Buna dimineata intr-o zi de luni, 7 februarie! Maximele se vor încadra între 1 şi 11 grade, iar minimele între -5 şi 5 grade, mai scãzute în depresiunile din estul Transilvaniei. În cursul zilei, cerul va fi variabil, cu înnorãri în Maramureş, nordul Transilvaniei şi al zonei montane, unde izolat vor fi precipitaţii slabe, mai ales ninsori. Noaptea, înnorãrile se vor extinde treptat în vest şi în nord-nord-vest şi parţial în centru, astfel încât în zona Carpaţilor Occidentali, în nordul celor Orientali, în Maramureş şi trecãtor în nordul Moldovei vor predomina ninsorile, pe alocuri moderate cantitativ, în timp ce în Banat, Crişana, vestul Transilvaniei vor fi mai ales ploi şi lapoviţã şi izolat condiţii de polei. . In Bucuresti maxima va fi de 8…9 gr, iar minima de -2…-1 grC, mai coborâtã în zona periurbanã.
Interviu | Expertă internaţională în boli infecţioase: „Omicron va fi ca o tornadă și în România. Toți cei peste 60 de ani trebuie să se vaccineze” „Omicron este atât de transmisibil, încât toţi vom fi expuşi – ne vom infecta, cel puţin 80%. Vaccinurile sunt însă în continuare eficiente împotriva formelor grave, spitalizare și decese”, explică Annelies Wilder-Smith, profesor de boli infecţioase emergente la London School of Hygiene and Tropical Medicine şi la Institutul de Medicină Socială şi Preventivă din Elveţia. … Cel mai optimist, odată cu apariţia Omicron, care este fără îndoială un virus asociat cu o boală mai uşoară, dar este mult mai transmisibil, s-ar putea deschide uşa spre o imunitate populaţională. Aşadar, cel mai bun scenariu ar fi ca virusul să umble rapid prin lume, ulterior pandemia să scadă. Iar cu combinaţia dintre imunitatea dată de vaccinuri şi cea de la trecerea prin boală, am fi într-un loc mai bun când va apărea următoarea tulpină. ….Tot cel mai optimist ar fi ca următoarea tulpină să dea forme de boală şi mai puţin severe, comparativ cu Omicron, Delta sau tulpina originală. La asta sperăm. Dar trebuie să fim realişti şi să luăm în calcul şi cel mai rău scenariu. Acesta ar fi ca următoarea tulpină să fie asociată cu o mai mare severitate a bolii. Şi, dacă va fi aşa, va trebui să ne întoarcem la unele măsuri sociale şi de sănătate publică, pentru a reduce şi bloca lanţurile de transmitere, şi am avea nevoie şi de o mai bună acoperire vaccinală. Nimeni nu poate prezice care din aceste două scenarii va deveni realitate. Unele ţări se deschid acum – de exemplu, Marea Britanie. Au anunţat recent că vor renunţa la toate obligaţiile legate de purtarea măştii în locuri publice şi de certificate COVID pentru intrări în restaurante şi alte spaţii. Este o abordare riscantă. Lumea urmăreşte curioasă ce se întâmplă în Marea Britanie. …. Sunt abordări diferite, din două motive: Marea Britanie a atins un nivel destul de mare al acoperirii vaccinale, iar vaccinurile protejează populaţia de moarte şi boli severe, inclusiv în cazul Omicron. Din acest unghi, e diferit faţă de ce făcea Suedia în 2020, când nici nu existau vaccinuri. A doua diferenţă este că acum trăim în vremea Omicron. Iar Omicron în sine este diferit faţă de versiunile precedente ale virusului. Combinaţia dintre a avea o rată mare de vaccinare şi faptul că acum Omicron cauzează peste 90% din toate infecţiile – şi toate sunt mai puţin severe – este motivul pentru care Marea Britanie a decis să relaxeze toate restricţiile. ….– În acelaşi timp, pare că viitorul ţine de haos şi e puţin predictibil. – Da, tocmai de aceea OMS a avertizat împotriva relaxării premature a restricţiilor. Pentru că nu am vrea să fim puşi în situaţia în care acum relaxăm, iar apoi să regretăm şi să repornim toate măsurile. Pentru noi toți, măsurile restrictive sunt greu de adoptat, dar renunţarea şi apoi revenirea la ele ar face lucrurile şi mai dificile. ….Personal nu aş merge la extrema la care a mers Marea Britanie: relaxarea tuturor măsurilor. Riscul e real. Cred că trebuie să găsim un compromis bun, în care relaxăm unele din cele mai dureroase măsuri, dar le păstrăm pe celelalte, astfel încât încă putem reduce parţial contactele faţă în faţă, iar virusul să nu circule aşa rapid. Dar nu trebuie să fim la fel de restrictivi ca în 2020. ….– Vor deveni dozele booster o parte din noua noastră normalitate? – E prea devreme pentru un răspuns. Îmi imaginez că boosterele vor fi necesare pentru populaţia vulnerabilă: vârstnici sau persoanele cu comorbidităţi. Pentru ei vor deveni parte din noul normal, dar chiar nu cred că populaţia generală va avea nevoie de boostere în mod obişnuit. Am văzut deja că vaccinurile actuale oferă chiar şi în cazul Omicron o protecţie relativ înaltă împotriva formei severe de boală, dar protecţia împotriva formelor uşoare aproape a dispărut. Ceea ce vrem cel mai mult e să protejăm împotriva formelor grave. Nu contează aşa de mult pentru niciunul dintre noi, dacă avem infecţii blânde. Integral: https://www.libertatea.ro
