Revista Presei – 9 mai.”Egoiștii: Viitorul acestei țări nu are nicio șansă cu această generație a mea Am tot mai des convingerea că fac parte dintr-o generație de hămesiți, de bărbați și femei obsedați să aibă, să mănânce, să acumuleze hulpav, nu care cumva să nu le ajungă.”
09/05/2023 | Autor desy.demeter Categorii: Stiri / Revista Presei |
Buna dimineata intr-o zi de marti, 9 mai! Vremea va fi închisă în toată țara și ploile își vor face simțită prezența în majoritatea regiunilor. Va ploua mai ales în zona de sud, sud-est, nord-est și centrul țării. Vântul va sufla cu putere, mai ales în zonele înalte, putând să atingă o viteză de peste 50 de km/h.. Temperaturile maxime se vor situa între 10 și 18 grade Celsius, iar cele minime între -4 și 10 grade Celsius. Bucuresti: 14-15/6 gr.C., innorat.
“Cum să crească economia mai mult, cum să avem o productivitate mai bună ca să avem salarii mai mari, cum să se facă mai multe investiţii dacă parlamentarii şi Guvernul se întrec în a da cu generozitate (că nu îi costă nimic) cât mai multe zile libere/zile punte, iar acordarea de concedii medicale cu mare uşurinţă a ajuns o adevărată industrie …. Dacă ar fi după parlamentari probabil că tot anul ar da cât mai multe zile libere angajaţilor. Şi noi dacă am fi în locul lor am face la fel. Şi la nivelul Guvernului, indiferent de numele lui, există o dorinţă de a da zile libere, mai ales atunci când se face punte. Dacă ai o sărbătoare legală în mijlocul săptămânii, miercuri sau joi, nu mai are sens să vii vineri la muncă, mai ales că vine weekend-ul şi poţi să ai o vacanţă bună legată, plătită, în afara concediului legal. Atunci când Guvernul dă zile libere sigur nu se gândeşte la ce încasări pierde, cel puţin din TVA sau impozitul pe profit şi mai ales nu se gândeşte la cum pertutbă activitatea economică a companiilor private. De partea cealaltă a baricadei, companiile private, antreprenorii, patronii – pe care îi înjură toată lumea că exploatează angajaţii, calculează câti bani pierd, nu numai ei, ci şi Guvernul, bani care ar putea să susţină, poate, noi investiţii şi de ce nu, majorări salariale. Bineînţeles că guvernul ar putea spune că el dă zile libere la bugetari, dar când aceştia nu sunt la muncă, practic, nici companiile private nu prea au activitate economică. …. Dacă 5 miloane de lei înseamnă încasări pe zi pentru Fan Curier, asta înseamnă ca aproape 1 milion de lei înseamnă TVA, care este principala taxă a statului. Bineînteles că acest TVA se compensează cu cel pe care l-ai plătit, rezultând o sumă mai mică de plată. Pornind de la acest exemplu, Guvernul ar putea calcula ce înseamnă o zi liberă, pe care Parlamentul sau pe care chiar Guvernul o acordă cu largheţe, în încasările bugetare. Aceste zile libere, mai ales atunci cand se face şi punte, reprezintă o problemă pentru companii pentru că toţi angajaţii se gândesc la mini vacanţe. Mai ales că pot să îşi ia şi zile libere, ca să aibă o săptămână de vacanţă legată, din concediul de odihnă. Nu degeaba, anul trecut, turismul extern, pur şi simplu, a explodat, românii cheltuind 7 miliarde de euro pe vacanţe externe. A doua problemă cu care se confruntă companiile este legată de Concediile de Medicale pe care medicii de la noi le acorda cu destul de mare larghete. Când este nevoie, din “n” motive, fiecare găseşte undeva, pe cineva care poate să acorde un concediu medical, care este real sau mai puţin real. …. Ca să nu mai spunem, susţin directorii de companii, că sunt cazuri în care, mai ales în perioada verii, când angajaţii, pur şi simplu, nu vin la muncă, nu anunţă, nici nu ştii dacă şi-au luat o zi liberă, daca li s-a întâmplat ceva şi vor veni cu un concediu medical sau dacă, pur si simplu, au decis să plece fără să anunţe pe nimeni. Aceasta este realitatea din piaţă, iar directorii de companii spun că aceste concedii medicale sunt date mult prea uşor. Cu zile libere date cu largheţe din Parlament, cu concedii medicale acordate mult prea uşor, cu o legislaţie a muncii complicată, companiile sunt legate de mâini şi de picioare, pierd venituri, pierd încasări, pot să intre şi pe pierdere, fac mai greu investiţii, etc. Iar statul pierde încasări la buget, iar acum vine şi caută soluţii pentru a umple acest gol, prin majorări de taxe, prin îngheţarea salariilor la buget, prin îngheţarea posturilor la buget, etc. ….” Integral: https://www.zf.ro
