“Boborul” şi republicile mioritice
| 04/08/2013 | Autor theophyle Categorii: Ziarul de Duminica |
Despre Revoluţia de la Ploieşti
În spatele „Revoluţiei de operetă“ prezentată cu atâta talent de scriitorul Caragiale se găseşte însă o pletoră de prejudecăţi ale omului politic (conservator) Caragiale. În realitate, 8 august 1870 a reprezentat un moment de cotitură în evoluţia fragedei şi încă neconsolidatei monarhii române. Unul dintre liderii conspiraţiei, pitorescul personaj Alexandru Candiano-Popescu, nota în memoriile sale: „La 8 August, spre norocul nostru, n-am izbutit. Dacă izbuteam, ne-am fi blestemat izbânda (…). Zgomotul acestor evenimente îl deşteaptă. Memoriile regale o dovedesc, căci ele ne arată cât de adânc a fost lovit Domnul când juraţii de la Târgovişte achitară pe cei ce ridicaseră steagul revoluţiei la Ploieşti. Întâia pornire fuse să abdice. Pe când revoluţionarii ieşeau din temniţă ca biruitori, Domnul voia să iasă din ţară ca biruit. Pe băncile şcoalei lui 8 August a învăţat Vodă Carol să cunoască poporul român. 8 August dete maturitate tânărului principe“. Pentru adevarul istoric si felul cum a decurs aceasta “revolutiune”, un link – eu zic ca merita.
***
Motto: În secolul nostru s-a născut şi s-a sfârşit un stat foarte interesant, pe care nu-i este permis unui istoric conştiincios să-l piarză din vedere. Voi să vorbesc despre Republica de la Ploeşti, un stat care, deşi a durat numai vreo cinsprezece ore, a marcat desigur o pagină celebră în istoria contemporană. Născută din, prin şi pentru popor, pe la două ceasuri în dimineaţa zilei de 8 august 1870, tânăra republică a fost sugrumată în aceeaşi zi pe la ceasurile patru după-amiazi. Nu face nimica! mărirea şi importanţa statelor nu se judecă după extensiunea şi durata lor, ci după rolul mai mult sau mai puţin strălucit pe care l-au jucat în complexul universal. Boborul de Ion Luca Caragiale, 1896
Republica de la Ploiești sau tulburările de la Ploiești sunt evenimente pe care I.L. Caragiale le tratează cu ironia lui caracteristică în nuvela Boborul și în comedia “D-ale carnavalului” numindu-le intrigi boierești.
În apropierea zilei de 8 august 1870 s-au întrunit două organizații conspirative având la conducere pe C.T. Grigorescu respectiv pe Radu Stănian. Din aceste organizații mai făceau parte Candiano Popescu, Stan Popescu, preotul Nicolae Ioachimescu, locotenentul Comiano, Mitică Călinescu, Titu Bălăceanu, Petre Apostolescu, Guță Andronescu-Grădinaru.
La această adunare conspirativă se împart sarcinile fiecărui membru al organizației și se face cunoscut că totul este organizat, domnitorul va fi detronat, conducerea va fi preluată de o regență, se va ocupa telegraful, armata și unele orașe mari vor solidariza cu mișcarea conspirativă.
Se înlătură temerile unora de o intervenție străină, se confecționează steagul nou, stabilindu-se semnale ca tragerea clopotelor și sunarea trâmbițelor gărzii naționale.
Guvernul reușește să aresteze membri ai mișcării conspirative ca Ion Brătianu, generalul Nicolae Golescu, Bogdan Petriceicu Hașdeu, colonelul Nicolae Crețulescu, și vor urma de represalii deosebit de severe, cu umilire prin bătăi a unora ca preotul Ștefan Dinicescu, Mihail Kogălniceanu, Drăghicescu.
Procesul răzvrătiților s-a mutat de la Ploiești la Târgoviște, sentința judecătorească fiind pronunțată la data de 17 octombrie 1870, participanții civili fiind declarați nevinovați. (mai multe aici sau aici)
… Se simţea zdrobit, şi era atât de plăcută răcoarea în cancelarie. O dulce aromeală, foarte naturală după atâtea emoţiuni, după atâta triumf, îi apăsa cu putere brava cerbice. Omul îşi încrucişă mânile pe biuroul său, îşi aşeză bine capul şi, gândind cu drag la viitorul tinerei Republice, adormi butuc.