Prețurile alimentelor în lume, la cel mai ridicat nivel din ultimii 10 ani. Cel mai grav afectate vor fi țările dependente de importuri…. FAO publică propriul său Food Price Index, care măsoară modificările de preţuri înregistrate la un coş de alimente format din cereale, uleiuri vegetale, lactate, carne şi zahăr. În ianuarie, acest indice a crescut până la 135,7 puncte, de la 134,1 puncte în decembrie. Datele pentru decembrie au fost revizuite în creştere, iniţial se fiind raportat un nivel de 133,7 puncte. Preţurile mai ridicate la alimente au contribuit la majorarea inflaţiei, deoarece economiile se redresează în urma crizei provocate de pandemie, iar FAO a avertizat că în ţările dependente de importuri costurile mai ridicate îi pun în pericol pe cei săraci. Preţul uleiurilor vegetale calculat de FAO a crescut cu 4,2% în ianuarie, comparativ cu luna precedentă, atingând un nivel record, din cauza deficitului de forţă de muncă şi a vremii nefavorabile. Preţurile la lactate au urcat cu 2,4% în ianuarie, a cincea lună de creştere consecutivă, cel mai ridicat avans fiind la unt şi lapte praf degresat. Potrivit FAO, preţurile la cereale s-au majorat cu doar 0,1% luna precedentă, deşi preţul porumbului a crescut cu 3,8%, din cauza temerilor privind efectele secetei din America de Sud. În schimb, preţul grâului a scăzut cu 3,1%, în urma recoltelor ridicate din Australia şi Argentina. De asemenea, preţurile la carne au urcat luna precedentă, în timp ce preţurile mondiale la zahăr au scăzut cu 3,1% în ianuarie, parţial ca urmare a perspectivelor favorabile de producţie ale marilor exportatori India şi Thailanda…..”Deşi în mod normal preţurile ridicate ar urma să facă loc producţiei majorate, costul ridicat al factorilor de producţie, evoluţia pe plan global a pandemiei şi condiţiile climatice mai nesigure ca niciodată lasă puţin loc pentru optimism în privinţa revenirii la condiţii de piaţă mai stabile, inclusiv în 2022″, a apreciat economistul FAO Abdolreza Abbassian. Integral: https://www.digi24.ro
Începe recensământul populaţiei, dar ce facem cu cel al businessului? Marile companii ar trebui să declare veniturile pe fiecare punct de lucru. Nedeclararea cifrelor de afaceri pe punctele de lucru din judeţe distorsionează enorm datele statistice. Nu poţi avea „puncte de lucru“ cu 20 mil. euro venituri În această săptămână a început recensământul populaţiei, care se face o dată la 10 ani. Aparent, nu are legătură cu businessul. Dar a măsura dezvoltarea socială şi economică, misiunea Institutului Naţional de Statistică, este esenţial. PIB/capita, spre exemplu, este indicatorul cheie al dezvoltării. România este azi la aproape 16.000 dolari, conform The Economist. Bulgaria este la 12.000 dolari, pe când Ungaria este la 20.000 dolari, iar Austria este la 58.000 dolari. Cam aşa se vede şi cu ochiul liber, dar una este să compari „din avion“ viaţa/salariul/infrastructura din aceste ţări şi alta este să ai garanţia statisticilor….. Din acest punct de vedere, un mare minus al statisticilor de business din România este raportarea cifrelor de afaceri ale companiilor doar la centru şi nu la nivelul punctelor de lucru. Ca urmare, apar distorsiuni în evaluarea PIB/judeţe. Spre exemplu, pentru că în Bucureşti sunt înregistrate majoritatea marilor companii de retail cu prezenţă în toată ţara, cifra de afaceri a Bucureştiului este disproporţionat de mare faţă de realitatea din business. Kaufland, Carrefour, Lidl sau oricare alt mare jucător cu prezenţă în toată ţara au afacerile declarate pe companiile „mamă“, în Bucureşti sau Prahova (Lidl). Există şi cazul în care sediul central al companiei se află în provincie, cum este cazul Dedeman. Cifra sa de afaceri este trecută în dreptul judeţului Bacău, deşi compania are puncte de lucru în toate judeţele ţării. Ce face INS pentru a evalua totuşi PIB-ul judeţean? Ia producţia unei ramuri oarecare – auto, comerţ, mobilă – pe baza datelor transmise de fiecare companie, oriunde ar fi aceasta localizată, şi scade inputurile pentru a evalua valoarea adăugată. Obţine valoarea adăugată pe fiecare ramură economică. Dar neavând datele din fiecare judeţ, nu ştie cât din acea valoare adăugată este adusă de fiecare judeţ în parte. Deci teoretic nu ar putea calcula PIB-ul pe fiecare judeţ. Exact ca şi cum o multinaţională nu ar declara cifra de afaceri în România, ci la nivelul Uniunii Europene. Atunci România nu ar şti practic ce PIB are. Este important să ştii PIB-ul pe fiecare judeţ, la fel de important ca PIB-ul României. Degeaba este PIB-ul UE la 30.000 dolari per capita dacă Austria are 58.000 dolari per capita, iar România 16.000 dolari. La fel şi judeţul Giurgiu. Degeaba are Bucureştiul vecin la nord 32.000 dolari per capita dacă Giurgiu are 8.000 dolari. Cum fac să duc România în zece ani la 30.000 dolari, dacă nu la 40.000 dolari per capita? Păi dacă nu duc Giurgiu de la 8.000 dolari la 20.000 dolari sigur nu o să pot duce toată România mai sus. De asta PIB-ul per capita pe fiecare judeţ calculat cât mai aproape de realitate este esenţial. Şi atunci, ce face Statistica pentru a măsura totuşi PIB-ul pe fiecare judeţ?