Revista Presei – 8 decembrie.„România trebuie să investească mai mult în protejarea patrimoniului său, de la floră şi faună la case vechi, iar astfel oamenii pot obţine mult mai mulţi bani din turism decât fac acum din tăieri ilegale, distrugeri şi betoane”
| 08/12/2021 | Autor desy.demeter Categorii: Stiri / Revista Presei |
Buna dimineata intr-o zi de miercuri, 8 decembrie! In intervalul 7 decembrie, ora 6:00 – 8 decembrie, ora 18:00, în sudul şi estul Transilvaniei, nordul şi centrul Moldovei, precum şi în zonele de munte, vor fi precipitaţii mai ales sub formă de ninsoare. De asemenea, se va depune un strat consistent de zăpadă pe alocuri, îndeosebi în zona montană şi submontană. În zona montană înaltă, iar pe arii restrânse şi în Moldova, vor fi intensificări ale vântului, cu viteze de 45 – 55 km/h, viscolind ninsoarea. Județele vizate de avertismentul meteorologilor sunt: Suceava, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Bacău, Vaslui, Covasna, Harghita, Braşov şi Sibiu, iar parţial: Alba, Argeş, Bistriţa-Năsăud, Buzău, Cluj, Caraş-Severin, Dâmboviţa, Gorj, Hunedoara, Mehedinţi, Mureş, Prahova, Vâlcea şi Vrancea. Miercuri, temperaturile maxime pe regiuni vor arăta astfel: 1 grad în Moldova, 5 în Transilvania, 5 în Maramureș, 3 în Crișana, 4 în Banat, 7 în Muntenia, 8 în Oltenia și 8 în Dobrogea. Bucuresti: innorat, +5/-1 gr.C.
Ce ne așteaptă după intrarea tulpinii Omicron în România. Un medic explică în ce condiții poate marca sfârșitul pandemiei …. ”Eu cred că va exista fără discuție o creștere a numărului de cazuri cu Omicron. Vedem că e confirmată în peste 38 de țări, iar dacă ne uităm ce s-a întâmplat în Africa de Sud, la începutul lunii noiembrie erau 300 de cazuri, iar acum sunt peste 8.000, ceea ce arată transmisibilitatea extrem de ridicată a acestei variante. Din primele date preliminare pe care le avem, dar încă nu sunt finalizate cercetările, se pare că determină forme ușoare și medii de boală, ceea ce ar reprezenta un avantaj. Datele din acest moment arată și că vaccinurile își păstrează din eficiență. Nu știm însă care este gradul de eficiență pe care aceste vaccinuri îl vor avea, însă nu vom putea vorbi de o lipsă totală de eficiență în cazul anticorpilor produși fie prin vaccinare, fie prin boală”, explică Radu Țincu. Sfârșitul pandemiei, un scenariu posibil Medicul adaugă că parcursul ar putea fi unul similar cu cel al tulpinii Delta, care a devenit predominantă, dar spune că nu ar fi exclus ca, de această dată, să devină o infecție banală….. ”Cred că da (n.r. – se va răspândi ca tulpina Delta) pentru că atâta timp cât avem transmisibilitate foarte ridicată, automat ea va reuși să se impună în competiție cu variantele precedente. Pe de altă parte, dacă anticorpii nu vor mai oferi aceeași protecție, asta înseamnă că unele persoane, fie trecute prin boală, fie vaccinate, se vor infecta. Însă, dacă într-adevăr se va dovedi că această variantă virală este mai blândă și va produce forme mai ușoare decât Delta, e posibil ca acest lucru să determine acel scenariu în care vom coabita cu mult mai mare ușurință cu ea și va deveni o infecție banală”, mai spune Radu Țincu….. ”Poate fi un val cinci, însă ceea ce ne interesează întotdeauna când discutăm de un val pandemic, este numărul de pacienți care necesită spitalizare și al celor care dezvoltă forme severe de COVID-19, care le pun viața în pericol și ajung în terapie intensivă. Dacă vor fi 20.000 de cazuri pe zi, dar 98-99% vor avea forme asimptomatice, asta nu va mai crea niciun fel de problemă din punct de vedere al gestionării acestei pandemii”, adaugă medicul. Radu Țincu sfătuiește oamenii să fie responsabili în această perioadă deoarece tulpina Omicron încă se află sub semnul multor necunoscute. Integral: https://ziare.com
Deja am căzut în capcană ca proștii. Despre conflictul profesori-părinți pe testele anti-COVID S-a declanșat marele război, ușor de anticipat, părinți-profesori. Bomba a fost declanșată strategic de guvern. În loc să spună „n-avem bani, resurse să facem testul în școli”, au rostogolit responsabilitatea către școli, deși știau că e o misiune imposibilă. Iar școlile au rostogolit-o către familii. Iar părinții urlă acum la profesori. Se fac primele testări în masă ale elevilor. Trebuie recoltată salivă, iar testul ne arată dacă există posibilitatea de infectare. Nu e un rezultat sigur. Dacă apar două linii din testul cu salivă, trebuie și un PCR. S-au distribuit tutoriale, cu ministrul Rafila, cu ministrul Cîmpeanu pe post de asistent de producție, cu un elev care scuipă în recipient. Totul pare simplu. Nu e simplu. …. Ni se tot spune că timpul e de 5-10 minute și că se rezolvă repede. Să fim serioși. Nu ai cum să rezolvi totul nici în 15 minute, doar un profesor și zeci de elevi. Oricât de în control ai fi în clasa ta, nu predai unor roboței, ci unor pui de om, fiecare cu gradul lui de agitație, de neatenție etc. M-aș mira să fi reușit să recoltez și să fac toate testele pe parcursul unei ore. Cred că, cel puțin la început, ar fi trebuit sacrificate zile întregi de școală. Practic testam și plecam acasă, că s-a terminat programul. Așa că trebuie să ne mai și hotărâm, dragi părinți: facem totuși și niște ore de învățare la școală? Sau tot fragmentăm actul învățării până ajungem în testele PISA la nivelul „cei mai proști din galaxie”. …. Ce e gratuit, de fapt? Guvernul a cumpărat testele. Testele sunt gratuite. E mare lucru, așa cum e mare lucru că avem vaccin gratuit. Nu sunt ironic, atenție! Există un mare „DAR”. Testul nu e relevant fără un PCR ulterior, în cazul în care copilul e testat pozitiv. Pe ce bani faci PCR-ul? Cel mai probabil, pe banii părinților. Pentru că sunatul la DSP în perioada asta este pierdere de timp, după cum știm. Deci nu doar responsabilitatea a fost pasată oficial, ci și noi costuri …. De ce se plâng părinții? Se plâng că majoritatea școlilor au pasat responsabilitatea înspre părinți. E și nu e adevărat. Dacă am fi raționali, am observa în primul rând că un stat depășit de situație, care în ultimul an a fost mai preocupat să ascundă și să tot „relocheze” morții de COVID, decât să lupte cu boala, a găsit soluția să mute războiul. Frontul profesori-părinți e de foarte mult timp deschis. Mai trebuia ceva benzină aruncată pe foc. Suntem zero cu empatia. Așa cum corpul profesoral a preferat să spună nu testării în școli, în loc să ceară condiții propice și să încerce să ajute, unii părinți urlă acum perfect aiurea că au fost părăsiți de stat. Păi n-am auzit toată ziua bună ziua că nu există încredere în stat? Că „mă descurc”? Să mai amintesc că unii refuză și testarea propriu-zisă? Nu mai zic de vaccinări și alte alea! Măcar așa ești în control, tu cu copilul tău, afli în 15 minute dacă are ceva sau nu. Ai fi preferat un întreg tămbălău, sunat de la școală pe la 9 dimineața sau 1 după-amiaza, „vino de la serviciu să-ți iei copilul!”? Nu cred. … De ce să urlăm aiurea părinți la profesori în loc să punem presiune pe guvern și să cerem mai mult personal cu oarece calificare medicală mai aproape de școală? De ce să nu cerem PCR gratuit atunci când un copil descoperă că e suspect de COVID? Pentru că e mai comod să urli aiurea în general decât să ceri lucruri concrete. E valabil și pentru sindicatele profesorilor și pentru părinți. Dragi părinți, păi să vorbim! Sunteți prea mulți specialiști în educație. Mai răriți-vă. Voi știți din start că profesorul o arde aiurea la școală, că e plătit ‘geaba, că nu are grijă de copii, că face meditații în particular etc. Reevaluați-vă pretențiile și propria contribuție la educația copilului. De prea multe ori, ne luptăm într-o oră de română, de exemplu, cu cele 5 ore de TikTok de acasă, petrecute la sânul cald al familiei. Cam frecvente sunt și cazurile în care vrem să și citească al nostru copil, să fie bine alfabetizat, dar noi acasă n-am mai citit nimic de la „Capra cu trei iezi”. Ne-am obișnuit să aruncăm responsabilități multe pe școală, și să nu mai vedem câte responsabilități de părinte au dispărut. Asta în timp ce a fost preamărită „familia tradițională” (aia în care băgăm grătare, excursii, rețele sociale și „ne râdem” la reality-show-ul la modă – lasă că repară profesorul la clasă distracțiile noastre!). Integral: https://www.libertatea.ro
