Ziarul de duminica – 18 septembrie
| 18/09/2016 | Autor Cetatean Categorii: Ziarul de Duminica |
Buna dimineata intr-o zi de duminica, 18 septembrie. Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamanii in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Dumitru Sandu. Contributors. Plagiat în seria Ponta-Oprea-Tobă, într-o rețea universitară
Textul reproduce forma integrală a interviului pe care l-am acordat jurnalistului de investigație Sorin Semeniuc de la Centrul Român pentru Jurnalism Independent, în legătură cu seria de plagiate din lucrările profesorului Marin-Claudiu Țupulan (MCT), decan la Facultatea de Poliție de la Academia de Poliție ”Alexandru Ioan Cuza”. In fapt este vorba de o serie de comentarii pe care le-am făcut după ce am primit de la domnul Semeniuc, rând pe rând, materialele din dosarul de plagiate, inclusiv comentariile domniei sale. Discuția a pornit de la un articol și, ulterior, s-a extins la încă patru materiale. Dosarul în întregime este disponibil pe siteul CRJI . Investigația merită toată atenția pentru că reprezintă o premieră în spațiul mediatic românesc actual prin trecerea de la analizele asupra plagiatului la demnitari, la plagiatul practicat în spații universitare închise, de transparență redusă și putere semnificativ de mare. Evidențele empirice sunt atât de clare încât se poate spune, fără ezitare, că la MCT este vorba de plagiat, nu de simplă suspiciune . O serie de note comune între plagiatul MCT și cele ale demnitarilor anterior menționați: preluări masive de texte fără citare corectă și prezentarea unor parafrazări realizate de alți autori ca și cum ar fi creație proprie . Stilul de redactare practicat de MCT face mai evidentă decât în multe alte cazuri idee că plagiatul nu este nimic altceva decât furt intelectual. Comunitatea de stil între MCT și Ponta-Oprea-Tobă face evidentă ideea că plagiatul celor în cauză nu este o simplă construcție a adversarilor politici ci rezultantă a unor medii închise, de putere semnificativă, caracterizate printr-o bine structurată cultură a plagiatului și complicități multiple. Politică a fost și este numai apărarea plagiatorilor. Încalcă articolul Domnului Țupulan regulile academice? Este plagiat? Plagiatul la profesorul Marin-Claudiu Țupulan (MCT) este , în esență, unul masiv și intenționat, ca și în cazul Petre Toba pe care, culme a ironiei, MCT a ajuns să îl apere și absolve de plagiat. Am putut citi, la invitația dumneavoastră, toate materiale plagiate precum și sursele de la care a pornit MCT. Rezulta profilul unui plagiator ”complet”. Integral pe Contributors
Petre Badica. Romania Libera. INTERVIU. Ministrul Educației, Mircea Dumitru, explică de ce universitățile românești nu se află în Top 500 mondial: Pentru performanță, este nevoie ca profesorii să fie motivați să facă cercetare
Ministrul Educației, Mircea Dumitru, evidențiază stilul antreprenorial eficient în care sunt conduse universitățile de vârf. Dar, apreciază, într-un interviu acordat „României libere“, că un avantaj pentru universitățile europene în general, și pentru cele românești în particular, îl reprezintă păstrarea unui echilibru între corpul profesoral, senatul universitar și conducerea universității. România liberă: În favoarea cărui tip de administrare a universităţii sunteți? Mircea Dumitru: Universităţile din România funcţionează în baza Legii Educaţiei Naționale și, corelativ cu aceasta, a autonomiei universitare. Alegerea rectorului exprimă voinţa comunităţii academice și a unei părţi importante din numărul de studenţi. Există, în general, câteva practici sau modele de management definite în universităţile din întreaga lume. Aș face o comparaţie între ceea ce se întâmplă în instituțiile de învățământ superior americane, în raport cu mediile culturale, educaţionale care au păstrat un caracter mai tradiţional al