…. Spre exemplu, valoarea adăugată în retail este de 50 mld. euro la nivelul ţării, la un număr total de 400.000 de angajaţi. Dacă Giurgiu are 5% din numărul total de angajaţi din retail, atunci va avea 5% din valoarea adăugată din retail. Şi tot aşa, pentru fiecare sector de business. Apoi se calculează suma valorilor adăugate din diverse sectoare pe fiecare judeţ şi se obţine valoarea adăugată per judeţ, deci PIB per capita pe judeţ. Un calcul distorsionat major. Acest calcul ar fi mult mai corect dacă marile companii ar raporta cifra de afaceri, profitul şi numărul de angajaţi pe fiecare punct de lucru cu activitate semnificativă. Dacă o firmă cu afaceri de 2 mld. euro are puncte de lucru cu afaceri de 20-30 mil. euro în ţară, atunci acela nu mai e un simplu „punct de lucru“, ci un business în sine….. Aşa şi Statistica, şi Fiscul vor avea imaginea completă a businessului dintr-un judeţ sau altul. Altfel, este o nebuloasă. Sunt presupuneri şi nu ştii niciodată cu adevărat unde ai dezvoltare şi unde nu ai. Aparent pot fi oraşe „bogate“, dar unde nu sunt bani de încălzire iarna, cum se întâmplă, iată, la Timişoara. Nu poţi să ai politici de dezvoltare, nu poţi să ai programe ţintite pentru a creşte PIB/capita, nivelul de trai, dacă nu ai cum să-l măsori cât mai aproape de realitate, nu prin presupuneri. Integral: https://www.zf.ro
Sindicate: Cumulul pensiei cu salariul trebuie interzis şi beneficiarilor de pensii speciale care se pensionează anticipat.… „…Constatăm încă odată că membrii Guvernului sunt complet desprinşi de realitatea pe care o trăiesc cetăţenii din ţara pe care o conduc. Fără niciun studiu sau fundamentare, guvernanţii îşi bat joc de cetăţeni prin propuneri aberante de reglementări care neagă drepturile unor cetăţeni şi crează noi categorii de privilegiaţi. Astfel, aşa cum am aratat şi acum un an, atunci când a fost lansată ideea de a creşte “opţional” vârsta de pensionare, considerăm că acest demers este abuziv, nu rezolvă nicuna dintre problemele sistemului de pensii, ba dimpotrivă creează noi privilegii pentru unii şi instituie mecanisme prin care elimină cetăţeni de la dreptul la pensie”, scrie Cartel Alfa în preambulul scrisorii. În sprijinul solicitării, sindicaliştii susţin că deşi au cerut interdicţia cumulului pensiei, obţinute în baza legilor speciale, cu salariul la stat, această cerinţă a fost denaturată; aplicarea acestui principiu presupune introducerea unui articol în fiecare lege specială de pensionare, care să precizeze: „persoanele care ies la pensie in baza prezentei legi nu pot cumula pensia cu salariul într-o instituţie bugetară, până la împlinirea vârstei standard de pensionare”; „Prevederile proiectului ratează tocmai problema pe care pretinde că o rezolvă, şi anume cumulul pensiei cu salariul la stat, pentru persoanele ieşite mai devreme la pensie, în baza unor legi speciale. Aceste persoane nu intră sub incidenţa acestei legi, aşa cum a fost formulată. În consecinţă, spre exemplu, o persoană care iese la pensie la 42 de ani în baza unei legi speciale nu va putea fi impiedicată să intre într-o altă funcţie tot la stat, cel puţin nu prin prevederile acestui proiect; Efectul prelungirii opţionale a vârstei de pensionare va fi menţinerea în posturi a anumitor persoane şi blocarea în consecinţă a acestor posturi pentru cei mai tineri. Mai mult, se prevede o formă prin care salariatul, fără acordul angajatorului, rămâne în funcţie până la 70 de ani, în baza simplei sale notificări, în condiţiile în care capacitatea de muncă a lucrătorului respectiv nu este supusă niciunui test sau filtru; Va determina pierderea bruscă a unui segment important din personalul calificat, în companiile de stat sau cu capital majoritar de stat, care funcţionează într-un mediu concurenţial, spre exemplu, CFR; Este de subliniat că persoanele care au îndeplinit condiţiile strandard de pensionare, conform calcului actuarial, şi-au îndeplinit obligaţia de contribuţie, care să le permită să beneficieze de PENSIE. A face economie la buget prin ne-acordarea unor drepturi nu reprezintă altceva decât un mod cinic, iresponsabil şi neconstituţional de a realiza politici publice. Fondul de pensii a fost sustenabil si poate deveni iarăşi sustenabil numai prin eliminarea exceptărilor unor categorii de contribuabili din sistemul public şi printr-un nivel adecvat al valorii contribuţiilor de asigurări sociale; O astfel de reglementare prin care se măreşte vârsta de pensionare, chiar dacă este adoptată îniţial cu titlul de “opţiune” este un fel mascat de prelungire a vârstei de pensionare, fără dezbatere, fără fundamentare, în dezacord flagrant cu realităţile demografice din România, unde speranţa de viaţă este semnificativ mai mică decât media europeană, condiţiile de viaţă şi de muncă mai dure, iar mortalitatea din cauze tratabile este la cel mai ridicat nivel dintre toate ţările UE. Mai mult, în ultimii ani, România a întregistrat o creştere semnificativă a mortalităţii şi o scădere a speranţei de viaţă. Integral: https://m.adevarul.ro
