Revista Presei – 4 iunie. “Apărarea statului de drept este esenţială pentru menţinerea legitimităţii Uniunii Europene.”
| 04/06/2020 | Autor desy.demeter Categorii: Stiri / Revista Presei |
Buna dimineata intr-o zi de joi, 4 iunie! Vremea va deveni normală termic pentru această dată. În regiunile intracarpatice, precum și în zona de munte, vor fi înnorări temporar accentuate, frecvente descărcări electrice, averse ce vor avea și caracter torenţial şi, izolat, grindină și cantităţi de apă mai însemnate. În restul teritoriului, cerul va fi variabil, iar astfel de fenomene se vor semnala pe arii restrânse, mai ales după-amiaza. Vântul va avea intensificări mai susţinute la munte, dar local şi temporar şi în restul teritoriului, în special asociat averselor. Temperaturile maxime se vor încadra între 18 grade pe litoral și 28 de grade în sudul Olteniei, iar cele minime vor fi cuprinse, în general, între 6 și 16 grade. In Bucuresti, vremea va deveni normală termic pentru această dată. Cerul va fi variabil, iar vântul va sufla slab şi moderat. Temperatura maximă va fi de 25…26 de grade, iar cea minimă de 12…14 grade.
Ioan Stanomir: „Pandemia reprezintă o fotografie a impasului în care se află statul român”.. ….. Starea de urgență a reprezentat un alibi care a permis statului român să ascundă realitatea. Realitatea este că nici măcar în timpuri normale sistemul nostru de sănătate nu face față și aș dori să vă aduc aminte de tragedia de la Colectiv, tragedie în cursul căreia aceiași oficiali români i-au asigurat pe români că victimele catastrofei de atunci vor avea parte de cea mai bună îngrijire. Și ne amintim că mai mulți dintre compatrioții noștri, Dumnezeu să-i ierte, au murit cu zile și s-au prăpădit în spitale din pricina infecțiilor. Ce vedem astăzi, după ani de la această tragedie? Vedem că o administrare inertă, politizată și iresponsabilă a făcut ca spitalele să fie principalul focar de COVID-19. Dacă ne uităm cu obiectivitate, nu transmiterea comunitară a reprezentat problema în România, ci modul în care statul român nu a fost capabil să își securizeze propriile sale spitale împotriva acestei amenințări. De asemenea, aș mai spune că statul român a practicat, din păcate, o politică a înspăimântării, și-a înspăimântat propriii săi cetățeni, în loc să comunice rațional. Tonul comunicării publice a fost unul apocaliptic. Ceea ce traversăm, ni se explica de către domnii Arafat, Rafila, Streinu-Cercel, Marcel Vela, este o catastrofă de proporții biblice, din care s-ar putea ca omenirea să nu scape. Aș spune că problema fundamentală a statului român nu este doar pandemia, ci modul în care guvernările succesive au reușit să destructureze principiul meritocratic și să pună în locuri-cheie persoane al căror singur merit este slugărnicia față de șef. Acea contaminare în masă de la Suceava a apărut pe fondul acestei incapacități a administrației publice locale de a găsi soluții corecte. Tragicomedia de la Focșani, unde un director de spital cu pedigree penal pus de domnul Marian Oprișan s-a făcut de râs, neputând administra cum se cuvenea acea dramă prin care trecea comunitatea lui. Întreb retoric: în momentul în care descoperi că într-un spital județean este pus un manager, un domn sau o doamnă cu calificări profesionale dubioase, iar în acel spital protocoalele nu se respectă și totul se află într-un haos absolut, care este soluția? Recursul la medicii militari în aceste circumstanțe înseamnă a admite că administrarea civilă a treburilor civile este o catastrofă. Înseamnă că noi avem nevoie să închidem România pentru a ne proteja, de fapt, împotriva inepției statului român, care, prin modul în care a gestionat treburile din spitale și din asistența socială, reprezintă principalul inamic al propriilor săi cetățeni. Aceasta este realitatea. Și aș vrea să mai spun că în timpul stării de urgență m-a șocat și m-a dezgustat lipsa de empatie în privința comunicării publice. Oficialii nu se adresează