Ziarul de Duminică – 16 iunie 2013
| 16/06/2013 | Autor theophyle Categorii: Ziarul de Duminica |
Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Adevarul. „Valerică cel performant” se întoarce? Sorina Matei
„De ce? Îl ştiţi pe Preda că nu e bun pentru funcţia asta?“, a spus, potrivit cotidianului Adevărul, ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici, din cabinetul Victor Ponta, întrebat dacă îl va lua pe Valentin Preda ca şi consilier al său. Recunosc, ştirea am citit-o o dată, de două ori, de trei ori, de mai multe ori… Am zis că poate n-am înţeles, că poate n-am citit eu bine, că poate este vorba de o confuzie majoră, de o greşeală, că poate este vorba, de fapt, despre o cu totul altă persoană, că nu e acel Preda. Însă nu, e vorba chiar de el, de “Valerică cel perfomant”, aşa cum îl dezmierda Radu Mazăre. Aşadar, să ne aducem puţin aminte. Pe 19 Februarie anul acesta, cetăţeanul Valentin Răducu Preda, alias “Valerică cel performant”, secretar de stat în Ministerul Transporturilor, a fost ridicat efectiv de procurorii DNA, cu mandat de aducere exact din faţa ministerului condus de Liviu Dragnea. În aceeaşi dimineaţă, Valentin Preda, a fost demis de către premier. Potrivit DNA, în sarcina lui Preda “s-a reţinut infracţiunea de complicitate la folosirea, în mod direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la asemenea informaţii în legătură cu fapte de corupţie şi infracţiunea de deţinere, în afara îndatoririlor de serviciu, a unui document ce constituie secret de stat”. Integral in Adevarul.
Contributors. Falsă democraţie cu discount: Referendum şi libertăţi fundamentale în România. Adalbert Klein
Motto: Libertatea nu e gratis. Şi nici la ofertă.
Bula mediatică în care visează cu ochii deschişi o parte din români şi aleşii lor constituanţi poate fi un fals prieten. Spre exemplu, comisia de revizuire a Constituţiei şi parlamentarii care au votat noua lege a referendumului aspiră spre o democraţie în care reprezentativitatea (constituţională) devine una selectivă (cvorum de participare 30%) iar legitimitatea democratică se poate extrage cu suficienţă doar din votul unei minorităţi (cvorum decizional 12,5%).
Ca şi cum nu ar fi deja suficientă această semnificativă eroare de pedigree politic, aceiaşi parlamentari prea puţin prudenţi visează acum la suveranitatea absolută în stat a unui parlament transformat în actor unic şi ultim arbitru al corpului social (limitarea controlului de constituţionalitate, anchetele care vizează puterea judiciară, judecători şi procurori în egală măsură, precum şi serviciile de informaţii).
Această alegere personală a respectivilor aleşi este neinspirată şi trădează o periculoasă iluzionare cu privire la realitatea proximităţii politico-geografice în contextul căreia domniile lor au privilegiul de a-şi desfăşura activitatea politică. În acest context de entuziasm novator constituţional nu este deloc inutil a reaminti originile actualului consens constituţional occidental.
Libertăţi fundamentale şi drepturile omului
Eşecul Republicii de la Weimar în Germania şi ascensiunea nazismului a avut printre efectele secundare postbelice şi concentrarea atenţiei spiritului politic occidental asupra faptului că invocarea eo ipso a democraţiei nu are sens şi valoare decât dacă democraţia asigură: (a) separaţia puterilor în stat (protecţia independenţei justiţiei şi supremaţia legii în faţa arbitrariului executiv), (b) libertăţile cetăţeneşti fundamentale (protecţia majorităţii în faţa abuzurilor statului, inclusiv abuzuri legislative), (c) drepturile fundamentale ale omului (protecţia minorităţii în faţa abuzurilor majorităţii, inclusiv abuzuri anti-constituţionale).
