Ziarul de Duminică – 14 iulie 2013
| 14/07/2013 | Autor theophyle Categorii: Ziarul de Duminica |
Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Adevarul. Te ţin de mână. Petre Barbu
Cobor din bloc şi ocolesc un aurolac care trage vârtos din pungă. Pe scările de la intrare mai doarme unul pe nişte cutii de carton. Îmi cumpăr de la Vel Pitar o îngheţată pe băţ. Intru în Cişmigiu şi mă opresc la poarta dinspre strada Ioan Zalomit. Ce mişto este să mănânci îngheţată în Cişmigiu! Singur. O pensionară se opreşte, se uită pierdută în stânga şi-n dreapta. Să vezi că i se face rău din cauza căldurii şi trebuie să sun la 112! Bagă mâna într-o pungă şi aruncă un pumn de grăunţe pe alee. Porumbeii dau năvală şi ciugulesc. Poftim! Toţi vor să arate cât de generoşi sunt, hrănind porumbeii în Cişmigiu. Aleile sunt pline de găinaţ. Mi-au îngheţat dinţii, dar nu mă mişc din acest loc. Mai încolo, cei de la Coca-Cola au instalat un pavilion roşu. De-o parte şi de alta sunt doi promoteri care înscriu numele consumatorilor pe dozele de băutură pe care alţi doi băieţi le împart trecătorilor. (Reclamă personalizată!) Sunt asaltaţi de pensionari, gură-cască, cioflingari, elevi şi mame cu copii în cărucioare. Se dă Coca-Cola la liber, la sampling, e moca! Integral in Adevarul.
Dilema Veche. La luptă pentru o lume mai bună. Andrei Pleşu
Aflu din ziare că tot mai mulţi copii americani vor, încă de la vîrste fragede, să-şi schimbe sexul. Se citează cazul unui băieţel care, deja la 18 luni, se simţea inconfortabil în pielea lui nativă şi voia să fie fetiţă. Îl (O) cheamă Coy (sic!) Mathis. Un caz frapant am întîlnit acum doi ani în presa germană. Cum subiectul pare de o tot mai mare actualitate, reiau articolul pe care, profetic, l-am scris atunci.
Un pedagog din Canada, împreună cu soţia sa, au hotărît să nu-şi informeze prietenii asupra sexului ultimului lor copil. Copilul însuşi nu trebuie să ştie dacă e fată sau băiat înainte de a putea decide singur ce vrea să fie. E – spun cei doi părinţi – o şansă acordată libertăţii personale a nou-născutului, un drept la autodeterminare, într-o lume cu tot mai multe constrîngeri. Cum trebuiau, totuşi, să-i dea un nume, i-au spus Storm, adică Furtună. Gramatical vorbind, lucrurile se complică. În româneşte e un nume feminin, dar, de pildă, în germană, ar fi un nume de băiat. Engleza, însă, e mai flexibilă. Copilul va decide singur dacă vrea să i se spună Furtunel sau Furtunica. Şi dacă ceea ce are în pantaloni (sau sub fustă) trebuie numit „cocoşel“ sau „păsărică“. Ca şi fraţii săi mai mari (Jazz, de 5 ani, şi Kio, de 2 ani), bebeluşul va avea libertatea de a alege singur cu ce vrea să se îmbrace, ce culori va purta (Jazz preferă rozul) şi ce frizură îi convine. Chiar cînd mama regretă anumite opţiuni ale vreunuia dintre fii, ea preferă să nu se amestece, ca nu cumva domnişorii (recte domnişoarele) să se simtă „hărţuiţi“, inhibaţi de influenţe inoportune. Întrebat asupra eventualelor efecte negative ale unui asemenea tratament pedagogic, un expert canadian în psihologia identităţii sexuale a răspuns cu o măsurată competenţă: „Asta se va vedea mai tîrziu.“ Integral in Dilema Veche.
Ziare.com Nota de plata. Ioana Ene
Investitiile straine directe atrase de Romania in primele cinci luni ale anului au fost cu 37% mai mici decat in perioada similara a anului trecut. Adica o scadere de la 656 milioane de euro la 414 milioane de euro. Datele au fost comunicate de BNR.
Comparam doi ani de criza, deci din acest punct de vedere nu s-a schimbat mare lucru. Si atunci de ce aceasta scadere? Ce s-a intamplat in a doua parte a anului trecut? Asaltul dement asupra statului de drept, care, de fapt, continua si astazi, insa mai pervers.
