Alchimia şi alchimişti (4) Paracelsus
| 03/02/2013 | Autor theophyle Categorii: Esoterica, Ziarul de Duminica |
Paracelsus inseamna mai mare decat Celsus, Celsus fiind medic-enciclopedist roman, supranumit Hippocrate al latinilor şi Cicero al medicinei. Putini isi aduc aminte astazi de Celsus, mult mai mulţi stiu cel puţin cam cu ce s-a ocupat Paracelsus. Pe numele lui adevarat, Phillip von Hohenheim (1493 – 1541), a devenit in timp Theophrastus Philippus Aureolus Bombastus von Hohenheim (aproape la fel de multe nume ca si Tariceanu). Tatăl lui Paracelsus a fost alchimist şi medic, iar Paracelsus a primit primele noţiuni de chirurgie şi medicină de la el. La 16 ani reuseste sa intre la medicină, la Universitatea din Basel, ulterior se mută la Viena, unde, în 1510 obţine titul de farmacist (apoteker). Paracelsus are norocul de a fi instruit in ale “religiei” de celebrul Johannes Trithemius (1461-1526), abatele mănăstirii St. Jakob din Wurzburg, unul dintre cei mai renumiţi maeştri în magie, alchimie şi astrologie si depre care am vorbit intr-un articol anterior. Sub îndrumarea acestui profesor i-au fost cultivate înclinaţiile sale spre ştiinţele şi practicile oculte. În 1516 obţine doctoratul în medicină la Universitatea din Ferrara.
Profesiunea de medic itinerant îl poartă prin majoritatea ţărilor Europei; se spune că a ajuns şi în India. Într-una din aceste călătorii, a fost luat prizonier de către tătari şi dus la Han. În această perioadă de captivitate a fost iniţiat în învăţăturile secrete ale Orientului.
În toate aceste peregrinări, el a cules foarte multe informatii, nu numai de la medici, chirurgi şi alchimişti, dar şi de la călăii, bărbierii, ciobanii, negustorii evrei, meseriaşii ţigani, moaşele şi ghicitoarele de toate felurile. A adunat informaţii preţioase, atât din mediile cele mai înalte ale societăţii, de la cei învăţaţi, ca şi de la cei neştiutori, şi nu era ceva neobişnuit ca el să fie văzut adesea printre căruţaşi şi vagabonzi, pe şosele şi prin hanuri. După ce timp de zece ani a călătorit – practicând uneori profesia de chirurg itinerant sau învăţându-i pe alţii sau studiind alchimia şi magia potrivit obiceiului acelor timpuri – la vârsta de treizeci şi doi de ani el s-a întors din nou în Germania, unde a devenit repede celebru datorită tratamentelor nastruşnice, dar reuşite pe care le-a aplicat.
În 1525 este numit profesor de medicină şi chirurgie la Basel. Prelegerile sale nu constituiau, ca cele ale colegilor lui, doar repetarea ideilor lui Galen, Hippocrate şi Avicenna, lucru obişnuit în medicina din acele timpuri. Concepţiile sale erau strict personale, predându-le independent de opiniile celorlalţi, culegând aplauzele studenţilor şi şocându-i pe colegii săi ortodocşi prin nerespectarea regulii de a preda doar ceea ce fusese acceptat ca valabil de vechile autorităţi în materie, indiferent dacă învăţătura era compatibilă cu raţiunea şi adevărul.
A combătut concepţia despre boală a marelui grec al antichităţii Galen (Galenus din Pergam), elaborând o concepţie nouă, mai generală. Dacă la Galen apariţia bolii era determinată de tulburarea echilibrului dintre substantele secretate de organism, după Paracelsus rolul de factor determinant era atribuit chimismului fenomenelor fiziologice. Bineinţeles ambii aveau dreptate. Concepţia lui Paracelsus reducea fenomenele biologice, implicate în apariţia şi evoluţia bolii, la fenomenele chimice. Lucru pe care-l consideram astazi gresit si touşi Paracelsus a fost primul care a definit principiul după care fiecărei boli îi corespunde un medicament specific.
Pentru Paracelsus există o legătură profundă între om şi Univers. Ca alchimist a utilizat pentru prima oară în laborator aparatul de distilare prin antrenare cu vapori de apă, inventat de el, a preparat hidrogenul din oţet şi pilitură de fier şi eterul etilic din etanol şi vitriol. Cercetările întreprinse de Pracelsus în vederea obţinerii pietrei filozofale au sădit în el credinţa că omul reprezintă cel de al “5-lea element”, pe langa pamant, apa, aer si foc, intr-un cuvant omul este o adevărata chintesenţă (fr. Quintessence).
Paracelsus a ramas cel mai cunoscut dintre alchimistii Renasterii, a pendulat intre stiinta si magie, intre crestinism si sincretismul pagan, invocand stiinta strabunilor mult mai evoluata decat cea cu care se ocupa el. Paracelsus cauta un adevar suprem legat de o istorie, care probabil nu a existat niciodata. Despre textele lui Paracelsus in postarea urmatoare.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Interesant, multumiri 🙂
Cu placere mar 🙂