Ziarul de Duminica – 15 iunie
| 15/06/2014 | Autor Cetatean Categorii: Ziarul de Duminica |
Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamanii in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume. 
Memento: 125 de ani de la moartea lui MIHAI EMINESCU. La 15 iunie 1889, Titu Maiorescu nota în jurnalul său: “Astăzi a murit Eminescu, în institutul de alienaţi, de o embolie”. Luceafărul poeziei româneşti, poetul nepereche…Totodată, unul dintre cei mai incomozi ziarişti ai vremii sale. Un patriot febril, care visa la proiectul Daciei Mari, fapt care deranja elita politică românească, marile puteri vecine şi, mai ales, serviciile secrete. Eminescu devine ziarist în 1876 şi aceasta este meseria pe care o va avea până la sfârşitul vieţii. … La 15 iunie 1889, Titu Maiorescu nota în jurnalul său: “…Astăzi pe la 3 ore a murit Eminescu, în institutul de alienaţi al d-rului Şutzu, de o embolie”. Unul dintre cei mai mari români murea “în cea din urmă mizerie”, după cum anunţa sora sa, Harietta. Dr. N. Tomescu, unul dintre medicii care s-a ocupat de Eminescu notează în unul din jurnalele sale: “Oricum ar fi, sfârşitul total nu părea iminent, căci el se nutrea bine, dormea şi puterile se susţineau cu destulă vigoare. Un accident (n.r.- Eminescu a fost lovit în cap cu o piatră de către un pacient nebun) însă de mică importanţă a agravat starea patologica a cordului şi a accelerat moartea”. Tot doctoral Tomescu nota după autopsie: “Eminescu n-a fost sifilitic…Adevărata cauză a maladiei lui Eminescu pare a fi surmenajul cerebral, oboseala precoce şi intensă a facultăţilor sale intelectuale”. Ce folos, ceea ce “fabricaseră” duşmanii săi şi serviciile secrete se perpetuase deja… Integral pe Evz.
Andrei Cornea. Revista 22. Parabola orbilor
Majoritatea delegaților PMP s-au dovedit „orbi“, lăsându-se ghidați de nou-aleasa lor „oarbă“, care e ghidată de orbul (sau mai curând „orbitul“) din fruntea șirului. Există un tablou celebru și teribil deopotrivă al lui Pieter Bruegel cel Bătrân, marele pictor al Renașterii flamande:Parabola orbilor. Mai mulți orbi formează un șir ținându-se unul după altul; deja, conducătorul lor, orb și el, s-a prăbușit într-un șanț, iar următorul vine peste el, pe jumătate căzut; următorul, cu un toiag, îl atinge pe al doilea pe umăr spre a se ghida după el și se va rostogoli și el peste confrați, desigur, în puțin timp. Mai urmează trei orbi, dintre care primii doi au, fiecare, mâna stângă întinsă pe umărul drept al celui dinainte, iar ultimul se ghidează după toiagul penultimului. Un lucru mai ales mă frapează în reprezentarea acestei drame inspirate de un verset evanghelic: direcția celor șase orbi este unică – șanțul – , oricât de mult s-ar chinui ei să scape, numai și numai din pricina solidarizării lor; fiindcă, bine echipați cu toiege în dreapta, cum sunt, ei s-ar putea, altminteri, descurca cât de cât, cu condiția să umble singuri; numai că sunt înduioșător de solidari între ei și astfel n-au nicio șansă să evite căderea. Morala: dacă nu putem evita orbirea proprie și nici n-avem călăuză care vede, e preferabil să umblăm singuri decât să ne solidarizăm întru orbire. Alegând-o pe Elena Udrea drept președinte al tânărului PMP, cei din sală au ilustrat, desigur, fără s-o dorească, parabola lui Bruegel: Orbul călăuză, după ce a a scindat PDL, deoarece acesta refuzase s-o aleagă pe Elena Udrea președinte, nevăzând că rezultatele mai mult decât modeste la europarlamentare ale PMP (sub scorul unui candidat independent), dar mai ales lipsa de entuziasm, ca să nu spunem chiar deruta electoratului „băsist“, sunt semnele sigure ale „apropierii de groapă“, a creat, iar apoi a obținut un partid pentru „pupila“ sa. Ce o recomanda? Integral in Revista 22.