Cine sa vina sa investeasca intr-o tara in care Avocatul Poporului este schimbat intr-o zi si inlocuit cu o marioneta astfel incat ordonantele de urgenta sa nu mai poata fi atacate de nimeni niciodata? Cine sa aiba incredere sa-si bage bani intr-o tara in care premierul se poate comporta ca un dictator, ale carui decizii devin practic de necenzurat de vreo instanta inainte de a intra in vigoare?
Cine vine sa investeasca intr-o tara in care atributiile CCR sunt amputate printr-o ordonanta de urgenta devenita inatacabila, in care a fost nevoie de tot efortul comunitatii internationale pentru ca hotararile Curtii Constitutionale sa fie respectate? Cine vine sa investeasca in tara in care nici macar numarul de alegatori nu e cert si poate fi modificat dupa incheierea votului?
Cine vine intr-o tara in care procurorii sunt negociati la taraba, in care premierul, declarat plagiator de universitari de la Sorbona si de comisii de academicieni romani, este “curatat” de comisii alese pe spranceana de “grajdani” recompensati la randul lor cu NUP-uri? Integral in Ziare.com
Hotnews. Condamnarea lui Fenechiu. Cateva observatii. Dan Tapalaga
Condamnarea ministrului transporturilor, Relu Fenechiu, la cinci ani de inchisoare cu executare si interzicerea unor drepturi, chiar daca sentinta nu e definitiva, are ca prim efect consolidarea imaginii ca justitia functioneaza, in ciuda profetiilor sumbre si acuzatiilor ca USL doreste sa preia controlul asupra justitiei. Premierul Victor Ponta a exploatat la maxim sentinta pentru a clama in toate interventiile tv “la cald” independenta justitiei, prezentand drept dovada condamnarea unui ministru in functie. Lucrurile nu stau deloc asa. Imaginea e una, realitatea arata cu totul altfel.
In dosarul Fenechiu, s-au exercitat mari presiuni publice si subterane pentru ca ministrul liberal sa fie salvat de proces. Din fericire, judecatorii din completul de trei (Francesca Vasile, Iulian Dragomir si Mirela Sorina Popescu) au rezistat sau pur si simplu le-au ignorat.
Premierul Victor Ponta insusi a declarat, chiar in ziua pronuntarii primei sentinte, ca spera la achitarea lui Fenechiu. Anterior, un alai de politicieni in frunte cu Crin Antonescu l-au sustinut ostentativ si in dispretul recomandarilor UE. Sunt acestea presiuni? In mod evident, da. In cazul premierului Ponta, corect ar fi fost sa taca. Putea zice, cel mult, ceva neutru: sper ca adevarul sa triumfe, oricare ar fi acela etc. Ce anume il determina pe un premier sa spere ca un posibil infractor sa fie achitat nu e prea clar. Adaugati lacrimile varsate dupa Fenechiu, public, in ziua condamnarii.
Si, apropo, nu ne mai pasa acum de banul public? Cazul, dincolo de aspectul penal, este caz clasic de muls statul: intre 2002 si 2005, firmele lui Fenechiu ar fi cumparat transformatoare vechi din anii ’70, vantude ulterior ca noi catre Electrica Moldova. 99% din transformatoarele cumparate de stat au ramas in stocul Electrica Moldova fara sa fie folosite, ca produse vechi. Prejudiciul estimat se ridica la peste 7,5 milioane de lei. Integral la HotNews
Deutsche Welle. Erorile politicii Germaniei faţă de Rusia. Jens Siegert
O intensă controversă îi dezbină pe germani în chestiunea atitudinii faţă de Moscova. Până şi analişti de stânga ca Jens Siegert de la Fundaţia ecologistă Heinrich Böll, critică deschis greşelile comise faţă de Rusia.
Aceasta este o pledoarie în favoarea dictonului lui Heinrich Böll, potrivit căruia „imixtiunea e singura posibilitate de a rămâne realist”. Böll a transpus acest principiu şi în raport cu Rusia. E, de altfel, un principiu care continuă să fie actual.
Mulţi din cei care ne avertizează în Germania să adoptăm un ton mai puţin critic faţă de Rusia îşi susţin poziţia invocând formula de Ostpolitik, (politică faţă de răsăritul comunizat) practicată cândva, în anii 70 ai veacului trecut, de cuplul (social-democrat, vest-german) Brandt-Bahr. Sub denumirea de „Wandel durch Annäherung“, deci de „Schimbare prin apropiere”, această formulă e dată drept exemplu de model de succes al abordării diplomatice a Rusiei.
