Ziarul de Duminică – 24 februarie 2013
| 24/02/2013 | Autor theophyle Categorii: Ziarul de Duminica |
Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Revizta 22. Întoarcerea în Balcani sau cine vrea să pună mâna pe România. Sabina Fati
Ministrul român de Externe este considerat mincinos de partenerii săi olandezi, preşedintele sacrifică relaţiile cu Italia de dragul războiului continuu, prefecţii trimişi de Victor Ponta în secuime reaprind fitilul naţionalismului, iar vechea gardă a serviciilor secrete a reînceput lupta pentru putere.
România pare să se întoarcă în infernul balcanic de bună voie şi cu o voioşie care ţine mai degrabă de imaturitatea decidenţilor sau de planurile lor paralele, decât de inocenţa acestora. Titus Corlăţean, ani de zile preşedinte al Comisiei Senatoriale pentru Politică Externă, înainte de a fi numit în fotoliul de şef al diplomaţiei de la Bucureşti ştie exact cât de riscante sunt minciunile în acest domeniu sensibil. Cu toate acestea după ce se întâlneşte cu omologul său olandez, care nu-i dă speranţe prea mari pentru aderarea la Spaţiul Schengen, dă un comunicat în care îşi declară succesul: “Ministrul olandez al Afacerilor externe a menţionat că programul noului Guvern de la Haga nu mai condiţionează aderarea României la Schengen de Mecanismul de Cooperare şi Verificare”. Răspunsul trimis de la Haga prin presă este, însă, clar şi-l pune pe Titus Corlăţean într-o postură inconfortabilă:”Olanda nu a luat încă nicio decizie cu privire la aderarea României la spaţiul Schengen”.
Ce încredere mai poate avea Olanda în România, după acest exerciţiu de limbaj dublu, folosit în mod uzual în perioada dictaturii comuniste şi continuat destulă vreme sub regimul Iliescu? Unde va fi plasată România după astfel de stângăcii, deraieri şi dileme? Alături de Ucraina? Sau de Rwanda, stat aflat oricum inaintea României în clasamentele privind lupta anticorupţie? Sau poate lângă Georgia, acolo unde preşedintele pro-occidental este izolat, iar guvernul este pro-moscovit? Integral in Revizta 22.
Dilema Veche. Două Românii? Andrei Pleşu
Aşa s-ar părea. Există o Românie bună, curată, inteligentă, grijulie cu românii, bine educată, nobilă – e România lui Dan Voiculescu, a lui Crin Antonescu, a lui Şova şi Ponta, a lui Ghişe, a lui Becali, a lui Dinu Zamfirescu, Gâdea, Ciuvică, Pelican şi a atîtor alţi patrioţi devotaţi, mereu gata să uite de ei înşişi pentru a sluji interese altruiste. Şi există o Românie rea, urîtă, subversivă, plină de „aşa-zişi“, de „elitişti“ insalubri, de turnători, fripturişti, lingăi, carierişti, trădători: e România reacţionară a lui Liiceanu şi Patapievici, a lui Mircea Cărtărescu, a lui Andrei Cornea (de mine nu mai vorbesc) şi a atîtor alţi inşi supraapreciaţi (abuziv!), cu antecedente suspecte prin Bucureşti şi Păltiniş, descendenţi, carevasăzică, din securişti ca Alexandru Paleologu sau Constantin Noica.
Din fericire, România rea a fost înfrîntă. Poporul i-a măturat de la putere pe corifeii ei. Le-a luat privilegiile, i-a demascat. Încet-încet, instituţiile statului au intrat pe mîini bune. Uniunea Europeană a fost şi ea pusă cu botul pe labe. Departamentul de Stat al SUA nu se simte nici el prea bine. S-au înfiinţat filiale ICR la Craiova, Tulcea, Tîrgu Jiu şi Baia Mare, pentru răspîndirea culturii noastre în străinatate. Se pregăteşte Rîmnicu Vîlcea (pentru a promova „Dragobetele nostru“ la concurenţă cu „Valentine-ul american“ – după cum spune preşedintele Consiliului Judeţean). Mari succese se aşteaptă din partea lansării pe piaţa internaţională a tehnologiei româneşti de vîrf, în frunte cu caloriferul transilvan. S-a putut demonstra, în sfîrşit, că Liiceanu, Patapievici, Pleşu şi alţi impostori sînt plagiatori de duzină, şi s-a demontat mitul plagiatului lui Victor Ponta, o invenţie a băsiştilor nemiloşi. Integral in Dilema Veche.
