Ziarul de Duminica – 15 februarie
| 15/02/2015 | Autor Cetatean Categorii: Ziarul de Duminica |
Buna ziua intr-o zi de duminica, 15 februarie! Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamanii in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Mihai Maci. Contributors. Trei probleme insolubile
Recenta vizită a Preşedintelui francez şi a Cancelarului german la Moscova, urmată de conferinţa de la München (neinspirată alegere!) nu au dus la nici un rezultat. Probabil nici a doua rundă de la Minsk nu va duce. Practic, in ultimul an, lipsa de rezultate e singurul orizont de aşteptare al acestui tip de întâlniri. Se poartă tot mai mult o retorică belicoasă (care nu e urmată de măsuri care s-o confirme) şi totul se încheie cu comunicate plate, scrise într-un jargon diplomatic infinit interpretabil, din care presa înţelege ce vrea. Pe teren, în estul Ucrainei, continuă un război murdar, de uzură, care a prins ca într-o cursă o populaţie nefericită ce nu înţelege urgia ce s-a abătut asupra ei. Problema noastră e aceea a unei lipse cronice de securitate. Oneşti fiind, va trebui să recunoaştem că cele mai multe dificultăţi le avem înlăuntru: corupţia endemică, prăbuşirea educaţiei, serviciile cvasi-inexistente pentru cei ce nu locuiesc în municipiile reşedinţă de judeţ, sănătatea (şi, pe urmele ei, demografia) în colaps, un sistem de trasporturi rămas cu un veac în urmă, o economie industrială aproape inexistentă, o poluare prin mizerie şi (pe lângă multele altele), ceea ce e extrem de important pentru orice posibil invadator, un moral la pământ. Un popor incapabil să-şi selecteze – nu doar să-şi aleagă – conducătorii şi-i va urî mereu şi va fi tentat să creadă că, poate, străinii (oricare ar fi ei) sunt mai puţin rapaci şi lipsiţi de onestitate decât proprii săi reprezentanţi. Această ură de sine, dublată de mitologia străinului “luminat”, e mai mult decât o coloană a cincea. Pe lângă toate acestea, nu avem armată. Evident avem câteva unităţi militare – unele antrenate pe teatrele de luptă unde sunt desfăşurate trupe NATO – însă nu avem o armată demnă de acest nume. Nu avem nici dotări militare (decât resturi – demult casate în alte părţi – ale armatei comuniste şi diverse “ajutoare” primite de la aliaţi). În schimb avem o droaie de generali – adunaţi toţi, sunt cam cât o divizie – a căror întreţinere costă cam cât o armată. Iar generalii, ştie toată lumea, nu fac politică, ei execută ordinele care le sunt date de către cine e la putere (aviz patrioţilor!). Ca şi cum toate acestea nu sunt de ajuns, nu avem nici o frontieră naturală care să ne despartă clar de Rusia. Prin urmare, o invazie dinspre est s-ar desfăşura cu viteza tancurilor. Integral pe Contributors
Adevarul. Mircea Cărtărescu, scriitor: „Mă numesc Cărtărescu dintr-o greşeală de transcriere la primărie“
Mircea Cărtărescu (58 de ani) vorbeşte despre momentele care au făcut ca numele său să fie cunoscut pentru cei care au intrat, măcar o dată, într-o librărie. E o zi de vară, iar Mircea Cărtărescu e invitat în redacţia „Adevărul“ pentru o emisiune. Poartă un tricou roşu aprins şi blugi obişnuiţi. Se recomandă, spune că e aşteptat şi aşteaptă. Portarul, zelos, nu-l pofteşte înăuntru, dar pune mâna pe telefon şi sună în redacţie: „Alo, e aici un domn, Cărtăreanu îl cheamă, e invitat la noi“. Mircea Cărtărescu nu schiţează absolut niciun gest. Altădată, când era să treacă graniţa la unguri, vameşul, care aflase din zbor că domnul din faţa lui, pe nume Mircea, ar fi apărut la televizor, are o revelaţie brutală: „Aoleu, domnu’ Mircea Badea, respect!