managementului universitar, fiind din această perspectivă mai puțin dinamice. Cum este situaţia instituțiilor de învățământ din Europa și din -România, spre exemplu. Rl: Care sunt coordonatele acestor tipuri de management? M.D.: În ultimii ani s-a profesionalizat foarte mult managementul academic. Avem cazul tipic, foarte răspândit în universităţile americane, în care președintele și cei care asigură conducerea universităţilor sunt, deja, profesioniști în managementul acestor instituții. Asta nu înseamnă că persoanele respective nu provin, în marea lor majoritate, din mediul academic sau de cercetare. În cele mai multe universităţi americane, președinţii sunt profesori. Dar nu în toate, poţi fi președinte venind din mediul de afaceri sau din cel corporatist. Președintele este numit în urma unui concurs extrem de minuţios și riguros, care poate dura mai mulţi ani. Iar președintele poate să nu provină din rândul profesorilor universităţii respective. Uneori este și o regulă empirică: președintele să fie adus dintr-o altă comunitate academică sau dintr-un alt mediu universitar. Integral pe Romania Libera
Laurentiu Ungureanu. Adevarul. Apostolii Epocii de Aur. Jocuri de putere în PCR pe 22 decembrie 1989
Nicolae şi Elena Ceauşescu au fugit de pe acoperişul Comitetului Central al PCR vineri, 22 decembrie 1989, la ora 12.08. Momentul a dat peste cap brusc regulile jocului, o parte au fost prinşi în ofsaid, însă mulţi jucători au rămas în teren. Sau au încercat să rămână. Acestea sunt caznele celor mai cutezători aghiotanţi ai dictatorului, sunt strategiile lor de a rămâne la putere când puterea nu mai exista. Ion Iliescu e marele emanat al Revoluţiei. Dacă ar fi ţinut pumnul strâns în această fotografie, fostul preşedinte al României ar fi arătat salutul comunist. Dar Ion Iliescu a vrut să se remarce pentru deschiderea sa. FOTO Mediafax „Apostolii Epocii de Aur“ ajunge joi la tarabe! Pentru cei mai mulţi dintre oamenii puşi în funcţii de Nicolae Ceauşescu, evenimentele din decembrie 1989 au fost ca un test de rezistenţă. Protectorul s-a prăbuşit, ei ce vor face. Un sfârşit sau un început de lume. Vă prezentăm acum câteva fotografii ale zilei de 22 decembrie, jocuri de putere din locuri şi din clipe diferite. De fapt, numele din acest articol labirintic, cu vieţile şi cu frământările lor mai puţin complicate, sunt capitole din cărţi. La propriu. Două cărţi care includ biografiile celor mai cunoscuţi nomenclaturişti din regimul condus de Nicolae Ceauşescu. Primul volum cu titlul „Apostolii Epocii de Aur“ va fi distribuit cu ziarul „Adevărul“ joi, 22 septembrie. Ziar şi carte: 14,99 lei. Al doilea volum ajunge pe tarabe joi, 29 septembrie, cu acelaşi preţ. Sunt aici 40 biografii ale celor care au propovăduit, în România ceauşistă, măreţiile unei obsedante Epoci de Aur. Vă anunţăm de pe-acum: lansarea de carte va fi luni, 26 septembrie, începând cu ora 18.30, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, bulevardul Regina Elisabeta, nr. 38, Bucureşti, România. Nici nu e greu să ajungeţi acolo, dacă se poate: accesul se face cu o rezervare prealabilă pe www.eventbook.ro, în limita celor 100 de locuri disponibile. Invitaţi speciali vor fi Constantin Erbiceanu, nepotul liderului social-democrat, artizan al Marii Uniri, Ion Flueraş, şi reprezentant al exilului românesc din Germania, istoricul Stelian Tănase, şi teologul Radu Preda, preşedinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), instituţie care a sprijinit publicarea celor două volume. Pe la ora 13.00, la Editura Tehnică, unde e director, Ion Iliescu pune mâna pe telefon şi o întreabă pe Suzana Gâdea, preşedinte al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste în ultimii zece ani: „E adevărat că a căzut Ceauşescu?“. Discuţia nu durează mult. După ce închide telefonul, spune mai mult pentru sine: „A dracului şmecheră!