Adevarul. Din nou jocul pe cartea Iohannis? Gavril Dejeu
Credeam că n-aud bine. Totuşi e real. O ştire bombă. Primarul nostru, al Sibiului, s-a decis să părăsească preşedinţia FDGR în schimbul aderării la PNL. După temperarea emoţională, mulţi îşi vor pune întrebări asupra motivelor. Răspunsurile inerent multiple pot fi încercate funcţie de unghiul din care sunt puse.
Cum se ştie, este a doua tentativă după cea din 2009 ceea ce conduce la ideea că imboldul personal are un rol esenţial. D-sa o fi apreciat că, după ce a făcut dovada unui bun administrator, a unui bun gestionar-manager la nivel local, îşi poate oferi cu folos serviciile la nivel naţional.
Ceea ce ar consuna şi cu conştiinţa uşor mărturisită, în timp consolidată, că poate deveni şi om politic de anvergură naţională. Are cel puţin două atuuri importante. Primul, faptul că nu-i de-al „nostru”, că dac-ar fi, l-am mînca de viu indiferent cine ar fi şi ce ar face. Avem exemple notorii în istorie ca de altfel şi mai proaspăt.
Al doilea, aprecierea de care se bucură peste hotare, esenţial în Germania, cu folos atât pentru ţară cât şi pentru conaţionalii săi. La rândul său românul, la nivel de masă, va primi cu bucurie vestea şi va spera într-o posibilă solidarizare în jurul unei personalităţi, cum s-a mai întâmplat în istoria nu prea îndepărtată.
Mai rezultă că pasul este şi urmare unei înţelegeri, a unor promisiuni de deschidere. La suprafaţă se exultă, se acreditează speranţe, nu numai de PNL, dar şi de PSD, de USL în ansamblu. Ce se va fi urmărit în culise? Pe termen scurt, o îmbunătăţire de imagine. Faţă cu gafele din vară, era, este nevoie de spălarea obrazului. S-a încercat cu UDMR, dar n-a ieşit pasenţa. Va merge probabil bine cu FDGR şi cu Iohannis. Se speră la astuparea spărturii cu occidentul, se speră să dea cu tiflă şi zvonurilor înclinării spre răsărit. Dar numai atât? Integral in Adevarul.
Contributors. Deriva antiliberală a liberalismului românesc (II) Andrei Cornea
Într-o măsură substanțială, această clasă de mijloc, presupus liberală, s-a lăsat coruptă – nu numai în ceea ce privește foloasele materiale, dar mai ales în ceea ce privește modul de a gândi și de a-și stabili prioritățile în viață.
După 1990, disoluția marii industrii ceaușiste, inflația galopantă, dificultățile de adaptare la economia de piață au produs – cum se știe – destule categorii despre care s-a spus că „au pierdut trenul“ tranziției. Mai ales muncitori din industrie, mineri, dar și pensionari ori agricultori au îngroșat după un timp nu numai votanții de stânga ai PSD, dar și pe cei ai partidelor naționaliste și extremiste, precum PUNR și PRM. Apogeul s-a atins în 2000, când C.V. Tudor a obținut 22% din voturi în alegerile prezidențiale și a intrat în al doilea tur de scrutin. De atunci, acești „perdanți ai tranziției“ au început să se adapteze noilor situații: foarte mulți au plecat la muncă în străinătate, alții și-au găsit ceva de lucru în țară, alții au ieșit la pensie.
Dar, după părerea mea, mai ales din 2008 înainte, odată cu apariția crizei, a devenit vizibilă o nouă categorie de perdanți – îi numesc „perdanții aderării“. Aceștia formează acum, în parte, electoratul potențial al PNL.