“. Mircea Cărtărescu povesteşte amuzat episodul. Despre confuziile mai frecvente, „Cărturescu“, asemenea librăriei, nu mai spunem. Dar, oricât de nefireşti ar putea părea aceste confuzii, nu-i absolut nimic necorespunzător ori, mai mult, supărător. Mircea Cărtărescu rămâne cel mai bine vândut scriitor român, poate cel mai bun, oricum omul de care s-a apropiat cel mai des un cuvânt ca o piatră preţioasă: „Nobel“. Încurcăturile acestea caraghioase nu sunt deloc o noutate pentru Mircea Cărtărescu. De fapt, pe el îl cheamă aşa tot ca urmare a unei confuzii. Aşa a fost să fie. Weekend Adevărul“: Spuneţi că v-a marcat cel mai mult în copilărie „Contele de Monte Cristo“. Aţi împrumutat ceva de la acest personaj? Mircea Cărtărescu: Într-adevăr, am fost fascinat de cartea lui Dumas pentru că are subiectul cel mai minunat care poate fi conceput de un autor. Este resurecţia fluturelui din omidă. Edmond Dantès, un personaj complet anonim, este închis în crisalida castelului d’If, acolo unde capătă toată cunoaşterea, dar şi puterea concretizată prin bogăţie. Apoi, se întoarce în lume total schimbat. Metamorfoza lui este completă. Un superb interviu pe Adevarul
Cristian Campeanu. Romania Libera. Primele înfrângeri majore ale președintelui Iohannis
Ca să parafrazăm o expresie anglo-saxonă ușor ipocrită și auto-ironică, nu vrem să spunem că l-am avertizat pe președintele Iohannis, dar l-am avertizat: politica neconflictuală, consensuală, dorită și promovată de președinte nu funcționează. Într-o singură săptămână, viziunea și bunăvoința prezidențiale au fost călcate în picioare și batjocorite de două ori. Președintele trebuie să dea dovadă de tărie pentru că „lupii” din interior și din afară privesc cu atenție și acum nu e deloc momentul pentru un președinte slab.Victor Ponta este un personaj meschin, onctuos și feroce. Măcar atâta lucru a reieșit clar din mandatul său de premier, una din cele mai triste pagini din istoria Guvernului României. Cum a dovedit în repetate rânduri că este dispus să folosească fără scrupule instituțiile statului în interes personal – vezi ordonanța „Plagiatul” – este irațional, prin urmare, să îi acorzi prezumția de bună-credință în orice circumstanță instituțională, cu toată atitudinea sa lingușitoare și conciliantă din ultima vreme. Dacă e ceva ce trebuie să trezească schimbarea de atitudine a lui Ponta pe lângă silă, este un sentiment puternic de alarmă. PSD nu s-a transformat peste noapte după alegerile prezidențiale într-un partid dornic să participe la modernizarea României. Nu este un alt partid diferit de fostul partid comunist nereformat, profund corupt și cu puternice înclinații spre Moscova care a fost dintotdeauna. Singura colaborare cu acest partid și cu liderul său nu poate fi alta decât una reținută, bazată strict pe lege și pe neîncredere reciprocă sănătoasă. E mai economic să presupui că PSD este o „mașinărie politică diabolică” și să o tratezi în consecință decât să îi acorzi credit. Integral pe Romania Libera
Alex Stefanescu. Adevarul. Autorii fără talent cheamă DNA-ul
Dacă ar trăi Ion Creangă, ar putea include în „Prostia omenească“ o întâmplare recentă. Treizeci şi ceva de scriitori (aproape toţi mediocri) s-au mobilizat ca să protesteze cu vehemenţă împotriva deciziei unui juriu format din critici literari cunoscuţi de a acorda Premiul „Eminescu“ poetului Gabriel Chifu. Protestatarii repetă obsesiv că Gabriel Chifu este vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor. Şi ce dacă este?! Această calitate reprezintă un merit, nu un fapt reprobabil şi, oricum, nici ca merit, nici ca fapt reprobabil, nu are vreo legătură cu talentul literar evident al lui Gabriel Chifu. Ia avânt în viaţa literară de la noi în momentul de faţă un stângism, cu elemente de anarhism, constând în dispreţuirea apriorică a şefilor, a oamenilor bogaţi, a politicienilor. Cei mai mulţi dintre