“. Suzana Gâdea propusese într-o şedinţă ca demnitarilor să li se furnizeze bâte, să lupte cu revoluţionarii. Iliescu sună apoi la Televiziune, la CC al PCR, acasă şi la Ministerul Apărării. Pleacă de la Casa Scânteii, unde e Editura Tehnică, şi merge la Televiziune. Se pare că-l chemase acolo Sergiu Nicolaescu, care vorbise deja poporului. În plus, îl sunase şi pe căpitanul Ion Nicolescu de la Prahova şi-i spusese să vină în Bucureşti cu militari. Ofiţerul va aduce în Capitală 1.400 de militari în termen şi 214 cadre. Pe drum, în dreptul podului Otopeni, avuseseră un incident în urma căruia muriseră cinci oameni. Integral pe Adevarul
Andreea Pora. Revista 22. Echipa de zgomote anti-DNA
Dosarul Ponta-Ghiță-Blair a regenerat furibunda campanie împotriva DNA, care amintește prin vehemență și manipulare, tristă ironie, de cele purtate împotriva lui Băsescu. In noul dosar Ponta-Ghiță e vorba, pe scurt, de cumpărarea locurilor pe listele parlamentare, practică românească uzuală, de spălare a unor bani ilegali proveniți de la Ghiță (sau de la terți) printr-o fundație a PSD patronată de consilierii Sultănoiu și Teodorescu pentru achiziționarea unei vizite a lui Tony Blair, în scopul creșterii cotației pontiste la bursa popularității. Miră pe careva? Nu, pentru că afacerea se potrivește profilului actorilor implicați și epocii. Să nu uităm că era anul de grație 2012, când în exact aceste laboratoare se punea la cale preluarea guvernării (s-a vorbit atunci de sume descumpănitoare pentru cumpărarea la bucată a trădătorilor din parlament), o epocă în care „intangibilii“ beneficiau din plin de statutul lor privilegiat, inclusiv în fața justiției, crezând că-și pot permite chiar orice. Afacerile sulfuroase de acest gen au fost mereu o practică la ordinea zilei, cum recunosc cu detașare numeroși politicieni. Un articol al lui Dan Tăpălagă dezvăluie că în 2014, în campania pentru prezidențiale, o altă firmă controlata de Ghiță, Federal Media Partner (aflată sub sechestru, fiind suspectată de spălare de bani), a plătit 300.000 de dolari companiei americane de lobby Podesta Group pentru promovarea lui Ponta, încercând să convingă presa internațională de proamericanismul acestuia. Evident, suma nu apare înregistrată ca sponsorizare de campanie, așa cum cere legea, și gândul zboară imediat la o spălare de bani, ca și în dosarul în care apare numele lui Blair. Amicul Ghiță se dovedește o placă turnantă a banilor de proveniență dubioasă în folosul lui Ponta și al PSD. Dosarul Ponta-Ghiță-Blair a regenerat furibunda campanie împotriva DNA, care amintește prin vehemență și manipulare, tristă ironie, de cele purtate împotriva lui Băsescu. În acest caz observăm clar o nouă abordare: teza rupturii dintre DNA și SRI. Integral pe Revista 22
Dan Tapalaga. Hotnews. Se inteteste iarasi lupta stramoseasca impotriva strainilor, sorosistilor si firmelor occidentale care distrug capitalul autohton. Bonus: De data asta se rupe si Romania in trei
Marea impacare dintre Dragnea si Ponta ajuta partidul sa evite o ruptura cu consecinte periculoase pentru PSD si anunta dezvoltarea unui discurs de campanie chiar mai nationalist decat cel utilizat in trecut. Dragnea a pendulat mult prea repede intre distantarea de PRU si imbratisarea unor abordari care amintesc de campania “mandri ca suntem romani”. Odata cu recuperarea lui Ponta, Dragnea castiga un aliat important in promovarea mesajului patriotard cu sclipici si artificii retorice. Acum cateva zile Ponta explica de ce este nevoie de un partid nationalist in Romania, iar Dragnea banuia ca astfel de miscari sunt finantate din Est. Intre timp, totul s-a schimbat. Aici trebuie amintit ca Dragnea s-a delimitat, in urma cu doua saptamani, de mesajul provomat de partidul lui Diaconu cu care cocheta Ponta, jucand cartea responsabilitatii: “Din punctul meu de