Este vorba despre oameni mai tineri – nu neapărat foarte tineri – aflați mai sus pe scara socială, care au intrat în viața activă după 1990 și care în primii ani de după 2000 și-au făcut imense iluzii asupra a ceea ce vor obține odată cu aderarea României la UE. Oportunități de carieră, excursii în străinătate, bani, achiziții de bunuri diverse – totul părea la un moment la îndemână. Să mai spunem și că mulți dintre acești oameni nu erau nici foarte educați, nici foarte pregătiți pentru o competiție autentică; aveau în schimb enorme așteptări. De multe ori erau absolvenți ai unor universități private sau ai unora de stat nou înființate și discutabile, cu diplome luate la repezeală fără prea multă știință; această categorie, în plus, era lipsită – într-o proporție însemnată – de repere morale sănătoase. Poate chiar mai rău, pentru ea libertățile și facilitățile de care începuse a se bucura – de la libertatea cuvântului la cea a călătoriilor fără viză în Europa – păreau veritabile daruri naturale, precum lumina soarelui. Că ele fuseseră obținute cu greu și că, în principiu, erau complet „nenaturale“ și revocabile – nu le trecea prin minte în mod serios. Toată agitația făcută în jurul denunțării comunismului și a Securității îi lăsa aproape indiferenți: pur și simplu, crescuseră năvalnic și fără memorie istorică și simțeau nevoia să privească numai în prezent și eventual în viitorul imediat. Integral in Contributors
Gandul. Favoritul. Lelia Munteanu
L-a întâlnit prima oară pe Joseph Ratzinger în 1971, la Regensburg. Viitorul papă era pe atunci prorector al Univeristăţii, profesor de Dogmatică. Angelo Scola (care obţinuse, nu de mult, summa cum laude, un doctorat în Toma 
d’Aquino) s-a numărat printre cei câţiva teologi pe care Ratzinger i-a invitat la un restaurant de pe malul Dunării. Era un amfitrion elegant şi degajat, care – înainte de a intra în subiectul care îi preocupa pe toţi: o revistă de teologie, care să reunească mari gânditori ai creştinismului (Urs von Balthasar , Henri de Lubac)– a deschis meniul şi le-a explicat oaspeţilor bucătăria bavareză, s-a lansat în comparaţii cu bucătăria lombardă, a comandat apoi o mulţime de bunătăţi. Când a închis meniul, i-a şoptit chelnerului: „Mie, ca de obicei”. Angelo Scola mărturiseşte că – după strălucitul excurs de gurmet – era foarte curios cu ce va fi servit profesorul Ratzinger. Avea să afle curând că sintagma „ca de obicei” ascundea o bucată de pâine şi o limonadă. „Eu mă întorc la studiu”, le-a explicat Ratzinger celor prezenţi, „voi trebuie să fiţi întremaţi pentru călătorie”. Integral in Gandul
RFI. Parisul, iritat de consideraţiile unui american despre stilul de muncă francez. Eliza Frâncu
Declaraţiile unui şef american de companie creează tensiuni între Franţa şi Statele Unite. Enervat de eşecul negocierilor pentru preluarea unei companii franceze şi de stilul de lucru al francezilor, Maurice Taylor a declarat public că ar fi “o prostie” să investească în Franţa. Ministrul francez al Redresării Productive i-a dat un răspuns acid americanului, iar acesta s-a simţit dator să revină cu o replică la fel de acidă. De teamă că situaţia ar putea degenera, Washingtonul a trebuit să intervină, vineri, pentru a calma spiritele.
Maurice Taylor, directorul companiei de pneuri Titan International, a fost invitat să preia firma franceză Goodyear de la Amiens. Însă, după vizite la faţa locului, refuzul său deloc diplomatic i-a pus pe jar pe francezi. Vorbele dure s-au aruncat prin intermediul presei. “În Franţa, se munceşte trei ore pe zi. O oră se mănâncă şi alte trei ore muncitorii stau de vorbă”, a spus Maurice Taylor.
Hexagonul, deja sensibil la tot felul de critici despre competitivitate, s-a simţit dator să răspundă. Replica a venit de la Arnaud Montebourg, ministrul Redresării Productive, care a apreciat că opinia lui Taylor este o insultă. Mai mult, ministrul francez l-a calificat pe directorul american drept extremist şi o persoană “care dă dovadă de o ignoranţă totală în ceea ce priveşte Franţa”, scrie Le Monde.