Falsul argument al libertăţii Au trecut treizeci de ani. Asistăm la o răsturnare halucinantă. Aşa cum fabricile şi băncile, foste ale “întregului popor”, au fost capturate de o cleptocraţie formată din pungaşi de duzină, ofiţeri ai serviciilor secrete şi demagogi de partid, tot aşa şi noţiunea de libertate a fost capturată de tot felul de personaje bizare, cu porniri autoritare. În Parlament există un partid care face apologia Gărzii de Fier şi care militează pentru “libertatea” fiecăruia de a-i infecta pe cei din jur. Un lider la aceluiaşi Parlament şi-a luat “libertatea” de a cumpăra leacuri ruseşti presupuse anti-Covid. În stradă vezi “anti-vaxeri” care reclamă “libertatea” de a răspândi cele mai extravagante teorii ale conspiraţiei. Eu însă nu cred că o ţară în care bolnavii ajung să moară întinşi pe holurile spitalelor este o ţară liberă. Nu cred că este un oraş liber acela în care renunţi să dai mâna pe stradă cu prietenii. Nu cred că libertatea noastră individuală sporeşte atunci când ne este teamă să ne vizităm părinţii sau bunicii, pentru a nu-i infecta. Libertatea nu înseamnă pur şi simplu de a face ce îţi trăzneşte prin cap, atunci când ai chef. Cred că, aşa cum spunea cineva, libertatea nu înseamnă să poţi să faci ce vrei, ci dreptul de a face ce trebuie. La noi însă, circul are program non-stop. Acum, pe afiş, problema testelor în şcoli. Să recapitulăm. De aproape doi ani şcolile stau închise. Copiii se chinuie în faţa tabletelor în aşa-zise “lecţii online”. Nu am descoperit nici un profesor care să afirme, onest, că acest lucru este bun pentru elevi. Şi tot de doi ani autorităţile nu găsesc o soluţie. Doar bâjbâie după Improvizaţii. Am văzut, spre exemplu, şcoli în care s-au instalat, pe bănci, un fel de panouri oribile, din plexiglas. Băncile au fost transformate astfel într-un fel de cuşti din plastic în care au fost aşezaţi copiii. Probabil pentru a creşte viitoarea generaţie de sociopaţi. Cum pandemia nu dă semne că se potoleşte, iar cazurile la copii se înmulţesc, onor ministerul a dispus cumpărarea a milioane de teste rapide. Înţeleg că au venit în saci, fără instrucţiuni de folosire. Părinţii sunt indignaţi. Oricum, testele acelea dau rezultate aproximative, multe fals pozitive şi multe fals negative, aşa că mă întreb ce a fost în mintea celor care au scornit această schemă. Încurcătura, de fapt, este una mai generală. În România, cele mai multe teste sunt voluntare. Vrei, le faci. Nu vrei, nu le faci. Autorităţile publică, în fiecare zi, numărul de teste din ziua precedentă şi “gradul de pozitivare”. Din păcate, aceasta este o practică mai degrabă inutilă. Pandemia este o stare a unei comunităţi.Virusul trece de la un individ la altul cu o anumită probabilitate şi se înmulţeşte până ce ajunge la o masă critică. Din păcate, dacă nu facem ceva, până atunci vor muri sute de mii de oameni. Deja au murit cam 60.000. Egal cu numărul pierderilor din timpul ofensivei către Vest, după 1944, a armatei române. Mă aşteptam, la începutul lui 2020, în primele zile ale pandemiei, ca statele occidentale (şi România, alături de acestea) să introducă testarea obligatorie. De ce? Foarte simplu. Pentru a putea construi un model exact al propagării pandemiei. Iată ce se întâmplă acum, cât cele mai multe teste sunt voluntare. Modelele sunt, vorba românului, “varză”. Nu ştim nimic precis. De pildă judeţele unde se testează mai mult au mai multe cazuri detectate. Înseamnă asta că rata de infectare este mai mare? Probabil nu, pentru că unele judeţe nu testează deloc. Multe teste PCR sunt plătite. Asta înseamnă că se detectează mai multe cazuri la cei cu bani şi/sau la cei din mediul urban. Înseamnă asta că pensionarii din “rural” sunt mai puţin infectaţi? Probabil nu, dar de fapt habar nu avem. Vasăzică, după zeci de milioane de teste efectuate şi alte 70 de milioane cumpărate, noi tot nu ştim nimic precis. Totul pentru că pornim de la ideea, care este un nonsens ştiinţific, că testele trebuie să fie voluntare. Suntem “liberi” ca dacii din poveste. Dar înţelegem cam tot atât cât ei. Normal era ca testele să fie obligatorii în starea de urgenţă. În cazul acesta, nici nu trebuiau testaţi milioane de oameni. Se construiau eşantioane statistice şi se testa până ce se construia un model funcţional. Integral: https://www.bursa.ro
Iliescu la 91 de ani și Justiția, slujnica lui …. La mai mult de 30 de ani de la cele mai grave și complicate episoade ale istoriei recente, justiția autohtonă nu a reușit să dea răspunsuri și nu a putut să-i găsească pe adevărații vinovați, pe cei care au dirijat lucrurile, au luat deciziile, au dat ordinele. Revoluția sângeroasă din decembrie 1989 și Mineriada din iunie 1990 au fost mereu dosarele asupra cărora s-au făcut cele mai mari presiuni politice. Dacă Justiția nu ar fi fost pusă în slujba lui Ion Iliescu, poate că el nu stătea în fotoliul prezidențial 10 ani. Dacă România ar fi avut o justiție independentă, chiar și după ce a fost admisă în Uniunea Europeană, vinovații pentru crimele produse, după căderea dictaturii, ar fi fost deja pedepsiți. Ferestrele de independență pe care le-a avut Justiția nu au fost folosite întotdeauna în scopuri nobile, iar Ion Iliescu a avut mereu salvatori neașteptați. Pare să existe, de altfel, un sistem bine organizat de amânare a acestor dosare până după dispariția fizică a primului șef de stat post-decembrist. Ca și cum ar exista un secret care trebuie bine păzit. Ion Iliescu are 91 de ani, e bolnav și trăiește destul de izolat. Bătrânețea și suferințele lui nu au însă nimic de-a face cu strategiile cinice pe care le-a folosit pentru a prelua puterea și pentru a se menține acolo. Crimele și suferințele pe care le-a pricinuit nu au fost crezute atunci de majoritatea votanților, manipulările pin presa aservită, mai ales TVR și Radioul public, i-au convins pe mulți să adere la sloganurile scandaloase lansate atunci împotriva intelectualilor și studenților: „Noi muncim, noi nu gândim”, „IMGB face ordine”, „Moarte intelectualilor”. Toate acestea au fost răcnite în dimineața zilei de 13 iunie de sutele de muncitori de la IMGB veniți după ce trupele antitero i-au atacat de protestatarii rămași peste noapte în Piața Universității. Totul a început pe 22 aprilie 1990, când oamenii s-au strâns la Universitate să-i comemoreze pe morții Revoluției și în același timp să se revolte pentru felul în care noua putere punea stăpânire pe țară….. În noaptea de 14 