Ziarul de Duminică – 18 august 2013
| 18/08/2013 | Autor theophyle Categorii: Ziarul de Duminica |
Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Romania Libera. Oligarhia vrea să închidă România. Cristian Campeanu
Dacă aţi crezut că austeritatea şi tăierea a 25% din salariile bugetarilor este cel mai rău lucru care vi s-ar fi putut întâmpla, priviţi cu atenţie ce vă pregăteşte actualul regim oligarhic instalat la putere în decembrie: O societate închisă, în care bogăţia se distribuie „de jos în sus” de la popor, către casta politică aflată la putere, în totală impunitate şi separată cu forţa de Europa şi de lume. Regimul USL nu este nici social şi cu siguranţă nu este liberal. Ceea ce îşi propune să fie este „o tiranie ca-n Rusia”, numai că, deocamdată, îi stau în drum câteva obstacole.
Cea mai importantă miză a oligarhiei USL este banul public, adică ceea ce au ştiut ei să facă dintotdeauna, un fel de haiducie pe dos: Să ia de la săraci (sau de la „clasa de mijloc”, sau de la „plebe”) şi să dea la bogaţi, adică la o clasă mică de privilegiaţi cu acces la puterea de a distribui banul public după bunul plac.
Deja de astă iarnă, Victor Ponta a evocat posibilitatea de a dubla pragul contractelor de achiziţii publice care puteau fi încheiate fără licitaţie de la 15.000 la 30.000 de euro la bunuri şi servicii şi se părea că a renunţat dar la începutul lunii iulie, parlamentarii PSD şi PNL au depus un amendament în care nu numai că faceau asta, dar măreau de la 15.000 la 100.000 de euro plafonul contractelor pentru lucrări care puteau fi semnate de autorităţile publice fără licitaţie, ceea ce ar deschide drumul unei orgii a corupţiei generalizate şi a contractelor preferenţiale pentru îmbogăţirea oligarhiei din banii contribuabilului. Integral in Romania Libera
EVZ. The Guardian – mod de întrebuinţare. Florin Toma
N-avem ce face. Dorinţa ne-a fost îndeplinită. L-au dat ăia afară din Florida. Şi, prin urmare, iarăşi a căzut pe capul nostru. Ca o năpastă. De fapt, doar ca una. Fiindcă ailaltă paiaţă s-a-ntors la odihnă (aţi fost martori cu toţii: doar o zi s-a trezit şi abia dacă se mai putea ţine pe picioare, singurul întăritor cât de cât fiind o „priză” cu obsesia Băsescu!). S-a dus în Antalya. Pământ blestemat, pe caz de Cioabă.
Există rasa asta „superioară” de oameni(?!) cărora le place să fie biciuiţi la fiecare prostie scoasă prin aparatul fonator. Sunt ca nişte masochişti de esenţă nobilă. Adică nu se mulţumesc cu un binefăcător care, cu un bici zdravăn, d-ăla de la Pluguşor, să-i ofere cu gentileţe câte una-două pe spinare sau în alte părţi necocoşate, uneori, atunci când îi podideşte melancolia ori sunt singuri, trişti şi nefericiţi. Nu, domnule, nu! Ei vor s-o ia pe coajă, mecanic. Tot timpul. Ca pistonul de la motorul unei maşini la care nu poţi fi decât copilot. Pur şi simplu, behavioristic: îţi dau – îmi dai. Te ciupesc – mă plesneşti. Te înţep – mă loveşti. Te prostesc în faţă – mă altoieşti. Te sudui – mă scarmeni… Şi tot aşa, exerciţiul repetându-se până la epuizare, ajungi să fii în stare să constaţi că nici nu mai e nevoie de stimulul care să te scoată din papuci. Preventiv, îl ciomăgeşti din prima, fără motiv (eeeh! nu chiar fără motiv… gândiţi-vă că unii fac criză de nervi doar văzându-l!). Integral in EVZ
Revizta 22. ‘Care pe care’? Andrei Cornea
Țara e rău guvernată, iar reformele se amână. Încet-încet, nemulțumirile populare încep și ele să se facă auzite. Așadar, ar trebui ca vântul să sufle în pânzele opoziției, dacă nu prea tare chiar acum, în timpul concediilor, atunci măcar la toamnă și la iarnă. Și cred că va sufla. Ce păcat doar că opoziția nu are pânze…
Ar trebui, în această perioadă, ca vântul să sufle în pânzele opoziției de dreapta: Ponta a plecat în concediu, lăsând baltă privatizarea CFR Marfă, despre care există destule motive să credem că va fi un eșec. În urma sa, s-a aflat că guvernul pregătește diferite măriri de taxe, în cadrul unui nou acord cu FMI. În situația când se previzionează să avem anul acesta o creștere economică de circa 2%, pare absurd să înăbuși o redresare timidă sub perna impozitelor. Dar stânga socialistă, îngânată sau contrazisă timid de liberalii rămași și ei deocamdată fără stăpân, în ura ei seculară față de libera inițiativă, nu are alte soluții pentru a realiza încasările bugetare. Iar primul ministru, de obicei prezență aproape zilnică la televiziuni, preferă să se piardă „în depărtări albastre“ sub pretextul concediului, numai ca să nu fie nevoit să dea explicații căznite.