vedere, România se află în fata unor mari provocări, unele care se văd, altele care nu se văd. Nu cred că răspunsul la aceste provocări este un partid nationalist sau poate chiar extremist. În aceste conditii, noi multumim foarte mult pentru grijă, dacă PRU se constituie sau se expandează pentru a ajuta PSD, multumim, nu. Nu vrem să avem niciun fel de relatie cu un partid nationalist. PSD rămâne un partid social-democrat modern, proeuropean care sustine fără ezitare parteneriatele pe care le avem strategice si nu numai, cu toti aliatii nostri, în conditiile în care PRU are niste protocoale cu niste partide cu foarte mari probleme si asupra cărora există bănuieli serioase de finantare din Est si cu doctrine care nu au nicio legătură cu valorile si principiile noastre” (Liviu Dragnea, 1 septembrie. Sursa: site-ul PSD). Integral pe Hotnews
Costin Stucan. Gandul. Oasele albe care dor. De ce ministrul român de Externe e obligat să dea explicaţii pentru descoperirea unei gropi comune în Rusia
“Fiecare soldat mort în război s-a transformat într-o floare a soarelui”. Replica este dată într-o imensitate de pălării galbene râzând în soare, de o rusoaică de la ţară unei italiance venite de la mii de kilometri până în inima Uniunii Sovietice pentru a-şi căuta soţul dat dispărut în decembrie 1942, după prăbuşirea frontului începută pe flancurile româneşti de la Stalingrad. Sophia Loren face un rol incredibil în “I Girasoli” (Florile soarelui), filmul lui Vittorio de Sica din 1970. Căutările ei furibunde o duc în cele din urmă către locul în care trăia soţul ei Antonio (Marcello Mastroianni), un soldat amnezic prăbuşit în iarna lui 1942 într-o stepă necunoscută şi salvat de o soră medicală rusă. Filmul lui de Sica e un tribut adus celor 82.000 de italieni morţi în Rusia, în al doilea război mondial. Jumătate dintre ei au murit în lagărele de prizonieri, uneori în aceleaşi încăperi sordide pe care le împărţeau cu soldaţii români care şi-au lăsat şi ei oasele albe şi goale în pustiile Rusiei. 281.000 de români au pierit pe frontul de Est. Mulţi dintre ei zac şi acum în gropi fără cruci, neştiuţi de nimeni, dar plânşi în ţară de părinţii, fraţii sau copiii lor care i-au aşteptat zeci de ani în zadar să mai intre o dată în curtea casei. În cartea sa, “Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică”, profesorul Radu Mărculescu, trecut la propriu în lumea drepţilor în 2011, la 96 de ani, povesteşte momentul întoarcerii în ţară după 9 ani de prizonierat la Oranki, Usciora sau Monastârka, în cele mai infernale locuri inventate de om pentru distrugerea omului […] Din nefericire pentru ei, undeva în cernoziomul rus, ţăndările acelea de oase încă există. Carnea a putrezit, dar ciolanele albe de Ioni, Mihai, Constantini încă aşteaptă ziua dezvelirii tainei morţii lor. Joi, presa italiană a anunţat descoperirea unei gropi comune, la periferia oraşului Kirov (800 de kilometri nord-est de Moscova), în care se află între 15.000 şi 20.000 de schelete de soldaţi morţi în primele luni ale anului 1943. Din primele cercetări, au fost stabilite naţionalităţile victimelor. Sunt italieni, germani, unguri şi români. Integral pe Gandul
Alexandra Serban. Adevarul. 100 de ani de la Marele Război, Episodul 8. Războiul de zi cu zi: „Furau cazanele de pe foc, chiar dacă legumele şi carnea nu erau fierte bine“