iunie, minerii din Valea Jiului au primit trenuri speciale să vină la București. Între 10.000 și 20.000 de ortaci înarmați cu răngi, topoare, bâte și lanțuri au venit în capitală, îndemnați de Ion Iliescu. Președintele proaspăt ales i-a și primit cu un discurs cald:„Mă adresez dumneavoastră, mulţumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care şi de astă dată l-aţi dat, la chemarea noastră. Delegaţia de mineri, în frunte cu domnul Cozma, se va deplasa în Piaţa Universităţii, pe care vrem să o reocupaţi dumneavoastră”. Multe redacții au fost distruse, sediile partidelor istorice au fost devastate, ușile Universității au fost sparte și în drumul lor minerii băteau pe oricine ar fi semănat cu descrierile făcute de Ion Iliescu: „elemente incitate, multe din ele drogate” sau „elemente de-a dreptul fasciste”….. Minerii, ghidați de profesioniști ai diversiunii, au venit „să planteze panseluțe”, după cum s-au lăudat la televizor. Mineriada din 13-15 iunie a avut, însă, un bilanț dramatic, 4 morți, peste 1300 de răniți, peste 1200 de persoane lipsite de libertate, multe dintre ele bătute în detenție la Măgurele. Potrivit datelor obținute de procurori, „în zilele de 11 şi 12 iunie 1990, autorităţile au hotărât să declanşeze un atac violent împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii”. În acest atac au fost implicate, conform anchetei, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării. Trenarea cercetărilor, închiderea și redeschiderea dosarului, înțelegerile politice pentru ținerea la sertar a unui caz atât de important, cu efecte politice și sociale grave, care au dus la izolarea României pe plan internațional pentru o perioadă importantă, demonstrează că justiția a rămas până acum doar o slujnică în casa puterii. Integral: https://ziare.com
După 30 de ani | Dizolvarea Parlamentului și sistemul judiciar, printre hibele Constituției Se împlinesc 30 de ani de la adoptarea Constituției din 1991. Privită în ansamblu ca o lege fundamentală imperios necesară după ieșirea României din comunism, specialiștii în Drept pledează pentru adaptarea ei la realitățile prezentului. În ultimii 30 de ani, mai multe articole ale Constituției au declanșat dezbateri aprinse, critici și cereri de modificare a Legii fundamentale:- „Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament”; Articolul nu precizează că numirea se face din partea partidului care a obținut cele mai multe voturi. – „Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor”; În acest articol s-au împotmolit multe dintre anchetele procurorilor anticorupție după ce parlamentarii au respins cererea DNA de începere a urmăririi penale față de unii membri ai guvernului. – „Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani. Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret. Preşedintele României prezidează lucrările Consiliului Superior al Magistraturii la care participă”; Prevederile cu privire la CSM au fost criticate pentru durata excesivă a mandatului membrilor Consiliului, dar și pentru faptul că prin prezidarea ședinței, președintele țării citește și supune la vot ordinea de zi, fără a o putea modifica….. Articolul face aproape imposibilă revizuirea Constituției prin inițiativă cetățenească, având în vedere că trebuie adunate 20.000 de semnături în fiecare județ. – „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă”; Ultima parte a acestui articol a fost ani de zile subiect de dispute după ce procurorii au atras atenția că averile ilicite nu pot fi confiscate deoarece cei acuzați nu trebuie să dovedească în instanță că și-au strâns averea din infracțiuni, acest lucru revenind organului de anchetă….. Ce ar trebui schimbat în actuala Constituție? În primul rând ar trebui definite mai bine rolurile instituțiilor din sistemul judiciar și numirile politice din instituțiile de stat din subordinea Parlamentului, spune acesta. „Rolul Curții Constituționale ar trebui circumscris mai bine. Apoi Rolul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) și al Avocatului Poporului. Urmează a fi definite procedurile prin care majoritatea parlamentară poate să schimbe conducerile Radioului și ale Televiziunii Publice, sau numirile în Colegiul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Nu ar trebui schimbat sistemul semiprezidențial actual, președintele nu ar trebui ales de Parlament”, mai consideră Eckstein-Kovács. Mandate prea lungi În ceea ce privește durata mandatelor din CSM și CCR, fostul senator arată că acestea sunt de șase, respectiv nouă ani, deoarece așa era regula în 1990 în majoritatea statelor din Estul Europei. „Au avut un rost pentru că ele depășesc un ciclu parlamentar și asigură, astfel, stabilitatea instituțiilor. Dar, pe de altă parte, nu pot fi de acord ca reprezentanții societății civile în CSM, de exemplu, să fie aleși de Senat fără nicio verificare prealabilă. Nu știu acum cine sunt, dar în mandatul anterior era în CSM un reprezentant al unui sindicat al șoferilor”, mai arată fostul senator. Despre articolul din Constituție care arată că se prezumă că averile au fost dobândite licit, fostul președinte al Comisiei Juridice din Senat spune că acest articol poate fi modificat, dar după o serie de discuții ample. Integral: https://romania.europalibera.org
Impactul pandemiei asupra învățământului este mult mai mare decât se anticipa, atrag atentia Banca Mondială, UNESCO și UNICEF Banca Mondială, UNESCO şi UNICEF avertizează că generaţia tinerilor care urmează în prezent diverse forme de învăţământ riscă să piardă aproape 17.000 de miliarde de dolari din venituri din cauza închiderii şcolilor ca urmare a pandemiei, mai mult decât se estima iniţial, transmite marţi AFP. Această sumă corespunde unui procent de aproximativ 14% din PIB-ul global actual şi este mai mare decât cele 10.000 de miliarde de dolari estimate în 2020, potrivit unui raport al celor trei instituţii, dat publicităţii luni. În ţările cu venituri mici şi medii, procentul copiilor care nu sunt în stare să citească şi să înţeleagă un text simplu la vârsta de zece ani – care era deja de peste 50% înainte de pandemie – ar putea ajunge rapid la aproape 70% din cauza închiderii şcolilor şi a calităţii mai slabe a învăţământului la distanţă. “Criza COVID-19 a paralizat sistemele de învăţământ din întreaga lume. După 21 de luni, şcolile rămân închise pentru milioane de copii şi s-ar putea ca alţii să nu se întoarcă niciodată la şcoală”, a comentat Jaime Saavedra, responsabil cu educaţia în cadrul Băncii Mondiale. “Pierderea cunoştinţelor pe care o suferă copiii este inacceptabilă din punct de vedere moral”, a adăugat el. Poate avea “efecte devastatoare asupra productivităţii, veniturilor şi bunăstării acestei generaţii de copii şi tineri, familiilor acestora şi economiilor din întreaga lume”.Totodată, criza sanitară a exacerbat inegalităţile în domeniul educaţiei, afectându-i mai serios pe copiii cei mai săraci, cu dizabilităţi sau pe cei mai mici, subliniază raportul…..Deşi guvernele au pus în aplicare măsuri de ajutor excepţionale pentru a face faţă pandemiei, mai puţin de 3% din aceste fonduri au fost alocate educaţiei, deplâng situaţia cele trei organizaţiile internaţionale într-un comunicat de presă. Integral: https://ziare.com
