse instituţii americane”, a spus la Washington în faţa ziariştilor purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat. Totuşi, componenţa delegaţiei şi agenda apropiatei vizite nu este cunoscută. Adjunctul purtătorului de cuvânt al guvernului german, Georg Streiter, declarase vineri la Berlin doar că “o delegaţie guvernamentală de rang înalt” se va deplasa în scurt timp în SUA pentru a discuta despre scandalul ascultărilor NSA. Integral aduce Deutsche Welle
Curentul. Hidrocefalie. Tia Serbanescu.
Din ora petrecută cu vicepreședintele american Biden, premierul a scos vreo șapte ore de laudă de sine pe la toate televiziunile. Ăsta, profit! Ca la Caritas! Dl. Ponta a renunțat însă la tradiționala întâlnire a oficialilor noștri cu românii din America. Și-o fi zis că dacă tot nu-l votează, ce să mai discute cu ei? Potrivit lui MRU, „dl. Ponta s-a dus la dl. Biden ca un elev corigent, să primească lecții”. Și să facă bancuri în recreație – comparându-se cu Obama la reformele în sănătate: „sper ca Ponta cure să fie mai puțin controversat ca în SUA”. Care Ponta cure? I-ar trebui o cură de dezintoxicare mediatică. Premierul n-a priceput ce gafă a făcut nici după ce i s-a atras atenția: „am murit de râs când am auzit că am făcut o gafă”. Faptul că „moare de râs” (zice el) de câte ori e criticat, e un simptom. În fine, vorba lui Ilici: dacă e bolnav, să fie sănătos.
Acasă însă dl. Ponta are deja două majorități: una mare, de aproape 80% cu PNL, PC, UNPR + ½ PPDD, UDMR și minorități și alta mai mică, fără PNL. Majoritatea mare e utilizată pentru ratarea marilor proiecte, iar cea mică, pentru ratările de zi cu zi. Dl. Antonescu a constatat cu îngrijorare cursa de înarmare cu PPDD-iști a dlui Ponta: „e ca bomba atomică în războiul rece, o avem dar n-o folosim, o ținem acolo”.
Tactică nord-coreană. Liberalul Sorin Ilieșiu a fost mai tolerant (și de nerecunoscut pentru cei care-l știau ca „spaima comuniștilor și securiștilor” cum îi zicea Paul Goma) și s-a bucurat pentru PSD: „cei din PPDD intră tot în USL deci USL se întărește”. Dar ce, era moale? La 70% tot flască era? În schimb, corupția e foarte tare: la Hidroelectrica un director și consilierul ministrului Niță sunt acuzați de dare-luare de mită pentru un contract de energie ieftină. Energie negativă avem însă din belșug. Cel mai jalnic personaj din sectorul energetic e acum dl. Patriciu: soția a băgat divorț cerând jumătate din avere plus daune pentru suferințele cauzate de infidelitatea rompetrolistului cu o chinezoaică. Integral in Curentul
Europa Libera. Echilibru nu e cuvânt românesc. Sorin Şerb
Exploatată intensiv şi supusă unor condiţii meteorologice extreme, pepiniera de prezidenţiabili a partidelor se transformă în deşert atomic. Partidul Democrat încă stă buimac în corzi după despărţirea de Traian Băsescu. Urmele acestui divorţ românesc se resimt şi acum, când la bucată sau cu toptanul, membrii PDL văduviţi de preşedinte se înregimentează în partidul prezidenţial Mişcarea Populară, fără a reuşi să-l împingă însă în sondaje peste pragul virgulei care desparte 0 de 1.
Unul dintre candidaţii la nominalizarea din PDL, recent imigrat în partid după ce a lustruit şi alte clanţe, şi-a înregistrat la Oficiul de mărci sloganurile electorale. Cuvântul-cheie este „echilibru”, iar prin înregistrarea oficială a sloganului, ceilalţi candidaţi vor trebui să se lupte cu alte vorbe. Nu e de mirare că prezenţa lui în competiţie l-a scos din sărite pe preşedintele Băsescu care i-a reamintit că voia să-i pună o vorbă bună, să fie păstrat în guvernul Ponta. Şi pe-atunci voia „echilibru”? Dar cine are nevoie de echilibru? Când a fost scena politică românească echilibrată şi ce perspective sunt să fie de acum înainte? Echilibru nu e cuvânt românesc.
Coaliţia guvernamentală este cel mai bun exemplu. Sondajele încep să arate că nu mai există egalitate între egali şi că partidul premierului câştigă la scor luptele pe care ar trebui să le poarte partidul prezidenţiabilului. Trecut prin moara de măcinat vorbe a presei, unicul candidat oficial e pe cale de dispariţie, pierzând zi de zi lupta cu propriile umbre.