În spatele istoriei mari, departe de front şi de cabinetele ministeriale, au fost oamenii simpli, civilii, nemobilizaţii. Istoriile lor mici şi individuale completează imaginea unei lumi încleştate în luptă. Faptul divers, memoria de scurtă durată, cancanurile şi întâmplările minore au fost, probabil, soclul pe care s-a aşezat marele tablou istoric al războiului. Pe 28 octombrie/10 noiembrie 1916, la ora 7.00 dimineaţa, Vasile Bianu pleca din Galaţi către gara Barboşi. La ora 13.00 trecea trenul militar de Buzău, care venea din Moldova, mereu plin-ochi cu soldaţi. După 14 ore de călătorie cu trenul, Bianu ajungea la Buzău, unde fusese însărcinat să conducă Spitalul „I.C. Brătianu“ din judeţ. Vasile Bianu era medic primar chirurg şi a activat în zona Buzău-Galaţi-Focşani în perioada Primului Război Mondial. La spitalul din Buzău a găsit o situaţie grea: era suprapopulat – în loc de 40 de paturi, se înghesuiseră 70, toate ocupate de răniţi grav – şi veniseră ordine noi să preia toate operaţiile ce veneau de la celelalte spitale din oraş. O zi din viaţa unui chirurg „În timp de 24 de zile cât am stat în Buzău am făcut peste o sută de operaţiuni, între cari cele mai multe erau amputaţiuni (tăieri) de coapse, gambe, braţe şi antebraţe. Operaţiunile şi rănile în genere mergeau bine“, scria Bianu în volumul de memorii „Însemnări din Războiul României Mari“. Munca la spital în vreme de război era epuizantă şi toate ar fi fost suportate cu mai multă tărie dacă veştile de pe front erau mai fericite. „Munceam ziua fără preget de dimineaţa şi până seara, ca să dau alinare suferinzilor şi să vindec pe vitejii ţării, cu inima strânsă de durere; iar noaptea mă sbăteam şi mă svârcoleam până în zorii zilei fără să pot avea mai mult de o oră sau maximum două de somn, şi acela încărcat de visuri înspăimântătoare. Dimineaţa mă sculam obosit şi cu mintea greoaie şi mă duceam clătinându-mă la spital ca să aud vaietele şi gemetele răniţilor, cari curgeau din greu, şi să operez numai cu credinţa într-un viitor mai bun“, se confesa Bianu în memorii. Şi-aşa curgeau zilele mohorâte de război şi nopţile împânzite de insomnie şi gânduri negre. Şi-aşa sfârşirea sa emoţională şi fizică creştea pe măsură ce armatele inamice înaintau spre inima României. Integral pe Adevarul
Va urez o duminica linistita!
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna duminica
Legat de articolul din Gandul privind groapa comuna descoperita, vedeti ce am scris ieri .
Oricum e prima data 8in o gramada de ani) cind citesc in presa romaneasca ce in Italia e fapt obisnuit.
La macaronari , fiecare cetatean mort in razboaie (oricare) e un erou si merita recunostinta urmasilor . Cautat , rimpatriat , inmormantat in tara cu onoruri militare si de stat .
Identic ca la francezi , englezi , americani .
In Romania negarii istoriei nationale , eroi au fost doar aia de dupa 23 august 1944 . Ca pina atunci puhoiul de morti de pe frontul sovietic a fost mereu ascuns .
Cum a fost ascuns si faptul ca la Stalingrad erau si romani , unguri , cu zecile de mii . Anihilati , decimati de inceputul ofensivei sovietice si care astfel a permis incercuirea armatei germane .
Vai de capul ei tara unde prostii ajung sa faca legea .
Iar cind acesti prosti ascunsi sub diplome “marete” falsifica insasi istoria , tara respectiva are un viitor garantat . Modelul “epoca de aur” . Catastrofa din toate punctele de vedere .
Salut
Ti-am raspuns , apropo de subiectul asta , la comentariul tau de ieri .
Asta e subiect tabu , n o sa vezi elitele ca au ceva de comentat :))
Care “elite” ?
Alea scolite la Stefan Gheorghiu sau scoala de ofiteri de securitate din Baneasa ? Majoritar erau doar cu 4 clase primare . Exceptional cu 8 clase . 🙂
Urmasii lor , (ca “vechea elita” comunista au devit profesori ) aceiasi cultura . Zero barat dar ascuns bine sub diplome fara absolut nici o valoare internationala , vile , haine si pantofi scumpi cumparati cu spaga obtinuta din devalizarea bugetului de stat .
Adica avem bani dar tot cu gura deschisa mancam , ne scobim in nas si cur in vazul lumii . 🙂 🙂
exact aceste elite . urmasii bolsevicilor care in 40 dadeau cu pietre in soldatii romani , urmasii bolsevicilor care au falsificat istoria dupa 47 si bolsevicii de azi .
o sa ti aratat intr o zi cum spurca unii prin tot felul de “materiale de lectura” istoria si soldatii Romaniei .