Între timp, cresc și prețurile – poate mai lent decât în iarnă, dar cresc. D-l Șova, ministrul marilor proiecte, nu a reușit deocamdată să găsească originalul contractului Bechtel încheiat în 2004 de Guvernul Năstase. N-am văzut pe nimeni de la minister fiind demis după această dovadă de dezordine administrativă maximă, fie – ceea ce-i mai probabil – de încercare disperată de acoperire a fraudelor lui Adrian Năstase. Diferite filiale județene PSD și PNL nu se mai înțeleg și uneori se produc alianțe conjuncturale ale vreunuia dintre aceste partide cu PDL sau PP-DD, rupând astfel practic la bază USL. Încet, dar sigur, USL se destramă de jos în sus. Țara e rău guvernată, iar reformele se amână. Încet-încet, nemulțumirile populare încep și ele să se facă auzite. Așadar, ar trebui ca vântul să sufle în pânzele opoziției, dacă nu prea tare chiar acum, în timpul concediilor, atunci măcar la toamnă și la iarnă. Și cred că va sufla. Ce păcat doar că opoziția nu are pânze… Integral in Revista 22.
Adevarul. Meşteşuguri de tâmpenie. Andrei Pleşu
Nu se vorbeşte destul despre poluarea sonoră la care ne condamnă nu statul sau politica globală, ci semenii noştri. În comparaţie cu alte seminţii, românii au tendinţa să vorbească tare. Fie răstit (la nervi), fie surescitat (la veselie), fie pur şi simplu tare, din proastă creştere sau din convingerea că ce are de spus interesează pe toată lumea, românul cultivă tonul ridicat.
Pare să creadă că interlocutorul – orice interlocutor – e, prin definiţie, cineva tare de ureche. De aceea, strada, cîrciuma, mall-ul, toate locurile publice au, la noi, ceva de iarmaroc pestriţ. Ceea ce, în oraşele „normale” din alte părţi, este zumzetul discret al ambianţei urbane, la noi e zgomot de codru, de Bărăgan, de zaiafet. Şi cînd munceşte, românul îşi cheltuie jumătate din energie strigînd. Chiar şi micile şantiere curente (cele care, de pildă, dau găuri în asfalt) provoacă tămbălău. „Coechipierii” se cheamă non stop unii pe alţii, îşi dau indicaţii, înjură cu năduf, sau, măcar, fluieră a pagubă. Nici noaptea nu-i potoleşte. Ba dimpotrivă! Stimulaţi, cumva, de liniştea din jur, se străduiesc încă şi mai abitir s-o umple cu interjecţii.
Să fie un reziduum ancestral al singurătăţii pastorale? Al vremurilor cînd se dialoga de pe un deal pe altul? Sau al muncii de cîmpie, sub un soare torid, cînd agricultorul cerea apă consoartei aflate la celălalt capăt al tarlalei? Dar şi modernitatea a fost de îndată adoptată tot pe linia ”aplicaţiilor” ei sonore. Radioul, amplificatoarele, telefonul mobil şi-au adus rapid contribuţia la multiplicarea trepidaţiilor noastre auriculare. La masa de-alături din restaurant, de pildă, cînd cîte un client volubil face lungi conversaţii cu iubita, cu mama, cu şefu`, aşa încît, vrei nu vrei, devii indiscret (chiar dacă omul nu pare să aibă nimic de ascuns). De altfel şi fără telefon unii muşterii de la mesele învecinate îţi strică liniştiţi cheful şi ciorba întreţinîndu-se cu amicii din jur ca şi cum ar fi acasă, în bucătăria proprie: cu glas mare, cu hohote de rîs ascuţite, cu tachinerii de budoar. Integral in Adevarul.