cei care au semnat protestul sunt autori lipsiţi de înzestrare, cu un scris poticnit şi plictisitor, iar unii dintre ei îşi duc viaţa prin cârciumi. De ce ar conta opinia unor asemenea autori? (Şi ar mai fi ceva de spus: unii dintre ei, când au luat premii literare în mod nejustificat, NU AU PROTESTAT.) Dar cea mai prostească reacţie este alta şi anume reacţia unui blogger, Victor Potra (Potra, nu Ponta), care declară că ar trebui chemat DNA-ul pentru a sancţiona atribuirea incorectă a premiului! În atmosfera încordată creată, era nevoie de această idee ca să mai şi râdem. DNA-ul a devenit o instituţie aproape legendară, la care societatea românească priveşte, pe bună dreptate, cu mari speranţe. Dar aceasta nu înseamnă că poate fi chemat în ajutor ori de câte ori ne enervează alegerea făcută de un juriu. Din juriu a făcut parte şi Nicolae Manolescu, cel mai important critic literar contemporan. Lui i se reproşează că a manevrat juriul. Dar nu e normal ca fiecare membru al juriului să încerce să-i manevreze (să-i convingă să adere la poziţia lui) pe ceilalţi membri? Mircea Martin, preşedintele juriului, a tăcut impenetrabil. Abia după ce s-a declanşat scandalul, a declarat, scâncind, că s-a făcut un abuz, că el n-are nicio vină etc. Dar de ce nu s-a opus, în calitatea lui de măreţ preşedinte al juriului, chiar atunci când s-a săvârşit presupusul abuz? Un savuros articol pe Adevarul
Malin Bot. EVZ. Cazul Vosganian demonstrează că mentalitatea USL stăpânește Parlamentul României
Aproape ne-au păcălit penalii care formează majoritatea marca USL din Parlament, după câteva cazuri în care au votat cererile procurorilor pentru cercetarea sau arestarea unor parlamentari. După maratonul din cazul Udrea, părea că e definitivă schimbarea de atitudine a majorității din Camera Deputaților și Senat în această problemă. Când Varujan Vosganian a început să plângă în fața senatorilor și să citească rugăciuni, prima reacție a fost să-l compar cu Elena Udrea care nu a apelat la lacrimi nici măcar în cătușe, în drum spre arest. Senatorul Vosganian a plâns numai pentru că s-a cerut o începere de urmărire penală, moment judiciar care nu trebuie să fie urmat neapărat de trimitere în judecată. Chiar și trimis în judecată, dacă acuzațiile sunt bazate pe fapte inexistente, avocaților lui Vosganian le este simplu să demonteze alegațiile procurorilor. Așadar, dacă se știa nevinovat Vosganian nu avea niciun motiv să plângă prin Senat sau să apeleze la sprijin divin. Ba chiar cerea colegilor să facă procedura necesară pentru a putea să lămurească în Justiție definitiv această situație. Așa acționa un om care știa că este cinstit. Discursul lui Vosganian a fost însă unul al celui care se teme de Justiție pentru că știe foarte bine ce a făcut. Răspunsul majorității din Senat este în cea mai pură mentalitate USL a anilor 2012, când liderii defunctei uniuni puneau la cale lovituri de stat și planificau schimbări radicale în sistemul judiciar, cu gândul să întoarcă România în epoca Iliescu- Năstase. Este o dovadă a faptului că nimic nu s-a schimbat în mentalitatea celui mai penal parlament din istoria României.Votul a fost secret, dar calcule simple duc către o concluzie foarte importantă: cel puțin o parte dintre liberali a votat în stil USL. Asta într-o săptămână în care liderii noului PNL, Alina Gorghiu și Vasile Blaga au tot dat semnale că au cimentat o majoritate liberală în Senat. O săptămână în care președintele Klaus Iohannis a ținut primul discurs în Parlament, unde a vorbit despre schimbarea majoră de care are nevoie clasa politică. Inspirați de „politica altfel” a președintelui Klaus Iohannis, câțiva liberali din Senat au votat fix în mentalitatea USL a anului 2012. Integral pe EVZ