USR, încotro? Pericolul unui nou dulap și reforma cu lozinci de revoluție ….. Care sunt problemele: 1.USR, ambele componente, nu a reușit să se maturizeze și a rămas într-un limbo, între anti-sistemul care l-a consacrat și mainstream-ul politicii. Anti-sistemul este însă ocupat acum de AUR, cu mult mai eficient și dezinhibat, iar pentru alt tip de opoziție, USR încă nu e pregătit. Consecința acestei imaturități a fost și modul în care au abordat guvernarea. Și atunci când au intrat, de la opțiunea pentru Cîțu la năpustirea pe mai multe ministere grele decât cele pentru care aveau oameni competenți și acceptând un program de guvernare fără soluții și termene concrete în chestiunile cele mai sensibile. Și în timpul guvernării, când unii dintre miniștrii lor, din păcate cei mai vizibili și expuși, au continuat concursul de frumusețe personal, fără să înțeleagă și să reușească saltul instituțional. Repet ce am mai spus, cea mai bună definiție a problemei USR a dat-o un ascultător Europa FM, votant userist, într-o intervenție în emisiunea Piața Victoriei în care l-am avut invitat pe Dacian Cioloș: ați confundat revoluția cu reforma și ați vrut să faceți reformă cu lozinci de revoluție. Ieșirea de la guvernare a fost isterică, fără anticiparea rece a următorilor pași și a variantelor posibile. Acum liderii lor admit, unii chiar on the record, că au calculat greșit și dacă anticipau rezistența lui Cîțu, ar fi procedat diferit. Au intrat în Opoziție prea repede, fără să fi apucat să demonstreze mare lucru, cu excepția PNRR. Mai rău chiar, primarii lor, și așa începători, s-au trezit lipsiți de susținere guvernamentală, ceea ce le-ar putea fi fatal. 2.Cele două partide nu au reușit o fuziune reală. În toamnă, fisurile au fost acoperite de existența adversarului comun. Cîțu i-a unit. Dar momentul de grație s-a dus, iar ei s-au trezit la fel de divizați, într-o situație chiar mai proastă decât înainte pentru că sunt și demobilizați de plecarea de la putere. Fuziunea este dificilă și pentru partide cu reală cultură de organizație, însă aproape imposibilă pentru partide care au mental de ONG/corporație sau, pe alocuri, chiar de sectă, în jurul câte unui Mesia cu pantaloni sau fustă. 3. Congresul a generat o aberație structurală: președinte din partidul mai mic și un Birou Național dominat de contracandidatul învins și partidul mai mare. O coabitare extrem de dificilă. Și alegerile pentru președinte au fost în nota infantilă a USR. Nimeni nu se aștepta să câștige Dacian Cioloș, cred că nici domnia sa. Useriștii l-au respins pe Dan Barna pe enervări personale acumulate în încercarea continuă de a face echilibristică între triburile ongiste. Nu îl voiau de fapt pe Cioloș, ci se răfuiau cu Barna. După care s-au trezit cu Cioloș și iar nu le-a plăcut stilul. Nu aș vrea să se înțeleagă că Dan Barna era o soluție mai bună ca persoană. Soluția mai bună era ca puterea să nu ajungă la o asemenea imposibilă coabitare. Nu avea cum să funcționeze….. De fapt, USR și PLUS, pentru că în mod evident așa se pune problema, ar trebui să decidă dacă, de fapt, vor împreună, cum vor împreună, conduși de cine și, mai ales, cum vor să facă politică. Ce vor să fie, ce să îi definească dincolo de lozinci și răngi, devenite acum specifice altui partid?Care e identitatea lor și care e garanția pentru electorat că nu vor sucomba periodic sub presiunea unei crize de nervi? Fără răspunsuri clare la aceste întrebări pentru USR nu există viitor cu niciun lider. Sigur că, vorba lui Valeriu Nicolae, pot umple cu așteptări și iluzii un nou dulap, chiar numit Drulă, care la un moment dat să se prăbușească sub presiunea imposibilității de a livra pe măsură investiției de iluzie. Integral: https://spotmedia.ro
Valeriu Nicolae: Hai să-mi pun bula în cap. Nu știu dacă să mă stric de râs sau să încerc mai bine cu o teslă. Terminați mă cu liderii care cu mânuțele lor dibace pot salva partidul. Pot să salveze un rahat! Înlocuirea liderului mesianic de la Bruxelles cu Mesiah cu ranga nu o să ajute la nimica. Dacă aveți chef să mai distrugeți încă un om asta e calea sigură. Oricât de deștept, de bine intenționat, de șmecher de ce vreți voi ar fi un lider tot nu are cum să rezolve mare lucru. USR-ul e praf la comunicare, praf la management, praf la resurse umane, praf la mediere, praf la asumare și în general praf la politică. Singurele lucruri unde stă senzațional sunt aroganță, misecuvenism și individualism la nivelul conducerii și așteptările super exagerate ale membrilor de la oricine altcineva dar nu de la ei sau de la cei pe care îi slăvesc. Orice firmă mare care trece printr-o problemă de acest fel este sfătuită la fel. E nevoie de o echipă mare, una cu experiență pe bune capabilă să înțeleagă că fără niște indicatori de performanță serioși nu ai cum să construiești succes. Și nici un partid care se declară meritocratic. O echipă construită pe merit și experiență și nu pe tupeu, tabere sau ego. USR-ul nu poate să aibă tipul de organizare al PSD, PNL și UDMR care sunt