Florin Negrutiu. Gandul. Ponta. Poţi să-ţi plagiezi propria minciună?
Dl. V. Ponta a repetat minciuna cu „înscenarea”, într-un interviu în care camera de la România TV s-a plimbat inofensiv, minute în şir, pe jucăriile de pe biroul d-lui premier. Iată, români, mai poate fi vorba de trafic de influenţă într-o cameră de adolescent?! Mai poate fi bănuit de corupţie un om căruia marii sportivi ai ţării i-au dat cu dedicaţie şi încredere atâtea obiecte de valoare?! Întrebat de ziarişti în cursul zilei de ieri „cum comentează” interviul, dl. V. Ponta a scăldat-o: avem o relaţie bună cu America şi instituţii care să se ocupe de corupţie. Îşi pregătea apărarea, pe care a desfăşurat-o propagandistic, printr-o mică diversiune. Pe seară şi-a deschis biroul de la Palatul Victoria oaspeţilor de la postul România TV, patronat de colegul său Sebastian Ghiţă. Şi-a arătat colecţia de maşinuţe şi de suvenire primite de la sportivi celebri. Şi-a prezentat camera de lucru: iată, acesta e celebrul birou despre care ziarul Gândul a spus că s-a întâmplat „chestia” aia cu Adrian Duicu. Hodoronc tronc! Dl. premier nu putea să le răspundă direct americanilor. Ce să le spună? Că doamna Kovesi pe care senatorul McCain o numise un „adevărat erou” este, în realitate, o „băsistă”? Că Parlamentul pe care senatorul Murphy îl criticase pentru că face scut în faţa deputaţilor penali este, de fapt, ultimul bastion care-i mai apără pe aleşii poporului de „poliţia politică”? Integral pe Gandul.
DW. Petre M. Iancu. Preferinta pentru original
Înaintea scrutinului prezidenţial, dreapta reformistă românească ar face bine să mediteze în continuare, în mod serios, asupra unora din lecţiile alegerilor europene. Dacă, dincolo de absenteism şi de succesul alarmant al antidemocraţiei extremiste ori populiste, de stânga şi de dreapta, mai există un punct asupra căruia merită meditat profund în legătură cu recentele alegeri derulate pe Bătrânul Continent, acest subiect vizează voinţa, deşteptăciunea şi instinctele electoratului. Nu mult altfel stau lucrurile în România. Când nu e dirijată de puiul gril sau de o promisiune de a încasa o sumă în bani peşin, cînd n-o determină apartenenţa la un partid sau clientelismul, decizia de a pune ştampila e determinată, adesea, de nevoia de onestitate şi autenticitate. Alegerile europene au demonstrat că şi în România există un amplu potenţial de creştere la centru şi la centru-dreapta. Şi nu e vorba doar de grupul nemulţumiţilor, sastisiţi de ultimii doi ani dezastruoşi de guvernare a terţetului USL-ist, devenit, în ultimele luni, cuplul Ponta-Voiculescu. Mai există o categorie largă de oameni care n-ar vota vreodată cu stânga postcomunistă ori cu aliaţii ei, dar care de la o vreme refuză să se prezinte la urne fiindcă nu cred în validitatea mesajelor opoziţiei. Iar această incredulitate nu ţine doar de propagandă, linşaje şi dezinformări de tip antenist, ci şi de inconsistenţa şi lipsa de originalitate a unor candidaţi. Prea puţini sunt capabili să-şi găsească propriul glas, să reprezinte plauzibil o idee şi să-şi demonstreze, neostentativ, integritatea. n fine, absenteiştii nu-şi vor abandona absenteismul spre a da câştig de cauză candidaţilor unor grupări percepute ca fiind, structural, prea puţin distincte de partidul-stat. Or, dreapta reformistă are nevoie nu doar de o alternativă la Ponta, oricare ar fi ea, ci de una originală, carismatică şi verosimilă, în stare deopotrivă să unifice şi să mobilizeze electoratul. Integral pe DW.