Poate rezista economia unui al doilea lockdown? Lucian Croitoru: Pandemia și metoda capitalistă / Probabilitatea unui lockdown crește foarte mult dacă sunt ignorate regulile personale de igienă și protecție Probabilitatea ca un lockdown să devină necesar crește foarte mult dacă sunt ignorate regulile personale de igienă și protecție. Problema principală este, așadar, referitoare la capacitatea individuală de a respecta astfel de reguli. La rândul ei, capacitatea individuală de a respecta aceste reguli depinde de gradul de responsabilitate al fiecăruia. Acest grad de responsabilitate individuală s-a redus în timp, odată cu extinderea concepțiilor etatiste referitoare la societate. Statul s-a extins și a devenit o prezență masivă în viața socială. A acordat noi drepturi și a alocat cheltuielile asociate acestora, pe care le-a finanțat cu impozite și datorii publice crescătoare. A preluat de la comunități funcții pe care acestea le îndeplinesc mai bine. A extins ponderea „regulilor dependente de scop” social (neaplicabile tuturor) în defavoarea acelor reguli care stabilesc spațiul de acțiune a responsabilității individuale, și anume „regulile generale de bună conduită” (expresii preluate de la Hayek). Rezultatul a fost că, pe de o parte, individul și statul s-au trezit într-o relație slab intermediată sau chiar neintermediată de comunități, cu extinderea sentimentului de izolare, iar pe de altă parte individul fie a renunțat la unele dintre responsabilitățile sale, fie le-a predat statului, câteodată în contextul existenței unor drepturi pecuniare. Din păcate, statul nu a putut înlocui eficient nici responsabilitatea individuală nici comunitățile în multe aspecte, inclusiv în cele referitoare la formarea atitudinilor față de un flagel neprovocat de om, cum este pandemia. Acest rezultat s-a văzut în întregul Occident, atunci când pandemia a lovit la finele anului 2019. Instinctul autorităților a fost să impună starea de urgență, ceea ce pentru mulți a generat ideea că pandemia, oricât de mult ar fi o problemă, ar putea fi în primul rând un alt prilej/pretext pentru stat pentru a eroda garanțiile împotriva libertăților individuale. În mod particular, în România instituția Bisericii, care se bucură de un grad mare de încredere în societate în general, și în special în anumite comunități, nu s-a implicat de la început nici în transmiterea mesajului referitor la valoarea vaccinului pentru societate, dar, și mai important, nici referitor la responsabilitatea individuală de a respecta cu strictețe măsurile de igienă și protecție ca mijloc al fiecăruia de a-și proteja aproapele. Din fericire, Biserica a corectat în cele din urmă această ezitare prelungită, dar schimbarea atitudinii individuale a rămas insuficientă. Gradul de responsabilitate individuală în combaterea pandemiei a înregistrat o oarecare creștere, dar, până acum, insuficientă pentru a evita un posibil lockdown Pe scurt, poate că un lockdown ar fi putut fi evitat sau, dacă s-ar impune din nou, ar avea un impact economic mai puțin sever dacă gradul de responsabilitate individuală ar fi (rămas) la nivelul înalt la care îl dusese liberalismul clasic, în care individul era responsabil referitor la virtual toate aspectele vieții sale. În prezent, pentru că oamenii învață, gradul de responsabilitate individuală în combaterea pandemiei a înregistrat o oarecare creștere, dar, până acum, insuficientă pentru a evita un posibil lockdown. Chiar dacă gradul de responsabilitate individuală a rămas relativ redus, dacă ne referim la societate în ansamblu, forțele pieței au acționat pentru a corecta acest lucru în interiorul organizațiilor. Firmele aflate în concurență au înțeles repede că nu pot rămâne pe piață dacă nu fac o prioritate din respectarea de către angajați a unor reguli stricte de igienă și protecție. Oamenii foarte calificați nu pot fi înlocuiți de pe o zi pe alta. Amintiti-vă cum a reacționat Tom Cruise când turna ultimul film din seria „Mission Impossible” și a văzut pe platourile de filmare oameni care nu respectau regulile de igienă. A amenințat cu stoparea filmărilor, care însemna pierderea de locuri de muncă și de venituri. Toți au devenit în cele din urmă riguroși și au reușit să termine filmul. Nu este exclus ca rigoarea cerută de firme să se fi transmis într-un grad crescut de responsabilitate pentru angajați și în afara organizației. În virtutea a ceea ce am spus, apar două lecții. Prima este aceea că statul ar trebui să învețe că nu poate să se substituie comunităților și să îl facă pe cetățean să reducă responsabilitatea lui individuală, căci erodarea acestei responsabilități, la o adică, nu poate fi compensată în societate decât ineficient, parțial și temporar. Lockdown-ul a fost o astfel de compensare costisitoare d.p.d.v. economic. Pe termen lung statul trebuie să redea spațiul necesar responsabilității individuale prin inversarea procesului prin care în numele justiției sociale a favorizat creșterea ponderii regulilor cu scop în defavoarea legilor generale și prin retrimiterea către comunități a unor funcții care i se potrivesc mai puțin. A doua lecție este aceea că dacă responsabilitatea individuală întârzie să ajungă la nivelurile necesare pentru combaterea pandemiei, astfel contibuind la agravarea situației, cel care a atrofiat-o, adică statul, trebuie să facă ceea ce este necesar pentru a o impune și pentru a o suplini. Mă grăbesc să adaug că singura instanță în care guvernul poate utiliza coerciția este aceea în care apără utilizarea legilor generale. În cazul pandemiei, instanța specifică este apărarea libertății fiecăruia de a rămâne sănătos, conform legilor generale aplicabile. Până la lockdown, pot exista multe alte soluții pe care statul trebuie să le impună, dar care în România s-au dovedit un eșec de concepție. De exemplu, un astfel de eșec a fost redeschiderea școlilor Dacă prea multe persoane tind să nu respecte regulile de igienă și protecția, contribuind la agravarea pandemiei și la blocarea sistemului medical, atunci acestea încălcă libertatea altor persoane de a rămâne sănătoase și a-l putea utiliza. Concret, în acest caz, consider că statul trebuie să întervină cu măsuri care să restricționeze comportamentele care duc la încălcarea libertății individuale. În acest caz, lockdown-ul ar putea deveni necesar. Dar, până la lockdown, pot exista multe alte soluții, mai ieftine, pe care statul trebuie să le impună, dar care în România s-au dovedit un eșec de concepție. De exemplu, un astfel de eșec a fost redeschiderea școlilor fără o pregătire adecvată prin testarea frecventă înainte de intrarea la clasă. Integral: https://www.hotnews.ro