Exemplu de azi a “elitelor” .
http://www.romanialibera.ro/politica/institutii/covocarea-lui-ciolos-in-parlament–motiv-de-disputa-intre-alesi–ora-a-fost-stabilita-dupa-bioritmul-parlamentarilor–428287
Ziar national , citit si de straini (inclus aia din ambasade care au in fisa postului aceasta sarcina)
“COVOCAREA lui Ciolos” . Nu coNvocarea . 🙂
Si cind te gandesti ca articolul are in spate un ziarist , un redactor , unu care corecteaza textul de publicat , toti retribuiti si sustinatori ai faptului ca sint “intelectuali” . 🙂
Mai sa fie . Au corectat titlul . 🙂
Fratele mamei mele a fost declarat, in ’46 disparut pe front. Din relatarile unui concetatean intors in viata, a fost vazut ultima data la sfarsitul lui ’43 cand se aflau la Cotul Donului, ranit la un picior si internat de nemti intr-un spital de campanie. Cand s-au retras nemtii a fost evacuat imtreina cu ceilalti raniti. In ’46 bunicii au primit o carte postala din Germania care confirma ca unchiul meu a murit intr-un spital de campanie nemtesc. Nu au aflat niciodata cand, in ce oras, de ce si unde a fost inmormantat. Bunicul a incercat ani de zile sa afle de la comandamentul roman ce s-a intamplat cu el, in fond era sergent in armata romana, generalii comunisti i-au ras in nas. Oare sa fie si el in gropile cu pricina? unde se odihneste cu adevarat tanarul soldat roman mort pe meleaguri straine, maica lui l-a jelit o viata la un mormant gol in care i-a ingropat amintirile si i-a ridicat o cruce
si nu e singurul, Luminita. Statul roman isi dispretuieste si azi eroii. Bine ca le plateste pensii tortionarilor si generalilor de carton decorati de Basescu cu 4 stele (Oprea).
Prin anii ’60, autoritatile comunei au ridicat un monument pt. soldatii romani morti pe front, de pe lespede lipseau numele celor 4 soldati morti pe frontul rusesc. Dupa ’90, am reusit, in urma unei indelungi si contondente (la propriu, l-am insfacat de reverele hainei pe primar) interventii inscrierea celor ce au murit sub comanda lui Amtonescu pe lista cu pricina
Salutare, oameni buni!
La noi eroii de pe front si cei morti in temnitele comuniste din cauza torturilor abominabile aplicate de cei veniti cu tancurile sovietice sunt inca socotiti, oficial, “fascisti” care au luptat impotriva maretei Uniuni Sovietice eliberatoare. De a caror prigonire postuma se ocupa azi institutul Elie Wiesel, condus de fiul unui sinistru profesor de marxism (Radu Florian, cu o glorioasa cariera universitara intre 1949 si 1989) si care a publicat ode lui Ceausescu cand era student (21 de ani) in cartea “Cunoaşterea ştiinţifică şi apusul zeilor”, colecţia „Ştiinţa pentru toţi”, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, 1975.
Institutul se prevaleaza de niste sentinte nule de drept [in 2016] emise de “Tribunale ale Poporului” imediat dupa razboi pe care le invoca azi si care erau expresia “justitiei sovietice” stabilite cu arma la tampla: “verdictele date în 1945 şi după sunt perfect legale şi astăzi, şi trebuie să ţinem seama de ele …legile în baza cărora au fost condamnaţi în procesele după al Doilea Război Mondial sunt în vigoare şi astăzi, iar deciziile definitive sunt şi astăzi valabile, toţi cei care le pun în discuţie minimalizează o legislaţie care a fost recunoscută de către trupele Aliate” (Florian).
Este o incriminare in masa, nula de drept azi, fara temei legal si constitutional, si care este o sfidare a Constitutiei actuale.
Constitutia din 1991, art. 150:
Statul roman, desi a condamnat oficial regimul comunist, nu promoveaza azi in Justitie actiuni de revizuire ale acelor condamnari care erau statului de “dreptsovietic” si da astfel apa la moara unor cripto-leninisti ascunsi sub titulatura respectabila de aparatori ai victimelor Holocaustului. Exista doar cateva decizii definitive ale Justitiei de inocentare a unor victime ale prigoanei comuniste, precum Petre Tutea, acuzat pe nedrept de comunisti.
