Ziarul de Duminica – 10 aprilie
| 10/04/2016 | Autor Cetatean Categorii: Ziarul de Duminica |
Buna dimineata intr-o zi de duminica, 10 aprilie. Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamanii in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Valentin Naumescu. Contributors. Globalizarea corupţiei în versiunea Mossack Fonseca şi Revoluţia Anti-Sistem care va veni
Ce ne arată, în cuvinte simple, mega-scandalul „Panama Papers”? Că şmecherii la putere din toată lumea, indiferent de religie, naţionalitate, ideologie, cauza nobilă pentru care luptă etc., se întâlnesc în dorinţa comună de a fenta sistemele fiscale din propriile lor ţări şi de a plăti cât mai puţine impozite şi taxe, dacă se poate deloc. Globalizarea corupţiei pare aşadar adevărul ultim, suprem, al bogăţiei, puterii şi politicii lumii, cel puţin cel relevat în versiunea cinică oferită de cele 11,5 milioane de documente „scurse” prin bunăvoinţa sursei „John Doe”[1] din arhiva firmei de avocatură panameze Mossack Fonseca, a căror veridicitate nu a pus-o până acum nimeni la îndoială. Relevarea acestui adevăr nu poate decât să toarne gaz pe focul mocnit al Revoluţiei Anti-Sistem care se coace peste tot în lume, sub diverse denumiri şi platforme ideologice. Nu numai bugetele şi sistemele financiare clasice sunt lovite de aceste dezvăluiri, ci şi întreaga ordine politică internaţională, care îşi arată unui public din ce în ce mai nemulţumit de guvernarea şi guvernanţa de astăzi intestinele putrede şi moralitatea decrepită a unei „generaţii a păcii” care şi-a atins limitele. Cu cât au mai mulţi bani, cu atât creşte dorinţa şmecherilor globalizaţi de a plăti mai puţin statului, chiar şi aceluia pe care ei înşişi îl conduc şi căruia, în fond, ei i-au fixat taxele. Aici nu e vorba de a ultrasimplifica discuţia despre o imensă fraudă (cel puţin morală, dacă ne referim la liderii politici), pe o puerilă şi ipocrită dihotomie stânga-dreapta. Publicaţia germană care a făcut cercetarea[2], Süd Deutsche Zeitung, este, la urma urmei, una dintre cele mai serioase din Europa iar scenariul unui fals nu am văzut să-l fi invocat cineva. Pe de altă parte, nu marxiştii, ci economiştii americani şi chiar miliardarul Warren Buffet au remarcat că bogaţii plătesc statului taxe mai mici decât cei cu venituri obişnuite, magnatul arătând acum câţiva ani că secretara lui plăteşte, procentual, mai mult decât el şi asociaţii lui din topul Forbes, care beneficiază de multiple forme permise de sistem (deduceri, reinvestiri, sponsorizări şi donaţii pentru apropiaţi, fundaţii de familie etc.) pentru facilitarea reducerii fiscalităţii celor avuţi. Buffet nu menţiona atunci, dacă îmi amintesc corect, şi firmele offshore. Integral pe Contributors
Sabina Fati. Revista 22. Sebastian Ghiță: verigă între SRI și ruși?