Marea Britanie, Franţa şi Statele Unite ale Americii au purtat şi câştigat un război împotriva unei ideologii criminale responsabilă pentru Holocaust promovând tocmai aceste valori esenţiale ale civilizaţiei occidentale. Corolarul consolidării acestor principii fundamentale se regăseşte în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (adoptată la Paris în 1948) şi în Convenţia (Europeană) pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale (adoptată la Roma în 1950), România fiind semnatară a ambelor documente. Nu există particularităţi locale ce ar justifica relativizarea acestor principii fundamentale şi transformarea lor în excepţii dubioase nedetectabile de către partenerii externi ai României. Cei care proiectează limitele propriilor competenţe asupra altora dau doar dovadă de naivitate. Integral in Contributors
Dilema Veche.Dacă tăceai… Dacă tăceai… Radu Paraschivescu
Iată o condiţională neplauzibilă. Dacă tăceai? Ha, asta-i bună! Cum să taci? Acum şi aici? În fierberea şi în forfota asta? Păi de-aia am murit în decembrie? Şi, la urma urmelor, n-am tăcut destul? N-am respirat decenii la rînd prin palma care ne-astupa gura? N-am trăit atîta amar de ani în zodia surdinei? Pe de altă parte, chiar aţi uitat confesiunea cetăţeanului de la palat („Eu dacă nu vorbesc la televizor, fac cancer la limbă“)? Nu, nu, nimeni nu tace. Pînă şi surdo-muţii îşi răcnesc gesturile. Sîntem în plin priapism retoric, în zenitul limbariţei, pe culmile meliţării continue şi impenitente.
Cu puţine săptămîni în urmă, Rodica Zafiu s-a ocupat aici, în Dilema veche, de opinologi, părerişti şi părerologi. Şi a amintit, invocînd un text al lui Caragiale, de riscurile tăcerii. La fel ca pe vremea lui Caragiale, tăcerea în tranziţia românească nu e semn de înţelepciune. Cine tace nu e discret, rezervat sau sagace. Tăcerea nu denotă cumpătare, ci doar o vinovată abstragere din peisaj. E memorabilă scena din afara scenei (petrecută, ehei, cîndva demult), cînd volubilul Fory Etterle se întîlneşte cu taciturnul Emanoil Petruţ şi-l întreabă: „Despre ce tăcem astăzi?“ Ei bine, un asemenea moment e de negîndit la ora actuală. Iar cine leagă tăcerea de răgazul reflexiv e un inadaptat sau, mai grav, un papă-lapte lipsit – nu-i aşa? – de tăria opiniunilor. Cu excepţia unor oaze şi insule, spaţiul public al României de azi e o arenă a vehemenţei pulmonare, a punctului de vedere urlat, a părerii pe care-o lansezi fără să ţi-o ceară nimeni, a excesului decibelic, a logoreei îndeobşte ţîfnoase. Integral in Dilema Veche
Revista 22. ‘Ionica’ Ghise si Crin Laurentiu, la razbelul constitutional. Andreea Pora
Il cheama Ioan, dar Securitatea l-a botezat “Ionica”. Comoditate sau lipsa de imaginatie a racolatului? Voiculescu a marturisit ca si-i l-a ales singur pe “Felix”. Probabil o favoare facuta ofiterilor care lucrau la Dunarea. Deputatul PSD Ciprian Nica raspundea la “Bratosin”. Toti trei se ocupa astazi de revizuirea Constitutiei. Sub inalta obladuire a lui George Crin Laurentiu Antonescu, despre care gurile rele zic ca ar fi si el un “Porumbacu” ratacit si nedovedit. Si chiar daca nu-i, securimea intreaga ar fi oricum mindra, caci, iata, candidatul la prezidentiale il poarta pe Ceausescu in suflet. L-a reabilitat ca nimeni altul. “Ceausescu a fost de dreapta”. Adica, liberal. Adica, de-un leat cu Bratienii. Ce frumos!
Te-ai astepta, la un asa trecut luminos, ca tovarasii sa strecoare in Noua Constitutie Antonesciana un articolas prin care, de exemplu, la drepturile omului sa figureze si cele ale turnatorilor. La pensii, decoratii si manuale de istorie omagiale. Aiurea ! Revizionistii se lupta cu prezentul si viitorul. Cu inamicii zilei : procurorii.