structuri semimafiote chitite pe îmbogățire și pe controlul justiției pentru a evita pușcăria. În general ăia sunt niște mafioți oribili care tranzacționează bani, glorie și orice altceva e nevoie pentru siguranța că ei și rudele lor se pot îmbogăți în continuare cu impunitate. Ca să fiu cât se poate de clar eșecul USR nu este doar eșecul liderilor ci și eșecul membrilor USR și o bună parte a simpatizanților care au niște așteptări super exagerate de la liderii partidului în timp ce majoritatea zdrobitoare a domniilor lor se scarpină elegant în dos și se văicăresc pe la colțuri. Sigur că sunt și excepții, lor îmi cer scuze pentru cele de mai sus. O echipă managerială bună e soluția, nu Mesiah. Și ce mi se pare șocant e că nimeni, bre, nimeni dintre parlamentarii, vedetele și conducerea USR-ului nu zice că a greșit și își cere scuze votanților de care direct sau indirect și-au cam bătut joc. Ufff! Sursa: https://www.facebook.com
Umbrele naționalismului – unde cauți încredere când nu ai de unde să capeți încredere? O prietenă mi-a semnalat îngrijorată rezultatele unei cercetări foarte recente a INSCOP, conform căreia 66% din românii aflați în țară ar fi dispuși să voteze un partid – și citez cu precizie sintagma – „naționalist, care promovează valorile religioase și susține familia tradițională”. În calitate de sociolog, reacțiile mele la informația de mai sus nu sunt puține, dar voi încerca să le ordonez. 1. Să ne reamintim cine sunt adulții aflați în țară – pentru că sondajul nu măsoară diaspora Suntem aici împreună: cinci milioane de pensionari, alte câteva milioane care se apropie rapid de vârsta pensionării și pentru care integrarea în Uniunea Europeană a venit cam târziu în fluxul vieții, mulți oameni tineri sau mai puțini tineri care și-au ratat experiența migrației în Vest și s-au întors furioși acasă, precum și o peliculă mai acătării, post-industrială. Da, „peliculă”, întrucât populația centrelor universitare, cu tot cu suburbii, e maximum o treime din totalul românilor aflați în țară. București+Ilfov+Timișoara+Cluj+Iași < 5 milioane. Și, desigur, chiar și dacă ar fi 5 milioane de locuitori în aceste zone înstărite, printre ei se află mulți pensionari, oameni supărați din diverse motive pe lume, planetă și ONU sau pur și simplu conservatori…..În acest context, aș roti un pic observația de pornire și aș zice că 34% din românii aflați în țară ar vota un partid secular (nu neapărat ateu), pro-legalizarea căsătoriei între persoane de același sex și fără excese în ceea ce privește vocabularul identitar național…. Ceea ce, având în vedere descrierea de mai sus a cine și ce suntem, e stupefiant de mult. 2. Faptul că oamenii sunt dispuși *să spună* că ar vota un partid religios, naționalist și pro-familie tradițională nu înseamnă că ar și *face-o* De altfel, nu o fac. Scorul AUR este de 20% tot conform INSCOP – dar acest 20% nu înseamnă „20% din românii aflați în țară”, ci mai puțin. Dacă, de exemplu, 75% din respondenți au o opțiune de vot, ponderea susținătorilor AUR în totalul populației aflate în țară este de 20% din 75% = 15%. În alte cuvinte, AUR – partidul cel mai potrivit portretului de mai sus – are o rată de captare mică. Mare atenție – suntem într-un moment critic și enervant, când pandemia încă n-a plecat, dar inflația a venit. Nu exclud ideea ca, peste un an sau doi, această rată de captare aparent mică să reprezinte de fapt apogeul istoric al AUR….. De fapt, cei 66% n-au nevoie și nici n-au de ce să simtă jenați. Suntem țara în care, în afara metropolelor de IT-iști, este stăpână zicala: „Fă ce zice popa, nu ce face popa”. De ce această falie între vorbă și faptă? Orice cădere din lumea ideilor înspre concretețe doare. De exemplu, după cum arată INSCOP, publicul unui asemenea partid e divizat aproape egal apropo de ieșirea țării noastre din Uniunea Europeană. În ceea ce privește necesitatea apropierii de Rusia el este dezechilibrat (un sfert pro-, două treimi anti) exact cum e mai rău: orice opțiune alegi -> ratezi o parte consistentă din el. Astfel, orice combinație de poziționări în ceea ce privește Uniunea Europeană și Rusia duce la „pierderea pe drum” a unor voturi importante. Să privim per ansamblu: în majoritate publicul unui partid religios și naționalist este pro-UE și anti-Rusia….. 3. Un aspect important al discuției n-are nimic de-a face cu cifrele Ci cu răspunsul la o întrebare. Iar întrebarea este: „Ce te face pe tine să te simți mândră/mândru?” Alternativ: ce te face să te simți bine atunci când te gândești la tine? Care sunt sursele tale de bucurie, încredere în forțele proprii?….Ce faci dacă ești mai aproape de cimitir decât de bacalaureat și nu ai nicio realizare autentică spre care să poți arăta? Te poți sinucide. Poți intra în depresii grave. Poți îngroșa rândurile alcoolicilor ori dependenților de fel și chip. Sau poți face ceva sănătos din punct de vedere psihologic, în sensul că-ți asigură măcar supraviețuirea: cauți surse de regenerare a încrederii în identitatea colectivă. …. Să găsești „inamici inferiori”? Puseele de antisemitism într-o țară cu foarte puțini evrei și mai nou misoginia violentă din societate demonstrează și disperarea unor clase sociale care vor să se arate superioare cuiva, dar n-au cui. Nu avem cu cine să ne luptăm și pentru ce teritorii. Intuiesc că exploziile de furie la adresa comunității rrome sau a celei LGBTQ vor fi în creștere – sunt ultimele ținte rămase. Mai comod este să extragi înțeles și succes din trecut. Care prin definiție trebuie să fie idealizat (altfel nu poți extrage *multă* încredere pentru tine din el). Sau din tradiții – te hrănești din soliditatea unor structuri sociale infinit mai vechi decât tine. Protejezi obiceiuri, tabieturi, tradiții, ticuri. Integral: https://pressone.ro