Ministrul degetului Probabil că rareori cercetarea (mai nou, acum, și “digitalizarea”) din România a fost dată pe mâna vreunui demnitar mai desprins de domeniul respectiv precum Dl. Florin Roman, membru PNL, licențiat în Economie, master în Psihologie și (obligatoriu) cu studii de “Specializare în apărare şi securitate naţională”. Domnul cu pricina este departe de a fi un necunoscut, prezența zilnică a domniei sale în anumite studiori de televiziune afirmându-l ca exponent al unor idei mai degrabă conservatoare. În plus, s-a remarcat nu tocmai favorabil pentru opinia publică la disputa (unii ar spune “îmbrânceala”) care avea ca scop acapararea conducerii sesiunii comune a Parlamentului, atunci când urma să se citească moțiunea de cenzură depusă de USR și AUR. Dl. Roman face acum parte din “echipa câștigătoare” a conducerii PNL, fiind “Vicepreședinte Administrație, Ordine Publică și Siguranța Cetățeanului” în acest partid istoric. În această calitate, probabil, i s-a încreditat și conducerea unui minister de către actuala coaliție de guvernare PSD–PNL–UDMR. Dar nu a oricărui minister, ci a aceluia al “Cercetării, Inovării și Digitalizării” (după cum am spus mai sus). Dl. Florin Roman având, la prima vedere, o oarecare tangență cu domeniul, reliefată prin prezența în CV-ul domniei sale a lucrării “Teoria sistemelor informaționale, Editura Academiei Române, 2006”….. Să tragem linie și să judecăm: 1. Ministrul Digitalizării nu dispune nicăieri în calculatorul D-sale de o variantă electronică a lucrării (singura, de altfel) pe care și-o afișează în CV. 2. Pentru orice lucrare apărută într-o revistă științifică, este obligatoriu să se indice autorii, titlul, revista, volumul, numărul (dacă este cazul), pagina (cel mai bine pagina de început și pagina de sfârșit, sau numărul articolului), anul publicării. Nu mai vorbim de indexul DOI (digital object identifier). Sau de ISSN-ul revistei. Pentru cărți, la fel: se indică autorii, titlul, editura, locul publicării, anul (și ISBN-ul). Pentru capitole de carte: autori, titlu, ce capitol este și din ce volum, paginile (început–sfârșit); pe urmă titlul volumului, editorii volumului, editura, locul publicării, anul (ISBN). Ministerul pe care-l conduce Dl. Roman cere toate aceste informații detaliate la toate raportările pentru proiectele pe care le derulează. 3. Indicarea numai a editurii, fără a specifica revista, este ca și când ai indica (de exemplu) Elsevier sau Springer în loc să denumești revista în care s-a publicat o lucrare științifică. Editura Academiei Române nu este tocmai Elsevier sau Springer, însă editează, totuși, câteva zeci de reviste, vezi aici. 4. Se înțelege că lucrarea a apărut în urma unor discuții cu un cadru didactic coordonator al lucrării de master la Universitatea “Titu Maiorescu”. (Ne putem pune și întrebarea cine a scris-o?) În CV-ul D-lui Roman apare un Master „Tehnici de Comunicare şi Influenţă Socială” (2012) susținut la Facultatea de Psihologie a acestei Universități. Dar masterandul publica încă din 2006 o lucrare în domeniu (?). Cadrul didactic coordonator nu-și mai amintește anul în care a fost susținută lucrarea de dizertație, nici titlul, dar își amintește că era o lucrare bună. Și nu știe dacă a fost publicată. 5. Cu toate acestea, Dl. Roman este convins că va fi ajutat de fostul coordonator de la master să găsească acea lucrare. 6. Titlul științific de “profesor conferențiar universitar” nu există. Nu consider că Dl. Roman, date fiind dovezile de mai sus de necunoaștere a unor principii elementare privind publicarea științifică, este calificat să conducă Ministerul Cercetării. Nici competențele digitale nu-l califică, se pare, să fie ministru al Digitalizării, dacă nu deține în format electronic o copie a singurei sale lucrări științifice. S-ar putea crea pentru Domnia sa un Minister al Degetului după care să se ascundă, al Degetului cu care se testează dacă apa este suficient de călduță, al Degetului înfierării dușmanilor politici, al Degetului pe care PNL îl arată cercetătorilor, inovatorilor și IT-iștilor, prin numirea acestui ministru. Integral: https://www.contributors.ro
Charlie Ottley: România trebuie să investească mai mult în protejarea patrimoniului său, de la floră şi faună la case vechi, iar astfel oamenii pot obţine mult mai mulţi bani din turism decât fac acum din tăieri ilegale, distrugeri şi betoane … „Turismul poate aduce foarte mulţi bani şi nu este chiar atât de scump să restaurezi case din lemn. Spre exemplu, restaurarea unei case din lemn de pe Valea Cernei a costat circa 40.000 de euro şi are toate dotările moderne pe care le-ai regăsi într-o casă modernă, dar este mai călduroasă iarna şi reprezintă o clădire de patrimoniu. Din acest motiv nu trebuie să dărâmăm toate casele vechi construite de străbunici. Să construieşti o casă nouă din beton costă mult mai mult decât să restaurezi una veche, iar în acest caz nu contribui la conservarea istoriei, nu păstrezi nimic cu personalitate şi mai şi afectezi mediul înconjurător“, a spus realizatorul TV Charlie Ottley în cadrul emisiunii ZF Investiţi în România, realizată de ZF şi CEC Bank. O mare problemă a României o reprezintă exploatările ilegale de lemn care distrug pădurile şi rezervaţiile naturale, cauzează alunecări de teren care distrug localităţi şi nu aduc valoare adăugată. În loc ca lemnul să fie exploatat corespunzător şi să fie transformat în mobilă, merge de multe ori la export ca materie primă astfel încât România se alege cu pierderi şi distrugeri, iar valoarea adăugată este încasată de terţe părţi. „Vedem în continuare cum Parcurile Naţionale sunt „curăţate“ şi multe dezvoltări care au loc la marginile acestora şi cum treptat parcurile devin tot mai mici. Erau multe sate care conservau istoria locului şi care sunt acum „violate“ de construcţii din beton în zone precum Maramureş sau zona Cernei. Sunt regiuni istorice care trebuie protejate. Din păcate nu există nicio reglementare a acestor dezvoltări. Şi nu există nicio statistică legată de exploatări“, a spus Charlie Ottley. El a subliniat că „În România se pot extrage anual sustenabil 19 mil. metri cubi de lemn din păduri însă ilegal sunt 30 mil. mp exploataţi an de an, volum peste care sunt exploatările de 20 mil. mp legale, deci vorbim de 50 mil. mp de lemn extraşi anual din păduri. În România resursele naturale sunt exploatate într-un ritm nesustenabil. Dacă vor continua, România va pierde exact acele lucruri care o fac unică precum fauna sa şi pădurile virgine alături de biodiversitate. Trebuie să gândim pe termen lung. România este „plămânul“ Europei, are cele mai mari păduri şi două treimi din speciile de superprădători. De asemenea turismul.“ „România a fost promovată în 2020 pe BBC World News unde am utilizat brandul de „Colţul Sălbatic al Europei“, un mesaj foarte atrăgător pentru cei care vor să vadă o zonă curată unde ai tradiţii de secole şi peisaje uimitoare“…..„Unde trăiesc este o zonă uimitoare, sunt lângă un parc natural iar noaptea mai vin urşii prin grădină. Nu îi vedem, dar sunt acolo. Omul a trăit în echilibru mii de ani cu natura iar acest echilibru poate fi din nou atins. Dar pentru a face asta, trebuie să ştim cu exactitate câţi urşi sunt. Unii spun că sunt de 4 ori mai mulţi decât ar trebui alţii că doar de două ori, însă nu avem date sigure. În trecut cluburile de vânătoare aveau datele statistice şi monitorizau cifrele, însă acest lucru nu are nicio logică deoarece este ca şi cum ai pune lupul să supravegheze stâna de oi. Nu ai cum să ai încredere în cei care fac bani de pe urma numărului mare de urşi, nu au cum să fie obiectivi. Ar trebui o parte terţă să fie responsabilă de numărătoare. De aceea este acest proiect atât de important“, a explicat Charlie Ottley. Integral:https://www.zf.ro
