Ziarul de Duminică – 13 octombrie 2013
| 13/10/2013 | Autor theophyle Categorii: Ziarul de Duminica |
Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
HotNews. Nimic nu va mai fi ca inainte. Bun venit in noua Romanie! Dan Tapalaga
Sub nasul nostru se consuma de cateva zile un eveniment cu consecinte administrative, economice si politice pe termen lung, dar nu avem parte din pacate de dezbateri si analize ample pe tema impactului iminentei descentralizari anuntate de Guvern, cum s-ar impune intr-un astfel de moment hotarator pentru soarta Romaniei. Marea descentralizare ar urma sa aiba loc rapid, chestiune de zile, in tot cazul pana la discutarea si aprobarea proiectului de buget. Baronii locali joaca in forta. Astrele s-au aliniat in favoarea lor si nu vor rata, probabil, acest moment istoric. Cum se va schimba fata politicii in Romania daca puterea va migra in mod semificativ in plan local?
HotNews.ro a explicat pe larg mizele economice ale descentralizarii, ce inseamna ea pentru baronii locali, care vor deveni tatuci absoluti ai judetelor, si a pus in discutie doar cateva din problemele de ordin administrativ: Cum se vor realiza bugetele institutiilor descentralizate? Vor exista plafoane la angajari si cheltuieli, filtre contra politizarii institutiilor? Patrimoniul (terenuri, cladiri etc) din va trece mai simplu proprietatea publica in cea privata. Cum pot fi prevenite abuzurile?
Sunt intrebari la care nu avem inca raspuns deoarece nu exista un proiect legislativ in dezbatere publica. Tot ce avem sunt declaratii de presa ale unor lideri USL. Deciziile se iau in cerc restrans, complet netransparent. Merita insa analizate efectele politice ale acestei reasezari institutionale masive. Abia acum, sub presiunea unor conjuncturi, centrul se vede nevoit sa cedeze din prerogative liderilor locali.
Trecerea unor institutii de sub ministere in subordinea autoritatilor locale (Consilii Judetene sau Primarii), cu patrimoniu si cu bugetele aferente se cheama simplu descentralizare. Ani la randul s-a vorbit enorm, dar s-a facut putin sau prost. Niciodata acest proces nu s-a intamplat atat de radical pe cat se anunta acum. Fie primariile sau CJ-urile au primit cadouri otravite, adica spitale sau scoli in administrare, dar fara banii necesari, fie adevaratele parghii institutionale de putere (directia marilor contribuabili, politia, alte directii cheie din ministere) au ramas sub controlul strict al Bucurestiului.Acum insa, baronii primesc rapid aproape tot ce-si doresc. Este suficient sa bata putin cu pumul in masa si se face. Vom explica putin mai jos de ce. Integral aduce HotNews
Romania Libera. Cum va juca Ghiţă de la RTV rolul lui Voiculescu de la Antene. Sabina Fati
Victor Ponta nu este singurul favorit al patronului media care se ocupă cu demolarea bătrânilor moguli şi cu preluarea spaţiului lăsat liber de aceştia. Sebastian Ghiţă, finanţatorul RTV, este mai pragmatic şi mai cinic decât îşi imaginează premierul.
Traian Băsescu l-a acuzat pe Victor Ponta că a făcut Codul Insolvenţei cu dedicaţie pentru patronul RTV, Sebastian Ghiţă, pentru ca acesta să poată cumpăra mai repede şi mai ieftin posturile de radio şi de televiziune care au probleme financiare. Dar tânărul om de afaceri a încheiat contracte importante şi în perioada în care PDL era la guvernare. În 2009, spre exemplu, consorţiul său primea contracte de peste 50 milioane de euro cu statul, ca răsplată pentru finanţările pe care le-a oferit în acelaşi an democrat-liberalilor, bani care s-ar putea să fi ajuns ulterior în campania preşedintelui. Ghiţă a dat bani pentru toate partidele, fiindcă afacerile sale s-au bazat de la bun început pe contracte cu instituţiile de stat. La doar 23 de ani, actualul patron al RTV încheia un contract de un miliard de dolari cu primarul din Ploieşti pentru informatizarea administraţiei din localitate. Între timp însă, relaţiile sale s-au diversificat, iar contractele le face cu instituţii grele unde doar privilegiaţii ajung: Jandarmeria, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Ministerul de Interne.
Deputatul PSD Sebastian Ghiţă pare să joace un rol colectiv cu misiuni clare: acum doi ani, l-a scos din joc pe Sorin Ovidiu Vîntu, patronul Realitatea TV; acum, la televiziunea lui, cea mai denigrată persoană este Dan Voiculescu, iar partidul pus la zid pare să fie PNL. Tot Ghiţă este cel care a vorbit despre relaţiile vinovate cu Rusia ale senatorului liberal Sorin Roşca Stănescu, ale fondatorului Antenelor, Dan Voiculescu, şi ale patronului Interagro, Ion Niculae, şi despre faptul că nu peste multă vreme conturile acestora din Cipru vor apărea pe listele de luptă antifraudă ale Bruxelles-ului. Integral in Romania Libera.