După ce a bătut acum doi ani palma cu partidul lui Ponta, Crin Antonescu, candidat al coaliţiei guvernamentale, s-a considerat o ofertă imposibil de refuzat pentru un electorat exasperat de Traian Băsescu şi şi-a conservat de-a lungul timpului suficienţa, aroganţa şi energiile pentru campania de anul viitor, lăsându-i pe alţii să poarte lupte epuizante, dar anodine. Acum, însă, s-a urcat pe caii cei mari, nu doar pentru că a simţit mirosul de praf de puşcă al alegerilor, ci şi pentru că simte cum neînţelegerile dintre preşedinte şi premier îl scot încet de pe scena politicii şi, fără lumina reflectoarelor, e incapabil de fotosinteză.
Fiind unic candidat, a devenit ţinta preferată a tuturor, epuizându-şi popularitatea şi creditele prezidenţiale înainte de naştere. Şi, pentru că lupta dintre Victor Ponta şi Traian Băsescu dovedeşte o mare compatibilitate de caractere şi obiective politice, candidatul prezidenţial USL e în pericol să nu se mai nască niciodată, folosit fiind doar ca paratrăznet, pentru protecţia unui candidat-surpriză. Integral aduce Europa Libera
Dilema Veche. Soluţia eroului salvator…Andrei Pleşu
La sfîrşitul anului 1995, un domn din Bucureşti mi-a trimis, la Dilema, o scrisoare emoţionantă cu privire la alegerile ce urmau să aibă loc în anul următor. Domnia sa nu mai voia repetarea preşedinţiei lui Ion Iliescu şi nu credea în şansele lui Emil Constantinescu, de care, de altfel, se declara – în chip profetic – dezamăgit. Îmi cerea, în consecinţă, să conving un intelectual de vază al ţării să intre în luptă, să se lase animat de un salutar simţ al datoriei şi să pună umărul – cu sacrificiile de rigoare – la salvarea naţiei, într-un moment în care toate orizonturile par închise. Am răspuns cititorului nostru printr-un articol apărut în gazeta noastră, în februarie 1996. Mi se pare oportun să reiau, după 17 ani, cîteva dintre opiniile mele de-atunci, cu gîndul la ce se întîmplă astăzi pe scena noastră politică şi în sufletele oamenilor.
Ceea ce încercam să transmit interlocutorului meu era scepticismul meu cu privire la „reţeta“ (bine intenţionată şi responsabilă) a unui personaj „providenţial“, capabil să ne salveze. Îl invocam pe Gabriel Liiceanu care, într-o emisiune televizată, vorbise despre infantilizarea impusă populaţiei autohtone de regimul trecut. Fusesem învăţaţi să ne supunem autorităţii „paterne“ a unui „conducător“ infailibil, iar această meteahnă ni s-a transmis şi după Revoluţie: numai că, după ghinionul istoric al unui „tătic vitreg“, ne doream, acum, un „tătic bun“, mîntuitor. Am adăugat că ne-am obişnuit, cu oarecare naivitate, să ne evaluăm opţiunile după plauzibilitatea lor în limitele categoriei sociale, sau ale grupului „ideologic“ din care facem parte. Din faptul că X e preţuit de telespectatorii unor emisiuni de cultură, de cîteva zeci de mii de cititori sau de o anumită secţiune a intelectualităţii, tragem prea repede concluzia că insul cu pricina ar putea cîştiga, mîine, voturile întregii ţări. Or, dacă vrem să fim realişti, trebuie să ne întrebăm ce se întîmplă în „România profundă“, dincolo de „consensul“ aşa-zişilor oameni „de bine“. Trebuie să ne întrebăm cum se votează la Tecuci, la Prundul Bîrgăului, la Adunaţii Copăceni, la Bulbucata, Beclean, Ucea şi Simeria. Cîte uzine ar ieşi în stradă pentru a-l susţine pe marele candidat, cîţi ţărani l-ar aclama în căminele culturale săteşti? Mai mult: cîţi dintre cei care îl admiră intelectualmente ar vota pentru el şi în plan politic? Integral in Dilema Veche
Hotnews. Cate cazuri de coruptie cu oameni din Guvernul Ponta a contabilizat in mai putin de un an cel mai cinstit guvern. Dan Tapalaga
“In zona politica, noi am venit, am incercat sa rezolvam problemele acolo. Am vorbit ani de zile si cand am ajuns in pozitia sa decidem, facem la fel. Este o tragedie ca imagine, pentru partid”, a declarat liderul de grup al senatorilor PSD, Ilie Sarbu, comentand, la Digi 24, scandalul de coruptie de la Hidroelectrica. Tragedia de imagine pentru partid e chiar mai mare, deoarece USL numara nu mai putin de sapte cazuri de coruptie, in care mita oferita depaseste in doua cazuri milionul de euro iar in alte doua prejudiciul adus statului este de oridinul zecilor de milioane de euro. La toate acestea se adauga trimiterea in judecata a vicepremierului Liviu Dragnea in dosarul referendumul, completand imaginea “celui mai cinstit guvern”, cum a fost prezentat de Victor Ponta.