La baza acestui concept se situase ideea recunoaşterii Uniunii Sovietice ca partener legitim de discuţii, spre a se obţine un acces iniţial la mai marii ei. Recunoaşterea era menită să reducă temerile ruse de ceea ce la Moscova se considera că ar fi o politică occidentală de „regime change”, cum i s-ar spune azi, deci de debarcare a puterii, respectiv de schimbare a sistemului sovietic. Odată cu reducerea acestor temeri, urma, potrivit aceluiaşi concept, ca libertatea occidentală să infiltreze societăţile răsăritene, începând să le modifice din interior. Această strategie s-a dovedit extrem de eficientă. Integral la Deutsche Welle.
Romania Libera. Împotriva regimului Ponta. Cristian Campeanu
Un bun amic scria zilele trecute un text despre ”Ponta Dumnezeu” în care descrie, alarmant, modul în care prim-ministrul României a ajuns să se hrănească din propria putere la fel cum făcuse odinioară Adrian Năstaste şi îi recomandă, inutil din punctul nostru de vedere, un examen de conştiinţă cotidian. Atâta doar că atunci când vine vorba de examene, omul are o înclinaţie dovedită spre trişerie, deci n-ar folosi la nimic. Alţi autori cred că în anul care a trecut de la tentativa de lovitură de stat nu s-a schimbat, de fapt, nimic, şi că între ”regimul Ponta” şi ”regimul Băsescu-Boc” n-ar fi nicio diferenţă, ceea ce este o minciună. Adevărul este că există o diferenţă fundamentală. Ponta invocă şi acum cu fustrare ”regimul Morar-Macovei” şi aici se află cheia regimului său.
Schimbarea de regim nu constă în coabitare sau în asumarea de către prim-minstru a unor puteri din ce în ce mai mari, deşi nimeni, între 2005-2012 n-ar fi îndrăznit să facă ceea ce face Ponta azi. Schimbarea de regim nu constă nici în înlocuirea lui Băsescu cu Ponta ”pe tron” şi nici măcar în guvernarea prin Ordonanţe de Urgenţă. Toate guvernele au recurs la Ordonanţe de Urgenţă dar numai un singur prim-ministru a îndrăznit să justifice acest abuz acuzând ”sabotajul” Opoziţiei. Ai peste 70% în Parlament şi te deranjează Opoziţia? Păi, ce fel de guvern conduci şi cum îţi imaginezi că poţi justifica faptul că legiferezi discreţionar acuzând o opoziţie cvasi-inexsistentă?
Semnele schimbării de regim le-am văzut în cazul liceului Bolintineanu şi a fraudei de la Bacalaureat pentru că asta a vrut domnul Ponta să vedem. Pentru aceia dintre noi care mai au o legătură oarecare cu şcoala, ceea ce s-a întâmplat acolo a fost o fraudă evidentă şi clară şi, mai important, această fraudă s-a petrecut la nivel de profesor, la nivelul directorului, al inspectoratului şi chiar mai sus. Când în astfel de lucruri sunt implicaţi foarte mulţi oameni, inevitabil, se află şi, natural, SRI a aflat. De fapt, potrivit unui comunicat difuzat de purtătorul de cuvânt al SRI, . Sorin Sava, Ponta a fost informat despre fraudele de la Bolintineanu înainte de declanşarea operaţiunii. ”Purtătorul de cuvânt al instituţiei, Sorin Sava, a dezvăluit marţi seara, la Realitatea TV, că SRI a informat Ministerul Educaţiei, Ministrul Public, dar şi pe premierul României despre existenţa unor indicii clare de corupţie în unităţi de învăţământ, înainte de declanşarea operaţiunii de la liceul Dimitrie Bolintineanu”. SRI a informat, de asemenea, că este vorba de mai multe cazuri, în toată ţara, ceea ce nu este o surpriză. Surpriza este că guvernul Ponta s-a concentrat asupra cazului Bolintineanu. Integral in Romania Libera
Adevarul. Cine (mai) suntem? Andrei Pleşu
Sînt zile (dese) cînd plonjezi somnolent în ecranul televizorului pentru a afla „ce mai e nou” (nimic nu e foarte nou…), sau, pur şi simplu, pentru a pierde o cantitate rezonabilă de timp. De regulă, nu te alegi decît cu o insomnie. Una isterică, sau una bolîndă, după cum ceea ce vezi te umple de nervi sau de tristeţe.