Deutsche Welle. Un sistem de selecţie care ar putea revoluţiona politica românească. Horaţiu Pepine
PDL se pregăteşte pentru o experienţă fără precedent. La sfârşitul acestui an va organiza, după o campanie electorală de două luni, alegeri interne pentru desemnarea candidatului la alegerile prezidenţiale de anul viitor. Fostul ministru de Justiţie Cătălin Predoiu şi-a anunţat intenţia de a candida şi de a-şi începe în cel mai scurt timp turneul prin filialele locale ale partidului. Potrivit Mediafax care citează o sursă neoficială în cursa electorală va intra şi Gheorghe Falcă, primarul Aradului.
Mai interesant însă decât numele candidaţilor este procedeul însuşi. E o premieră cu totul remarcabilă, care ar putea schimba încetul cu încetul din temelii viaţa politică.
Sunt binecunoscute campaniile desfăşurate în interiorul celor două mari partide din Statele Unite şi care întrec adesea în intensitate competiţia naţională, aşa cum s-a întâmplat de altfel la ultimile alegeri prezidenţiale. Competiţia din sânul partidului republican a fost mai dramatică şi mai încărcată de suspens decât cea care a urmat şi în orice caz mai revelatoare pentru multe straturi insuficient exprimate ale societăţii americane. Extrem de interesantă fusese şi competiţia anterioară din cadrul Partidului Democrat care sfârşise cu nominalizarea senatorului Barack Obama, anterior un cvasi-necunoscut.
Europa tinde să calce pe urmele Americii aşa cum am văzut în anii trecuţi în Franţa. Primii care au preluat modelul alegerilor interne preliminare au fost socialiştii francezi care au antrenat milioane de persoane nu neapărat înscrise în PS, dar care au făcut în prealabil o declaraţie de aderenţă la principiile politice ale stângii. Ulterior UMP a organizat la rândul său o competiţie similară pentru desemnarea preşedintelui de partid în cadrul strict al organizaţiei, dar care a sfârşit mai degrabă rău, prin acuzaţii de fraudă şi contestaţii penibile. Întoarcerea lui Nicolas Sarkozy, despre care se vorbeşte tot mai insistent, este favorizată de aceste divergenţe îngheţate. Integral la Deutsche Welle.
Gandul. Ponta, între America şi DNA. Marian Sultănoiu
Din timp în timp, când te aştepţi mai puţin, pe Victor Ponta îl ia valul. E ca un şcolar răsfăţat căruia, dacă îi dai un 7+ (şapte plus) la un extemporal de rutină, a doua oră nu-i mai ajungi cu prăjina la nas. Vine la şcoală cu căştile pe urechi, ca fotbaliştii la stadion, scuipă coji de seminţe pe sub bănci şi te informează că el a dat gaură la macaroană.
Convins că a intrat în graţiile politicii planetare, că a devenit copilul de suflet al Europei şi Americii, că e nepot de unchi politic al lui Mark Gitenstein şi că fostul ambasador l-a introdus în anticamera vicepreşedintelui Biden, care-l aşteaptă la Washington, în ultima decadă a lui octombrie, ca să-l mângâie pe creştet într-un tête-à-tête, premierul a dat cu piciorul şiştarului cu lapte, “băgându-şi bocancii în Justiţie”.
Bref, l-a informat pe procurorul general, Tiberiu Niţu, să-i transmită mulţi pupici lui Papici, întrucât s-a întrecut cu gluma şi a finalizat, hodoronc-tronc, dosarul lui Dragnea, şi că, nu-i aşa, mai poa’ să fie şi el un procuror oarecare, că nu l-a născut Macovei şi mama lu’ Macovei şef… Şi asta, mai ales, pentru că i s-a sfârşit mandatul”, ar fi spus premierul.
Niţu, un procuror eminamente loial, a rezolvat fără să respire propunerea prim-ministrului şi l-a schimbat pe Papici la numai câteva zile după ce, el însuşi, îi prelungise mandatul la şefia Secţiei I, DNA, cu trei luni.