Andrei Plesu. Adevarul. Jurnal de (in)actualitati
La un recent congres de partid, unul dintre candidaţii la conducere a făcut un apel frust, dar legitim, la depăşirea „patriotismului” de grup: partidul în sine nu e nici o căsătorie patetică, nici măcar un parteneriat al co-interesării, ci o simplă unealtă, un dispozitiv de luptă pentru cucerirea puterii, în vederea slujirii unui anumit mod de a gîndi, a unei anumite viziuni despre viaţa comunitară, cu accent pe interesul naţional, prin definiţie trans-partinic. În absenţa unei asemenea înţelegeri pragmatice a ideii de „partid”, se ajunge, inevitabil, la o solidaritate de gaşcă sau de club, în care fiecare membru e un „microbist” isteric, angajat trup şi suflet în întreţinerea unui „stat în stat”, a unui colectivism propagandistic, orientat strict spre propria conservare şi propăşire. Partidul devine, astel, obiect de idolatrie. La noi, deocamdată, aşa sunt toate partidele. Efectul paradoxal al acestei mentalităţi e caracterul fluid al politicii electorale. Ca să cîştigăm (noi şi-ai noştri), suntem gata să ne facem, conjunctural, fraţi cu oricine: cu foşti duşmani, cu hoţi de drumul mare, cu vipuri de mîna a doua, cu papagali ţanţoşi, pendulînd între imbecilitate şi ridicol. Nici în calculele mele cele mai suprarealiste nu mi-aş fi putut închipui că cel mai mare partid al ţării (întîmplător partidul de guvernămînt) se va alia, fără să clipească, cu un personaj caraghios, inconsistent, cunoscut îndeobşte ca expert în mici pungăşii manipulatorii. Dar o face. Căci vrea să se salveze, să-şi păstreze supremaţia. Dacă pentru a consolida partidul, trebuie să-l compromitem, îl compromitem. Mai bine murdărit dar viu, decît curat şi pe ducă. Integral, pe Adevarul.
EVZ. Silviu Sergiu. SENZAȚIONAL! Ponta vrea să scape de UDMR cu ajutorul lui Domnu’ Dan
Victor Ponta vrea, probabil, să devină președintele României și știe că nu-și poate realiza visul dacă repetă greșelile predecesorilor. Ale lui Adrian Năstase și Mircea Geoană, cei doi artizani ai Marii Înfrângeri din 2004 în fața lui Traian Băsescu. Această înfrângere este începutul celor ”10 ani de sclavie”, vorba Antenei 3, care i-a pus în lanțuri pe marii corupți ai țării. n 2004, Adrian Năstase a pierdut alegerile prezidențiale din cauza corupției proprii, dar și din cauza inabilității politice a lui Mircea Geoană. Între cele două tururi de scrutin, Geoană a făcut o declarație care l-a costat pe Năstase peste 200.000 de voturi, practic, diferența la care a câștigat Traian Băsescu. A cedat insistențelor unor ziariști și a declarat că PSD va păstra parteneriatul la guvernare cu UDMR. Declarația sa a orientat electoratul ultra-naționalist al PRM către Traian Băsescu. Este afirmația care i-a atras lui Geoană celebra etichetă de ”prostănac”, născocită de Ion Iliescu, în dulcele stil bolșevic de înfierare cu mânie proletară a deviaționiștilor. Cred că Victor Ponta se gândește cu îngrijorare la acel moment. Scorul de 37% obținut de PSD la alegerile europarlamentare este o dovadă clară că Victor Ponta trebuie să facă eforturi consistente pentru a atrage voturile ”nealiniaților”.Zilele trecute, Dan Diaconescu a spus ca un moment dat că poate a venit timpul ca PP-DD să scoată UDMR de la guvernare. N-ar fi nici prima dată când îl ajută pe premier cu ”lucrurile murdare”. În 2012, balamucul făcut de Domnu’ Dan în jurul privatizării Oltchim a blocat procesul și i-a permis i-a permis lui Ponta să amâne înmormântarea Combinatului până după alegerile parlamentare. E posibil sa fi venit acum rândul UDMR. E drept că PPDD-iştii negociază dur, joacă la două capete în plan local şi s-ar putea să ia pielea de pe PSD-işti. Integral, pe EVZ.