unei mulțimi de patrupede, ci unor cetățeni care au nu doar frici, ci au și speranțe. O adevărată politică a demnității umane în Europa de astăzi trebuie să se bazeze nu pe frica de moarte, ci pe speranța într-un viitor care să ne permită supraviețuirea. Este exact ceea ce a lipsit în România…..Domnul Marcel Vela este un personaj empatic? Vi se pare că domnul Raed Arafat este un personaj empatic? Vi se pare că domnul Streinu-Cercel, cu ideile lui național-socialiste, este un personaj empatic? Domnul Marian Oprișan este un personaj empatic sau domnul Marcel Ciolacu? Observați că am luat și dintr-o parte, și din alta a spectrului politic. Vi se pare că situația în care bolnavii cu alte boli decât COVID sunt practic excluși din spitale, pentru că noi nu le putem administra cum trebuie, asta este o dovadă de empatie? Vi se pare că isteria din televiziuni unde s-a ajuns la un delir morbid și necrofil este o dovadă de empatie? Vi se pare că acele bâlbe pe jumătate grotești din momentul adoptării ordonanțelor militare reprezintă o dovadă de empatie? ….Nu sunt și nu voi fi adeptul guvernării cu bâta și cu reteveiul, așa cum guvernezi o masă de oi. Cetățenii unei țări sunt dotați cu rațiune și lor trebuie să li se explice consecințele acțiunilor lor și posibilele riscuri care apar. Cred că un stat care își tratează cetățenii recurgând exclusiv la frică și neglijând comunicarea rațională și empatică comite o greșeală. De asemenea, aș spune că acei ziariști, dacă se mai pot numi ziariști, care sunt complici la această înfricoșare a populației, se dezonorează pe sine și profesia. ….Poporul nostru nu este un popor dezordonat, după cum nu este un popor de sclavi. Poporul nostru nu este un popor de eroi, după cum nu este un popor de criminali. Poporul nostru a avut printre membrii săi femei şi bărbaţi curajoşi în veacul trecut, după cum am avut printre compatrioții noștri demagogi și adepți ai politicilor totalitare…..De aceea cred că este bine să revenim cât mai repede cu putință la o stare constituțională firească, în care Poliția și Jandarmeria se ocupă de infractori, iar nu de cetățenii obișnuiți. Eu voi fi foarte fericit atunci când statele vor reveni la funcțiunile lor naturale și vor înceta să se mai preocupe de „siguranța” noastră. Pentru că în momentul în care statul se preocupă prea mult de cetățean, putem fi siguri că libertatea cetățeanului este aproape de sfârșit. ….Nu știu alții cum sunt, vorba clasicilor, dar eu mă gândesc la faptul că există o diferență între economiile noastre și ale altor state europene și că în cazul României, care era deja un caz problematic, fragilizat de administrația Dragnea și de PSD, toate aceste lucruri nu fac decât să întărească un sentiment de pesimism…..Din păcate, unii politicieni europeni sunt perfect lipsiți de pregătire și de capacitate de comunicare pentru a face față acestor zile. Este o generație de politicieni europeni mediocră, iar această mediocritate, cu foarte rare excepții, iese la iveală în mod dramatic, în circumstanțe dramatice. Dacă predecesorii lor de calibrul lui De Gaulle, Adenauer sau Alcide de Gasperi s-ar fi speriat de comunism sau de național-socialism, sau de fascism, cum s-au speriat actualii lideri de coronavirus, Europa astăzi ar fi fost un continent totalitar…..Pentru că vorbeam de reforme, atunci când s-a discutat despre reforma Constituției, cei care au militat pentru această reformă au fost acuzați că se ocupă de lucruri irelevante, ca și cum relevantă este doar spolierea țării. Acum se vede că, în condițiile în care nu ai un mecanism bun al guvernării, se ajunge la situații de un penibil absolut, cum este aceea reprezentată de dialogul dintre guvern și Curtea Constituțională pe tema stărilor excepționale. Este inadmisibil ca într-o țară europeană să nu ai instrumente clare de gestionare a stărilor de criză și să fii silit să improvizezi. Dar, repet, după 30 de ani în care principala preocupare a elitei noastre politice