Acuma, că oamenii se înţeleg între ei, e foarte frumos. Problema ar fi fost să se înţeleagă în interiorul ROI (Regulament de Ordine Interioară) al DNA, care spune că Procurorul General numeşte şefii de secţie la Direcţie, numai şi numai la propunerea procurorului şef de resort – adică a Laurei Codruţa Kovesi. Ei bine, Niţu i-a schimbat numai şi numai la propunerea premierului. Integral in Gandul
Adevarul. Realitatea ca ideologie. Nicolae Manolescu
Sub ochii noştri abia întredeschişi, se conturează luări de poziţie pe net, în presa scrisă şi în cărţi în favoarea unui neomarxism (neoleninism?) pe cât de insidios, pe atât de periculos. Reacţiile sunt încă minime, dovadă că acest neomarxism pare încă benign. Cum n-am crezut niciodată, iar astăzi cu atât mai puţin, în inocenţa ideologiilor, îi avertizez pe eventualii comentatori că puişorul cu puf auriu în loc de pene va deveni nu peste mult timp ditamai cocoşul al cărui cucurigu ne va asurzi pe toţi. Să ne amintim de zorii democraţiei noastre postdecembriste înverziţi pe neaşteptate de ideologii de extremă dreaptă sau de-a binelea legionare. Partidele purtătoare de cuvânt n-au întârziat. Deşi legea le interzice, derivele extremiste nu sunt stingherite nici când se limitează la discursuri ideologice, nici când se instituţionalizează. E şi cazul discursului de extremă stângă din debutul celui de al treilea deceniu postdecembrist care a trecut deja la critica anticomunismului considerat, nici mai mult, nici mai puţin, ca o formă de „terorism intelectual“. Am scris în această pagină acum o săptămână pe tema cu pricina.
Comunismul, o ficţiune. Problema pe care mi-o pun astăzi este aceea a pericolului reprezentat de discursul ideologic ca atare, fie şi neurmat de o politică de partid. S-a remarcat demult că un discurs poate fi nociv chiar mai înainte de a îmbrăca o formă politică. Nu e vorba de faptul că orice astfel de formă politică e anticipată de obicei de un discurs radical. E vorba de nocivitatea discursului însuşi, a cuvântului care creează o realitate politică. Mai demult Vačlav Havel, mai de curând Alain Besançon au demonstrat că regimurile comuniste au fost şi sunt o ficţiune ideologică. Ele sunt, aşa zicând, construcţii verbale, edificii înălţate cu ajutorul mortarului de cuvinte. Şi pier cum s-au născut: prin cuvinte. Ceea ce pare a fi o realitate economică, socială sau morală în regimurile comuniste nu este, în fond, decât o ficţiune plină de promisiuni imposibil de ţinut, un castel de cărţi de joc care se prăbuşeşte la cea mai firavă adiere a vântului istoriei. Integral in Adevarul
Revista 22. `Am fost un bou!`. Andrei Cornea
E nerezonabil ca șeful unui „grup infracțional organizat“ să te înjunghie pe la spate, atunci când simte că nu-l mai servești?
Articolul privitor la televiziuni și radiouri din ordonanța de urgență adoptată de guvern, relativă la Codul insolvenței, poate fi interpretat, fără multă eroare, ca îndreptat împotriva televiziunilor incomode pentru putere, pe care le poate amenința cu suspendarea activității de presă în cazul insolvenței. Or, insolvența sau proximitatea ei este o caracteristică a multor televiziuni din România. Desigur că toată lumea este obligată să plătească taxele și impozitele, dar când o intrare în insolvență atrage, pentru o televiziune, suspendarea pe luni bune a autorizației de funcționare – ceea ce nu se întâmplă în cazul unei firme de transport sau de construcții –, strădania guvernării USL de a exercita presiuni asupra presei pare evidentă și ea este condamnabilă. Pe scurt, guvernul arată pumnul libertății de expresie, așa cum au semnalat deja și organizații internaționale precum ActiveWatch și Reporteri fără Frontiere.