“Consumați, orice, dar consumați! Analiștii economici s-au obișnuit să spună în ultimul an că gospodăriile din România și-au redus consumul din cauza creșterii prețurilor. Observația este de bun simț economic, dar nu se regăsește în totalitate și în cifrele statistice. Concret, la sfârșitul săptămânii trecute, Institutul de Statistică a prezentat datele privind comerțul cu amănuntul, ceea ce în limbaj comun se traduce prin nivelul consumului. Cifrele de creștere din luna martie sunt solide și, dincolo de influența inflației, arată o creștere în continuare a consumului în România. Unii producătorii, din dorința de a-și menține vânzările, au redus cantitatea produselor și au păstrat prețul. Dar, pe ansamblu, consumul nu a scăzut. Cifrele statistice ale lunii martie a.c. arată astfel: o creștere cu 18% față de luna februarie 2023, o creștere cu 7,3% față de martie 2022 și o creștere cu 5,2%, în primul trimestru față de aceeași perioadă a anului trecut. Să adăugăm și că rata inflației în primele trei luni ale acestui an a fost de 2,3%, deci mai redusă decât creșterea consumului. Ce ne spun datele statistice? Că în pofida creșterii prețurilor, consumatorii români au continuat să cumpere. Desigur, ritmul de creștere al consumului nu a fost cel din timpul boom-ului economic, atunci când dinamica era scrisă cu două cifre, dar, ritmul este în continuare solid. …. Când consumul crește cu un ritm atât de ridicat toată lumea ar trebui să fie mulțumită. Consumatorii pentru că au bani, comercianții și producătorii pentru că își văd vândute produsele, iar bugetul de stat pentru că încasează taxe și impozite în valoare mai mare. Nimic din toate acestea nu se întâmplă. Angajații vor salarii mai mari invocând creșterea prețurilor produselor pe care le cumpără din abundență, iar la capitolul TVA bugetul a încasat în primele trei luni cu 9% mai mult decât anul trecut, mai puțin decât rata inflației. Nu este vorba despre a pune în discuție corectitudinea datelor statistice. Nu se pot contesta și nu aceasta este intenția acestui comentariu. Vorbim despre o anomalie a economiei românești. O economie dependentă de consum, în care gospodăriile își ajustează cu greu cheltuielile și în care bugetul de stat rămâne mai mult un instrument politic decât unul de politică economică. Este vorba despre o tradiție a economiei românești în care se cer salarii mai mari, unde se așteaptă o restructurare a companiilor partenere de afaceri fără ca proprietarii să se uite în propria „grădină” și cu decidenți politici care se dovedesc incapabili să reformeze o administrație devenită supradimensionată. Consumul este iluzia în care trăiește economia românească acoperind o bună parte din lipsa de performanță a companiilor și din absența schimbărilor din administrație …..” Integral: https://www.rfi.ro
“Raportul Băncii Mondiale trimis Finanțelor: Statul să rețină taxe mai mari la salarii, pensii, proprietate, combustibil și IMM-uri …. Din acest raport se trage o concluzie: Există măsuri propuse care, cu excepția notabilă a guvernanților, sunt unanim acceptate de societate ca nevoia de reformă a sistemelor de pensii și de salarizare, dar şi măsuri propuse repetat pe care cifrele le contrazic: e vorba, de exemplu, de renunțarea la cota unică de impozitare, plus măsuri asupra cărora Banca Mondială nu insistă: reducerea evaziunii și aducerea la lumină a economiei gri….. Propunerile Băncii Mondiale merg însă mult mai departe și vizează următoarele reforme: 1. Impozitarea veniturilor din muncă Pentru ”a crește echitatea și pentru a îmbunătăți stimulentele de muncă pentru lucrătorii cu venituri mici”, Banca Mondială propune: – Renunțarea la cota unică de impozitare – ”Reevaluați avantajele structurii actuale a ratei impozitului pe venitul personal și luați în considerare introducerea unui program progresiv de cote pentru veniturile din muncă.” – Eliminarea scutirilor pentru lucrătorii din sectoarele agricultură, construcții și IT. – Reducerea sarcinii totale impuse lucrătorilor cu venituri mici prin: fie eliminarea