Pe dânsul îl căutau mai întâi după Prezident – a cărui urmă o aflaseră şi în goana căruia porniseră călăreţii – şi l-au şi găsit. Maiorul Gorjan, dând uşa de părete, intră cu zbirii săi în cancelarie. Poliţaiul horcăie cu capul pe masă. Maiorul face patru paşi mari şi trage o puternică lovitură cu palma pe masă. Stan Popescu tresare cu ochii cârpiţi.
– Cine te-a pus pe tine aici? răcneşte straşnic reacţionarul.
– Boborul! răspunde foarte răguşit republicanul.Atâta i-a trebuit Reacţiunii! Când a auzit de bobor, a turbat: l-a şi-nhăţat pe Stan şi, valvârtej cu el, drept la hanul Călugărului!
Aşa s-a sfârşit cu Republica noastră! Aşa Reacţiunea a sfâşiat cea mai eroică pagină a liberalismului român! Boborul
Ilustratia lui Hultanul pe Karikatura Politica
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Bună ziua.
Minunată prezentare a momentului 8 august 1870 din perspectiva istorică.
dada,
nici nu iti inchipui cat de asemanatoare sunt “elitele” noastre, atunci si astazi 🙁 Nu prea am evoluat!
buna seara
excelenta idee de rememorare a “republicii de la ploiesti”
si totusi caragiale are dreptate! sa nu-l uitam pe agamita dandanache /fraza -citat aprox-“eu si familia mea cu toate partidele de la 48 incoace” este “compromisul a la roumaine”
intrece fara drept de apel ” compromisul a la belge”
si
traim azi pe pielea noastra acest “compromis a la roumaine”
e doar o “mica diferenta”= carol I
Buna @intamplator,
din nefericire noi il memoram pe Nea Iancu care a fost grefier la Ploiesti pe timpul evenimentului respectiv si care a reusit sa-l transforme pentru posteritate la o scena cu umor. Te asigur ca nu a fost asa, nici de cum! A fost o grava criza constitutionala pe care niste oameni destepti au reusit sa o rezolve. Alti oameni, alte timpuri. Pacat ca nu invatam nimic din istoria noastra!
imi pare rau ca nu am reusit sa discutam evenimentul. Cititorii ar fi putut sa invete si sa inteleaga ceva. Pacat 🙁
@theo
nu am pretentia de fi “cunoscator” dar cred ca nu sunt nici “novice”
eu am inteles “puciul ” din 1870- ca in termeni moderni,asta a fost-o incercare a liberalilor de a-i distruge politic pe conservatori;pe shleau “instaurarea unei dictaturi liberale pentru generatii”/ au esuat din prostia lor
carol I a fost suficient de deshtept-spre norocul romaniei- dupa aceea sa se foloseasca si de liberali si de conservatori
imi mentin parerea si o formulez altfel(tot citand aprox din caragiale)
“pupat toti piata independentii”
suna cunoscut,nu-i asa?
Într-adevăr dacă observăm traiectoria personalităților implicate este un moment extraordinar. De la o stare de suspiciune și poate de frică reciprocă (posibil comunicare defectuoasă) se trece printr-un „moment al adevărului” urmează o perioadă de acomodare a părților inițial în conflict.
După standardele germane (prusace) ale vremii, probabil că e vorba de o cedare importantă din partea lui Carol. Au mai apucat oare liberalii să returneze favoarea făcută?
“coabitare”?????
nu cumva acel moment a fost sfarsitul democratiei(ma rog,nici macar nu incepuse)in romania?
nu cumva acel moment a permis “caruselul” liberali/conservatori care a durat pana la primul razboi mondial,si asta a anulat orice sansa de aparitie a altor alternative?