Melania Cincea. Revista 22. Siguranţă naţională după precepte evanghelice
Imediat după izbucnirea, la final de noiembrie 2014, a scandalului generat de arestarea procurorului-şef al DIICOT, Alina Bica – într-un dosar al DNA, în care este cercetată pentru implicare într-un act de retrocedare ilegală de teren, cu un prejudiciu adus statului estimat la peste 62 de milioane de euro –, lansam public trei întrebări pentru SRI . Pentru că, în context, nu se vorbise despre modul în care SRI ar fi putut opri ajungerea în această funcţie a unui om asupra căruia planau suspiciuni de implicare într-un dosar de mare corupţie. 1. Nu a ştiut SRI despre acest episod din cariera Alinei Bica? Greu de crezut, fiind vorba despre un secretar de stat în Ministerul Justiţiei, la vremea comiterii faptelor, în primăvara lui 2011. În plus, SRI a oferit DNA sprijin informativ în această anchetă. 2. A ştiut şi a tăcut SRI? De ce a făcut-o? 3. A ştiut şi a atenţionat SRI? Cui a comunicat faptul că Alina Bica era suspectată a fi parte a unei reţele de corupţie, cu tentacule întinse în lumea politică şi a oamenilor de afaceri? Chiar dacă împotriva Alinei Bica nu existau probe concludente, la vremea respectivă, prezenţa unui singur indiciu care să ducă spre zona penalului ar fi trebuit să împiedice ajungerea ei într-o astfel de funcţie. Această a treia întrebare îmi părea că generează două ipoteze. Fie cel căruia i-a fost comunicată informaţia (adică, ori ministrul de Justiţie, la vremea respectivă, interimar, Victor Ponta, care a propus numirea, ori preşedintele Traian Băsescu, cel care a făcut numirea) a ignorat-o, fie a trecut-o sub tăcere – din proprie iniţiativă sau sfătuit. Firesc ar fi fost ca, în câteva zile după arestarea Alinei Bica, să primim un răspuns din partea Comisiei comune permanente pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI. Nu s-a întâmplat nimic. Până acum, când această comisie a luat în discuţie, o dată cu scandalul declanşat de acuzaţiile Elenei Udrea la adresa generalului Florian Coldea, şi alte aspecte din activitatea SRI. Aşa, la începutul acestei săptămâni, aflam de la senatorul PSD Daniel Savu, membru al acestei comisii, că SRI ştia, în momentul numirii la DIICOT a Alinei Bica, despre mafia în care intrase aceasta. Dar că nu l-a informat pe şeful statului. De ce? Integral pe Revista22
Sabina Fati. Romania LIbera. Cum a ajuns România să fie înconjurată de Rusia
În jurul României se află doar state prietene cu Rusia și țări care sunt ținute în captivitate de Moscova. Planurile lui Putin, care inițial priveau doar vecinătatea apropiată, s-ar putea extinde, însă, și asupra statelor aflate la periferia NATO. Există cel puțin două posibilități prin care Rusia ar putea destabiliza statele de la granița Alianței Nord-Atlantice: folosirea războiului hibrid, experimentat deja în Ucraina, sau destabilizarea prin conflicte etnice. Anders Fogh Rasmussen, fost secretar general al NATO, spunea, săptămâna trecută, că Vladimir Putin ar putea ordona un război hibrid asupra uneia dintre republicile baltice pentru a testa răspunsul Alianței. De fapt, ar fi suficientă o provocare, care să degenereze, așa cum s-a întâmplat în Războiul de cinci zile din Georgia în 2008. În cazul balticelor, Moscova ar vrea să vadă dacă într-adevăr ar fi pus în practică articolul 5 din Tratatul Alianței Nord-Atlantice: un atac armat împotriva unui membru NATO este considerat un atac împotriva tuturor membrilor Aliaților. În 2007, când Rusia a paralizat guvernul, băncile și celelalte instituții importante ale Estoniei printr-un atac cibernetic masiv, drept pedeapsă că a fost mutat Monumentul Soldatului Sovietic din centrul orașului Tallinn, NATO nu a reacționat. Și acela a fost