contribuției de 10% la sănătate (și finanțarea integrală a asistenței medicale), fie prin introducerea unui credit rambursabil pentru impozitul pe venitul câștigat care să compenseze o parte din povara contribuțiilor pentru sănătate și/sau pensie pentru lucrătorii cu venituri mici. În cazul în care contribuțiile pentru sănătate sunt menținute, Banca Mondială sfătuiește Ministerul de Finanțe să ia în considerare extinderea bazei de contribuție, de exemplu, eliminând scutirea pentru lucrătorii din construcții și pentru pensionarii cu venituri mari (ceea ce s-a încercat în 2022 pentru pensiile peste 4.000 de lei şi a picat la CCR). …. 2. Impozitarea veniturilor din capital Banca Mondială propune: – Eliminați impozitul pe tranzacții la vânzarea proprietății rezidențiale și înlocuiți-l cu un impozit pe câștigurile de capital de 10%. Impozitul pe câștigurile de capital ar trebui să se aplice doar proprietăților achiziționate după data anunțării reformei. Măsura reduce veniturile bugetare, dar elimină cheltuielile cu reevaluarea tuturor proprietăților. – Mențineți actuala cotă de impozitare de 10% asupra câștigurilor de capital obținute prin intermediar (de exemplu, un fond de investiții). – Creșteți cota de impozitare a dividendelor la 10% pentru a se potrivi cu impozitarea majorității celorlalte forme de venit din capital. 3. Impozitul pe proprietate Propunerile Băncii Mondiale: – Schimbarea sistemului – ”Trecerea de la un sistem bazat pe zonă la unul bazat pe valoarea de piață pentru a îmbunătăți atât echitatea, cât și eficiența. Luați în considerare, de asemenea, fuzionarea impozitelor pe teren și clădiri într-un singur impozit – acesta ar permite ca valorile de piață să fie mai ușor estimate pe baza tranzacțiilor de pe piață”. – Majorarea impozitelor – ”Odată cu trecerea la o bază de impozitare ce ține cont de valoare de piață, reevaluați întreaga structură a impozitelor în vederea creșterii veniturilor totale peste nivelul actual (un nivel scăzut în rândul țărilor UE)”. – Reduceți aria scutirilor de impozit pe proprietate la contribuabilii cu venituri mici, vârstnici, clădiri guvernamentale și la un număr cât mai limitat posibil de ONG-uri. Efectuați o reevaluare periodică și o analiză cost-beneficiu a scutirilor fiscale pe proprietate……” Integral: https://spotmedia.ro
“Cătălin Dragostin, expert în energie PIAROM: Să înţelegem realismul şi realitatea folosirii hidrogenului în România pentru decarbonare …. În ultimul an şi în special în ultima vreme, o avalanşă de reglementări (dinspre Bruxelles şi mai nou şi dinspre Parlamentul României), proiecte, idei, analize, proiecte pilot cu popularizări mai ceva ca la Hollywood, dezbateri mai mult sau mai putin ştiinţifice despre rolul vital pe care urmează să-l ocupe Hidrogenul în viitorul nostru cotidian întru decarbonarea vieţii noastre, au inundat media, literatura, cu nenumărate dezbateri si conferinţe. Hidrogenul pare a fi devenit un ”hype” (engl. = publicitate agresivă), sau un ”drog” (engl.=aproximativ acelaşi înţeles de drog), dacă nu chiar o nouă ideologie in energetică, parînd să concureze chiar cu visul omenirii – fuziunea nucleară . …. Începem cu ce nu este Hidrogenul: – hidrogenul nu este un element liber in natură, deci, nu are caracteristicile unui combustibil (natural) care poate fi colectat si folosit direct in scopuri energetice; – hidrogenul, nefiind (direct) un combustibil, el trebuie ”fabricat” şi, ca pentru orice proces de fabricaţie, este necesară o instalaţie (electrolizorul), materie primă (apă curată) şi, nu în ultimul rînd, energie (de asemenea – curată şi multă, chiar foarte multăenergie curată. NA -vom reveni mai jos asupra noţiunii foarte importantă de energie curată). – În ”producţia” hidrogenului verde se realizează pierderi de energie semnificative !: – 30-35% din energia verde folosita la electroliză este pierdută – conversia H2 la amoniac induce alte pierderi de 15-25% si pregătirea pentru transportul hidrogenului si transportul insuşi induc alte 10-12% pierderi – utilizarea in pile d ecombustie (fuel cell-cea mai eficienta tehnologie) conduce la inca 40-45% pierderi energetice. – hidrogenul nu este ieftin. Balanţele de materiale si energie de