Calitatea programelor de televiziune – cu nuanţe de la un canal la altul, dar numai cu nuanţe – este stingheritoare. Dacă românilor le place ce văd, dacă asta este aşteptarea lor reală în materie de informaţie şi, mai ales, de „entertainment”, atunci ai dreptul să te întrebi cine sîntem cu adevărat, cine mai sîntem.
Pe cutare post dai peste o cuconiţă cu buze amplificate pînă la explozie, despre care moderatoarea, zîmbind idolatru, ne spune că tocmai a scris o carte. „Sînt o persoană profundă!” – declară, modest, autoarea. După care debitează tone de platitudini leşioase, cu o suficienţă care îţi dă fiori. Pe alt post, o scenografă în mod vizibil entuziasmată de opiniile, „realizările” şi gîndirea ei îşi aminteşte nostalgic de anii `70, cînd se făcea cultură adevărată (printre exemple: Aurel Baranga!). Schimbi şi dai peste un fel de balaur muzical cu trei capete: unul din zona manele, unul din zona folclor „nou”, unul din zona pop. Un tinerel incert, cu antrenul spasmodic al unui înjunghiat, zice, pe note, că „vrea cea-cea, vrea ciu-ciu”, în vreme ce prin preajmă se aferează, cu mari îndrăzneli fesiere, blonde şi brune răpuse de transa monotonă a unui erotism de baracă. În altă emisiune, alături de o cîntăreaţă dichisită după tipicul „tradiţional”, unduiesc neinspirat două fetiţe deghizate în chelnăriţe care tocmai s-au deghizat în iepuraşi. Prostul gust, mahalaua, cacofonia fac rating.
Un capitol aparte îl constituie emisiunile de dialog şi analiză politică. Şi gazdele şi invitaţii sînt, de ani de zile, previzibili în chip adormitor. Majoritatea sînt selecţionaţi atent, aşa încît nici o disonanţă să nu fie posibilă. N-ai să-l vezi (deocamdată!) pe Ciuvică la B1, nici pe Andreea Pora la Antena 3. Dar sînt şi excepţii: inşi care par indispensabili, „personalităţi” atemporale, bine venite pe orice canal, adevărat monumente de înţelepciune, fineţe şi onestitate. Ca de pildă dl. Marinescu-Bideu. Sau Corneliu Vadim Tudor. Sau Paula Iacob (expertă în tribulaţiunile biografice şi metafizice ale bietului Nicu Ceauşescu). Uimitor pentru mine este să-l văd în asemenea combinaţii pe vechiul amic Răzvan Theodorescu. De ce o face? De sărăcie? De dragul notorietăţii? (o asemenea notorietate?!) Din teama de a nu fi uitat? Să nu-mi spună că din spirit civic! Nu-ţi poţi sluji în mod credibil obştea dansînd academic alături de nulităţi ţanţoşe şi impostori notorii.Integral in Adevarul.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Triste vremuri traim ! Daca te uiti peste retrospectiva saptamanii, cu exceptia condamnarii banditului Relu Fenechiu, nu avem decat vesti proaste. Educatia si cercetarea au fost rase. Economia pe butuci, investitii straine in declin. Asaltul asupra institutiilor statului continua implacabil !
Suntem intr-o situatie infinit mai rea decat in primii ani dupa 1990. Atunci aveam sperante, acum suntem sceptici. Iar perspectivele sunt sumbre.
Dreapta in loc sa faca opozitie se cearta. In timpul asta USL, dar mai ales PSD este intr-o campanie electorala perpetua.
Procesul de indobitocire a populatiei continua neintrerupt !
ASa ca nu prea avem motive sa fim optimisti !
http://www.evz.ro/detalii/stiri/arma-secreta-a-psd-1047094.html
Cum ar putea fi contracarata propaganda PSD-ista descrisa in articol?
Draga Red,
dormim asa cum ne-am asternut. Prostia romanilor si infintele orgolii ale “dreptei”, duplicitatea PDL si acum a lui Basescu ne-au adus unde suntem. O meritam?
Theophylle.
Da, o meritam ! Cu varf si indesat !