Acestea fiind zise, nu am putut să nu privesc cu un irepresibil amuzament circul de lamentări și acuzații desfășurat zilele trecute la Realitatea TV, una dintre cele mai amenințate televiziuni în lumina ordonanței. Erau prezenți aproape toți comilitonii Realității – de la Andreea Crețulescu la Rareș Bogdan și patronul Cozmin Gușă, marele analist, fără a-l uita și pe neostângistul Costi Rogozanu. Li se adăugau acestor luptători vechi pe frontul „antibăsismului“ alți magnifici „externi“, precum Cornel Nistorescu sau Oana Stănciulescu. Toți îl condamnau aspru pe Ponta, bineînțeles suspectat că, mai ales în condițiile ascuțirii rivalității cu Crin Antonescu, ar voi să închidă sau să preia Realitatea TV, care adoptase o poziție contrară lui, mai ales în chestiunea Roșia Montană. Momentul culminant a fost când moderatoarea l-a întrebat pe Nistorescu dacă s-ar fi așteptat la o astfel de lovitură de la guvernul USL în urmă cu un an și jumătate. „Câtuși de puțin!“, s-a jurat marele jurnalist. Întrebat același lucru, Rareș Bogdan a fost mult mai expresiv: „Am fost un bou!“, a admis el, remintind-ne de celebrul „am fost un dobitoc“ al lui Postelnicu, la tribunal. Integral aduce Revista 22
Contributors. Mai bine hipster decât manelist! Rasvan Lalu
Printre primii au fost arestaţi Gică Elefterescu, fost la Justiţie, Brănescu, fost la Învăţământ, Basile Petresco, deputat, procurorul Constantin Lipan, marele industriaş Grigore Bucşan, „prinţesa“ Ada Razu, Ianache Duduleanu, fost mare proprietar. La Universitate, carismaticul profesor Ghiţă Blidaru a dispărut, urmat de naivul Alexandru Andronic, la fel, Ștefan Gheorghidiu. Nici măcar Spirache Necşulescu n-a scăpat, îi mai făcea să surâdă pe ceilalţi deţinuţi, până când a murit din bătaie, gardienii nu apreciau inocenţa burlescă. Abia după aceea însă, s-a pornit marea urgie, când, după prigoana celor mai de vază, a început nimicirea oamenilor obişnuiţi. Aşa l-au ridicat şi pe candriul Mitică Popescu, pe romanticul Marin Miroiu, pe fantastul Lăcustă-Termidor ori pe Ion cel Anapoda. Moş Tache s-a stins la scurtă vreme după ieşirea din puşcărie, Ianke a izbutit totuşi să ajungă la Palestina, Kadâr a murit la Canal.
Revoluţia proletară
Treptat, şi strada a început să arate altfel: pălăriile au fost înlocuite de şepci şi basmale, paltoanele, de pufoaice, voaletele şi bastoanele au dispărut subit, cravatele s-au împuţinat, la fel ciorapii de mătase, cămăşile călcate, gulerele cu balenă. Nici feţele nu mai erau aceleaşi: trăsăturile line şi regulate, ovalul blând, capetele îngrijite au fost înlocuite de figuri aspre, feţe colţuroase, priviri reci şi piezişe. Mimica, expresia corporală s-au schimbat şi ele: ţinutei drepte i-a luat locul încovoierea încordată, mersul calm şi măsurat s-a transformat într-o trântă dezarticulată cu aerul, pasul uşor a devenit tropăit greoi, privirile au coborât pe caldarâm, colţurile gurii s-au lăsat. Aceasta era lumea nouă, statul muncitorilor şi ţăranilor, dictatura proletariatului.
Dacă eliminarea celor sus-puşi s-a făcut relativ rapid, în mai puţin de doi ani, de altfel aceia nici nu erau foarte mulţi, nimicirea claselor de mijloc a durat aproape cinsprezece, în care valurile de teroare s-au succedat peste sate, târguri şi oraşe, secerând preoţi şi învăţători, negustori şi meşteri, ţărani gospodari, funcţionari şi liberi profesionişti, oameni de toată mâna, trăind mai curând modest, dar decent, or, tocmai aceştia erau marii inamici al noii stăpâniri: decenţa, cuviinţa, rostul.
Inginerii sociali bolşevici ştiau prea bine că cerbicia cea mai de temut nu era neapărat de găsit în vilele de la şosea ori apartamentele somptuoase din marile bulevarde, ci mai cu seamă în casele cu trandafiri şi boltă de viţă ale burgheziei mici şi mijlocii. Acolo erau cultivate valorile ce puteau genera stabilitate şi prosperitate, spontan şi în proporţii de masă: hărnicia, buna gospodărire, răspunderea, chiverniseala, lucrul socotit, răbdarea şi cumpătarea. Industrioase şi cu simţul familiei, clasele mijlocii formau nu doar o structură puternică şi trainică, dar se şi reproduceau irepresibil, transmiţând urmaşilor agoniseala şi valorile. Aceasta structură trebuia distrusă, iar istoria regimului comunist nu cunoaşte luptă mai aprigă decât împotriva clasei de mijloc. Ţelul distrugerii nu era doar eliminarea fizică a indivizilor, ci eradicarea spiritului (mic) burghez, nimicirea speranţei după o viaţă independentă, căpătuită, tihnită şi rostuită. Integral la Contributors.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna dimineata,
bune articolele selectate. Eu, totusi, am retinere fata de doi dintre autori si, din anumite motive, nu-i mai citesc decat pe diagonala!
Cat despre Ghita, orice nash isi are nashul! Acum e nash dar va deveni si el fin, peste ceva timp!
Buna,
draga Cedric, trebuie sa-i citesti si pe cei cu care nu rezonezi pentru ca acolo vezi tendinta. Asta este f. important 🙂
Nu-mi plac ca_caracter, un motiv peste care nu pot trece!