Directorul de la Titan International i-a replicat că Guvernul francez “este cel extremist”. “Scrisoarea dumneavoastră din 20 februarie arată până la ce punct clasa politică (franceză-n.r.) este desprinsă de problemele reale ale lumii. Extremistul în întreaga poveste este Guvernul dumneavoastră şi lipsa sa de cunoştinţă despre cum se construieşte o întreprindere. În nici un moment, Titan nu a cerut scăderea salariilor. Am spus doar că vrem ca, dacă plătim pe cineva pentru şapte ore, să muncească măcar şase”, mai spune Maurice Taylor. Integral la RFI.
Adevarul. Obsesii şi competenţe. Andrei Pleşu
Într-un interviu apărut zilele trecute pe acest site, am spus ceva antipatic despre Crin Antonescu. Am spus multe alte lucruri, dar e, se pare, dreptul gazetarilor să scoată în evidenţă, cu litere de-o şchioapă, ceea ce li se pare lor ”breaking”. Oricum, am încasat, imediat, reacţia cîtorva ”suporteri” liberali. 
Nu poţi să bombăni Rapidul fără să-i enervezi pe ”rapidişti”. O domnişoară zglobie, în mod evident nu foarte chinuită de lecturi şi reflecţiuni abisale, a constatat că am ”o obsesie” cu Crin Antonescu. De fapt, e un citat din şeful ei care, acum vreun an, a spus ceva asemănător, ca reacţie la un rapid portret pe care i-l făcusem, cred, în Dilema. În realitate, în ultimii doi ani, n-am scris, cu totul, decît de vreo trei ori despre liderul liberal. Domnişoara cu pricina pretindea însă că dau cu vitriol cam la fiecare două zile. Într-un fel, sunt flatat: nu e rău ca două-trei menţiuni, risipite prin presă la lungi intervale de timp, să fie resimţite ca un atac cvasi-cotidian. Înseamnă că greutatea lor are un nesperat efect remanent: se aud o dată, dar subzistă, prin ecou, zile şi luni întregi…
Pe de altă parte, cred că şi dacă aş fi cu adevărat obsedat, aş avea oarecari motive să fiu. Crin Antonescu e foarte des prezent în diferite emisiuni de televiziune. Nu eu mă duc peste el, ci el vine peste mine. În plus, vrea să-mi fie preşedinte. Nu e normal să mă obsedeze viitorul meu politic? Cum să nu mă obsedeze, pe mine ca şi pe toţi ceilalţi cetăţeni ai ţării, fie ei uselişti sau opozanţi, figura unui politician supra-abundent, limbut, cînd fioros, vajnic, în luptă nemiloasă cu mapamondul, cînd scuturat de inexplicabile accese de veselie, curmate, neliniştitor, de reveniri bruşte la masca sobrietăţii. Insul e, în felul lui, remarcabil. Dispune de o dinamică amplă, pendulînd ameţitor între spasmodic şi somnolent, între surîsuri benevolente, momente de absenţă, şi încruntături vitejeşti. E drăgălaş cu Gigi Becali şi crunt cu Chiliman, sau cu Tăriceanu. E (a fost) necruţător cu Mona Muscă, dar e plin de tandre nuanţe cînd e vorba de Dan Voiculescu. Ca să nu mai spunem că, dacă e vorba de obsesii, e campion. Aproape că nu are decît obsesii! Nu idei, nu proiecte articulate, nu viziune coerentă şi consistentă, ci obsesii. De fapt o obsesie, una singură: Cotroceni. În plus, presimt ceva misterios în alcătuirea sa politică. Căci altfel cum l-ar socoti mai toţi liberalii drept un adevărat ”far”, un conducător indispensabil, o adevărată ”pleaşcă” în descendenţa, atît de exigentă, a Brătienilor? Integral in Adevarul.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Salut
Un articol extrem de important http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/traian-basescu-a-predat-stafeta-294267.html
Salut TDS,
Unul dintre cele mai proaste articole semnate de Turturica pe care eu l-am citit. Te rog sa-mi spui si mie in ce tara occidentala se putea scrie un astfel de articol legat de sefii serviciilor secrete. Articolul este o rusine! Asta mai arata ca noi chiar am ramas la mijlocul anilor ’90
Salut
Eu sunt mai prost theophyle, si mai neinitiat in cabala serviciilor. Si cu naivitate credeam ca mai sunt si altii ca mine. Turturica nu e un oficial al statului Roman, e ziarist si deci poate scrie orice. Vrei sa iti dau exemple de zeci de reviste din tari europene care ar publica asa “mari secrete” ? Incepand cu Le canard… Parafrazandul pe cel care spunea : prefer sa nu am guvern dar sa am presa libera.