In privinta asta, trebuie admis ca Ghise isi depaseste colegii intru note informative. Un amendament marca « Ionica » vrea ca procurorii, toti, de la Caracal la Bucuresti, sa fie alesi de poporul suveran, prin vot direct si universal. « Art.131 -(21) Procurorii sunt aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, la propunerea organizaţiilor profesionale din domeniu, conform legii.” Alesi, dar nu oricum, ci la propunerea Vioricai Costiniu, a Nataliei Roman si altor asociatii profesionale Useliste. De aici incolo, treaba merge unsa. Va dati seama ce palpitant ar fi ? Cum s-ar mai benocla clanurile mafiote pe liste sa gaseasca procurorii aia mai cuminti, mai intelegatori, mai sensibili la o spaga, la o amenintare. Ce lobby ar face ? Motivatia lui Ghise nu e greu de inteles, concursurile organizate de CSM trebuie desfiintate pentru ca nu pot fi controlate 100%. Integral in Revista 22.
Deutsche Welle. Libertatea asediată. Petre M. Iancu
Sub ochii românilor se lucrează la o revizuire a constituţiei ce riscă să extindă nelibertatea postcomunistă, garantând betonarea societăţii pe termen foarte lung.
Preconizata transformare a parlamentului într-o instanţă capabilă să încalece justiţia, ai cărei slujitori neobedienţi să poată fi traşi la răspundere de oligarhi înstăpâniţi peste senat, spune mult despre constituţia care li se pregăteşte românilor. La fel de elocvente sunt compoziţia Comisiei de revizuire a constituţiei; excluderea de la elaborarea ei a intelectualilor neîncolonaţi; reintroducerea delictului de presă; reducerea trufaşă a cvorumului necesar validării unui referendum şi câte şi mai câte.
Că restrângerea masivă a libertăţii româneşti se va produce la umbra unor alegeri libere de felul celor care au condus la formarea actualei majorităţi constituţionale nu atenuează defel tragedia acestui fatal recul. Care nu e fără precedent. România nu e nici singura nici prima ţară cuprinsă de îngheţ în plină vară.
Şi nici direcţia în care au luat-o Bucureştii, judecând după tentativa reformulării unui paragraf al constituţiei care urma să discrimineze minorităţile sexuale nu e nouă. Ea aminteşte de avansul fascismului clerical în zone din imediata ei vecinătate. Căci la frontierele răsăritene, ori la miazăzi de România continuă coborârea în infernul integrist al dogmatismului religios. Al islamismului agresiv şi al ortodoxismului expansiv şi fundamentalist. Integral la Deutsche Welle.
Capital. Şantajul şi etajul. Claudiu Şerban
Grea e viaţa unui administrator de firmă de media! De când s-a prăbuşit piaţa de publicitate, mulţi căpitani de vas din acest domeniu s-au trezit că ambarcaţiunea de sub ei s-a cam aşezat cu burta pe nisip. În lipsa banilor, care au cunoscut un reflux de câteva ori mai rapid decât viteza cu care au irigat piaţa, orice om cu simţul răspunderii s-a apucat de restructurări şi „reinventări“ de tot felul. (Mai puțin dl Patriciu, care era prea ocupat să pozeze în Oracolul Presei şi care a topit zeci şi zeci de milioane – ai lui şi ai altora – pentru un ziar care este astăzi codaşul presei şi mai vinde doar vreo 12.000 de exemplare). Despre acest fenomen nu se învaţă la nicio şcoală de business din lume: piaţa comercială tradiţională pur şi simplu s-a evaporat! Nu era niciun secret pentru nimeni din presă că a existat, există şi va continua să existe o aşa-numită piaţă a influenţei.
Orice om cât de cât cu experienţă ştie că între subiectele lansate de politicieni într-un discurs izolat şi prima pagină a unui ziar de a doua zi există, de cele mai multe ori, o legătură nevăzută, care are de-a face cu strategii politice şi cu interese ale grupurilor pe care aceştia le reprezintă. Dacă nu eşti în titluri, nu exişti, se spunea pe timpuri. Dacă nu apari la televizor, nu te ştie nimeni, se spune astăzi, când pe piaţa din România există un ciorchine de televiziuni care se autointitulează „de ştiri“. Integral in Capital.