Cum a ajuns Băsescu la mâna Elenei Udrea
Traian Băsescu a pierdut din spiritul liber pe care îl avea acum zece ani și, treptat, a reintrat în peisajul politicienilor mioritici. Oamenii onești și cultivați de care s-a înconjurat la începutul carierei sale de președinte l-au influențat în mod decisiv și așa a ajuns să condamne comunismul, să scoată dosarele Securității din arhivele serviciilor secrete, să le pună la dispoziția publicului prin CNSAS (Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității) și să construiască o instituție puternică pentru demantelarea corupției la nivel înalt: DNA (Direcția Națională Anticorupție). Treptat, s-a descotorosit însă de ei, iar cea care pare să aibă influența cea mai mare asupra președintelui este Elena Udrea. Traian Băsescu are, firește, propriile idei politice și propriile obiective. A fost de la început un pro-atlantist și această orientare clară a președintelui român a făcut lucrurile să se miște repede în direcția bună și să dezvolte o justiție independentă. E singurul politician român care a avut un program clar, dacă nu-l punem la socoteală pe Ion Iliescu și dorința lui din anii 1990 de a converti trecutul comunist într-un prezent socialist. După zece ani de mandat la Cotroceni, Traian Băsescu nu este uzat, ci total schimbat. Își păstrează direcțiile mari, dar își schimbă scopurile, prietenii și tovarășii de drum. Ce urmărește Traian Băsescu defilând cu Elena Udrea și partidul ei format dintr-o fracțiune a PDL: boicotarea dreptei unite la prezidențiale? Negocierea propriei poziții după alegeri? Asigurarea propriei imunități de teama amenințărilor liderilor PSD? Se folosește Traian Băsescu de Elena Udrea pentru a împinge pionul PMP în ce parte vrea în turul al doilea al prezidențialelor sau ea se folosește de el pentru a parveni politic mai mult decât ar fi reușit cu ajutorul banilor și relațiilor pe care le are? Integral, pe Romania Libera.
Noul Bear Grylls?
Deși pare greu de crezut, un politician român a decis să își pună viața în pericol, într-o tentativă extrem de riscantă de a deveni o persoană onestă. Mai exact, politicianul va încerca să supraviețuiască un an de zile fără să ia absolut nici o șpagă. În prezent, politicianul temerar activează într-un minister care învârte miliarde de euro anual, bani publici. ”Fără falsă modestie, dar demersul meu este mai periculos decât tot ce-a făcut Bear Grylls vreodată”, se laudă singur politicianul român. ”El supraviețuia în condiții vitrege de nevoie, pentru că nu avea încotro. Eu, în schimb, voi rămâne în mijlocul tentațiilor, în minister, ceea ce face totul mult mai greu: voi încerca să nu iau șpagă înconjurat fiind exclusiv de oameni care iau șpagă.” Integral, pe TNR.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna dimineata,
n-am mai citit presa romaneasca de mai bine de o saptamana. Recunosc ca am fost mult mai linistit, ce se intampla in “balta “romaneasca nu reprezinta o problema existentiala pentru oamenii normali din alte parti ale lumii.
Citind articolele recomandate de @citi, constat ca, inafara de scandaluri, hotii, minciuni, aranjamente, nimic nu ii preocupa pe politicienii nostri. Parca viitor nu mai exista , de asta nu trebuie sa se gandeasca nimeni la ce va urma.
Nici o speranta de nicaieri!
Buna dimineata,
Ieri ma intreaba un chelner roman in Passau in virsta de 62 de ani (stabilit in DE de peste 20 ani) ce se intimpla in Romania ? De ce se cearta primul ministru cu presedintele ? De unde atita coruptie ? Se simtea insa dorinta dumnealui de a nu muri in strainatate ,caci dupa aceea a inceput sa dea cu nemtii de pamint…
salut @Cedric
Cum e tipic pentru ORICARE tara bananiera , scandalul cotidian nu e pentru diferente de strategii , viziuni , idei (care lipsesc in totalitate ) . E doar circ pentru acapararea (sau mentinerea) ciolanului prin cucerirea/mentinerea puterii .
In Ucraina a fost exact la fel ani de zile .