Ambițiile excesive ale lui Sebastian Ghiţă, combinate cu încrederea oarbă în sistemul care-i oferea pe tavă contracte în condiții de „securitate națională“ cu instituții mai mult sau mai puțin secrete l-au făcut să-și piardă capul. Atunci când îl provoca pe Sorin Ovidiu Vântu pentru a-l înregistra și preda mai apoi procurorilor, Sebastian Ghiță nu înțelegea deloc jocul pe care îl făcea. Și nu-și imagina că cinci ani mai târziu va avea soarta vechiului mogul. Nu a vut timp să reflecteze și nu a înțeles de ce tocmai el, Sebastian Ghiță, a fost ales să fie interfața unor afaceri atât de mari, iar acum, brusc, portița lui de scăpare se tot îngustează. Atunci când l-a executat pe Vântu, încercând să-i ia locul, nimeni nu i-a spus lui Ghiță, iar el nu avea cultura generală necesară să știe că mogulii de la noi, la fel ca mafioții de aiurea, devin victime sigure, atunci când intră în politică sau când încep să tragă de sforile politice de capul lor.În 2010, înainte de a prelua managementul trustului Realitatea, Ghiță era deja acționarul majoritar al grupului Asesoft și avea o avere substanțială: estimările Forbes 500 arătau că ar fi fost vorba de peste 35 de milioane de euro, iar Top 300 Capital menționa 120 de milioane de euro. Tot atunci încep sponsorizările directe către PSD.Pare să fie o perioadă romantică, dacă ne luăm după povestirile Elenei Udrea, care-l cunoaște bine pe Sebastian Ghiță și care susține că în 2011 fostul ei soț ar fi contribuit la noua televiziune a tânărului mogul cu 500.000 de euro, duși în sacoșe la destinație. Dorin Cocoș ar fi „donat“ această sumă la cererea generalului Florin Coldea, numărul 2 în SRI. Nu există dovezi în acest sens, în plus, relațiile dintre Ghiță și Udrea/Cocoș sunt vechi, cu angajamente și ramificații tranzacționate subteran și care ies la iveală doar atunci când facțiunile clientelare au motive de răfuială. De pildă, în 2009, firmele de IT ale lui Ghiță au câștigat un contract de 20 de milioane de euro printr-o procedură de licitație restrânsă făcută de Agenția pentru Protecția Mediului, pe vremea când Elena Udrea era ministru interimar al Mediului. Integral pe Revista22
Dan Tapalaga. Hotnews. Tara fara cap
Privita de afara, Romania nu prea exista pe harta. Este o mica tara din estul Europei, cu politicieni slabi si corupti, salvata doar de geografie si mult noroc. In cele cateva zile petrecute in Statele Unite am incercat sa vad politica romaneasca prin lentila celor de acolo, romani stabiliti in Washington sau alti prieteni atasati cumva de tara noastra. Pe Klaus Iohannis nimeni nu prea stie exact de unde sa-l apuce, cum sa-l abordeze si nici nu se prea intelege ce doreste sa faca la Cotroceni. Nu pare sa fie in acest moment un interlocutor, un partener predictibil ci o aparitie stranie, la fel ca tara din care vine. Comentam la Washington in compania unui excelent observator al politicii romanesti sondajul de opinie CURS care a anuntat cifre ingrijoratoare pentru un presedinte aflat totusi abia la inceputul mandatului. Am convenit amandoi ca presedintele Iohannis s-a prabusit dramatic in absenta unei opozitii puternice sau in urma unor decizii controversate. A cazut fara sa faca mai nimic scandalos. A ratat ca in tenis, pe mana lui, in urma unor greseli nefortate. Luati, de pilda, cazul casei pierdute in instanta prin decizie definitiva. Nimic mai neinspirat si rusinos decat incapatanarea de a merge mai departe cu o contestatie in anulare. Intre timp, administratia fiscala din Sibiu a inceput demersurile de radiere din cartea funciara. Asta echivaleaza cu evacuarea oficiala a familiei prezidentiale din casa pierduta. Procesul prin care presedinteleIohannis incearca sa rastoarne situatia si sa-si pastreze casa, apeland la o cale extraordinara de atac, se va termina prost orice s-ar intampla. Daca pierde, se face de ras pana la capat. In caz de castig, nimeni nu va crede ca a fost pe bune dupa ce trei instante au stabilit ca pierde casa. O minima inteligenta anticipativa vede ca merge pe un drum infundat si renunta. Este doar un exemplu de greseala nefortata, de inadecvare la realitate, daca vreti, de prostie politica.Asadar surpriza nu este caderea, toti presedintii incep mandatul sus si de acolo incep sa coboare, mai repede sau mai incet, in functie de ceea ce fac. Or, Iohannis a coborat in viteza tocmai din cauza ca n-a facut nimic, pe fondul unor asteptari majore dupa noiembrie 2014 si dupa Colectiv. In consecinta, seful statului are nevoie de actiune ca de aer, de idei si de proiecte masurabile mai mult decat oricand daca doreste sa evite un impact dur cu solul irelevantei spre care se indreapta vertiginos. Integral pe Hotnews
Gabriel Cercel. Contributors. Cui îi e frică de Ministrul Culturii?