PRINCIPIUL ESTE PRICIPIU! 😆
Buna dimineata si bine v-am regasit dupa o pauza de cateva zile in care am fost absent de pe blog (ca scriitor, nu ca cititor 🙂 )
Doresc sa semnalez si eu un articol din RL, pe care Theophyle nu prea avea cum sa il semnaleze, intrucat alesese ceva din Romania Libera.
E vorba de articolul lui Turturica, care de obicei scrie prolix, insa de data asta are un unghi de abordare foarte bun:
http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/cine-foloseste-metodele-lui-nastase-va-iesi-din-politica-precum-nastase-315072.html
“Ca să înţelegem pe deplin gravitatea asaltului orchestrat de Niţu şi Cazanciuc împotriva DNA trebuie să ne amintim ce era fundamental diferit în vremurile de care aminteam mai sus, când voinţa politicienilor devea automat NUP sau sentinţă de achitare. Ce a făcut posibilă arestarea lui Mugur Ciuvică, pe stradă, la scurt timp după ce Adrian Năstase l-a identificat pe acesta ca fiind autorul celebrului Armaghedon – rechizitoriul domniei sale corupte? Faptul ca şefii parchetului, plus cei din serviciile secrete, erau total dependenţi de Năstase şi de camarila sa. Adică exact acelaşi lucru care se poate spune despre relaţia dintre Niţu, Cazanciuc şi Ponta. Este greu de crezut că vreunul dintre ei ar fi ajuns în poziţiile pe care le ocupă acum dacă premierul nu ar fi pus nevoia de a-şi numi oameni obedienţi în două funcţii cheie mai presus de imperativele competenţei şi integrităţii. Întocmai cum a făcut şi Adrian Năstase cu Rodica Stănoiu, Joiţa Tănase şi Alexandru Ţuculeanu. Urmarea: priorităţile, nevoile şi voinţa şefului au devenit singura lege, iar pentru a le servi nici legea, nici interesul naţional nu le-a stat în cale.
[…] Demiterile lui Papici şi Alexandru şi numirile unor înlocuitori obedienţi au fost nişte execuţii grosolane care riscau să blocheze evoluţia DNA dar şi să dea un semnal în exterior că oamenii care au adus România la un pas de Schengen înaintea puciului de vara trecută au pierdut partida. Că politicienii corupţi şi cei ce văd în ei o ameninţare i-au încălecat sau sunt pe cale să o facă. […] Dacă acum o săptămână poate nu intuia lucrul acesta, deşi ar fi trebuit, acum are dovada. Preconizata lui vizită la Washington a fost pusă şi este încă sub un mare semn de întrebare din cauza atacului împotriva DNA. Singurul mod în care mai poate repara ceva este să demonstreze cu fapte concrete că a înţeles acest ultim avertisment. Războaiele personale se duc fără să afecteze interesele strategice ale României, iar cine foloseşte metodele lui Năstase, iese din politică precum Năstase.
Numirea la primele două secţii ale DNA a unor oameni propuşi de Laura Codruţa Kovesi nu este suficientă. Procurorul general Tiberiu Niţu şi ministrul justiţiei, Robert Cazanciuc trebuie să plece. Există suficienţi oameni competenţi şi verticali care le pot lua locul şi care îi pot apăra pe politicieni de ei înşişi”.
Ar fi multe de comentat legate de saptamana care tocmai a trecut.
1. In primul rand, demiterile intempestive ale procurorilor Papici si Alexandru arata clar ca in Justitie s-a instalat o linie de comanda politica foarte periculoasa, pe traseul Ponta-Cazanciuc (ruda sa) – Nitu. Ultimul executa ceea ce ii cere al doilea, care este cureaua de transmisie a primului. Ponta doreste, Cazanciuc propune legal si Nitu executa legal. Acest trio este atat de periculos, incat nu va ezita sa loveasca din nou, cand va avea ocazia sa o faca. Poate ca luati individual, Nitu este digerabil (imi amintesc si acum declaratia Presedintelui ca “propunerile pe care le-a facut pana in prezent premierul nu-mi dau niciun motiv sa cred ca vor fi schimbari in trendul crescator de rezolvare a problemelor care tin de justitie” – 4 aprilie 2013, cand a fst numit si Nitu) iar Cazanciuc este acceptabil. Insa cand baietii s-au vazut in haita constituita, au atacat exact ca pe vremea lui Nastase, vorba lui Turturica: coloana vertebrala a lui Nitu s-a vazut ca nu exista iar asentimentul lui Cazanciuc cu Ponta s-a dovedit prin efectele revocarilor facute de Nitu prin fax, in viteza.