Hotnews. Visul american incepe sa fie visat in chinezeste. Vlad Mixich
Coincidenta sau nu, e graitor faptul ca cei mai puternici doi lideri politici ai lumii de astazi nu mai poarta prenume de provenienta europeana. Jinping si Barack, barbatii care conduc China si Statele Unite, s-au intalnit la sfarsitul saptamanii trecute in California pentru “o reuniune istorica care incearca, nici mai mult nici mai putin, sa croiasca o noua ordine mondiala”.
Formularea apartine unuia dintre cele mai influente ziare din Europa, batranul continent unde istoria NU se mai face, ci doar se observa.
Diplomatia Americana arata ceea ce nu poate spune
Desi traiesc pe continente diferite si conduc sisteme politice cum nu se poate mai deosebite, intre Xi Jinping si Barack Obama exista mai multe punti de legatura decat in toate celelalte perechi prezidentiale sino-americane care i-au precedat. Presedintele Chinei a petrecut in tinerete cateva luni in statul american Iowa, perioada din care provine pasiunea sa pentru filmele de razboi americane.
Fiica sa studiaza la Harvard, fiind unul dintre cei 190.000 de studenti chinezi din SUA (fata de 20.000 de studenti americani in China). Chiar si carierele celor doi sunt, dintr-o anumita perspectiva, similare. Ambii au intrat inca din tinerete in elita conducatoare a tarii lor: Xi, ca fiu al unui important lider comunist, Obama ca bursier la Harvard, pepiniera politica a Statelor Unite.
Americanii il curteaza pe Xi Jinping de cel putin doi ani, atunci cand vicepresedintele Joe Biden a mers special in China pentru a-l intalni pe cel care era atunci numarul 6 in ierarhia Biroului Politic al Partidului Comunist Chinez. Anul trecut, cand inca nu era presedinte, Xi a avut parte de o intalnire de 90 de minute cu Barack Obama, eveniment iesit din rigorile protocolului de la Casa Alba.
Toate detaliile intalnirii organizate la sfarsitul saptamanii trecute au incercat sa construiasca imaginea unei amicitii intre cei doi lideri: absenta cravatelor din vestimentatie, plimbarea relaxata pe frumosul domeniu californian si chiar numele acestuia, Sunnylands – tinuturile insorite.
Dar aceasta lunga succesiune de artificii protocolare are darul sa transmita un mesaj non-verbal extrem de important: Statele Unite nu mai sunt singura superputere, China alaturandu-se in fruntea unei lumi bipolare. Cariera politica a lui Barack Obama s-ar incheia instantaneu daca ar avea indrazneala sa verbalizeze aceasta realitate. Integral la Hotnews
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Fiorosul Buldog pe pamant chinez a s-a transformat in liderul pechinez KU TZU HAM ce se gudura pe langa cei ce au Rusia in sufletd in USL -asteptam cu nerabdare sa vedem cine va adera la ideologia Nord Koreana.
Buna Dimineata,
vai mama noastra cu astfel de lideri de dreapta 🙁
buna dimineata ! o duminica linistita 🙂
Buna Ziggi,
asemenea 🙂
Buna ziua .
Va dezvalui un secret .
A fost numit Felix in onoarea pisicii din desenele animate de atunci . (ca se dadeau si filme made in USA )
Atit ii ducea capul . 😆
Buna Ziua,
adevarate Breaking News 😆
Buna ziua,
nu stiu daca s-a vazut.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/traian-basescu-invitat-la-la-pro-tv-live-text-1042753.html
Buna mar,
Dea’ Domnul 🙂
Pentru interesati – Surpriză la Teheran
Postare noua – Jurnalismul interbelic (1) Şantaje şi dueluri
Buna ziua,
pe b1este documentarul Piata Universitatii, al lui Stere Gulea. Infiorator ce vremuri am trait si ce prosti am fost. Daca intelegeau mai multi ce ni se intampla, trebuiau sa iese toti in strada si sa-i mature de la putere pe neocomunistii travestiti in democrati si nu ii mai vedeam acum bine infipti in politica, afaceri, economie, justitie. De aici ni se trage tot raul de azi.