Doamnelor şi domnilor: Jacques Brel
| 11/05/2013 | Autor theophyle Categorii: Ziarul de Duminica |
Jacques Brel (născut Jacques Romain Georges Brel), desemnat într-un sondaj din 2005 de publicul francofon din ţara natală drept cel mai mare belgian din toate timpurile s-a născut s-a născut în Schaarbeek, Belgia, un cartier din Bruxelles, dar a trăit o bună parte a vieţii sale la Paris. A murit la Bobigny, o suburbie a Parisului şi este înmormântat în Insulele Marchize, alături de Paul Gauguin. În 1953 înregistrează primul său disc, conţinând două cântece (La Foire şi Il y a) şi vândut în 200 de exemplare. Cucerit de această interpretare, Jacques Canetti, descoperitor de talente, director al celebrului cabaret parizian « Les Trois Baudets » şi director artistic la Philips, îl invită la Paris. În iulie acelaşi an îl întâlneşte pe Georges Brassens.
Brel va ajunge cu timpul să fie înţeles şi gustat de public, obţinând succese după succese şi realizând numeroase spectacole. Astfel, în 1956 susţine turnee în Africa de Nord, la Amsterdam, Lausanne şi în toată Belgia. În cursul unui turneu la Grenoble îl întâlneşte pe pianistul François Rauber, care va deveni un apropiat colaborator. În iunie 1957 este unul dintre laureaţii Marelui Premiu al Discului decernat de Academia Charles Cros. În mai 1958 efectuează un turneu în Canada unde îl întâlneşte pe Félix Leclerc iar în luna decembrie a aceluiaşi an pianistul Gérard Jouannest se alătură lui Brel şi lui Rauber. Pe 14 septembrie 1959 înregistrează la Philips, alături de Rauber şi de orchestra acestuia, La valse à mille temps şi Les flamandes. În 1960 va da un spectacol la hotelul « Shepheard’s » din Cairo, iar la începutul anului 1961 concertează în Canada. Între 12-29 octombrie acelaşi an este cap de afiş la Olympia şi tot în această perioadă compune hiturile Le Moribond şi Les Bourgeois.
La apogeul carierei, în 1966, decide brusc să renunţe la viaţa muzicală şi îşi încheie activitatea pe scenă prin celebrele concerte de adio de la sala Olympia din Paris (6 octombrie – 1 noiembrie). Îşi ia adio de la publicul din Bruxelles printr-un concert susţinut la Palais des Beaux-Arts pe 15 noiembrie. Între 25 martie şi 25 aprilie 1967 va realiza un ultim turneu în Québec iar pe 16 mai va apărea pe scenă pentru ultima dată, la Roubaix.
În 1974 decide să-şi cumpere propriul yacht (Askoy II), un velier de 19 metri şi 42 de tone, cu care plănuieşte o călătorie în jurul lumii, timp de trei ani. Pleacă din portul Anvers pe 24 iulie, dar nu îşi va putea respecta planurile. În octombrie 1974 Brel, un fumător înrăit, este diagnosticat cu cancer la plămâni, boală care avea să-i aducă sfârşitul. Îşi reia totuşi periplul la sfârştul anului, ajungând în noiembrie 1975 în golful Atuona din insula Hiva Oa, în Polinezia Franceză, loc în care va închiria o casă în iunie 1976. Având brevet de pilot încă din anul 1965, îşi cumpără propriul avion şi îşi petrece timpul făcând curse comerciale de pasageri între insula Hiva Oa şi Tahiti. În 1977, în ciuda bolii care avansează, se întoarce la Paris pentru a înregistra ultimul său album, apărut pe 17 noiembrie. Se reîntoarce în insulele Marchize, dar boala care se agravează îl determină să revină în vara lui 1978 în Franţa metropolitană, unde moare, la 9 octombrie 1978, ora 4:10 dimineaţa, la spitalul Avicenne din Bobigny.
Trupul său neînsufleţit a fost readus în insulele Marchize şi înmormântat în cimitirul din Atuona, pe insula Hiva Oa, alături de Paul Gauguin. Într-un sondaj din 2005 al Radioteleviziunii belgiene de limbă franceză (RTBF) a fost proclamat cel mai mare belgian din toate timpurile, înaintea regelui Baudouin!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=RKMqCqjixyo]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bRCBpMmhrgg&feature=related]
Nota: Articolul a fost postat pe Politeia Veche la data de 4 mai 2011;
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Frumoasa seara! Cu multumiri!
O seara si un weekend minunat in pace si lumina sufleteasca alaturi de cei dragi.
http://www.youtube.com/watch?v=cMzAmrNS164
Initial vroiam sa-mi exprim mirarea ca-l iubim amandoi pe Jacques Brel … Dar nu cred ca este cineva care l-a ascultat, l-a inteles si nu il iubeste de atunci.
Sa nu-mi spuneti insa ca va place si Jacques Prévert 🙂 Intr-o vreme ma apucasem sa-l traduc. Nu am incercat sa public traducerile; erau doar pentru prietenii mei 🙂
Déjeuner du matin
Il a mis le café
Dans la tasse
Il a mis le lait
Dans la tasse de café
Il a mis le sucre
Dans le café au lait
Avec la petite cuiller
Il a tourné
Il a bu le café au lait
Et il a reposé la tasse
Sans me parler
Il a allumé
Une cigarette
Il a fait des ronds
Avec la fumée
Il a mis les cendres
Dans le cendrier
Sans me parler
Sans me regarder
Il s’est levé
Il a mis
Son chapeau sur sa tête
Il a mis
Son manteau de pluie
Parce qu’il pleuvait
Et il est parti
Sous la pluie
Sans une parole
Sans me regarder
Et moi j’ai pris
Ma tête dans ma main
Et j’ai pleuré.
Chiar imi place foarte mult. Les Enfants du Paradis este un monument deja clasic al culturi franceze devenit universal.
am vazut titlul in coltul din dreapta jos si primul lucru care mi-a venit in cap citind Brel, a fost ne me quitte pas, asa ca, multumim foarte foarte mult, o noapte linistita (pe aici nu prea e cazul, in vecini e ceva cu basi multi si grei),
“Ne me quitte pas” m-a impresionat profund cand am auzit-o prima data; de atunci, ori de cate ori o ascult ma impresioneaza profund. Interpretarea lui Brel este unica si nu poti decat sa plangi impreuna cu el …