S-a cerut demisia ministrului culturii. Primul lucru rezonabil la care te gândești într-o astfel de situație este că alergia la critică descalifică pe oricine de la aspirația de a ocupa o funcție publică. Nici un ministru nu este bătut în cuie de fotoliul pe care îl ocupă vremelnic, și spectacolul personajelor care, în România, se țin cu dinții de funcții este una dintre cele mai jalnice priveliști ale ultimilor 25 de ani. A urmari cu ochi vigilenți și a însoți cu comentarii critice activitatea guvernamentală este unul dintre exercițiile vitale ale unei societăți democratice. În același timp, aproape că nu trece o săptămână fără ca cineva să ceară una sau mai multe demisii. Repetată aproape cotidian, acestă revendicare nu mai surprinde pe nimeni. Ea este percepută mai degrabă de către noi toți drept expresia cea mai firească a nevredniciei clasei politice și a perpetuei, îndreptățitei noastre nemulțumiri. Cu toate acestea, trebuie să mărturisesc că atacul lansat la adresa actualului ministru al culturii, Vlad Alexandrescu, este mai mult decât surprinzător. În primul rând, ne suprinde momentul ales pentru lansarea lui. Ministrul a apărut zilele trecute în știri cu gestul insolit de a descinde personal în praful unui șantier din centrul Capitalei, pentru a apăra o clădire monument istoric și pentru a opri o construcție care, după toate aparențele, nu respectă suficient exigențele impuse de statutul special al imobilului și al zonei. Este ridicol să-ți imaginezi că treaba ministrului este să supravegheze și să blocheze pe cont propriu orice șantier din România susceptibil să lezeze patrimoniul cultural național. Gestul ministrului are, tocmai prin concretețea sa, o valoare mai degrabă simbolică. El atrage atenția întregii societăți asupra unui fenomen care riscă să scape de sub control: recursul abuziv la o pseudomodernizare, care de obicei folosește intereselor private, cu prețul sacrificării unor valori care aparțin întregii societăți. Te-ai fi așteptat așadar ca vocile celor care doresc să apere patrimoniul național să sprijine astfel de demersuri, a căror miză este tocmai sensibilizarea societății la problemele patrimoniului cultural național. Constați însă cu supoare că, în loc să facă asta, pretinșii apărători îi caută ministrului nod în papură. Stai și te întrebi: De ce oare? Integral pe Contributors
Malin Bot. EVZ. Infractorul Dan Voiculescu este mai puternic decât preşedintele Klaus Iohannis în România anului 2016?