Este întradevăr o întrebare tulburătoare. Citind despre sfârșitul domniei lui Cuza (1866) se pare că atunci erau la putere diverși „baroni locali” care au dus la Monstruoasa coaliție (ceva gen USL?) care s-a grăbit să-l dea jos pe Cuza înainte să fie siguri pe cine pun pe tron și se pare punând în pericol unitatea țării.
alta “enigma”
nu sunt istoric ,insa am avut ocazia sansa in cateva randuri sa discut”off the record”cu istorici romani “neconventionali”/insa extrem de “cititi”( s-ar putea sa le intuiti numele,sunt noul val )
ce am inteles,accentuez e interpretare proprie,subiectiva:
– cuza fusese ales pentru 7 ani;
-deja se incalcase “conventia”=un domnitor pentru fiecare provincie a principatelor
-cuza se dorea o combinatie “doi intr-unul” de garibaldi si victor emanuel,un “dictator luminat” am zice azi
– cuza incepuse sa se amestece in intrigi balcanice(serbia)
-cuza dorea sa joace “cartea indispensabilului”,a “omului providential” de “lider regional” si sa-si perpetueze domnia si -extrem de important-sa decida viitorul domn( el neavand copii)
toate astea ar fi intors principatele la situatia ante crimea= “no man’s land”ceea ce era contrar congresului de la viena-deja 1848 zguduise estabishment-ul si in plus crea o problema in balcani;
era prea mult si atunci napoleon III a primit “mana libera” sa rezolve situatia
si… s-a rezolvat,spre norocul-repet norocul nostru favorabil
anecdotic,se spune ca romania e rezultata din “uniunea a doi barbati,traian si decebal” ca sa continui,norocul romaniei este ca a “supt acelasi lapte ca napoleon III” a carui doica a fost o romanca;
daca napoleon III nu era in in franta atunci,naiba stie cum-daca-ar fi aratat romania
Da, într-adevăr în ianuarie 1866 se împlineau cei 7 ani. Accentul pe care voiam să-l pun era pe puterea Monstruoasei coaliții care nu a dispărut odată cu instalarea principelui Carol.
cred ca aveti dreptate;
poate ca asta e “pacatul originar” al romaniei moderne
dar,
era posibila o alta alternativa?
eu cred ca nu: si cred asta dupa ce am citit cartea lui b murgescu despre economia tarilor romane / recenzia aici
http://politeia.org.ro/magazin-istoric/romania-si-europa-de-500-de-ani/3867/
În primii ani ai domniei probabil Carol nu a putut să țină piept „coaliției baronilor” de aceea cred că a fost tentat să plece văzând verdictul dat în procesul complotiștilor.
de dragul discutiei,si numai de asta,poate fi si alta varianta/
carol era prusac,era junker,era”neamt” si primise o misiune de la tatal sau si el o acceptase=sa conduca o tara;norocul si numi norocul a facut ca tanarul carol sa fie o combinatie “perfecta” de intransigenta si cedare si romania sa nu dispara
dupa opiniile enuntate de engels despre romani ,masoneria poate se uita un pic altfel la “partea aia a europei”( nu e vorba numai de principate)
cert carol nu a fost mason,poate asta e alt noroc
Aș risca o concluzie personală: dacă părțile aflate în conflict păstrează un nivel civilizat al disputei (respectând toate legile și regulile), este posibil progresul, dacă disputa degenerează, dezvoltarea este groaie și se poate produce stagnarea și chiar și involuția țării.
Degenerarea disputei se produce simplu, datorită lipsei de caracter a unora dintre participanții la conflict.
absolut de acord!
sa continui…
acum vreo doua zile am vazut la teve din pura intamplare doua filme,unul dupa altul
unul pe mgm -anii 60-artistic/documentar,mai degraba film de propaganda
imediat dupa la tvr revolutia sovietelor,sau asa ceva
in ” anii 60″ -contestarii,generatia “flower power” a jucat dupa reguli
au obtinut mult din ce au vrut
in celalalt film,contestatarii,”revolutionarii” au schimbat regulile/ce s-a obtinut,simtim si azi pe pielea noastra/ ce au schimbat? o opresiune rea cu una foarte rea
Mulțumesc pentru discuție și idei, mulțumesc lui Theophile pentru articol, mă retrag, noapte bună !
Buna Dimineata,
Postare noua! Revista Presei – 5 August / Guvernarea „de urgenţă” a premierului smiley