Iohannis, cel mai bun agent electoral al AUR …. Nu este cel mai mare pericol pentru că AUR nu reprezintă o cauză a problemelor din această țară, ci doar un efect. Este un partid-terapie, o cameră de defulare pentru tot mai mulți români obosiți de haosul autorităților, de trădarea lui Klaus Iohannis și a partidelor clasice, de viața tot mai scumpă și de incompetența coaliției de guvernare, care nu știe să compenseze. AUR este un partid cu o ideologie extremistă, din acest punct de vedere nu mai e nici o îndoială: antisemitismul e fățiș și asumat oficial, Claudiu Târziu, Sorin Lavric și Călin Georgescu îl idolatrizează pe Corneliu Zelea Codreanu și legiunea lui de criminali, iar „președintele de onoare” mai e și un iubitor al dictaturii de tip sovietic….. Într-adevăr, 59,5% dintre cei chestionați au declarat că ar vota un partid naționalist, care promovează valorile religioase şi susţine familia tradiţională. Numai naivii ar fi putut crede că a fost vreodată altfel în ultimii 30 de ani: românii sunt un popor în majoritate conservator, care se schimbă greu. E un popor religios, chiar dacă de multe ori practică religia ca pe un ritual, ca pe o surpetiție. Și cred cu adevărat în familia tradițională. Doar că majoritatea nu percepe „naționalismul” ca pe un extremism, ca pe ceva îndreptat împotriva altcuiva, ci simplificat, ca „iubire de patrie”. Există și dovezi concrete că o mare parte dintre susținătorii AUR nu susțin, de fapt, și mesajele acestui partid. Ni le arată același sondaj. Dintre cei care au răspuns că ar vota un partid naţionalist care promovează valorile religioase şi familia tradiţională, 61% au spus că nu ar mai vota dacă acesta ar propune ieşirea României din Uniunea Europeană, 75% nu ar vota dacă ar propune apropierea României de Rusia și 70% au precizat că nu l-ar mai vota în cazul în care propune restrângerea drepturilor minorităţilor naţionale…..De fapt, vina pentru ascensiunea AUR nu trebuie căutată la popor, ci în cu totul alt loc. Iar acela este Palatul Cotroceni. De acolo vine adevăratul risc pentru țară, pentru că semnalele trimise de acolo au blocat justiția, au blocat reforma și au dat din nou curaj corupților să acționeze. Am mai scris-o: e din nou liber la jaf….. Toate acțiunile lui Klaus Iohannis de anul trecut nu au făcut decât să umfle AUR. Militarizarea comunicării informațiilor despre pandemie a fost, din start, o uriașă greșeală. Nu poți câștiga încrederea unui popor care și așa nu are încredere în autorități cu un „grup de comunicare strategică” a cărei componență a rămas mult vreme secretă. Iar anul trecut a fost apogeul neclarităților privind raportarea infectărilor și a numărului de decese. Cei doi ani de pandemie ne-au obosit oricum natural. Dar în România, haosul din decizii și incompetența din măsurile luate de guvernele și oamenii susținuți de Klaus Iohannis au contribuit la obosirea excesivă a românilor. … Nu mai amintesc nici de minciunile spuse de Klaus Iohannis de la pupitrul oficial legate de „învingerea pandemiei” cu o lună înainte ca pandemia să provoace 20.000 de morți și doar pentru a justifica un congres prin care să-și monteze în fruntea PNL protejatul de care două luni mai târziu s-a dezis. Vedem, în schimb, că noul premierul impus de președintele României este mai degrabă depășit de situația politică și economică dificilă din acest moment, asistăm la certurile continue dintre PNL și PSD pe teme care ne afectează direct, precum certificatul verde sau scumpirile din energie, în timp ce Iohannis ne îndeamnă să jucăm golf. Vedem cum cele două partide de la guvernare dau legi proaste, care nu funcționează, sau vin cu soluții care ne întorc la comunism, nu spre o economie de piață tot mai puternică. Vedem că justiția a murit, că oamenii impuși de Dragnea nu doar că nu au fost eliminați, așa cum ni s-a promis, ci s-au înșurubat și mai bine în sistem și au ajuns să îl controleze. Vedem un ministru al Justiției, omul lui Iohannis, care ne minte că desființează Secția Specială, sinistra creație a PSD, când de fapt o ascunde în alte structuri, vedem că nu mai există aproape nici un dosar nou relevant, iar magistrații care mai îndrăznesc să critice sunt de îndată cercetați disciplinar de personaje controversate, impuse tot de Dragnea și păstrate chiar cu încălcarea legii la trei ani de la dispariția politică a baronului PSD. În tot acest zgomot, în tot acest haos, după toate aceste trădări și dezamăgiri, de ce ne mirăm că a crescut AUR? Integral: https://presshub.ro