Si datoria lor publica a crescut exact ca cea romaneasca . Sublim , maret , dar fara efecte vizibile in viata de zi cu zi a cetatenilor , in ridicarea gradului de bunastare sau comfort. (asta e rezervat doar clientelei si clasei politice . Ambele strins dependente una de alta)
Ca urmare absolut nici un ziar romanesc , nici o televiziune nu realizeaza un articol , emisiune cu analiza cheltuielii acestui munte de bani numit datorie publica guvernamentala .
Tipic pentru oricare tara “originala” unde indatorarea in numele “poporului” si a “natiunii” e sursa de bunastare exclusiva a unei minoritati . Exact , identic cum se practica in Ucraina sau Nigeria ( ultima e unica tara alaturi de RO care a vandut rezervele de hidrocarburi strainilor ) Asta e . 🙁
Buna, @Stefan,
mare dreptate ai,dar ce e de facut? Opozitia se complace in atmosfera creata de guvernanti, nici ei nu sunt mai de soi!
Societatea civila ,atata cata e, filozofeaza , in cel mai bun caz. Nici o actiune care sa-i mai traga de maneca pe nenorocitii astia care ne conduc. Doar justitia ii mai intreaba de sanatate dar nu le pasa.
Isi pregatesc legi care sa ii puna la adapost, sunt nerusinati, ignora orice avertisment venit dinafara.
Nu prea vad o solutie, cel putin deocamdata.
Si pt ca veni vorba de Eminescu :
“Unde esti tu Tepes, Doamne? Ca punand mana pe ei,
Sa-i impartzi in doua cete, de nebuni si de misei,
Si in doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni,
Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni!”
Versuri de o actualitate incontestabila….
Referitor la articolul Sabinei Fati: pentru mine singurul raspuns logic ar fi ca madam Udrea ii tine locul cald lui Basescu pana dupa terminarea mandatului. Dupa care el va prelua conducerea PMP. Nu a avut incredere in altcineva.
Articolul meu de suflet in aceasta saptamana a fost:
http://www.contributors.ro/cultura/ca-sa-nu-mor-bou/
Salut de amiaza. Naturala.
– ignore
– in tara orbilor chioru este imparat;
– alaturarea substantivelor comune gandul si ponta este contraproductiva. Se anuleaza reciproc;
– adevarata dreapta reformista n-a trecut pragu’;
– (vezi mai sus);
– e atat de prostanac incat nu stie cati sunt;
– pt rss ro chiar nu conteaza ce urmareste;
– gluma gluma dar o asemenea atitudine e periculoasa si la nivelul ierbii
Buna ziua!
Eminescu a murit fortat de vremurile si de cei carora nu impartaseau lumina, dreptatea si adevarul cu cel care a fost, este si va fi “Luceafarul poeziei romanesti”.
Adevarul este sumbru despre chinurile si tortura la care a fost supus Eminescu. Eminescu este un martir si un mucenic.
Cand scriu aceste randuri, ma duce direct la poezia plina de adevar, scris in timp, peste timp de Eminescu:
“Imparat si proletar”: http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/e/mihai-eminescu-9zudtpd/imparat-si-proletar-7zudzdn.html#.U52HA5R_tIU
si …
Luceafarul”:http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/e/mihai-eminescu-9zudtpd/luceafarul-8zudtcs.html#.U52JAJR_tIU
si … cele mai frumoase poezii:http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/e/mihai-eminescu-9zudtpd/
http://www.youtube.com/watch?v=qk_ZArkkwMI
O zi buna tuturor.
O fi crezut cineva ca musiul se va intoarce de buna voie si nesilit de nimeni?
http://www.ziare.com/nicusor-constantinescu/dna/nicusor-constantinescu-nu-s-a-mai-intors-din-sua-nu-va-reveni-prea-curand-in-tara-1304483
E un mic paradox aici….poate ca e mai bine ca nu s-a intors…ofera “munitie” celorlalti.
Un articol al lui MRU:
http://adevarul.ro/news/politica/de-nu-exista-romanie-aintelectualiloro-1_539c64820d133766a8936b54/index.html
Buna dimineata, postare noua! 🙂
http://politeia.org.ro/stiri-revista-presei/revista-presei…onta-nimic-nou/28774/