Pentru mine ca public ma intereseaza ca oamenii sa stie ca: “atacuri extrem de dure către cele trei forţe care încearcă să obstrucţioneze parcursul euro-atlantic al României – structurile de putere politice, economice şi mediatice care vor să controleze fraudulos statul, Rusia şi oamenii fostei Securităţi“.
Mai TDS,
iar de victimizezi. Nu a fost atac la ceea ce scri / crezi tu, nici macar la ceea ce scrie / crede Turturica ci la interpretarile lui. SeSec nu mai sunt de mult un “cabal”. Ceea ce enerveaza la Turturica sunt concluziile care nu au nimc in legatura de ceea ce el chiar enunta in text. Atat si nimic mai mult. Este un articol lipsit de logica.
sa-l lasam pe ziarist sa interpreteze… Macar are un articol abstract – rara avis la noi – chiar daca are concluzii discutabile
Sigur ca da, numai ca articolul trebuia sa aiba intr-un colt o semnalare de genul (p)
“…mai sunt totuși contrate de serviciile conduse de oameni care cred în angajamentul euroatlantic al României”
Parcă asta ar fi încheierea logică a frazei de mai sus, prietene TDS?!
«e bine, dragii mei, e înca bine! » cum spunea Caragiu în final din Actorul și sălbaticii ❗
Numai bine celor de pe aici! 🙂
salut Hashule,
numai bine si tie! ne mai citim si mai tarziu la postarile “istorice” 🙂
Salve doc! 🙂
Eu sunt nelipsit p’acolo chiar dacă uneori uit să mai pun «HWH» 🙂
Pentru interesati – Geopolitică: Coreea de Sud, un rezumat
Buna dimineata si buna sa va fie inima!
😆
„Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!”
Nici un cetăţean nu va recunoaşte că a contribuit din plin la strâmbarea acestei ţări în care încearcă să trăiască statul de drept, de cele mai multe ori în comă. Suntem o naţie care dăm vina pe oricine altcineva numai pe noi înşine nu. Ne place respectul dar nu respectăm pe nimeni, ne place onoarea dar nu ştim a o avea, ne place toleranţa altora faţă de noi dar nu ştim a tolera pe nimeni, ne plac drepturile dacă sunt ale noastre şi nu ale vecinului, ne place Europa dar nu ne plac regulile ei şi ne place democraţia dar numai partea de drepturi nu şi cea de obligaţii. Şi mai presus de toate strigăm sus şi tare că ne place cinstea şi oamenii cinstiţi dar alegem să ne conducă infractorii, hoţii, plagiatorii, lipsiţii de onoare, toţi „acei gunoi” indicaţi de poetul nemuritor, Mihai Eminescu.
În concluzie cred că dacă nu ne trezim, ne aşteaptă vremuri dure. Căci dacă statul de drept va continua să existe numai în teorie dar va fi strâmb în aplicarea lui în practică de zi cu zi ne vom trezi că cetăţeanul strâmb şi el într-o ţară strâmbă, va preferea să voteze politicieni care să îi conducă spre dictatură. Iar când va ajunge acolo va constata că a ales nu ceea ce îl salvează ca individ ci ceea ce îl ucide.
Lili Crăciun
http://politicstand.com/stat-de-drept-in-tara-stramba/
Servus maya,
Crede-ma ca majoritatea noastra citim PoliticStand. Apreciez popularizarea. Doua linkuri este suficient. Cand Politeia o sa fie popularizata pe situl lor, ne vom gandi si la mai multe.
Theophyle
😆
Servus!