Biserica Ortodoxa Romana, prima care ar trebui sa aiba grija de eroii neamului – ca doar de asta se roaga pentru ei – (ca statul a renuntat de mult a mai face ceva ) tace din gura, pentru un pumn de arginti murdari aruncati ritmic pentru Catedrala.
Iata la ce “tribunale” si la ce “verdicte perfect legale si azi” face referire Tovarasul Florian:
Imediat dupa rasturnarea lui Radescu si venirea la conducerea guvernului a lui Petru Groza, Lucretiu Patrascanu a prezentat o noua propunere legislativa. Aceasta a fost adoptata de Consiliul de Ministri la 21 aprilie 1945, prin Legea nr. 312/1945. In baza acesteia au fost judecati demnitarii regimului Antonescu in perioada functionarii Tribunalului Poporului (aprilie 1945-iunie 1946). Conform proiectului din ianuarie, rolul procurorilor era preluat de “acuzatorii publici”, numiti direct de ministrul Justitiei. Judecatorii Tribunalului erau numiti, de asemenea, pe criterii politice, cate cinci din partea fiecarei formatiuni reprezentate in “guvernul de larga concentrare democratica”. Comunistii au castigat majoritate de locuri, deoarece in guvern erau prezente si organizatii-satelit ale acestora, “partidele istorice” neavand reprezentare. Astfel ca, prin prevederile legii, comunistii detineau controlul Tribunalului Poporului.
http://jurnalul.ro/scinteia/istoria-comunismului/la-judecata-tribunalului-poporului-din-bucuresti-26267.html
http://www.legex.ro/Legea-312-1945-87.aspx
Sunt vinovati de dezastrul tarii cei care:
a) Militand pentru hitlerism sau fascism si avand raspunderea politica efectiva au permis intrarea armatelor germane pe teritoriul tarii;
Art. 2
Sunt vinovati de dezastrul tarii prin savarsirea de crime de razboi cei care:
a) Au hotarit declararea sau continuarea razboiului contra Uniunii Republicelor Socialiste Sovietice si Natiunilor Unite;
Art. 14
Recursul suspenda executarea pedepsei numai in cazul cand s-a pronuntat pedeapsa cu moartea.
Constitutia Romaniei din 1991 si 2003.
Art. 22, alin 3: (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.
**********************************
Floriane, cum e cu sentinele alea “perfect legale si azi“? Chiar sub Constitutia de azi, bolsevicule?
Bună ziua!
Deși e complet off topic și poate părea exagerat, reiau reacția mea la comentariul domnului @intimplator, de acum câteva zile în care, în „bloc” profesorii au fost „taxați” drept „ticăloși” (eu am lipsit trei zile de acasă și unde am fost nu am acces la internet). Precizez că, dacă am urmărit ascensiunea profesională, academică și prosperitatea materială, NU am pus niciodată asemenea dorințe în fața corectitudinii, competenței profesionale, caracterului și onestității. Lucrez în domeniu, în primul rând, ca urmare a dorinței de a îmi realiza, de a împlini o veche pasiune, datând din copilărie (de pe la 10-11 ani). Când ajungi să faci ceea ce este legat de pasiunea ta nu te uiți la bani (a nu se înțelege că aștept să fiu luat de „fraier”, care muncește „pe gratis”, deși mi s-a mai întâmplat)! A lucra în învățământ (cu elevi, apoi cu studenți) a însemnat și înseamnă, din punctul meu de vedere, în primul rând, a pregăti oameni responsabili, pentru viață!
„Bună ziua,
Cu tot respectul, în calitatea mea de cadru didactic, mă simt jignit de acest epitet, de „ticălos”. Lucrez în „sistem” de 20 de ani, dar, întotdeauna, rețineți, întotdeauna (fie că am lucrat în preuniversitar, inclusiv la țară, și nu mi-a fost nicicând rușine), fie în universitar (la cea mai veche Universitate din România), am urmărit, pe lângă transmiterea de cunoștințe profesionale, științifice, elevilor și/sau studenților, să le insuflu tot ce ține de ceea ce înseamnă OM: respect față de muncă, de sine și de ceilalți, caracter, onestitate, cinste, profesionalism, seriozitate… Deci, mai ușor cu asemenea generalizări! Altfel, dacă asemenea afirmații pot fi admise aici, părăsesc eu această comunitate!