5 februarie în istorie și justiția târzie care nu e justiție La 5 februarie 1953 murea la închisoarea de la Sighet avocatul IULIU MANIU, rudă cu pașoptistul Simion Bărnuțiu. A fost unul dintre cei care, în cadrul Partidului Național Român din Transilvania, a pregătit unirea Ardealului cu Regatul României și unul dintre cei care a organizat Marea Adunare din 1 decembrie 1918. A fost un inamic politic al liberalilor care, după unire, ignorau situația din Ardeal, ca urmare nu a participat la încoronarea lui Ferdinand ca rege al tuturor românilor și a refuzat să accepte Constituția din 1923. A fost prim-ministru în perioada interbelică. S-a opus preluării puterii de către comuniști, dar aceștia i-au înscenat o acuzație de înaltă trădare și în anul 1947 a fost condamnat de justiția controlată politic. A fost reabilitat de justiția actuală de abia în anul 1998. Casa memorială se află la Bădăcin https://iuliumaniu.com. Celula în care și-a găsit sfârșitul se poate vizita la Sighet https://www.memorialsighet.ro. Nu se poate, ci trebuie. La 5 februarie 1963 murea la închisoarea din Râmnicu Sărat ION MIHALACHE, fost lider al Partidului Țărănesc, cel care militase pentru revenirea Basarabiei la Regatul României. Partidul lui a fuzionat cu cel al lui Maniu, formând Partidul Național-Țărănesc. A fost ministru al agriculturii și de interne. A fost condamnat în același proces din 1947, de către justiția comunistă. Director al închisorii a fost în acea perioadă Alexandru Vișinescu. L-am văzut toți, acum câțiva ani, la televizor. A fost condamnat de justiția actuală de abia în 2016 pentru crime împotriva umanității; a murit în 2018. Oamenii aceștia au luptat pentru principiile în care credeau. Și-au asumat conducerea țării în perioade dificile. Au plătit cu viața pentru opoziția lor față de comuniști. În justiția anglo-saxonă există de două secole conceptul „Justice delayed is justice denied” – justiția tardivă echivalează cu refuzul de a face dreptate. Pe continentul nostru, în ultimele două decenii, grație lucrărilor din cadrul CEPEJ – Comisia Europeană pentru Eficiența Justiției, un organism consultativ din cadrul Consiliului Europei – a început să se vorbească de managementul timpului în procedurilor judiciare. Mai mult, sintagma „durata rezonabilă” a unui proces, acel n drept prevăzut de art. 6 din CEDO pentru justițiabil, este înlocuită în ghidurile adresate judecătorilor cu „durata optimă”. Magistrații – fie judecători, fie procurori – sunt încurajați prin aceste instrumente europe să desfășoare un management activ al cazului. Sunt procese privind terenurile care stau decenii prin instanțe. Sunt procese privind casele naționalizate interminabile. Sunt părinți care așteaptă ani de zile să își vadă copii pentru că procesele de custodie durează prea mult și că programele de relații personale cu minorul nu sunt puse în aplicare nici măcar cu sprijinul autorităților. Sunt hotărâri ale administrației în care primul termen pentru recurs e fixat la doi-trei ani după formularea căii de atac. Sunt procese penale care au zeci de termene de judecată, timp în care victima e în pericol, răspunderea se prescrie, banii furați sunt ascunși. Sunt salariați care așteaptă cu anii reintegrarea în posturile din care au fost concediați abuziv. Știu că se vor găsi tot timpul scuze pentru întârzierea soluționării unor procese: supraîncărcarea cu dosare, insuficientul număr al magistraților, legislația incoerentă, reaua-credință a unora dintre părți. Desigur, nu pot fi ignorate asemenea argumente. Dar, gâlceava juriștilor pe aceste aspecte de multe ori birocratice tinde de multe ori să blocheze valorificarea drepturilor de către cei implicați și afectați. Maniu și Mihalache au lipsit decenii din cărțile de istorie. În mod curios, procesele lor nu se studiază nici acum la Facultățile de Drept, după cum nu se studiază nici procesul celor din lotul Noica-Pillat sau al lui Culianu, de exemplu, sau – de ce nu – procesele lui Antonescu sau Ceaușescu. Integral: https://www.contributors.ro
Născut în comunism, defect din producție. De ce cred că marcarea pe televiziuni a filmelor făcute înainte de 1990 e ridicolă Citesc în presă: „Atenție, film realizat în perioada comunistă. Noua atenționare care va apărea la filmele de pe vremea lui Ceaușescu date pe TV. Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a aprobat în ședința de marți, 1 februarie, o recomandare prin care televiziunile vor trebui să informeze publicul în cazul prezentării unor producții cinematografice românești realizate înainte de anul 1989”. …. Motivul? Ca telespectatorul să nu confunde filmul cu realitatea, să fie conștient că ce spune filmul și ce a fost în realitate sunt două lucruri diferite. Adică să impună un soi de mecanism de contrapropagandă – o propagandă pe invers. Cineva decide pentru noi care este sensul, adevărul, cum să ne uităm și interpretăm un film. Un soi de „mini-minister al adevărului” din Orwell. Cui i-a venit această idee năstrușnică? Senatorului USR de Constanţa Remus Negoi. USR e faimos prin legile-restricții: are, cred, până acum vreo 20 de propuneri legislative care au ca scop „interzicerea a ceva”: de la „interzicerea hrănirii porumbeilor” până la această lege. Am înțeles că era mai dură și CNA a „îmblânzit-o”. Primul lucru care-mi vine în cap este simplu: acești oameni ne cred idioți. Pentru asta plătim senatori, parlamentari și instituții? Ca să facă o lege prin care să ne spună ceea ce știe un copil de grădiniță: „viața bate filmul” – „viața nu-i ca în film”. …. Cu filmele de la Hollywood ce facem? Îl marcăm și pe Rambo? Propagandă? Ideologie? Păi, filmul le poate conține, indiferent de regimul sau sistemul sub care se produce. Producția hollywoodiană dă clasă. Ce facem cu ele? Noi cei crescuți cu Rambo, dar educați în comunism știm bine asta: aplaudam când îi bătea pe sovietici de unul singur. Un singur Rambo face cât toată producția de la Buftea și Mosfilm împreună. Pe ce lume trăim? Ce facem? Le explicăm și pe acelea, le etichetăm – „pericol de propagandă capitalistă”? Sau există propagandă bună și propagandă proastă? Cine decide asta și cum? În numele cui? Dar cu calupul de reclamă ce facem? Orice om educat vizual și care înțelege un minim din zona comunicării știe că reclama este propaganda mărfii, comerțului, profitului – reclama este propaganda care te minte pentru a-ți vinde lucruri inutile și a te face dependent de consum. Ce făceau în vechiul regim „politrucii” fac acum publicitarii: cei vechi vindeau „ideologie”, cei noi vând marfă, ideologia mărfii. Pe vremuri era o singură instituție – Ștefan Gheorghiu. Acum ai sute de instituții care produc această propagandă. Ce facem? Scriem: „Urmează un calup de propagandă a consumului care vă poate face dependenți”. …. Dar poate să facem un pas mai departe. De ce să ne oprim doar la filme? În acea epocă s-a produs enorm de mult în multe alte domenii culturale care au trecut prin mecanisme similare. Ce facem cu producția de carte? Păi, cum să o lăsăm așa liberă să circule? Dacă o citesc cei tineri și se molipsesc: trebuie frumos ștanțate – „Carte realizată în perioada comunistă, în care funcționau cenzura şi propaganda de stat”. De la Preda la Sadoveanu și de la Labiș la Stănescu – toată producția. …. Bine că acum totul e perfect, fără cenzură, educația brici – România educată duduie-, scutiți de propagandă și ideologie. Oare? Nu, dragi „politruci” de la „ministerul adevărului” – toate aceste lucruri le avem din plin și unele mult mai agresive în diverse forme. Nu așa se luptă cu ele. Și o situație subversivă. Și dacă vin unii, de pe alt palier de interpretare, cu ideea de a extinde aceste plăcuțe explicative și pe zona arhitecturală și infrastructurii? „Aceste locuințe au fost făcute în RSR și oferite locatarilor gratuit”? Dacă se extinde și la infrastructură? Așa, ca să înțeleagă omul ce și cum, să nu creadă că s-au făcut sub Iliescu, Constantinescu, Băsescu sau Iohannis? Înțelegeți perversiunea situației? ….. Istoria unei țări e o chestiune complicată. Indiferent ce regim se perindă pe aici, țara trebuie să aibă o unitate internă pentru că e un cumul de continuități. Că e monarhist, că e regimul Antonescu, că e fascist sau comunist, liberal sau social democrat – tot România este. Trecutul trebuie asumat demn și înțeles. Dar ca să distingi în acest hățiș, e nevoie de educație, multă educație, nu contrapropagandă și „ministere ale adevărului”, care pun etichete. Deocamdată asta ne arată nivelul de degradare instituțională, de degradare a politicienilor – țara arde și politicianul pune etichete pe scrum – și mai ales degradarea sistemului de educație. Deocamdată trebuie pus un singur disclaimer: „Atenție, proiectul România educată a eșuat”. Integral: https://www.libertatea.ro
Încă un scandal la USR! Cioloș i-a furat poșeta lui Barna și a fugit cu trotineta Ziua și scandalul la USR. Conștienți că dacă nu se ceartă între ei există riscul ca românii să uite complet că mai există USR, Dacian Cioloș și Dan Barna s-au dat și azi în spectacol: Cioloș i-a furat poșeta lui Barna și a fugit cu ea, pe o trotinetă găsită în fața sediului partidului. Dan Barna nu a fost deloc încântat de gestul lui Cioloș, așa că a apelat la artileria grea din partid: l-a rugat pe Iulian Bulai să plece călare pe urmele lui Cioloș și să-i aducă poșeta înapoi. Și, spre norocul lui Barna, Bulai tocmai terminase de adăpat și hrănit calul, așa că a pornit imediat în urmărirea președintelui USR…..Dacian Cioloș este deranjat că, deși este șeful partidului, Cătălin Drulă îi fură și acum șenvișul în fiecare zi și abia așteaptă să se plângă pe Facebook de comportamentul golănesc al acestuia. Integral: https://www.timesnewroman.ro
Like this:
Like Loading...
]
Buna ziua, editorial reactie rapida!
https://politeia.org.ro/editoriale/quo-vadis-ciolos/68549/