mai sus, dacă nu măcar bunul simţ, trebuie sa ne spună că vom avea un cost al ”produsului fabricat” (Hidrogenul) substantial (NA. Vom reveni mai jos asupra termenului foarte important substanţial) peste suma tuturor celor care au contribuit la fabricaţie cu pierderile ”legale” şi inerente de randamente. – Hidrogenul verde nu este un înlocuitor al combustibililor fosili ! (cum greşit se interpretează) în ciuda unor posibile aplicaţii specifice. Este doar o posibilă alternativă de decarbonare., care, trebuie foarte atent analizată atunci cind se stabilesc priorităţi si strategii. In foarte multe cazuri, electrificarea directă a proceselor industriale cu energie electrică verde este o soluţie mult mai rapidă si mult mai economică decit hidrogenul verde. …. În încheierea acestei introduceri, sunt fascinat de fascinaţia cu care este privit hidrogenul, cel puţin la noi in Romănia, de studenţi, ingineri tineri, ecologişti si politicieni mai ales, ”luaţi de valul hidrogenului”, neştiind sau uitînd că de cel puţin 40 de ani in termocentralele din România, funcţionau electrolizoare ( mai mari decit proiectele pilot din PNRR) pentru producţia de hidrogen pentru răcirea generatoarelor electrice, sau, că, hidrogenul este folosit in turbine (de gaze) de mai mult de 10 ani în unele combinate chimice, tot in România sau ca hidrogenul era folosit in combinatele petrochimice din România (care nu mai exista acum). Şi in UE dar si in România, despre hidrogen vorbesc politicienii (in primul rînd !), chimiştii, cercetătorii, fabricanţii de instalaţii specifice, utilizatorii de energie disperaţi de preţurile mari ale energiei si, foarte foarte mult, media de tot felul care intreţine cu mult succes acest curent ”spectaculos” care ”prinde la public” si dătător de speranţe pentru o energie ieftină. ….” Integral: https://www.zf.ro
“Dublul standard la alimente și discriminarea consumatorilor din Est. Avem lege, sună bine, dar n-avem ce face cu ea La începutul acestui an, sortimentul clasic al sucului Fanta, comercializat de compania Coca-Cola, atrăgea atenția Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor. ANPC a cerut atunci Comisiei Europene să demareze o anchetă la nivelul UE, pe trei tipuri de suc Fanta de portocale. Autoritatea românească motiva că ar fi diferențe ale rețetei din perspectiva calității, deși ar trebui să fie vândute, teoretic, cu aceeași compoziție în toate țările europene. Dublul standard la alimente, o supărare veche a românilor înscrisă în seria „Vestul și r’Estul”, rămâne o problemă care s-a rezolvat pe hârtie, dar nu și în practică. Asta deși suntem la un an de la intrarea în vigoare a unei directive europene menite să împiedice discriminarea consumatorilor europeni. Dacă, în teorie, un astfel de act normativ ar fi trebuit să mai disipeze discuțiile referitoare la diferențele de calitate dintre produsele din estul și cele din vestul Europei, în realitate, nu s-a întâmplat așa. …. În acest moment, situația stă în felul următor: nu am stabilit standardul, ci doar că nu-l vrem dublu. Concret, chiar dacă avem legislație împotriva dublului standard, nici până în prezent nu a fost definit un standard european de referință, după care să se aplice legea. Într-o piață cu mii și mii de produse, actorii implicați în definirea standardului pentru fiecare dintre ele aruncă responsabilitatea de la unul la altul. Nici legislația nu este foarte clară în acest sens. …. Într-o cercetare europeană din 2019, la care au participat 19 țări (România a refuzat, după cum vom explica), au fost analizate 1.400 de mostre din 128 de produse diferite – de la dulciuri, lactate, băuturi, cafea, chipsuri sau lapte praf. 31% dintre produsele cu ambalaj identic sau similar aveau diferențe de compoziție și încă 27 de procente erau reprezentate de produse cu compoziție diferită, precum și aspect diferit al ambalajului. …. Produsul Coca-Cola Original Taste, spre exemplu, verificat în 18 state membre UE, avea două rețete diferite, fiind comercializat cu un gramaj mai mic de zahăr în Danemarca, Franța și Germania, dar cu un gramaj mai mare din același ingredient în Bulgaria, Ungaria sau Slovacia. …. La fel a fost și cazul iaurtului cu aromă de căpșuni Activia, testat în 14 țări europene. S-a descoperit atunci că existau cinci rețete diferite, cu valori nutriționale diferite în ceea ce privește valorile energetice, grăsimile, zahărul, carbohidrații și sarea folosite. …. Problema apare atunci când unui produs i se face publicitate ca fiind același pe întreg teritoriul Uniunii Europene dar care, la o analiză mai atentă, are ingrediente diferite, nemarcate corespunzător, și gust diferit. Asta înseamnă, în speță, standardul dublu. …..” Integral: https://panorama.ro