tot un test. Dintre țările baltice, Estonia e cea mai fragilă, fiindcă un sfert din populația ei este de etnie rusă, iar un scenariu pentru destabilizarea acestei mici republici nu e greu de pus în practică. Britanicii au promis să trimită acolo 1.000 de soldați și câteva avioane de supraveghere. S-ar putea să nu fie destul pentru descurajarea Moscovei. Alexandr Grușko, delegatul permanent al Rusiei pe lângă NATO, a spus recent că țările baltice ar putea deveni o regiune de „confruntare militară“. În paralel, Vladimir Putin și-a făcut aliați de nădejde în NATO, pe care poate conta în situații dificile. Turcia, care este a doua cea mai mare țară a Alianței, a jucat de partea Rusiei în războiul din Georgia și nu a permis navelor-spital ale Aliaților să treacă prin strâmtori. Integral pe Romania Libera
Times New Roman. 12 detalii despre vizita lui Iohannis în Franța
- A făcut o vizită la Turnul Eiffel, unde a scos o cheie fixă, a strâns câteva șuruburi și a dat cu grund;
- S-a cazat la Palatul Elysee și pe Hollande l-a trimis la hotel;
- Obișnuiți cu fostul președinte, în limuzină i-au dat manelele la maxim și i-au burdușit barul cu whisky;
- Incident neplăcut la dineul oficial: Hollande a trebuit să se urce pe un scaun ca să poată da mâna cu Iohannis;
- Soțiile demnitarilor francezi au remarcat rochia doamnei Iohannis: “Câtă decență! Probabil e pocăită”. Integral pe TNR
Va urez o duminica linistita!
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Bun gasit, buna dimineata !
Buna dimineata! 🙂
Buna ziua ,
un interviu cu Leon Panetta in Der Spiegel
http://www.spiegel.de/international/world/former-us-defense-secretary-leon-panetta-discusses-putin-crisis-a-1018325.html
Buna dimineata.
As vrea sa stiu, in caz ca s-a uitat cineva acum la realitatea, cine a fost invitatul de la emisiunea Perspectiva, fiindca m-a impresionat foarte mult.
Piratu este invitat la emisiunea “Vorbeşte liber!”, de la TVR 1, care va fi difuzată luni seară, de la ora 21.00.
Un anunţ în acest sens a fost postat pe pagina de Facebok a emisiunii.
Realizatorul emisiunii, Sorin Avram, a declarat pentru MEDIAFAX că doreşte să abordeze cu fostul preşedinte toate problemele de actualitate.
Neaparat popcorn pt maine seara….
Ziua buna,
off topic! Dupa surprinzatorul si dubiosul exercitiu de imagine ptr. Carmen Iohanis facut Tapalaga in urma cu doua zile, a aparut si reactia necrutatoare si corecta a lui Cristoiu.
http://www.cristoiublog.ro/gindul-de-duminica-15-februarie-2015/
ptr. cine nu a citit, juri ca s-a transformat in jurnalist de la rubrica monden……..”tinuta all black, fusta deasupra genunchilor, picioare frumoase”. Oare asa de rau sa stea KI incat sa te treaca la umanizare prin imaginea sotiei?
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-19371502-aparitia-primei-doamne.htm
bunä,
Täpälagä un jurnalist misogin, isteric si “interesat”, un bärbat nu-si bate joc de alte femei ,egal care sunt, ca s-o ridice in slävi pe C J. abia atrage atentzia, d-na nu are gust, s-au este sfätuitä prost, mie nu-mi place, restul vom vedea.
D-na Bäsescu, a fost intodeauna bine sfätuitä, a apärut cand a trebuit si nu a cärat Televiziunile dupä ea, cand a vizitat cämine de bätrani si copii, dar nu pt. a fi admiratä,
a dus intodeauna ce era nevoie, asta este o doamnä.a ajutat f. mut, cä a fost un spital
s-au un invalid ,cu un scaun special.
ce fel de bärbat este? o mahalagioaicä.
am väzut interviul cu guitz, arogantzä ,tupeu, tipic generatziei tonta ,sova, etc.
sper ca acesti mici si perversi pui de comunisti, sä nu reuseascä, a pune mana pe Ro.
buna dimineata tuturor 🙂
http://politeia.org.ro/stiri-revista-presei/revista-presei-16-februarie-guvernul-din-inchisoare-o-asteapta-pe-monica-iacob-ridzi/35485/