- Valentin Preda – secretar de stat la transporturi, ridicat in ianuarie 2013 din fata ministerului Dezvoltarii Regionale, acuzat de detinere de documente confidentiale si secrete de stat. A fost suspectat ca a incercat sa-l ajute pe Liviu Dragnea (PSD) in dosarul Referendumul, dar aceste suspiciuni n-au putut fi probate.
- Iuliana Corut – fostul director de cabinet al ministrului Muncii (condus de PNL) si alte patru angajati ai ministerului au fos trimise in judecata in mai 2013 sub acuzatia de coruptie (ar fi cerut mita in bani si bunuri pentru a facilita angajarea unui consilier pe fonduri europene)
- Aurel Pana, fost director general adjunct APIA, retinut in august 2013 de procurorii DNA sub acuzatia de luare de mita. Ar fi cerut 1.200.000 euro mita pentru dirijarea unor contracte pe fonduri europene In cazul de coruptie care implica membri PC apar numele unui fost secretar de stat si al directorului general APIA.
- Ovidiu Silaghi – fost ministru al transporturilor, acuzat la inceputul lunii septembrie de procurorii DNA ca ar fi favorizat compania Blue Air care a apartinut omului de afaceri Nelu Iordache. Ar fi primit mita 200.000 de euro. Integral aduce HotNews
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna dimineata 🙂
Intre noi fie vb., dupa schimbarea orei s-ar putea sa fie mai mult decat dimineata 😆
Referitor la scandalul cu NSA.
Comunicatiile prin internet sunt pe cu totul alt palier decat simplele comunicatii telefonice clasice. restul e doar o problema de decriptare, mai usoara sau mai grea, Nu exista algoritmi de nespart, ci doar algoritmi la care decriptarea e prea scumpa – la un moment dat. Iar pentru NSA /Guoanbu (China) /VEVAK (Iran)/DGSE (Franta)/MI6/GRU … & ceilalti de aceiasi natura, nimic nu e prea scump.
In plus internetul e cam ca o ulita (din satul global), daca vorbesti cu Vasile (sau cu Ileana) din celalalt capat al ulitei, e destul de greu sa-i pretinzi lui Nea Jon Doe sa nu auda ce spui. Acu degeaba o face pe suparatul vecinul Ivan, ca vezi doamne Jon Doe a si ciulit urechile, ca doar si el sta cu ele palnie. Dar e la moda prin sat, ca mereu sa fie blamat Jon si nu Ivan.
Nu ca ar fi vreoun sfant, dar sa recunoastem ca la crasma vodca cea multa tot Ivan o bea.
Buna dimineata,
hatru ca de obicei 😆 intr-un fel ai dreptate, vorbesti pe ulita nu poti fi sigur ca nu te aude lumea!
Cind au ajuns in turul doi Iliescu si Vadim ,desi m-am jurat sa nu-l votez vreo data pe Ilici,am fost tentat sa merg la vot (speriat de posibilitatea ca multimea sa-l aleaga pe Vadim).Am asteptat cu inima strinsa ,atunci, rezultatele alegerilor.
Acum,cind ma gindesc ca Antonescu ar putea deveni presedinte,ma trec fiorii.
Acest om care vorbeste mult fara ca sa spuna nimic,devine tot mai mult plin de el ,sigur ca v-a fi ales,increzut si fudul.In afara lui Ponta ,care sint convins ca v-a candida,nu prea se arata vreun concurent capabil sa fie votat atit cit nu pot alde Dragnea sa fure.
Iar opozitia nu mai exista de mult.
MRU este cred singurul care mai poate face ceva ,ajutat fiind si de noi, dar aflind ca seful SRI este nasul lui Ponta , ma apuca disperarea pentru ca oricind acesta poate scoate un “iepuras” din joben care sa duca la un dosar….etc.A se vedea cazul comisarului arestat de la Alba care deranja pe multi politicieni incurcati in afaceri cu interlopii locului.
Oare in tara asta nu mai exista si alt tip de oameni ,neatinsi de securitate si care sa convinga lumea sa voteze un candidat independent la presedentie?
Salut Titi,
ai dreptate in ceea ce spui despre sustinera pentru NRU si nu trebuie sa fi prea ingrijorat de faptul cumetriei lui Maior. Maior stie ca exista un nash mult mai puternic decat el, nashul respectiv este exact nashul de care a spus Antonescu ca se teme. Anul trecut institutia pe care o conduce Maior si-a facut treaba asa cum sper ca si-o face si astazi, ai grija tu de tine acolo unde te afli in legiunile mograbiene si iti multumesc ca nu ne-ai uitat 🙂
postare noua – Ochiul public – “un scalen cu varful la Washington”