“Cui ne dăm încrederea pentru a ne decide viitorul? Criza de leadership …. Problemele care vizează securitatea națională, dificultățile economice sau zbaterile sociale nu pot fi rezolvate cu ajutorul unor algoritmi care facilitează transmiterea mesajelor de către politicieni pe rețelele de socializare și nici măcar cu ajutorul robotului Ion, celebrul consilier al premierului. Cu toate acestea, mulți dintre liderii politici de azi se confruntă cu mari dificultăți în a înțelege problemele complexe ale societății, dărămite să mai implementeze soluții eficiente. Dacă e să facem o evaluare obiectivă a stării de fapt în care se află azi România – sărăcie, corupție, fraude, poluare excesivă, supra birocratizare, mizeria sexuală care destabilizează și dezagregă familia și aruncă omul în disperare și decădere – constatăm că, de fapt, suntem într-o criză acută de moralitate. Și, așa cum avertiza filozoful Jean-Loup d’Autrecourt, lipsa de igienă morală a indivizilor are drept consecință instabilitatea familială și chiar instabilitatea socială. Dacă nu există o bază morală solidă, se poate ajunge până la tulburări politice grave. Uitându-ne doar la protestele care au loc în ultimii ani în Europa, putem lesne înțelege că încrederea cetățenilor în abilitatea liderilor politici de a gestiona criza actuală este puternic zdruncinată. Într-adevăr, mediocritatea și lipsa de viziune a clasei politice de azi a creat o breșă imensă între așteptările cetățenilor și rezultatele (sau mai bine zis lipsa rezultatelor) oferite de cei „aleşi” în urma exercițiului democratic. Potrivit analizei efectuate de grupul britanic The Economist, România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește Indexul Democraţiei, ceea ce arată că, pur și simplu, guvernul României a fost incapabil, de 32 de ani încoace, să se ridice la nivelul aștetpărilor cetățenilor săi sau să facă față problemelor care trebuie rezolvate cu adevărat. Suntem, într-adevăr, un „stat eșuat”. Atâta vreme cât accesul la putere rămâne o prerogativă a partidelor politice, acestea focusându-se exclusiv pe acaparea și menținerea puterii de stat și recompensând doar loialitatea unor membri, în defavoarea integrității și pregătirii intelectuale necesare, vor exista consecințe dezastruoase pentru democrația românească. De aceea, cred că, pe măsură ce tehnologia evoluează atât de rapid și furios, atribuirea rolului de lider politic nu mai poate fi făcută ca rod al unei simple conjuncturi favorabile sau ca urmare a înțelegerilor intervenite la masa negocierilor din cadrul partidelor politice. E nevoie de mult mai mult decât atât. E nevoie ca liderii politici să își asume responsabilitatea pentru deciziile luate și să nu se mai ascundă în spatele unei majorități, sau ale alteia, fără să dea socoteală pentru consecințele negative create în societate, dar pe care le suportăm cu toții în fiecare zi. Până la urmă, leadership-ul politic nu este despre obținerea unei poziții sau funcții politice, fie ea chiar și cea mai înaltă funcție din stat. Conducerea unei țări înseamnă să conduci cetățenii acelui stat din locul în care sunt, într-un loc mai bun, nu într-un stat eșuat. ….” Integral: https://www.contributors.ro