Pentru acest lucru, Turturica are dreptate: nu e destul ca ruda lui Ponta (Cazanciuc) a revenit si a retras propunerile initiale; pentru un astfel de gest, atat el cat si Nitu trebuie sa demisioneze urgent, intrucat au dat proba inversa a ceea ce spera Presedintele pe 4 aprilie 2013: se poate intra foarte usor pe trend descrescator de rezolvare a problemelor in Justitie! Deja stim sau banuim ca numai interventia neoficiala a SUA si dorinta lui Ponta de a vizita Washingtonul au facut ca gasca celor 3 sa dea inapoi. Sigur, Presedintele, Kovesi si CSM-ul au protestat, insa la cum a pornit Ponta declaratiile imediat dupa revocare, se poate egalmente banui ca nu urma sa dea doi bani pe proteste. Evident, mai era calea spinoasa a atacarii in contencios administrativ a revocarii intempestive a delegarii celor doi procurori (pe motiv ca Nitu nu a respectat regulamentul si nu s-a consultat cu Kovesi), care ar fi dus, poate, la suspendarea temporara de actului de revocare semnat de Nitu, insa semnalul ar fi fost acelasi: Nitu e baiat bun si raspunde la comenzile politice, procurorii sa aiba grija cum lucreaza ca a venit un Procuror General care e prieten cu politicienii.
2. In al doilea rand, dupa Bendeac si Cerbu, propunerile procurorilor Popovici si Volintiru par fantastice. Despre Popovici nu stiu decat ca a fost adus de insusi Papici pentru a lucra la dosarul Antenelor, intrucat Bandeac avea de gand sa ingroape dosarul (asa a scris presa), insa de Volintiru am o parere foarte buna, intrucat acum un an am vazut semnatura sa pe un document din dosarul Trofeul Calitatii. El este unul din cei doi, alaturi de Mihaela Moraru-Iorga) care a construit rechizitoriul din Trofeul Calitatii, si pe care Nastase a incercat sa il recuze pe motive din cele mai chitibusare (citat din decizia de condamnare a lui Nastase: “În cauză, prin rezoluţiile din 26 mai 2008 şi, respectiv, 1 iulie 2008,
procurorii de caz Moraru Iorga Mihaela şi Volintiru Dănuţ au dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice financiar – contabile, de către specialişti din cadrul D.N.A, în condiţiile prev.de art.11 al.3 din OUG nr.43/2002”).
Sincer, eu personal il preferam pe Volintiru la sefia sectiei I a DNA, nu adjunct, intrucat il are in palmares pe Nastase, in timp ce Popovici nu e asa de “dotat”. Luju, ziar varanic, il prezinta astfel (si nu e chiar de rau 😉 ): E specializat pe instrumentari ale unor dosare care au vizat procurori, judecatori, avocati si reprezentanti ai autoritatii publice cum ar fi: – fostul prim-procuror al PJS 4 Mihai Betelie (aflat in stare de judecata); – judecatoarea Anisoara Topor, din Focsani (condamnata la sase ani inchisoare);
– primarul din Navodari, Nicolae Matei; A mai lucrat si in dosarul ce priveste pe fostul sef al ANAF, Sorin Blejnar, fostul sef al Serviciului de Informatii si Protectie Interna (SIPI) Constanta, Dan Secareanu, si fostul sef de cabinet al lui Blejnar, Codrut Marta precum si la dosarul „Mita de 1,8 milioane euro la Fisc” in care a trimis in judecata doi avocati.
3. Daca tot am deschis subiectul procurorilor, sunt dator cu o clarificare pe care o fac si asupra careia nu doresc niciodata sa revin.
Cred ca cititorii blogului isi amintesc de discutia mea cu @ion de acum vreo saptamana plecand de la ceea ce eu consideram “enorma eroare strategica a lui TB in numirea procurilor, pe masura ce le expirau mandatele” (ma refeream la numirile la sefia DNA si PG in 2012) o discutie contradictorie care poate fi citita aici:
http://politeia.org.ro/editorial-opinii/ponta-cazanciuc-si-nitu-o-istorie-in-care-trei-oi-mananca-un-lup-de-mare/19529/#comment-55051
A fost o discutie contraductorie, insa nu violenta, si care s-a incheiat in coada de peste: http://politeia.org.ro/stiri-revista-presei/revista-presei-4-octombrie-sfarsitul-basmului-cu-bolsevici-onorabili/19537/#comment-55134.