Când spunem că „România este o colonie economică a Occidentului”, ne putem uita la Ucraina Au dreptate naționaliștii că o economie dominată în orice condiții de capitalul național ar fi o economie mai bună pentru cei ce trăiesc în România? Cornel Ban, profesor doctor la Copenhagen Business School, răspunde într-un articol în Libertatea la această întrebare, indicând locul unde se ațintesc astăzi privirile și temerile planetei: Ucraina. E un lucru mai puțin cunoscut, dar România și Ucraina au pornit cam de la același nivel industrial în 1990. Noi am mers pe un model european, vecinii noștri, pe altul. Rezultatele sunt foarte diferite. „Decolonizarea” României n-ar însemna altceva decât o independență oligarhică de tip ucrainean, cu salarii și mai mici pentru majoritate și privilegii pentru puțini, crede economistul român. Naționalismul românesc insistă tot mai mult pe argumentul că România este o colonie economică a Occidentului și că se impune un proces de decolonizare în care capitalul să fie în mâinile capitalului național pentru a avea mai multă prosperitate și demnitate. Lăsând la o parte exagerarea cu „colonia”, statistic vorbind, este adevărat că o mare parte a industriilor românești (dar și a celor maghiare, cehești, poloneze, etc) sunt în raport de dependență față de mari firme europene. Cauza sistemică vine dintr-o situație cu slăbiciuni (e.g. costuri scăzute cu forța de muncă) și atuuri (creșterea capacității exportatoare în paralel cu a consumului intern) știute asupra cărora eu și alții am elaborat de-a lungul vremii. Un alt studiu este aici. Au dreptate naționaliștii că o economie românească dominată de capitalul național, în condițiile posibile și vizibile la alții, ar genera o economie mai bună pentru cei care trăiesc în România? Cu ce rezultate și-a folosit capitalul național poziția dominantă în țări comparabile cu România, dar în care a fost protejat de concurența multinaționalelor? …. În loc de dependență, Ucraina are o independență oligarhică în care marele capital național domină jocul economic și politic, iar piața muncii a fost supusă unui proces de represiune salarială mult mai mare ca în România. „Investițiile străine” din Ucraina camuflează propriii magnați Astfel, datele de la Institute for International Economic Studies de la Viena (WIIW) ne arată că între 2000 și 2014 investițiile străine directe în Ucraina au fost de 247.000 milioane de euro, o sumă imensă, însă aceștia nu sunt bani străini decât în mod fictiv, sursa lor fiind băncile cipriote unde burghezia ucraineană își ține banii, vilele și iahturile din considerente fiscale. În afara unor operațiuni medii aduse de capitalul auto și metalurgic german, Ucraina este departe de modelul de economie industrială de export din țările Vișegrad sau România. …. Per total, rata de emigrare este ușor mai mare în România (18 la sută în România versus 14 la sută în Ucraina), însă populația României are o speranță de viață și fertilitate mai mare. În plus, românii sunt expuși la mai puține emisii de dioxid de carbon, la o rată a omorurilor de patru ori mai mică și la o rată a șomajului situată la jumătatea valorii acestuia în Ucraina (5 la sută în România versus 10 la sută în Ucraina). Cei cu salarii minime din România (aproape jumătate din angajați) plecau cam din același punct de start în 2002, cu un minim de sub 100 de euro; azi este de trei ori mai mare în România decât în țara vecină, unde situația este atât de dificilă acolo, încât sute de mii de ucraineni muncesc în Polonia. În Ucraina, salariul minim brut este de 178 de euro pe lună, iar în România este de 466 de euro pe lună. …. „Decolonizarea” României ar însemna o independență oligarhică de tip ucrainean Pe scurt, nu este deloc clar cum „decolonizarea” în favoarea capitalului național s-ar realiza și chiar dacă s-ar realiza, cum ar aduce mai multă prosperitate pentru salariați sau investitori. Există, evident, posibilitatea combinației de naționalism financiar combinat cu politica industrială în favoarea grupurilor industriale naționale, ca în Polonia. ….. Însă comparațiile realiste nu sunt cele între România și economii care s-au îmbogățit rapid prin capitalul privat și de stat național, ca în Franța postbelică sau Coreea anilor 70-80, situația acestora fiind extrem de diferită față de cea a României. Comparațiile realiste sunt cu țări din regiune din afara UE cu care aveam o situație asemănătoare în anii 90. Or, așa cum arată comparația România-Ucraina înainte de războiul din 2015, independența oligarhică de tip ucrainean nu este deloc preferabilă dependenței de multinaționalele industriale europene ca în cazul românesc. Integral: https://www.libertatea.ro
Iohannis, furios că Moșul i-a lăsat cadouri într-o singură casă, nu în toate șase Acces de furie al lui Klaus Iohannis, iritat de nesimțirea lui Moș Nicolae, care i-a lăsat cadouri în doar una din cele șase case pe care le deține. Surse credibile din anturajul președintelui spun că acesta a început să lovească cu crosa mingile de golf înspre vitrine și bibelouri, producând pagube serioase la Palatul Cotroceni. Președintele este de părere că nu și-a luat șase case ca să primească un singur cadou, ca orice alt român. „Sunt mai presus decât tâmpiții cu o singură casă“, a urlat Klaus Iohannis către consilierii săi și și-a aruncat paltonul de nervi. Președintele s-a mai liniștit abia după ce a pus mâna pe un topor și a tăiat brazi de peste 2 metri pentru fiecare casă pe care o deține. A tăiat însă vreo 50 de brazi până să găsească șase de care să fie mulțumit nu doar el, ci și doamna Carmen. „Sper ca Moș Crăciun să nu fie la fel de tâmpit ca Moș Nicolae și o să-mi lase cadouri sub toți cei șase brazi, nu sub unul singur. Integral: https://www.timesnewroman.ro
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Peste jumătate din cazurile de elevi depistați cu COVID prin teste de salivă, infirmate prin PCR
https://newsweek.ro/educatie/peste-jumatate-din-cazurile-de-elevi-depistati-cu-covid-prin-teste-de-saliva-infirmate-prin-pcr
Buna ziua
Am scris deja că dau eroare enorma.
Articolul confirma.
Tot atunci am scris că cineva a făcut bani multi cu livrarea acestora statului corupt.
Întrebați pe la minister, ministru.
Nici o speranță sa intre DNA pe fir.
Inseamna ca se adeverste ca scuipatii copiilor bagati in plasticele alea nu fac 2 bani pentru testare.
Pai ar trebui intrebat fiul-tortionarului si panarama aia de la min educatiei (sanchi) mult dorit de plavan in guvern despre ce au combinat impreuna si separat. Si calafat, am impresia.
Si da, incepe sa arata a mare tun din categoria marele-alb, un decont ar trebui cercetat de DNA daca mai exista.
Buna ziua.
Bancherul – Banca Transilvania si OTP Bank acorda African Industries Group un credit sindicalizat de 49,4 milioane de euro
https://www.bancherul.ro/stire.php?id_stire=21030&titlu=banca-transilvania-si-otp-bank-acorda-african-industries-group-un-credit-sindicalizat-de-49,4-milioane-de-euro
Nu ne vindem țara … decât creditand cumpărătorul! 🙂
Toate statele ex comuniste au băgat bariere legislative în vânzarea terenurilor și pădurilor către străini.
Romania a procedat exact invers.
Efectul e clar. Încet, încet deveniți chiriași in tara vândută pe bucăți.
“Care este impactul preconizat al ”taxei de solidaritate” susținută de PSD. Consilier BNR: ”Veniturile vor fi egale cu virtual zero”
….”În primul an, luate prin surprindere de o astfel de măsură, firmele cu CA mai mare de 100 milioane euro vor plăti ceva. După aceea, veniturile din taxa de solidaritate vor fi egale cu virtual zero. Solidaritatea în economia naţională (catalaxie) are loc atunci când catalaxia nu este împiedicată să funcţioneze”, susţine consilierul guvernatorului BNR Lucian Croitoru.