“Cercetătorul Dacian Dolean: Oare școala chiar nu contează în România? Promovarea ideii că școala nu face nimic să îi ajute pe elevi să își dezvolte competențele de alfabetizare poate avea efecte devastatoare asupra învățământului românesc. …. Atunci când un părinte sau un copil aude asemenea mesaje, va pierde respectul față de cadrele didactice. Părintele va înțelege că nu mai are rost să își trimită copilul la școală, pentru că „studii științifice” arată că școala nu contează. Elevii nu vor simți nevoia să meargă la școală, pentru că asemenea concluzii sunt promovate în rapoarte susținute chiar de către ministrul educației. Elevii nu vor mai simți nevoia să respecte profesorii. Și ne mai mirăm că avem probleme de comportament în școlile din România? Ce este mai grav e că această concluzie eronată este promovată „în numele științei”, aruncându-se niște procente să pară credibilă. Însă nu toată lumea înțelege faptul că rapoartele de literație nu au strâns date referitoare la prezența copiilor în școală. Cu alte cuvinte, nu au date referitoare la efectul școlarizării (măsurat prin absenteismul școlar) asupra alfabetizării. Deci, ideea că „școala nu contează” este doar o speculație, o opinie. O opinie îmbrăcată în procente să pară științifică, dar care nu este fundamentată științific. O opinie care afectează credibilitatea oamenilor în activitatea cercetătorilor care chiar fac cercetare avansată în domeniul științelor educației. O opinie care afectează credibilitatea oamenilor în testele standardizate pe care le promovează. ….. Profesorii nu au cum să îi învețe pe copii să citească și să înțeleagă mesajul unui text scris dacă elevii nu vin la școală. Aceasta este o realitate pe care o vedem zilnic în special în comunitățile defavorizate. Noi depunem eforturi foarte mari să dezvoltăm programe de ameliorare a alfabetizării, însă dacă elevii nu vin la școală să beneficieze de ele, nu ai cum să obții efecte importante. Interesant, la aceeași conferință, d-na ministru Ligia Deca a spus că susține cu tărie educația pe bază de date. Ei bine, nu există date care susțin argumentul că școala nu are efect asupra alfabetizării. În schimb, există date care susțin importanța prezenței copiilor la școală. Chiar dacă efectul școlii nu este atât de mare pe cât am vrea, chiar dacă unii profesori trebuie formați profesional, chiar dacă unele programe trebuie schimbate de la rădăcină, chiar dacă e foarte mult de lucru în foarte multe domenii pentru a îmbunătăți educația din România (inclusiv know-how-ul de la Ministerul Educației), ce cunoaștem până acum este faptul că este mai bine pentru copii să vină la școală, decât să abandoneze școala. Bună, rea, cum e, cel puțin pentru copiii din comunitățile dezavantajate, școlarizarea are efecte mai mari asupra alfabetizării comparativ cu alternativa de a nu merge la școală. Iar acesta este un fapt dovedit științific. Eu sper ca d-na Deca să înțeleagă diferența dintre fapte dovedite științific și opinii care nu sunt susținute de date. …. Facem eforturi să gestionăm comportamentul neadecvat al elevilor, dar în același timp le spunem că merg la școală degeaba. Adică ne împușcăm singuri în picior și apoi ne plângem că am avut ghinion. ….” Integral: https://www.edupedu.ro
“Egoiștii: Viitorul acestei țări nu are nicio șansă cu această generație a mea Am tot mai des convingerea că fac parte dintr-o generație de hămesiți, de bărbați și femei obsedați să aibă, să mănânce, să acumuleze hulpav, nu care cumva să nu le ajungă. Noi cei aflați la 40-60 de ani suntem cu adevărat prima generație care nu a suferit de foame. Până la noi, toate generațiile părinților și bunicilor noștri au cunoscut perioade de foamete, de lipsuri materiale majore, de privațiuni de tot felul. În anii 80, în orașele românești lipsea aproape totul: mâncare, apă caldă, curent, servicii medicale, benzină etc. Iar ei, părinții și bunicii noștri, au învățat să trăiască atât cât se putea de senin cu asta, chiar dacă și pe ei i-au schimonosit adeseori lipsurile. Dar pe noi ne-au crescut în așa fel încât să nu ne lipsească nimic, să nu simțim greul. În aceiași ani 80, copilăria noastră semăna pe alocuri cu spectacolul pus în scenă de actorul principal din „La Vita e bella”, care dorea să-i ascundă copilului său ororile lagărului de concentrare și să i-l prezinte ca pe o scenetă veselă pentru copii….. După 1990 și, mai ales, după anii 2000, ne-am căpătuit. Marcați de privațiuni, dar fără să le cunoaștem cu adevărat, am început să ne satisfacem orbește toate poftele. Și am început să devenim foarte foarte egoiști. Căci atunci când ești lacom nu poți fi nici solidar, nici empatic, e fiecare pentru sine împotriva tuturor celorlalți. Această