Rodul intimplarii face ca exact pe acest subiect cineva (mi)-a aratat (cu rabdarea si cu franchetea de care numai un vechi prieten mai inteligent poate da dovada) unde greseam in aprecierile mele. E drept ca unele din observatiile prietenului meritau discutate macar in treacat sau erau putin cam prea apasate fata de opiniile mele, insa am retinut lectia. Drept pentru care, din respect pentru persoana care mi-a semnalat ca o luam aratura, imi recunosc greseala si sa imi cer scuze cititorilor pentru cele scrise in linkurile de mai sus. Nu ma refer la Tiberiu Nitu, pe care il consider in continuare o catastrofa, indiferent ce va face de acum incolo (dovada pentru mine sta in ceea ce a facut el cu Papici si Alexandru), ci la cele afirmate in dialogul cu @ion despre eroarea Presedintelui in procedura numirii procurorilor pe masura ce le expirau mandate. Respectul pentru persoana care mi-a demontat rationamentul ma impiedica sa deschid cea mai vaga discutie pe marginea acestui subiect, cu atat mai mult cu cat respectiva persoana a dorit sa ramana anonima si nu mi-a facut observatiile pe blog.
Mi-a dat insa o lectie de logica si una de viata: am invatat ca degeaba nu te acuza propria constiinta, daca iti fac reprosuri (in)directe oameni pe care ii respecti. In plus, am invatat ca respectul pentru prieteni e deasupra sustinerii sau criticii fata un presedinte, oricare ar fi acesta. Drept pentru care ii multumesc public pentru indreptare si rog cititorii sa ma ierte daca i-am smintit vreodata cu opiniile mele despre Justitie sau politica.
Salut citi,
nu stiu de ce trebuie sa fi tu iertat, in orice caz desi am citit magariile scrise pe blogurile “prietene” doua luni cu intarziere, promit sa fiu mult mai putin crestin si iertator decat tine, sper ca cineva are deja izmenele de tabla, pentru ca amicul humoristic o sa aiba nevoie de ele, procuror sau nu! Vin “amice”, si inca cum vin! Taica M o sa fie vesel te asigur 🙂
bravo @Cetatean!
FELICITARI!
Salut si o duminica placuta 🙂
pana la urma adevarul TREBUIE sa fie spus, si-l vom spune!
si o zi buna tuturor!
Bună ziua.
Mi-a plăcut articolul lui Răsvan Lalu, scris din inima.
Urmărind comentariile articolului pe contributors.ro îmi pun întrebarea dacă nu cumva în mulțimea de reacții și răspunsuri poate fi observată și o dorință (sau o comandă?) de a identifica liderul mișcării de stradă și de a-l compromite…
salut,
probabil ca da, si probabil ca vor si incerca. Clasa politica mioritica a incercat sa compromita pe orcine reprezenta progresul si bunastarea in pofida miselie lor! vezi postarea me urmatore si citate referitoare la nemernicia liberalilor fata de Carol I. Mama lor de derbedei nemernici de aproape i secol jumatate!
buna ziua
buna analiza lui rasvan lalu;
citit si comentariile si ,s-ar putea ca aceasta miscare sa fie inceputul ” despartirii apelor”
cei ce au rams numai cu cuvantul ” hipsteri” probabil ca sunt cei care nu inteleg nimic din lumea asta,sau,o vad numai cu ” adevarul ” lor;
buna ziua . despre procurori nu mai scriu nimic ca e lipsit de sens 😀 . oricate smecherii ar face unul si altul semnalul a fost clar ( si nu doar pentru procurori ) – fii docil daca vrei sa ramai pe post . daca nu esti zbori – te salveaza odata ambasada SUA, a 2 a oara ambsada UK dar a 3 a oara esti ” pa” . sunt curios daca nasul lui ponta a aflat cine va deturna protestele de azi – in momentul cand se va ajunge in fata DNA . nu sunt “eco-anarhisti” ci slugi de ale usl .
@ziggy
corect/din fericire,pentru ponta a inceput numaratoarea inversa;probabil ca biden ii va da” sarutul mortii”
off(?) topic:
spuneam acu’ ceva zile ca in orice situatie gruia=gfr,va cere bani statului;
a inceput etapa ” preliminara” actionarii in judecata!
si asta,spre deosebire de ” zeroteve”( ala cu oltchimul) nu joaca la cacealma
Omul de afaceri Gruia Stoica, proprietar al Grup Feroviar Român, companie ce a câştigat licitaţia pentru preluarea CFR Marfă, cere desecretizarea contractului de privatizare şi ajutorul ministrului Transporturilor pentru rezolvarea situaţiei. Stoica arată, într-un comunicat, că un eventual eşec al tranzacţiei se va datora, în exclusivitate, Comisiei de privatizare a CFR Marfă.