Deutsche Welle. Defectele, condiţie a succesului? Rodica Binder
În căutarea formulei ideale care ar garanta succesul în cariera profesională şi ascensiunea în vîrful ierarhiei puterii, cercetătorii au descoperit şi o serie de ingrediente nocive.
Simpla lege nescrisă a jurnalismului, conform căreia good news, no news, relevă că nu binele ci răul este mai demn de atenţie. Iar după ce peripeţiile, întîmplările dramatice se încheie cu un happy end, nu prea mai e nimic de povestit. Formula finală a basmelor copilăriei se reduce repetitiv la sintagma: şi au trăit fericiţi pînă la adînci bătrîneţi. Nu e nevoie de cinism spre a recunoaşte că în timp ce binele e plicticos, răul fascinează.
Că în eterna luptă dintre bine şi rău, cel mai adesea răul triumfă este un truism care-i irită doar pe optimiştii incurabili.
Care este însă echilibrul ideal între vicii şi virtuţi, pentru a reuşi în viaţă, pentru a realiza ceva ieşit din comun? In căutarea răspunsului, psihologi şi terapeuţi au investigat biografiile unor personalităţi celebre ale istoriei recente, cazurile unor giganţi ai internetului, finanţelor, afacerilor, profilul unor criminali psihopaţi. Rezultatele investigaţiilor se regăsesc nu numai în revistele şi studiile de specialitate, ci într-o variantă „vulgarizată” în paginile unor cărţi recent apărute şi publicaţii de largă circulaţie.
Valorizarea carenţelor
DIE ZEIT bunăoară, consacră un dosar incitant subiectului, pornind dintru început de la premiza dovedită că „tipii care ne conduc” au deficienţe de caracter şi metehne ce ţin chiar de domeniul psihopatologiei. Un mini-dicţionar de specialitate dublează, în paginile revistei citate, ampla panoramă a performanţelor celor ieşiţi din comun şi galeria lor de portrete. Metehnele selectate de realizatorii dosarului sunt cele de care par a suferi cel mai frecvent, dar în doze variabile, cei ajunşi în vîrful ierarhiei sociale, profesionale, politice: narcisism, manii, autism, sindromul ADHS, etc.
De gîndit dă constatarea că frumoasa lume nouă în care trăim, globalizată şi digitalizată, a devenit un adevărat „Eldorado” pentru „excentrici”. Unul dintre aceştia este Mark Zuckerberg, şeful Facebook, despre care se povesteşte că nu-şi poate privi nici măcar o secundă direct în ochi, interlocutorul. Acest handicap este specific autismului, în formele sale uşoare. Integral la Deutsche Welle
PoliticStand.De ce-l dispreţuiesc pe Crin Antonescu. Angela Tocilă
S-a scris și s-a vorbit mult despre acest individ tragi-comic și de foarte multe ori, în termeni ironici. Eu însămi l-am transformat într-un personaj de pamflet, reflectând astfel ceea ce gândesc și simt cu adevărat: dezgust, dispreț și un oarecare amuzament. Dintre multele figuri nepotrivite a ocupa funcții în stat, Antonescu și Ponta reprezintă două tipuri de caractere diferite, dar ale căror trăsături esențiale i-au adus împreună: Ponta reprezintă tipul fără scrupule, inconsecvent, mitoman și hoț lipsit de conștiință, iar Antonescu, un individ dominat de obsesii, de ură, un personaj răzbunător ce nu-și poate controla umorile, reacțiile, limbajul și gestica.
Am mai spus-o și repet că Antonescu nu e bun de politician, exceptând discursul fără substanță din care răzbate doar ura și neputința. el nu are nimic de oferit electoratului, de aceea a și acceptat reducerea prerogativelor prezidențiale până la diluarea aproape totală al rolului acestuia. Pe el nu-l interesează să rămână în istorie prin fapte, ci doar cu numele, considerând că a se afla deasupra tuturor în virtutea funcției este de ajuns. În definitiv, cu lenea ajunsă proverbială, demonstrată dincolo de bârfele și poveștile celor care l-au cunoscut de-a lungul vieții, și de chiulangita cronică de care suferă, Crin Antonescu admite tacit că el ca președinte n-ar prea vrea să se obosească inutil cu treburile statului, preferând să se limiteze la vizite oficiale, la poze de grup și la a i se da onorul când descinde din aeronava prezidențială.