Introducerea “taxei de solidaritate” pentru companiile cu cifra de afaceri mai mare de o sută de milioane de euro este discutată în coaliţiei, fiind susţinută de PSD şi de UDMR. Liberalii nu doresc ca măsura să fie una permanentă.”
https://ziare.com/taxa-de-solidaritate/taxa-solidaritate-psd-impact-economic-1714135
“.Sărmana biată Constituţie
…Da… ce-ai nenicule… ce-ţi căşună aşa rău pe biata Constituţie? Păi, ea e de vină sau neghiobii şi neciopliţii de politicieni care pun interesele şi orgoliile lor înainte de orice şi le pasă de legi şi Constituţie, cam tot atît cît îi păsa lui Atilla de movila de capete retezate într-o zi de plictiseală, pîn la prînzul ăl mic? Două exemple, să ne lămurim cît de rău stăm. Adică nu stăm, ne afundăm în mocirla arbitrariului şi a puseelor de autoritarism pe “persoană fizică” şi “juridică”.
Primo. Ce fel de republică este România? La această simplă, dar plină de consecinţe întrebare, autorii şi mai ales “fasonatorii finali” ai textului Constituţiei din 1991 au dat un răspuns catastrofal: nu ştim sau dacă ştim, nu vrem să vă spunem!!! Prezidenţială, ca în Franţa, nu putem să o facem, îi dăm prea multă putere lui Iliescu, iar Iliescu la vremea aceea era considerat încă, ba de unii, ba de alţii, doar un pasager în trenul puterii post-decembriste. Unul care, pentru binele lui, dar şi al altora, va trebui să se cam dea jos… la prima! Nu o putem face nici parlamentară, ca în alte locuri, Germania, Austria, Turcia, Finlanda, Cehia, Croaţia etc., căci îi dăm prea multă putere lui Roman… care Roman… ştim cu toţii…etc. Ba, mai rău… deschidem poarta pentru “tirania baronilor locali” deasupra cărora nu va mai fi nimeni să-i strunească. Aiasta nu se poate… desigur, şi-au zis atunci deţinătorii puterii de la “Centru”. Aşa că au “construit” o struţo-cămilă în care Guvernul nu trebuie să asculte de Cotroceni, iar Cotroceniul poate decide peste capul guvernului, folosind “jucăria” CSAT-ului, un fel de pseudo-guvern ad hoc, condus de Preşedinte, nu de Primul Ministru. Unde mai pui că prin lege, deciziile acestui “guvern” de la Cotroceni sunt obligatorii pentru toate instituţiile din România, deci şi pentru Guvern!!! Un guvern, mai tare decît Guvernul? Da! Şi cine guvernează atunci în România? Preşedintele cu CSAT-ul său, sau Guvernul, cu miniştrii şi ministerele lui? Cum o da Domnul şi cum s-or înţelege, au răspuns într-un glas autorii textului Constituţional!!!! Şi aşa a rămas pînă în ziua de azi… evident! Drept consecinţă, România nu este nici republică prezidenţială, nici semi-prezidenţială, nici parlamentară, nici de vreun alt fel definit logic şi coerent. Este o încropeală de instituţii fundamentale jusxtapuse, cu reguli foarte laxe sau fără reguli în privinţa interacţiunii dintre ele care, atunci cînd nu se înţeleg, se bat cap în cap şi rezolvă problemele după principiul sfînt şi anti-democratic… voinţa celui mai tare. Politic, desigur! Iar, ca să nu lipsească bomboana de pe colivă, la revizuirea din 1993, în pregătirea noii domnii de la Cotroceni, puterea prezidenţială a fost coafată cu tot felul de noi atribute şi atribuţii care să facă din Preşedinte dacă nu liderul guvernării, în orice caz, arbitrul ei suprem şi de necontestat. Noroc că cineva a avut prezenţa de spirit să inventeze în Constituţie singurele instituţii care ne-au mai ţinut pe linia de plutire: Curtea Constituţională şi Avocatul Poporului. Nu că ele nu ar fi călcat în străchini, din cînd în cînd, ori în momente esenţiale, dar una peste alta au fost sigurele stavile în calea bunului plac dezlănţuit ba de Parlament, ba de Preşedinte, ba de Guvern. Este necesară o reconstrucţie din temelii a instituţiilor guvernării, a relaţiilor dintre ele şi, mai ales, a instrumentelor democratice de control reciproc între ele? Ba bine că nu!
Secundo. De ce credeţi că în România, în nici trei decenii, puterea politică directă şi ocultă a instituţiilor destinate altfel asigurării “securităţii naţionale” a devenit atît de mare încît se spune în mod curent că “sistemul” a preluat puterea, ori că “statul paralel” controlează “statul la vedere”. Asta, în condiţiile în care Constituţia prevede clar şi lipsit de orice ambiguitate că aceste instituţii trebuie să se afle, din punct de vedere legal, sub controlul instituţiilor democratice, nicidecum să fie “actori independenţi” sau chiar “stăpîni” ai scenei politice. Deşi nu pare evident, răspunsul este simplu: pentru că au fost împinse viguros în această direcţie, sprijinite, solicitate şi “exploatate” extensiv de actorii politici de la vîrful puterii, dornici să îşi întărească fiefurile proprii şi instituţionale, să exercite forme de control şi influenţă, mai ales ocultă, asupra celorlalţi competitori din structurile puterii, să redeseneze graniţele teritoriilor puterii în spaţiul instituţional al guvernării. Şi au putut să o facă deoarece textul Constituţiei în loc să prevadă soluţii tari şi complexe, sigure, pentru exercitarea controlului democratic asupra acestor instituţii şi a conducătorilor lor, în loc să facă din exerciţiul control democratic asupra “instituţiilor de forţă”, piatră de temelie a spaţiului democratic al guvernării s-au mulţumit să arondeze cîte un serviciu special şi de informaţii Preşedintelui, Primului Ministru, ba chiar şi unor miniştri de resort. Rezultatul este inevitabil. Unealta se dezvoltă, se autonomizează, ascultă doar de cine trebuie şi numai cît trebuie ca să nu îşi aprindă paie în cap, degeaba. În rest, dacă stăpînul este mulţumit, trai neneacă pe banii babachii, adică ai Bugetului….”
https://www.bursa.ro/sarmana-biata-constitutie-68650548
Taxa de solidaritate:
1- de la bastanii pradatori gen plavan, nastase4case, etc-etc-etc… din toti ultimii 30 ani
exemplu: https://www.investigatiimedia.ro/investigatii/presedintele-statului-esuat
2- de la salariile si pensiile nesimitite ale retelelor de privilegiati de la justitie, militie, armata, politic, etc etc
3- de la conturile marele-alb ale organizatiei criminale bor si de la celelalte grupari criminale de interlopi celebritati
4- etc
Numai dupa ce toate aceste solidaritati sunt colectate de la criminali se poate cere de la “firmele cu CA mai mare de 100 milioane de euro” sau altceva.
https://www.timesnewroman.ro/politic/adrian-nastase-a-fost-reabilitat-si-poate-fi-mos-craciun-la-serbarea-psd-ului/
“…Noi oportunități pentru cunoscutul interlop Adrian Năstase, după ce a fost reabilitat de justiție. Emoționat, Năstase le-a mulțumit judecătorilor: ”Această decizie era tot ce stătea între mine și banul public. N-am mai deturnat fonduri din 2005”, a spus Năstase, lăcrimând…”
Ooops… da, a draq’ surpriza
https://www.g4media.ro/rafila-primele-semne-de-intrebare-legate-de-testele-cu-saliva-pentru-elevi-e-surprinzator-de-mare-rata-de-teste-fals-pozitive.html
Bună ziua!
Aiasta – în cinstea a 30 de ani de prostituție, pardon „constituție” p(r)ost-decembristă:
https://paganelis.wordpress.com/2021/12/08/30-de-ani-de-prostitutie-pardon-constitutie-prost-decembrista/
Ideea este stralucita, dar nu o vor aplica tembelii:
Sa-l puna pe Charles Rege – ca urmas legal al ultimului Rege legal al Romaniei, Mihai, iar numai apoi sa se faca referendum intr-un an sau doi despre cel fel de forma de guvernamant vrea poporul mult.