generație de egoiști și-a dorit case și a putut să aibă câte case a vrut, uneori și șase laolaltă. Această generație de egoiști și-a dorit mașini scumpe, uneori cu antemergător, care, chiar dacă moare ca un câine într-o groapă, mă face pe mine să mă simt împlinit. Această generație, pentru că s-a „realizat”, crede că i se cuvine totul, mai ales prada supremă, femeia, pe care o tratează ca pe „ființa cea mai de încredere” și jucăria sa de lux. Această generație a vrut să trăiască opulent, să le demonstreze părinților că s-a realizat: de aceea își construiește care supradimensionate, decorate kitschos, de aceea își face poze cu mâncarea multă pe care și-o permite pe unde ajunge prin lume, mai ales la all inclusive, de aceea se plimbă cu cel mai scump avion din lume și trece pe la nevastă pe acasă să le arate vecinilor ce avion și-a tras băiatul. Această generație de egoiști și-a dorit mandate fără număr: mandate de primar, de parlamentar, de rector, orice, numai șef să fie și dacă se poate pe viață. Legea Deca ne răsplătește reprezentanții academici cei mai nesătui cu încă zece ani de ședere pe fotoliile de piele. Această generație acumulează salarii, funcții, prime, reprezentări în CA, posturi în diplomație și la ICR și oriunde sunt bani publici, pentru că vrea și poate în sfârșit să trăiască pe picior mare. Această generație de egoiști a adunat și titluri simbolice fără număr. Căci de ce și-ar dori cineva zece titluri de Doctor Honoris Causa de la tot felul de universități, care nu au nicio valoare, dacă nu pentru a-și satisface niște frustrări din copilărie? …. În același timp, pe această generație o doare fix în cot că femeile continuă să fie bătute și traficate sau că milioane de copii trebuie să se trezească la 5 dimineața ca să ajungă la școală, pentru că nu sunt bani pentru microbuze școlare, căci toți banii se duc pe mașinile lor la Senat și pe mobila lor de lux din birouri. 40 de limuzine de lux la Senat, 0 microbuze noi pentru copiii din satele care au de făcut zece kilometri ca să ajungă la școală. ….Această generație e atât de chitită pe consum și abundență încât nu-i pasă de risipă. Suntem o generație foarte risipitoare, aruncăm foarte mult din ceea ce cumpărăm, dar nu contează, important e să fie coșul plin și portbagajul să se închidă cu greu. După care, aruncăm mâncare, dar aruncăm și ambalaje oriunde apucăm. ….” Integral: https://republica.ro
“The Economist: România atrage muncitori străini și este pe punctul de a trece de la o țară de emigranți la una de imigranți Economia României a crescut constant timp de un deceniu, anul trecut cu 4,7% și este pe punctul de a trece de la o țară de emigranți la una de imigranți, scrie publicația The Economist. În 2010, PIB-ul pe persoană, ajustat la prețuri, reprezenta 53% din media UE; în 2021, era de 74%. Între timp, populația s-a redus de la 23,2 milioane de locuitori în 1990 la 19 milioane în prezent. Rata natalității s-a prăbușit după revoluția din 1989, iar milioane de oameni au emigrat. În prezent, țara se confruntă cu un deficit sever de forță de muncă. Potrivit The Economist, hotelurile, barurile și restaurantele caută lucrători, dar cel mai mare deficit este în construcții. Alexandru Băiculescu, director general adjunct al Hidro Salt, o firmă de construcții, are 350 de angajați. Dintre aceștia, 200 sunt străini, majoritatea srilankezi și vietnamezi. Aceștia sunt recrutați prin intermediul agențiilor, dar birocrația din România este atât de copleșită de cererea explozivă, încât mulți dintre cei invitați nu ajung niciodată: sunt furați de alte țări, cum ar fi Emiratele Arabe Unite, în lunile dinaintea obținerii vizelor românești. Antreprenorul plătește 1.000 de dolari pe lună, plus cazare și hrană, dar până la 40% dintre noii săi recruți pleacă în câteva luni pentru a-și încerca norocul în mod ilegal în țări mai bine plătite. ….În 2017, România a avut o cotă de 3.000 de permise pe an pentru lucrătorii non-UE. Această cotă a crescut la 100.000 până anul trecut, dar multe dintre ele au fost ocupate cu reînnoiri de către lucrătorii aflați deja în țară. …. Între timp, populația României născută în străinătate este în creștere. La sfârșitul anului 2022, în țară erau 113.520 de cetățeni non-UE, o creștere de 110% în cinci ani. De asemenea, existau 54.765 de cetățeni ue, 113.000 de refugiați ucraineni și aproximativ 200.000 de imigranți din Moldova vecină (deși cei mai mulți dintre aceștia au cetățenie română). ….” Integral: https://economedia.ro