În comunism toată lumea cunoștea occidentul, visa occidentul, dorea occidentul, fără să știe totuși prea bine ce e ăla occident. A venit revoluția și ne-a deschis ușile spre occident și spre ideologia de dreapta. Lumea s-a bucurat, era sătulă de ușile închise ale ideologiei de stânga și voia deschiderea ideologiei de dreapta, sau cel puțin asta credea lumea că vrea, fără să realizeze că 45 de ani de comunism și-au pus amprenta mult mai adânc pe gândire , mod de viață, mentalități. Din păcate, contrar dorinței de deschidere occidentală ne lipsea educația de dreapta, educația occidentală și asta n-ar fi fost cea mai mare tragedie, cu condiția să vrem să ne educăm. Ca să poți să trăiești ca în occident, trebuie să înveți să gândești ca în occident. Și noi nu prea am vrut.
………………………………….
We don’t need no education. După ce ne-am bucurat ca niște copii că am intrat în UE, acum vrem afară din UE, că ăia nu fac decât să ne fure bănuțul nostru, obținut cu trudă și sudoarea frunților noastre de bugetari și făcut cu greu din învârteli și ciupeli. Ne descurcăm și fără Europa. Să ne respecte, că o ia mamă dracului de Europă, că ea are nevoie de noi, nu noi de ea. Am ales un singur președinte, de dreapta, dar ăla nu ne mai convine, că nu s-a potrivit pe factura noastră de popor de stânga și l-am făcut albie de porci, cu largul concurs al celor care-l voiau dispărut, că nu aveau liniște cu el.
Autor: Threedots
http://politicstand.com/o-tara-de-stanga-cu-pretentii-de-dreapta/
Este Duminica sa mai si glumim dupa “Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie”. Un exercitiu de mana stanga
http://aronafter65.wordpress.com/2012/02/14/ce-mi-doresc-eu-mie/
Buna Dimineata 🙂
BUna Dimineata. Imi cer scuze.
Mosh Dejeu, care nu stiam ca e analist politic sau ca mai traieste … nu cumva il urca pe traiectorie pe Johannis ? Nu o fi si el in colectivul de primenire si de unificare a dreptei sub PNL, pe drumul sefului lui de odinioara Ciorbea ?
…………..prezenţa în eşaloanele înalte ale politicii a unui personaj care, confruntat cu asemenea fenomene le-a ştiut veni de căpătâi fie şi dacă numai la nivel local dar decisiv, poate fi o rază de speranţă nu numai în sfera politicii, nu numai în lumea partidelor, ci şi pentru întreaga societate românească.
TDS ti-am trimis un mail 🙂
Buna dimineata 🙂
De obicei parcurgeam inainte doar jumatate din “atentionarile” de duminica. Duminica asta, spre fericirea mea am constatat ca le-am citit pe toate in cursul saptamanii … 😆
Ieri am fost la o inmormantare (din pacate – la varsta asta sunt evenimentele care aduc cea mai mare prezenta 😥 ), asa ca am citit postarile de ieri abia azi dimineata… (in paranteza fie spus, am vazut ieri in cimitir si ingrijitele morminte ale sotilor Ceausescu – cu cruce cu tot…)
Tot azi dimineata am vazut ca in partidul de dreapta PNL se voteaza cu 103%. Este corect. Asta ii diferentiaza de comunistii care abia ajungeau la minoritati de 99,9%. PNL-ul nu este deci un partid comunistoid. Este mai superior comunistilor 👿 .
Salut Dan,
Tragice vremuri si absoluta restauratie 🙁
bunä,
o mare deziluzie, tembelismul romanesc. unde te uitzi majoritatea vorbesc de cifrele la alegeri70%
dar din 4 milioane, s-au paiatza Crin a castigat fenomenal, cel mai mare scor PNL
SIGUR SI CEAUSESCU i ILIESCU a castigat la fel.
dar asta este democratzie??????????
PNL–un partid neo-comunist; TRAS INAPOI DE PAIATZÄ CU AJUTORUL PSD
in salä jumätate , erau oameni parvenitzi si de proastä calitate, astia nu sunt liberali,
sunt cei cumpäratzi de USL:
Buna dimineata theo 🙂
O duminica placuta!