“În calitate de cumpărător, Grup Feroviar Român, care şi-a îndeplinit până acum cu onestitate şi la termen toate obligaţiile care-i reveneau, consideră că atitudinea Comisiei de Privatizare a fost de natură a-i leza buna-credinţă, interesele şi eforturile financiare pe care le-a făcut pentru succesul acestei privatizări de importanţă strategică pentru statul român. Cu toate acestea, GFR este în continuare dispus să colaboreze cu Ministerul Transporturilor pentru a identifica împreună căile legale prin care poate fi evitat eşecul unei licitaţii care ar afecta negativ mediul economic şi ar descuraja investiţiile străine. Grup Feroviar Român contează pe susţinerea conducerii Ministerului Transporturilor pentru prevenirea acestei situaţii”, se arată într-un comunicat transmis de GFR, deţinut de omul de agaceri Gruia Stoica(sursa: rl)
deocamdata,doua lucruri:
a. ca mt nu a cerut acordul creditorilor(banci)
b. ca inca nu a transferat creantele statului
una peste alta,pe intelesul tuturor, cfr nu e ” curatata” si gata de predare
ce va cere in tribunal?
pai,la o prima evaluare,in afara de costuri si pierderi financiare,daca va pune si ” potentialul profit pierdut ca vanzatorul nu si-a indeplinit obligatiile” are sanse mari sa ia cfr-ul si,in plus,si niste bani
si mai clar,cu subiect si predicat/ ponta&fenechiu ar trebui sa plateasca din banii lor orice despagubire!
sa se termine odata cu ” decizii politice”/gresesc,sa plateasca bani!!
Privatizarea CFR Marfă pare să eşueze. Grup Feroviar Român, desemnat în iunie câştigător al licitaţiei pentru CFR Marfă, acuză Guvernul că nu şi-a îndeplinit obligaţiile pe care le avea potrivit contractului de privatizare a CFR Marfă.
“În schimb, eşecul vânzătorului de a obţine o prelungire a termenului de finalizare a tranzacţiei, astfel încât acesta să permită obţinerea avizului Consiliului Concurenţei – în ciuda atenţionărilor repetate ale acestei instituţii privind termenul necesar analizei – face acum imposibilă încheierea în bune condiţii a privatizării şi desfiinţează contractul de plin drept”, se arată într-un comunicat remis duminică gândul de GFR, precizând că GFR nu a solicitat niciodată vreo amânare a termenului de plată
Un interviu cu Cristi Danilet:
http://www.ziare.com/stiri/justitie/c-danilet-csm-pozitiile-publice-din-justitie-nu-se-negociaza-cu-politicul-interviu-1262187
sper ca nu va agasez,dar continui
tot din gandul conditiile pe care guvernul-recte ponta-s-a angajat sa le indeplineasca pana la 15 oct!
sunt niste semnaturi pe HG-ul ala,cei ce au semnat sa plateasca!
Hotărârea de Guvern privind privatizarea transportatorului feroviar de marfă a fost publicată pe 14 august în Monitorul Oficial, termenul de finalizare a transferului de proprietate fiind stabilit la 60 de zile calendaristice de la data intrării în vigoare a actului normativ, respectiv 13 octombrie.
qtePotrivit acestei hotărâri, transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acţiuni ce face obiectul vânzării-cumpărării se realizează la data îndeplinirii cumulative a următoarelor condiţii:
– emiterea de către Consiliul Concurenţei a unei adrese sau decizii în conformitate cu Legea concurenţei şi/sau emiterea unui asemenea document de către alte autorităţi de concurenţă competente;
– finalizarea de către vânzător a conversiei creanţelor deţinute de stat asupra societăţii la data semnării contractului şi definitivarea structurii capitalului social al societăţii ca urmare a operaţiunii de majorare de capital în baza conversiei;
– obţinerea de către vânzător, după caz, de la finanţatorii interni şi externi ai societăţii, a acordului acestora cu privire la modificarea structurii acţionariatului societăţii, ca efect al încheierii prezentului contract, iar acordul astfel obţinut nu include condiţii mai oneroase pentru societate faţă de termenii aplicabili potrivit contractelor de finanţare la data semnării;
– creditarea contului vânzătorului cu toate sumele datorate de cumpărător vânzătorului, reprezentând preţul de cumpărare;
– semnarea declaraţiei privind transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acţiuni în registrul acţionarilor şi de acţiuni al societăţii.unqte
Eu cred ca sunt posibile urmatoarele variante:
– GFR-ul vireaza banii. Asta daca Gruia Stoica este santajabil si toata afacerea este o smecherie intre lideri USL si Stoica.
-GPR-ul nu vireaza banii si nu se intampla nimic spectaculos. Candva se reia privatizarea. Asta daca afacerea a fost o smecherie intre USL si Stoica
-GPR-ul nu da banii dar da in judecata guvernul (sau MT). Ponta va anunta ca vinovat este Basescu.
Nu pot sa nu amintesc in aceasta zi un om care si-a urmat calea neperturbata de vreun laburist sau vreun sindicat!
http://www.biography.com/people/margaret-thatcher-9504796
mare doamna! de neuitat
Postare noua – MRU la Chișinău: Am început un dialog pentru unificarea dreptei românești