“Campionul rus Garry Kasparov, interviu pentru GSP: „Ucraina e linia întâi în acest război împotriva tiraniei. Ferească Dumnezeu să piardă!” …. „Știți că sunt într-o opoziție activă de mulți ani împotriva lui Vladimir Putin și trebuie să spun că, înaintea invaziei din Ucraina, de anul trecut, am remarcat că sunt câteva țări care au înțeles clar care sunt planurile lui Putin. Aș putea numi 3: Lituania, Polonia și România. Văd că țara voastră are o poziție foarte solidă pro-Ucraina, deci îmi face plăcere și mai mult să mă aflu aici”, a declarat Kasparov. „Vestul nu a învățat lecțiile istoriei. Putem să ne întoarcem până în anii ’30, când ascensiunea lui Hitler nu a fost complet ignorată, dar tratată foarte superficial. Însă atunci era o experiență în premieră pentru britanici și francezi, care nu au încercat să facă afaceri cu Hitler, doar au vrut să mențină pacea“,a contextualizat marele campion de șah. Acum, tragic este că, în ciuda crimelor fățișe înfăptuite de Putin în Rusia și în exteriorul ei, Vestul a încercat mereu să-i găsească scuze. Iar cei ca mine, care au încercat să tragă continuu un semnal de alarmă, au fost complet ignorați. …. „Am avut o lume condusă de lideri precum Angela Merkel și Barack Obama care au ales mereu să ignore, să ducă o politică „see no evil, hear no evil”. Nu vreau să analizez iarăși fiecare dezastru în parte, de când Putin a distrus democrația în Rusia, atacul asupra Georgiei, anexarea Crimeei etc. Vestul a ignorat fiecare linie roșie încălcată de Kremlin“, a completat Kasparov. „Ucraina e linia întâi în acest război împotriva tiraniei. Ferească Dumnezeu să piardă! Nu e vorba doar despre Putin și teritorii, nu asta e chestiunea. Miza e mai importantă decât teritoriile cucerite”, continuă Kasparov, care este considerat cel mai mare șahist din istorie. …. „În mod normal, dictatorii nu supraviețuiesc războaielor. Mai ales dacă Putin pierde Crimeea, pe care a făcut-o centrală în politica sa. Când steagul ucrainean se va ridica în Sevastopol, lumea va vedea, ca-n Hans Christian Andersen, că regele e gol”, adaugă marele șahist, unul dintre principalii opozanți ai regimului de la Kremlin. …. Kasparov susține „amenințarea cu războiul nuclear nu mai merge, e un bluf inutil. Fiindcă regimul lui Putin nu e construit pe sacrificiu, ci e ca-n mafie, axat pe loialitate”. ….” Integral: https://www.libertatea.ro
“Nici anul ăsta nu scăpăm de căpușe! România are peste 2 milioane de bugetari …. Cu toate că anual Guvernul susține că va reduce numărul acestora, sau că va îngheța angajările, numărul căpușelor continuă să crească, iar din cauza lor tot mai mulți români aleg să părăsească țara. …. Mai nou există căpușele care sug și pensie specială simultan cu salariul și cu alte privilegii. ”Nici pe vremea fanarioților nu am avut asemenea căpușe”, spune Marian Coltea, biet angajat la privat năpădit de căpușe. ”Nu am cum să cresc o familie dacă am două-trei căpușe constant pe mine”, declară Mioara Papuc. Ea se plânge cel mai mult de căpușele din zona administrației, care sunt cele mai agresive, dar și de căpușele din zona militară, a justiției, sau din legislativ, unde trăiesc cele mai lacome căpușe care au existat vreodată pe planeta asta. …” Integral: https://www.timesnewroman.ro
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul ]
“DOCUMENT „Ordonanța austeritatii” publicată de Ministerul Finanțelor. Toate măsurile prin care Guvernul speră să economisească peste 5 mld. lei, deși gaura bugetară e de patru ori mai mare – ….”
https://economie.hotnews.ro/stiri-finante-26253915-ordonanta-austeritatii-taieri-bunuri-servicii-10-altele-masurile-acopera-doar-sfert-din-gaura.htm
“Florin Secureanu, condamnat definitiv la 3 ani și 8 luni de închisoare cu executare. Și-a făcut casa și a operat-o pe mătușa soției pe banii spitalului….”
https://www.libertatea.ro/stiri/florin-secureanu-condamnat-definitiv-la-inchisoare-cu-executare-4505235