INCEPUTUL DECLINULUI LIBERALILOR, a inceput cu colaborarea fruhtuasä
a lui Trädiceanu cu PSD, si el i-a pupat si tzinut la san ca sä guverneze,
si el l-a luat pe ILIESCU consultant. Kondyakov s-a intanlit cu iliescu si trädiceanu
hai sä fim seriosi, a fost o opozitzie de fatzadä, orban discuta cu paiatza f. amical
golanii rabiatzi, aia care urlau contra lui Bäsescu, au fost plätitzi de Becalii mafiotul,
iar asocialii si golanii ceilaltzi , de asa zisii liberali, s-au dat si de gol.
de falsii revolutzionari si militari, haita de manevrä Dogaru- se stie.
cum s-au läsat oare romanii influentzatzi de asa o inscenare,??? ce nemernicie.
sper ca mafiotzii manipulatori Becalii ,Voculescu si haita rosie USL ,sä pläteascä.
Atentzie!!!
acum catva timp , spunea ceva MRU, de manipulärile fostilor secu etc.
atunci totzi au särit ca arsi.totzi erau ingerasi.
dl. Maior- nasul plagiatorului- spune dupä o lunä acelas lucru. CAM TARZIU!!!!
DL: MAIOR, care se tot afiseazä cu STEJEREL OLARU-cred cä asa il chiamä
incepe sä dezamägeascä, chiar cred cä nici el , nu este departe de a livra informatzii,
desi Presedintele crede in el. eu nu-l cred pe Maior, el face jocul USL:
Salutare tuturor,
Citit articolul lui Turturica. Am impresia ca jurnalistul a scris la comanda lui Guse Dupa parerea mea, abia acum Maior a realizat prostia facuta in vara lui 2012, cand SRI a stat in expectativa.
Si o alta veste sper sa fie de bun augur
Gruparea Macovei anunță la 13.00 pe cine trimite în cursa pentru șefia PDL. (EVZ.RO.)
Emil Boc ramane cel mai favorizat de stele, dar dupa cum Bine spune Last, mai exista si liberrul arbitru.
Buna Ion,
Parerea mea este:
1. Ai dreptate in legatura cu Maior;
2. Nu au nici o sansa indiferent cine o sa pie liderul “reformist”;
3. Boc ar fi candidatul necesar – parerea mea ca nu mai vrea
Pentru interesati – Pacea imperială: De la Pax Romana la Pax Sinica
theo,
väd cä si ION, gandeste la fel DL: Maior serveste interesele USL, trebuia sä
intervinä de mult, dar era contra productiv pt. USL:
GUSE-CÄPUSE, este un mare gunoi, ce sper sä ajungä unde ii este locul,
pt. catziva zeci de ani, este un amalgam de securist-mafioto-interlopä.
ce se foloseste de totzi si toate ca de Vantu , apoi il infundä. sper sä-i punä
cineva botnitzä .
eu sper din suflet ,ca paiatza sä nu ajungä presedinte,atunci USL ar tzine cu dintzii de el.
presedintele Bäsescu sä-si termine la timp mandatul,
si panä atunci , din cei mai de soi intelectuali- DE DREAPTA , sä aibä curajul unei candidaturi.
Baroneasa E N. a avut niste avantaje dela bonbo, s-a vorbit atunci
f. mult, de altfel s-a retras la tip, altfel se aflau multe, ii leagä niste ………………
deja si-au pus jurnalistii uslinosi ; sä trimitä articole si informatzii
la ziarele din Germania, din nefericire sper ca ziaristii GERMANI SÄ NU SE LASE CUMPÄRATZI
DE INFORMATZIILE HAITEI ROSII.
cu JOHANNIS asta s-a urmärit, sä inpodobeascä rahatul cu un nume nemtzesc:
Buna ziua,
Monica Macovei- al treilea candidat la presedintia PDL.
😆
Conferinta de presa sustinuta de Monica Macovei, Sever Voinescu, Teodor Baconschi, Cristian Preda si Adrian Papahagi:
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-14293363-monica-macovei-candida-sefia-pdl.htm
imi pare räu, cä MRU nu este acolo, dar poate se reface coalitzia,
este mare nevoie.
chiar dacä ar castiga MM, ar fii sabotatä de uragutanul baligä.
Salut pe toata lumea,
Postare noua – Congresele groazei: Haos!