Povestea cu casa pierdută de familia Iohannis are şi o perspectivă interesantă legată de eficienţa instituţiilor statului atunci când e vorba de persoane foarte importante. Imediat după de Justiţia a decis împotriva familiei Iohannis, în privinţa uneia dintre casele preşedintelui, ANAF a anunţat, prompt, că a făcut demersuri la Cartea Funciară Sibiu pentru a se radia dreptul de proprietate al celor care au pierdut procesul. La Cartea Funciară nu a ajuns încă hârtia ANAF, spun surse din sistem, dar semnalul e dat rapid şi eficient. Este primul pas pentru executarea deciziei luată de Justiţie în cazul casei lui Iohannis. Preşedintele a accesat şi calea extraordinară de atac, dar instituţiile responsabile se mişcă eficient pentru aplicarea sentinţei. Vestea bună este că decizia luată de Justiţie împotriva intereselor personale ale şefului statului confirmă că magistraţii au independenţă, dacă doresc să nu se lase influenţaţi de nimic. Adică depinde numai de ei cum înfăptuiesc actul de Justiţie. Acelaşi lucru se poate spune şi despre demersul făcut de structura ANAF din Sibiu. Instituţiile statului trebuie să respecte legea şi să aplice deciziile instanţelor, indiferent de persoana împotriva căreia ele sunt chemate să se îndrepte. Faptul că se mişcă efervescent împotriva şefului statului este o ştire excelentă. Este un moment în care am putea spune că s-a făcut un progres, dacă nu aveam cu totul alt tip de reacţii de la aceleaşi instituţii care acum îi aplică legea şi decizia Justiţiei preşedintelui României. Acelaşi sistem nu a reuşit, nici acum, să recupereze prejudiciul de 60 de milioane de euro de la condamnatul Dan Voiculescu, care îşi execută pedeapsa de 10 ani în Penitenciarul Rahova. Mai mult chiar, acelaşi ANAF a reuşit performanţa să-l lase pe infractorul condamnat să folosească nestingherit, mai bine de un an şi jumătate, clădirile confiscate de instanţă. Abia când fostul şef al ANAF a fost chemat la DNA, instituţia a început demersurile pentru punerea în executare a sentinţei judecătoreşti. Nu ştim ce se întâmpla cu aplicarea sentinţei magistratului Camelia Bogdan, dacă lui Gelu Diaconu nu-i zdrăngăneau cătușele în cap când a primit citaţia prin care a fost chemat în faţa procurorului DNA. Integral pe EVZ
Petre Badica. Romania Libera. Corupția generală, adevărata moștenire a lui Adrian Năstase
Ca și în cazul de zilele trecute de la Herculane, în aproape mai toate dosarele de corupție din ultimii ani se regăsesc oameni politici și de afaceri care își au originile politice în PDSR/PSD și care de-a lungul timpului au interacționat cu guvernul Adrian Năstase sau chiar au făcut parte din el. Ancheta de zilele trecute a scos la iveală un furt despre care am scris mai multe anchete de presă încă din 2003. Ca în orice afacere din anii 2000-2004, nomenclatura PSD-istă nu s-a ferit de nimeni și și-a adjudecat o stațiune simbol de mii de ani, cu un potențial turistic imens. După ce au privatizat-o, „pe un leu” în favoarea unei firme din care făceau parte aproape toți liderii PSD, au avut grijă să își asigure un profit de câteva zeci de milioane de euro, fără absolut nici o investiție, din banii Casei de Pensii (evident tot de la bugetul de stat) ca apoi să încerce să mai scoată un ban pe hotelurile și bazele de tratament devenite ruine exclusiv din vina lor. Personajul cheie al afacerii a fost Iosif Armaș, deputat PSD la acea vreme, un politician controversat ale căror afaceri s-au terminat aproape toate cu faliment și țepe date bugetului de stat sau partenerilor. Pentru a-și asigura „succesul” în afaceri la firma Argirom, Armaş a cooptat ca parteneri greii partidului de la acea vreme sau rude ale acestora, precum vicepreşedintele Senatului Doru Tărăcilă, soţia preşedintelui Senatului, Nicolae Văcăroiu, fiul şefului Poliţiei Române, Florin Sandu, soţia şefului serviciului secret al Ministerului Justitiei, Marian Ureche (toţi deţineau aceste funcţii la nivelul anului 2003). Aceştia