Mă-ntreb câte insomnii îi provoacă președintele Băsescu perceput ca fiind unicul obstacol în calea viselor sale, din moment ce inevitabil, orice declarație de presă, orice discurs al lui Antonescu ajunge invariabil la manifestarea urii sale plenare față de Traian Băsescu. Cât de adâncă să fie obsesia încât să nu și-o poată controla în nicio împrejurare și cât de deranjat psihic poți să fii să nu-ți dai seama că te-ai transformat într-un disc stricat, zgâriat care repetă același refren supărător la nesfârșit ?! La câtă lume mai ține discursul acesta superficial, lipsit de substanță și câți dintre noi îl vom mai accepta în loc de politică de stat și cum va lupta Antonescu pentru fotoliul prezidențial în absența adversarului Băsescu ca și contra- candidat ? Integral in PoliticStand
Gândul. Fericiţi cei cărora li se rupe. Florin Negruţiu
In România se poate trăi destul de confortabil dacă ţi se rupe. Am câţiva prieteni fericiţi. Merg la job, în clădirile de sticlă ale oraşului, şi la hypermarket, unde-şi umplu coşul până la refuz. Nu se uită la televiziunile de ştiri, nu citesc niciodată ziarele. Noutăţile şi le iau de pe Facebook sub formă de statusuri ale prietenilor care semnalează oferta zilei de la Wu Xing, coadă la Carrefour, coloană pe Valea Prahovei sau vreme bună la Mamaia. Acasă, trăiesc în realitatea Vplay, în ţinuturile din Game of Thrones, ştiu toate dedesubturile politicii din House of Cards şi sunt la curent cu ultimele operaţii din Grey’s Anatomy sau Dr. House. Aşteaptă tot anul cele două săptămâni de concediu, în care merg la ai lui, la ai ei şi o săptămână în Grecia, unde marea e curată, manelele rare şi unde-şi încarcă bateriile pentru încă un an de muncă. Se simt OK şi safe în lumea lor métro-boulot-dodo, în coconul lor corporatist care-i izolează de micile mizerii ale statului român.
Middle class-ul mulţumit de sine şi de ce a realizat îşi permite o masă bună la sfârşit de săptămână în Centrul Vechi, care funcţionează ca un digestiv la gândul că mai are de plătit încă 30 de ani la creditul pentru apartamentul construit pe vremea lui Ceauşescu. Spre deosebire de românii cei mulţi care trăiesc zilnic la limita atacului de cord şi a exploziei nervoase, prietenii mei fericiţi îşi consumă violenţa în etapa de atac a dietei Dukan, în sângeroase înfruntări din World of Tanks sau în documentare color despre Hitler difuzate de History Channel. Integral in Gandul.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
o zi buna tuturor.
Buna Sare,
unde ai fost duminica trecuta si unde esti astazi 😆
cum sa apreciezi ceva daca nu ai termen de comparatie?
😀
Buna dimineata tuturor!
Buna dimineata clemy 🙂
MRU: Sunt unul din cei 19 milioane care se simte dator să-i creeze mici inconveniente lui Antonescu
“Sunt foarte multe nume care au calităţi. Preşedinte nu te naşti, preşedinte ajungi. Pe de-o parte este votul, pe de altă parte e propria pregătire. Nu poţi să pui chiar orice acolo chiar dacă tendinţa e să votezi aproape orice. Eu cred că trebuie să gândim şi altfel. După dezastrul pe care îl lasă USL la guvernare fiind, nu se poate după 23 de ani să doreşti să stai în aceeaşi mocirlă. Eu vreau să ştiu că, după 20 de ani, am toate motivele să fiu în continuare în ţara mea şi copilul meu munceşte şi plăteşte taxele în ţara mea, nu în Elveţia, în Germania sau peste Ocean. Pentru asta cred că e nevoie să avem un preşedinte din generaţia care în anii 1989-1990 avea la vreo 20-22 de ani, care nu a uitat ce-a însemnat România înainte de 1989, care în 1990 a crezut că se poate altfel şi nu şi-a uitat acel ideal, dar care a avut timp între 1990 şi 2013 să muncească şi să arate că poate fi bun în profesia pentru care şi-a luat diploma şi să spargă acest mare blestem al clasei politice româneşti, care are două mari defecte: mediocritatea şi lenea”, a declarat Mihai Răzvan Ungureanu.
http://www.gandul.info/politica/mru-sunt-unul-din-cei-19-milioane-care-se-simte-dator-sa-i-creeze-mici-inconveniente-lui-antonescu-11257489?utm_source=twitterfeed&utm_medium=twitter&utm_campaign=Feed%3A+GandulPolitica+%28Gandul_Politica%29
Cred ca are dreptate cap coada! Si sper ca o sa aiba succes in ceea ce face 🙂
buna dimineata ! 😀
buna ziggy 🙂
Resalut (dupa seara trecuta ) .