A și aștept scuze, dacă nu cer prea mult!”
Dragule, stim cu totii ca nu toti profesorii sunt ticalosi iar cei care sunt cu adevarat devotati merita respectul nostru. Pacat ca din motiv de ticalosi a unor lideri sindicali si ai celor care ii sustin patimeste intregul corp profesoral 🙁
buna ziua
@paganel
buna ziua
regret ca am folosit epitetul “ticalosi” pentru toti cei care lucreaza in invatamant;
mi am dat seama de greseala dupa ce am recitit ce postasem,era cred destul de tarziu
scuze celor ce isi fac meseria de profesor cu darg;de fapt cred ca sunt trei “meserii” in care trebuie sa ai “har” sau “vocatie”: preotii,profesorii,medicii ;din pacate insa nu sunt prea multi;inca odata scuze pentru acuzatia “in bloc”/ ar fi trebuit sa fu mai nuantat
mentin insa afirmatia ca invatamantul s a degradat;n am avut contact direct cateva decenii; am “reluat contactul cu scoala”anul asta-prin nepoti/ ce am vazut in scoli -si nu ma refer la “cladiri” ci la felul cum vorbesc cadrele didactice;n am auzit decat “avem salarii mici”/nici un cuvant despre cum ar trebui educati copiii; ce sa zic,toti avem “salarii mici”dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne batem joc de munca noastra,si munca profesorilor e esentiala;unul,si am incercat,nu parea sa si dea seama ca poate sunt “salarii mici” si fiindca ei nu si fac bine treaba;senzatia mea in final a fost ca toate doamnele cu care am vorbit veneau la “serviciu” in scarba ,cu sila
nu mai zic de tinerele invatatoare care-scuze pentru limbaj-pareau ca n au in cap decat “cum sa faca bani”inclusiv prin prostitutie( am auzit din greseala o discutie intre doua tinere “profesoare”)
cum e posibil ca la scoala particulara uniforma sa fie obligatorie si in invatamantul public nu?
chiar am sa incerc sa aflu ce salarii au invatatoarele de la scoala particulara;sincer nu cred ca mult mai mari decat “la stat”dar sigur e diferenta de calitate
Bună seara!
Am înțeles! Nu este nici o problemă. Sunt și eu conștient de ceea ce se întâmplă în jurul meu (am tot felul de colegi, unii doar „colegi”, din păcate), însă, nu pot intra chiar toți la categoria „ticăloși”. O parte consistentă, da (eu îi includ la categoria „lingou”, ca să nu zic „lingău”), dar nu toți! Succes nepoților în activitatea școlară! Mulțumesc pentru mesaj, așa cum mulțumiri îi adresez, pe această cale, și lui @Cetatean! 🙂
Buna seara http://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/romania-furata/romania-furata-sucurile-romanesti-moneda-de-schimb-in-jocurile-imobiliare-565762
Conform presi italiene , la alegerile de azi din Berlin (“parlamentul” capitalei si regiune) madam Merkel cu partidul ei CDU au pierdut o gramada de voturi .
Scadere de la 23,3 % la doar 18 %.
Spd mentine “scorul” voturilor cu 23 %
Pentru prima data in istorie , populisti de la Afd se candidau si ei .
Culmea , intra in primarie si regiune cu 12,5 % .
Usile larg deschise imigrantilor , pupatul pe gingii cu cine nu trebuie , au facut ravagii . 🙂
si abia a inceput oktoberfest 😀
18+23+13 = 44%. Pana la 100% unde s-au dus restul voturilor?
Calculul e facut in baza numarului total de alegatori .
Afluenta la urne : 67,3 % din cei cu drept de vot .
Pe linga cele 3 partide enumerate , intra in parlamentul orasului (si regiunii) partidul verzilor cu 16,4 % din voturi . + partidul liberal (cu 6,5 % din voturi)
Faimosul partid “al piratilor” a avut o prabusire totala . Sub 2 % din voturi (de la 9 % la alegerile anterioare) si ca urmare nu trimite nici un deputat in parlamentul regiunii- oras.
buna dimineata!
http://politeia.org.ro/stiri-revista-presei/revista-presei-19-septembrie-politicul-calareste-educatia-si-distruge-viitorul-tarii/49379/