erau administratori sau acţionari importanţi în cadrul firmei, ceea ce demonstra că privatizarea Băilor Herculane a fost o veritabilă afacere în sânul marii familii pesediste. De tot procesul de privatizare s-a ocupat ministrul Turismului de atunci, Dan Matei Agathon, lider PSD și bun prieten cu Adrian Năstase, care se lăuda public cu viitoarea stațiune, un eșec total ca și proiectul Dracula Parc de la Snagov, despre care sperăm să ajungă cândva tot pe masa procurorilor. Privind acum, după aproape cincisprezece ani, la ruinele din Herculane și la averile din ce în ce mai mari ale celor implicați, ne dăm seama că aceștia, într-o lume normală, ar fi trebuit să fie cerecetați demult sau să dispară din spațiul public . Numai că tupeul acestor oameni și încrengătura de afaceri din politică au condus la situația în care au devenit fie președinți la Curtea de Conturi, fie parlamentari, fie analiști TV, cum este cazul lui Agathon, care ne dă lecții de economie invitat zilnic pe la televiziuni de jurnaliști care i-au ridicat osanale în guvernarea PSD-istă de tristă amintire de la începutul anilor 2000. Integral pe Romania Libera
Emilian Isaila. Klaus Iohannis, Alina Gorghiu si Vasile Blaga, responsabili cu prabusirea liberalilor
Ultimul sondaj INSCOP, publicat in data de 7 aprilie, vine cu o veste trista, daca nu chiar tragica pentru liberali: au cazut pe locul doi in intentia de vot, fiind depasiti de PSD. De la castigarea alegerilor prezidentiale de catre Klaus Iohannis, din decembrie 2014, e pentru prima data cand social-democratii trec in fata liberalilor. Si asta pe fondul unei stagnari a PSD coroborata cu pierderea a sapte puncte procentuale de catre PNL, din maximul atins in iulie 2015. Daca duminica viitoare ar fi alegeri generale, partidul condus de Liviu Dragnea ar obtine 38 la suta din voturi, iar partidul condus de tandemul Gorghiu-Blaga ar obtine 37,2 procente din voturi. Da, diferenta e in marja de eroare, dar ceea ce nu pot ascunde liberalii e ca in ultima jumatate de an au pierdut 15 la suta din sustinerea politica. Ceea ce e foarte mult. Dar ce s-a intamplat cu adevarat? In opinia mea, sunt doua tendinte puternice care indeparteaza partidul de alegatori: una vine dinspre Cotroceni, e vorba de inadecvarea presedintelui la realitatea politica, iar cea de a doua vine din mesajele amestecate pe care le transmite partidul. Presedintele Klaus Iohannis a ajuns la Cotroceni si datorita PNL. Sustinerea lui s-a bazat pe o strategie inteligenta, cea de unificare a PDL, un partid minat de Traian Basescu, si PNL, condus de Crin Antonescu. Aceasta cuplare a creat o forta politica importanta care a reusit sa reziste in fata masinariei PSD coordonata de Victor Ponta care detinea fraiele guvernarii. Pentru moment, noul PNL a raspuns semnalelor venite din societate care doreau sa sprijine o formatiune de centru-dreapta, reformatoare, una care sa evadeze din paradigma toxica a USL si care sa blocheze tentativa unui lider compromis de a ajunge sef de stat. Crin Antonescu pierde sefia PNL dupa alegerile europarlamentare din 2014, iar Iohannis ajunge presedintele partidului in iunie. Dupa ce castiga alegerile prezidentiale, conducerea liberalilor devine bicefala, fiind asumata de Alina Gorghiu si de Vasile Blaga, fiecare dintre ei reprezintand vechile formatiuni de dinainte de unificare. Integral pe Ziare.com
Dilema veche. Interceptări periculoase – interviu cu Daniel MORAR, judecător la Curtea Constituţională