Ne-am trezi direct in UK si Commonwealth. Doar sa vrea si Charles.
Am fi si in UE dar si in UK, cei mai cu motz dintre toti.
Normal că nu! Am și specificat, în ultimul paragraf, că nu cred că se va întâmpla așa ceva (nu-l reiau, deoarece nu-mi place să mă auto-citez! 🙂 ). Cine să-l pună pe Charles Rege în România? Urmașii celor care, în 1989 și înainte și-au luat lucoarea de la Răsărit (unii o mai iau și azi!)???
Să fim serioși!
În altă ordine de idei, august 1991 m-a „prins”, ca turist, la Chișinău, exact în zilele puciului (eșuat) de la Moscova. Am stat la pichetat, cu localnicii, Palatul Telefoanelor. Din vorbă-n vorbă, mai mulți basarabeni mi-au zis că, dacă revine Regele Mihai pe tron în România, Basarabia s-ar uni imediat, deoarece respectivii basarabeni (mulți dintre ei, tineri, ca și mine, cam la 20 de ani!) aflaseră de la buneii lor că ultimul conducător al României în timpul căruia Basarabia a fost reintegrată Țării (cu arma în mână!) a fost Regele Mihai, în perioada 1941-1944! Basarabenii au fost foarte atașați de Casa Regală și nu e o întâmplare! Carol I a stăpânit sudul Basarabiei (până în 1878, când ni l-au luat rușii, cu japca, drept „răsplată” că i-am scos din rușine, la Plevna!), în vremea lui Ferdinand întreaga Basarabie s-a unit cu Țara (Regele, cu Regina Maria a și vizitat regiunea, prima dată, imediat după Unire, în 1919!), iar în timpul domniei lui Mihai I aceasta a fost eliberată de bolșevici (1941-1944). Singurul rege cu care basarabenii nu s-au împăcat a fost Carol al II-lea, care l-a șicanat pe Mitropolitul Gurie (fiindcă i-a interzis lui Carol să treacă prin fața Ușilor Împărătești fără soția legitimă, Regina Elena!) și, în 1940, a mai și abandonat Basarabia fără luptă!…
Ulterior, povestea aceasta cu reunirea rapidă a Basarabiei cu România dacă revenea Regele Mihai pe tron am mai auzit-o și la alți basarabeni, dar momentul trecuse! Recent, a fost desecretizat un document al Senatului american, care nu doar că nu împiedica eventuala reîntregire la Est a României (în anii 1990-91), dar cerea diplomaților americani să sprijine un asemenea demers!…
Am ratat, în anii ’90 două elemente care ne-ar fi asigurat un viitor și o poziție mai bună, ca țară, în lume: revenirea Regelui Mihai pe tron și lustrația activiștilor de partid comunist, prin legiferarea Proclamației de la Timișoara!… Sunt trist, dezamăgit, deoarece, la 20 de ani, generația mea a ratat aceste lucruri! Cei care au 20 de ani, azi, mulți, habar n-au ce-i cu ei pe lumea asta, darămite să mai pună Țara pe o direcție bună!…
https://www.msn.com/en-us/health/medical/pfizer-biontech-covid-19-vaccine-loses-significant-effectiveness-against-omicron-in-early-study-companies-say/ar-AARBsuJ?ocid=msedgntp
1 hour ago:
Pfizer Inc. and BioNTech SE said a third dose of their Covid-19 vaccine neutralized the Omicron variant in lab tests, but the two-dose regimen was significantly less effective at blocking the virus.
Asta e noua de la useristi (Ghinea):
”
Ziua și fake news-ul despre PNRR.
PSD ne spune: „Se interzice încălzirea cu lemne prin PNRR”.
Este o minciună ordinară. Statul român va trebui să reducă masa lemnoasă tăiată ilegală și să stimuleze alte metode de încălzire. Stimuleze. Nici măcar nu e specificat care. Mizăm pe îmbunătățirea accelerată a tehnologiilor noi. În niciun caz interzicere. Am negociat un PNRR atent la realitatea din țară, nu ascultați ce zic copiii de securiști parașutați în politică.
O disperare a PSD-iștilor de a sabota PNRR care ne arată cât de mult urăsc banii europeni, condiționați de reforme și anti-corupție.
Ce avem, în schimb, în PNRR: Sisteme informatice de urmărire a masei lemnoase care iese din păduri. Vom ști fiecare metru cub de lemn, live, pe satelit.
O lovitură aplicată mafiei lemnului mână în mână cu vechea clasă politică.
Oprim defrișările ilegale prin PNRR, la fel cum am oprit pensiile speciale pentru primari.
Dați share acestei postări, mai ales în bula PSD: Negrescu minte, PSD e disperat pentru că dăm o lovitură mafiei lemnului prin PNRR.
Liderii PSD și PNL au trebuit să recunoască adevărul în fața baronilor care își așteptau privilegiile: „Nu putem să dăm pensii speciale din cauza PNRR-ului lui Cristian Ghinea”. Să îmi fie rușine pentru asta?
Pensiile speciale trebuie reformate pe principiul contributivității și nu pot depăși 9.4% din PIB. Este una dintre reformele pe care USR a reușit să o introducă în PNRR. Asta înseamnă că nu pot fi create noi pensii speciale, pensiile generălimii care și-a dat legi speciale trebuie ajustate în linie cu salariul, iar oamenii din anturajul partidelor PNL și PSD vor pierde bani.
600 de milioane de lei ar fi costat pensiile speciale pentru primari, anual.
În plus, vom avea curând organizația de monitorizare PNRR «O țară ca afară». Și vom lansa platforma informatică de căutare, urmărire și semnalizare a ce se întâmplă cu PNRR. Muncim la asta, eu și echipa de consilieri/secretari de stat de la MIPE.
“
Bună seara!
Fraților, am învins! Am ajuns din urmă Occidentul! Sau nu, el „ne-a ajuns” pe noi!…
https://www.hotnews.ro/stiri-international-25228836-kovesi-europa-est-cea-vest-seamana-ceea-priveste-coruptia.htm
Stați liniștiți, e vorba de corupție! Codruța confirmă ceea ce știam mai de demult!… Deci, Uniunea Europeană a înfrânt!…
https://sport.hotnews.ro/stiri-alte_sporturi-25230744-jocurile-olimpice-beijing-boicot-diplomatic-marea-britanie-sua-australia-boris-jonhson.htm
E un început! Cam târziu și cam timid (sportivii trebuiau să boicoteze, nu politicienii!) și trebuia început cu Rusia, după ocuparea Crimeei și continuat cu Qatarul care a mituit oficiali din fotbal (de la fifa și uefa) ca să fie gazda Cupei Mondiale de la anul!…
Există precedente: Vestul a boicotat (cu tot cu sportivi!) Olimpiada de la Moscova (1980), iar Iugoslavia a fost exclusă de la Turneul Final al Campionatului European de Fotbal din Germania (1992) ca sancțiune pentru războiul contra altor republici (foste iugoslave), în special contra Croației și a Bosniei-Herțegovina!…
Dar, după cum spunea, în fabula „Câinele și cățelul”, Grigore Alexandrescu acum două secole: „Noi vrem egalitate/Dar nu pentru căței” sau George Orwell în „Ferma animalelor”: „Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât celelalte”!… Culmea, în cartea lui Orwell (după care s-a făcut și film!), animalele „cele mai egale” erau… porcii! 🙂
Off-topic: Elvetia a atacat Romania… 🙂 Bietul pilot a trebuit sa aterizeze de urgenta si a fost pocnit de un TIR de-al nostru… Noroc ca pilotul nu era un “bombardier” 🙂
https://www.20min.ch/fr/story/un-suisse-atterrit-en-urgence-sur-une-autoroute-allemande-153319241949