Jazz de sâmbată – Începuturi
| 31/08/2013 | Autor theophyle Categorii: Ziarul de Duminica |
Jazzul este muzica secolului XX fara indoiala va fi prezent multe generatii si in secolul al XXI-lea. Etimoogia cuvantului destul de misterioasa. O ipoteză ar fi înrudirea fonetică cu expresia “chasse-beau”, o figură de dans din statul 
american Louisiana, cândva colonie franceză. Alţii cred că ar deriva din cuvântul Jézabel, numele unei prostituate din New Orleans, în ortografie americană simplificată “Jazz-Bel”. În jargonul populaţiei locale cuvintele jasm sau gism înseamnă rapiditate şi energie, au însă şi o semnificaţie erotică. Cuvântul “jazz” a intrat însa în vocabularul curent cam pe la inceputul Primului Razboi Mondial.
Jazzul îşi are originea în amestecul diverselor tradiţii muzicale ale Africei negre. Din tradiţia africană derivă stiluri de interpretare care lasă căntăreţului un spaţiu larg de execuţie şi libertate de improvizare, daca doriti un fel de dialog instrumental cu sau fara interventie vocala. Jazzul a cunoscut multe curente bazate pe stilul de interpretare, instrumentele muzicale, ritmul si tonalitatea muzicala. De mentionat:
Ragtime – A apărut în Missouri. Fiind în primul rând o muzică compusă pentru pian, îi lipseşte elementul principal al jazzului, şi anume improvizaţia, în schimb este puternic ritmată. Acest tip de muzică era foarte iubit de muncitorii constructori ai căilor ferate şi era executată în “saloons” la piane hodorogite de muzicanţi profesionişti sau diletanţi. Reprezentantul ce mai cunoscut a fost Scott Joplin.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=fPmruHc4S9Q]
“New Orleans” – A apărut în New Orelans, Mississippi. Amestec de ritmuri diferite la fel ca orasul respectiv – spanioli, francezi, englezi, negri sau creoli. Ca instrumente melodice se foloseau trompeta, clarinetul şi trombonul, cărora li se opuneau instrumentele ritmice, bassul, bateria, banjo, eventual pianul. Existau grupuri de creoli, mai cultivaţi, şi de afro-americani, mai apropiaţi de formele primitive ale muzicii. Aici a apărut pentru prima dată forma hot de interpretare, în care instrumentul mai mult vorbeşte decât sună.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=NRc28oOR7KY]
Dixieland – Către anul 1910 au apărut şi formaţii de muzicieni albi, cum a fost orchestra lui “Papa” Jack Laine sau “Original Dixieland Jazz Band”, care executau o muzică mai lină, mai puţin expresivă, în schimb tehnic mai versată. Aceast fel de interpretare al muzicienilor albi a fost numit stil “Dixieland”, spre deosebire de stilul “New Orleans” al muzicienilor de culoare, cu toate că în realitate graniţele între cele două stiluri nu sunt nici pe departe aşa de stricte, mai ales că după un timp s-au format şi orchestre mixte, “New Orleans Rhythm Kings” şi “Creole Jazz Band”, sub conducerea cornetistului King Oliver. Acestui grup aparţinea ca trompetist secund Louis Armstrong, care avea să joace un rol determinant în dezvoltarea jazzului.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8IJzYAda1wA&feature=related]
Sâmbată viitoare, putin mai multe 🙂
Un weekend placut!
P.S Postat pe Politeia Veche la data de 02 aprilie 2011
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
buna seara ! o propunere : http://www.youtube.com/watch?v=P9VFIOEFFj4 , Tom van der Zaal . 😀
Buna seara! Astept cu nerabdare sambata viitoare continuarea! Ma opresc un pic la “free jazz” sa ascultam ceva de Miles Davis si John Coltrane
http://www.youtube.com/watch?v=LTICKlUZtYA
si facem un salt la … Jan Garbarek: http://www.youtube.com/watch?v=8A6EI_-eJjw&list=RD028A6EI_-eJjw