[…] Tot legea din 2003 spune că cel care pune în executare un mandat de interceptare este chiar procurorul sau, dacă nu, el poate delega acest mandat organelor de cercetare penală. Şi această reglementare a existat pînă în 2014, cînd a intrat în vigoare noul Cod de Procedură Penală. În acest nou Cod, la punerea în executare a mandatului de interceptare au apărut doi subiecţi noi: lucrători specializaţi ai Poliţiei şi alte organe specializate ale statului […] Ei bine, aşa au ajuns la noi acei cetăţeni care au fost implicaţi în dosare penale şi care au fost interceptaţi. Şi aici ajung la întrebarea dvs. Curtea a verificat acuzaţiile, şi anume dacă expresia alte organe specializate ale statului este suficient de clară, precisă, previzibilă astfel încît subiecţii să-şi poată norma comportamentul după exigenţele ei şi, dacă la adăpostul acestei sintagme neclare, un serviciu secret ca SRI intruzionează în viaţa privată a oamenilor şi în activitatea de cercetare penală specifică organelor judiciare. Deci opinia publică era conştientă că un serviciu de informaţii realizează o parte (mare sau mică, rămîne la latitudinea fiecăruia să aprecieze) din activitatea penală. […] Mie, în calitate de cetăţean şi de jurist, nu mi s-a părut firesc şi chiar cînd eram la DNA, întrebat fiind despre asta într un interviu, am spus că normal ar fi ca, în perspectivă, să se realizeze transferul acestei atribuţii către organele judiciare. Am avut în vedere şi faptul că imediat după ce am fost numit procuror general PNA, în cadrul unor acţiuni de monitorizare prin programul MCV, unul din experţii Comisiei Europene întreba repetitiv cine realizează interceptările în dosarele instituţiei noastre. Noi răspundeam că pînă la urmă noi, pentru că avem un serviciu tehnic, dar cu infrastructura deţinută de SRI. În 2006, acest expert, un procuror belgian cu experienţă, a întocmit un raport în care spunea că nu este în regulă ca un serviciu de intelligence să fie amestecat în activităţile de urmărire penală şi că în ţările occidentale nu se întîmplă aşa ceva. El recomanda legiuitorului şi statului român să-şi revizuiască punctul de vedere. Spunea că un serviciu de informaţii are, prin natura sa, o activitate secretă şi că, prin urmare, nu se ştie cîte informaţii deţine, cum le foloseşte, cum le arhivează şi dacă nu cumva le foloseşte şi în alt scop decît cel al instrucţiei penale. Şi mă întorc la inexistenţa dezbaterii publice pe această temă. Opinia publică nu a avut pe agendă aşa ceva, problema nu a fost pusă pe tapet, nu ştiu de ce. Integral pe Dilema veche
Times New Roman. SRI avertizează: “Musulmanii ameninţă România! Ar putea oricând să închidă şaormăriile!”
Râdem, glumim, dar ameninţarea islamică e cât se poate de reală! Un comunicat SRI avertizează că musulmanii şi-ar putea oricând închide prăvăliile cu şaorma, lăsând România pradă haosului şi războiului civil. “90% dintre şaormăriile de pe teritoriul ţării noastre sunt controlate, direct sau prin interpuşi, de către musulmani”, transmite directorul SRI, Eduard Hellvig. Integral pe TNR
Va urez o duminica placuta! 🙂
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna ziua !
” Unii sunt speriati ca as putea sa intru in politica, mai bine sa fie speriati ca raman la DNA” 😀
http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-radio_tv-20926616-live-text-laura-codruta-kovesi-duminica-dupa-20-ani.htm
Ziua buna
“Ar trebui sa facem o dezbatere la nivelul societatii sa vedem daca nu ar fi bine ca persoanele condamnate definitiv sa nu mai poata ocupa functia de care s-au folosit” (din intreviu Kovesi)
Idea asta (foarte buna pentru coruptia generalizata din Romania ) a fost initial vehiculata de doamna Macovei .
Blaga , Udrea si restul gastii PDL au sarit in sus ca arsi atunci . (acum stim de ce lupii se supara cind cineva vrea sa le impiedice sa mai fie paznici la oi 🙂 )
Oricum personal consider ca e o super-eficienta masura-propunere .
1. Confiscarea totala a averii .
2. Interzicerea pe cel putin 30 de ani de a mai ocupa o functie publica (ales , numit , oriunde in sistemul bugetar , nu conteaza)
3. Asa si doar asa e binevenita condamnarea cu suspendare (suspendare 30 de ani de a mai avea acces la ciolan)
Salut Stefan , stai sa vezi diseara ce perdaf isi ia doamna Kovesi de la leana si costel :))
buna dimineata tuturor! 🙂
http://politeia.org.ro/stiri-revista-presei/primatele-din-parlament-dau-liber-la-furt-de-doctorate/45660/