Daca “boborul” in marea sa intelepciune asta a votat anul trecut, asta avem ! De ce sa o mai dam dupa cires?
Inclusiv profesori de-ai mai, care anul trecut votau cu doua maini banditii uslamisti, acum tac precum pestele si lasa capul jos cand ii intreb de USL !
Iar eu le reamintesc de fiecae data ca degeaba se caiesc de votul dat anul trecut. Este prea tarziu si prin votul lor sunt direct responsabili pentru dezastru !
Red poti sa fii sigur ca asta este inceputul si cine stie multi dintre acesti colegi au sansa sa ramana si fara cap mai devreme sau mai tarziu (sper ca numai la figurat)
Iti pot opune o la fel de subiectiva parere, Reddog. Nu doresc sa te ofensez ori sa-ti provoc un cat de mic disconfort… dar… exista niste nuante:
– prima dintre se refera la participarea la vot, de fapt la absenteismul care a atins cele mai inalte culmi de dezvoltare multilaterala (sorry for that);
– secundo = romanii sunt campioni mondiali la pasat raspunderea. Profii tai de ce-ar face exceptie? Reformulez: ii recomanda contrariul?
– terzio = e putin filosofica, partea proasta pt generatia din care facem parte este ca primul compromis este pasul spre compromitere. No way back.
‘neata buna
1.…mi se pare că ţinerea lor de mână luminează toată grădina asta de rahat;
2.E (încă) un caz în care ideologicul siluieşte realitatea, pretinzînd că o îmbunătăţeşte;
3.Acestia suntem, iar lumea civilizata ne-a pus o stampila. Daca ne place sa traim cu ea, atunci sa nu ne plangem. Daca nu, ar fi bine sa ne asumam cauzele;
4.Premierul Victor Ponta a exploatat la maxim sentinta pentru a clama in toate interventiile: este caz clasic de muls statul;
5.… o pledoarie în favoarea dictonului lui Heinrich Böll, potrivit căruia „imixtiunea e singura posibilitate de a rămâne realist”;
6.Când în astfel de lucruri sunt implicaţi foarte mulţi oameni, inevitabil, se află şi, natural, SRI a aflat;
7.De regulă, nu te alegi decît cu o insomnie. Una isterică, sau una bolîndă, după cum ceea ce vezi te umple de nervi sau de tristeţe.
Buna Ken,
multumesc pentru sinteza 🙂
Cu placere 😀
… mai ales c-a fost neconformista fata de neconformismul celor anterioare 😉
AK 47 in defilare la Paris . 🙂
ne lipsita cam de peste tot!
In parada , ofiter american , german la scoala de aviatie franceza .
Baseeeee, pe cind si unu roman ?
cand o sa si avem pe ce pilota!
… fara ridicat zgaibaracele la 90 de grade e frectie 😛
Salutare tuturor,
Efectul Fenechiu loveste si in Lituania
”Trei deputaţi lituanieni au fost găsiţi vinovaţi de fraude financiare masive într-un caz în care au fost efectuate investigaţii mai mult de şapte ani, doi parlamentari fiind condamnaţi.
Tribunalul din Vilnius l-a condamnat pe Viktor Uspaskich, care conduce Partidul Muncii, la patru ani de închisoare, în timp ce Vitalija Vonzutaite a primit trei ani de închisoare. Al treilea acuzat, Vytautas Gapsys, a primit o amendă de 10.270 euro.”
Buna Reddog,
Sa nu-l uitam nici pe ex.primarul Craiovei Solomon, caci si el primi 3 ani de brutarie
Salut Ioan !
Cu atatia ani de “brutarie” pentru politicienii nostril mioritici, nu cred ca vom duce lipsa de painbe ! “forta de munca” exista, slava Domnului ! Si mai sunt candidate la brutarie in Parlament ! 🙂
… si uite-asa dietele care recomanda cat mai putina paine, eventual fara, capata o alta conotatie 😛
salutari la toata lumea
theophyle, multumim pt articole 🙂
as mai semnala unul:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/pesimism-si-premonitii-sumbre-1047448.html
toate bune
Salut,
multumesc si eu 🙂
Salutare,
Foarte trist, dar exact asa simt si eu. Cel mai mult doare neputinta in fata celor care inghit fericiti galusca si ne decid noua soarta :(.
Postare noua – Politică dâmboviţeană: lideri bogaţi intr-o ţară aplatizată