Azi e mai bine . 🙂
Cremele anestezice au usurat durerile datorate insectelor . Ma refer la tintari si nu la mustele fara aripi dar pe doua picioare (care se stie de ce sint atrase) . In natura de balegar , in politica de ciolan . 😆
Salut,
propuneai acum un timp anastezice speciale pentru ganganile fara aripi si cu doua picioare 🙂
Ziua buna 🙂
excelent, este de antologie 😆
Buna Mar ,
multumesc 🙂
Evolutia situatiei necesita noi strategii preventive , centura de siguranta , precautionale , etc . Adica noi instrumente de “lamurire” a celor mai recalcitranti .
http://www.fas.org/programs/ssp/nukes/images/b61s.jpg
Din noul garaj . 🙂 “marfa” din belsug care va rezolva definitiv foamea de ciolan . 😆
sunt tanzari capitalisti, actioneaza cu spirit de raspundere nu ca ai nostrii, care actioneza in roiuri dispersate dupa interes 😛
sa vezi acu’ tristete , la decesul viteazului rege Cioaba.
Salut
Sa vezi acum saptamina patimilor . 🙂
Ponta va declara ca a murit din vina lui Basescu si Udrea iar Antonescu se va autocandida (cind se va trezi ) ca nou presedinte-rege al tiganilor . Pardon , romilor . 🙂
FMI va asigura un imprumut urgent pentru pomana si funeralii iar Iliescu va infiera cu manie proletara impotriva medicilor straini care ucid floarea natiunii . 🙂
BOR si prin derogare va mobiliza batalionul de preoti pentru a asigura o inmormintare demna de un lider a unei minoritati care va devenii majoritara .
Conform SRI , posibil ca ungurii sa ocupe Ardealul ca represalie. 😆
da , vad ca se agita toti : presedintele n a putut dormi de grija lui cioaba si a trimis repede condoleantele, MAE se straduie sa l repatrieze , ilici dadea declaratii la tv , mare lucru sa nu-i strice careva somnul lui kakarau , sa transmita si el un comunicat pe cale porumbaca sau columbofila , de la turcaleti.
deocamdata esti singurul care n-a putut dormi de grija presedintelui. mai ia o pauza. a transmite condoleante este ceva normal, de bun simt chiar.
am coborat steagurile in berna 🙂
Salut Thephyle. Salutare all.
Mi-a placut foarte mult articol;ul Angelei Tociala despre cretin antonescu. La obiect. Imi place cum scrie, acum cateva zile m-a uns pe suflet cu un articol despre animalul care raspunde la numele miron cozma. Le scriu numele cu litere mici, pentru ca nu merita altceva.
Va doresc la toti o duminica placuta !
Salut Red,
si mie. Pentru asta l-am si selectat 🙂
Se intamla in Republica Autonoma Constanta
S-au reluat cursele la Herghelia Mangalia. O pleiadă de demnitari locali şi de la centru au ţinut să fie prezenţi la deschidere
Pentru lucrările de reabilitare a hergheliei Consiliul Judeţean Constanţa a alocat 4,5 milioane de lei, în condiţiile în care administraţia judeţeană a solicitat Guvernului trecerea respectivului complex din administrarea Romsilva în cea a CJC, fiind iniţiat un proiect de lege în acest sens. Herghelia de la Mangalia are circa 340 de pur sânge arabi (alături de mai mulţi semi-grei şi ponei) şi peste 500 hectare de teren, ce asigura hrana animalelor.
http://www.editiadesud.ro/?p=9082
pai sa vedem cati vor mai fi la anul…..inclusiv teren.
Dureros adevar, constat in fiecare zi – “doamnelor şi domnilor, poftiţi la schmürtz!” Florin Toma
buna ziua
citesc de la Dvs ca a murit cioaba si ca drapelele sunt in berna!
e cumva “stire” de la times news roman sau e adevarat?
salut intamplator 🙂
da, omul a raposat. Nu am steag, deci nu este in berna absolut nimic, cel putin la mine 🙂
despre morti,numai de bine
dar cardiac fiind ,cine l-a pus sa mearga la mare si la temperaturi de peste 35 gr.?
patriotismul ! 😛
Postare noua – MRU, on the road again!