a fost spolierea banului public, este greu de imaginat cum lucrurile ar fi putut arăta altfel…..Aș atrage atenția asupra faptului că, în pofida a ceea ce crede domnul Borell de la UE, secolul despre care vorbește domnia sa, secolul asiatic, este în realitate un secol totalitar, nu foarte diferit de cel la care au visat național-socialiștii sau staliniștii, și că viitorul democrațiilor depinde de capacitatea lor de a lucra împreună. Iar inamicul României nu este SUA. Aș îndrăzni să reamintesc unora din România că între România și SUA există un parteneriat strategic și că granițele României sunt securizate, iar libertatea noastră este protejată prin prezența acestei umbrele militare, diplomatice și politice americane. Noi nu avem un parteneriat strategic cu Republica Populară Chineză, noi nu suntem anexa Republicii Populare Chineze, ci suntem parte a UE. …..Eu cred, alături de alții, că există un viitor în omenire, cu toate imperfecțiunile ei. Și că viitorul trece prin această capacitate de adaptare, prin această capacitate de dialog și prin această capacitate de a trăi împreună. Oamenii nu pot practica la nesfârșit distanțarea pentru că, în cele din urmă, oamenii se raportează la existența lor prin comunicare. Trăim în singurătate, dar într-o singurătate aleasă, și nu impusă de stat. Singurătatea impusă de stat se numește claustrare. Este cu totul altceva. Integral: https://revista22.ro
USR pune la zid ultimul proiect al Jandarmeriei Române: Propunerile privind adunările publice sunt inacceptabile. Şefii Jandarmeriei n-au înţeles nimic din ce s-a întâmplat pe 10 august 2018 Senatoarea USR Florina Presadă consideră inacceptabile propunerile Jandarmerie privind adunările publice, susţinând că acestea limitează semnificativ dreptul constituţional al dreptul constituţional al românilor de a protesta public şi constituie o palmă dată democraţiei româneşti.”Uniunea Salvaţi România consideră inacceptabile propunerile cuprinse în proiectul iniţiat de Jandarmeria Română, proiect publicat de presă şi care ar urma să înlocuiască integral Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice. Propunerile limitează semnificativ dreptul constituţional al cetăţenilor români de a protesta public şi constituie o palmă dată democraţiei româneşti şi o dovadă că şefii Jandarmeriei nu au înţeles nimic din evenimentele de pe 10 august 2018”, se arată într-un comunicat al USR. Potrivit sursei citate, în propunerea devenită publică, Jandarmeria vrea ca manifestările publice „să nu afecteze starea de normalitate în societate”, să nu fie contrare „bunelor moravuri” şi protestatarii să nu defăimeze naţiunea. „Documentul iniţiat de către Grupul de Lucru din Jandarmeria Română este o palmă dată democraţiei şi conţine prevederi vădit neconstituţionale. Să nu uităm că articolul 39 din Constituţia României, referitor la libertatea întrunirilor, prevede că < Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere> şi aceste drepturi nu pot fi îngrădite. Este revoltător că la aproape 2 ani de la demonstraţiile din 10 august 2018, Jandarmeria nu pare să fi înţeles încă abuzurile pe care le-a făcut asupra oamenilor care demonstrau paşnic în Piaţa Victoriei. Împreună cu parlamentarii USR, mă voi opune categoric acestui proiect de lege”, a declarat senatoarea USR Silvia Dinică…… „Sper că domnul Vela nu vrea să continue proiectele lui Carmen Dan. Există, în acest moment, o propunere legislativă într-un stadiu avansat de elaborare, venită din partea mai multor organizaţii neguvernamentale, şi discutată cu parlamentari din mai multe partide, inclusiv USR şi PNL. Sper ca această iniţiativă, şi nu proiectul de lege ieşit din sertarele Jandarmeriei, să devină lege. Legea pe care noi o vom propune preia standardele internaţionale şi recomandările OSCE/ODIHR şi ale Comisiei de la Veneţia în materie de libertate de exprimare şi adunări publice. România este stat de drept şi nu vrem să devină un stat poliţienesc”, a adăugat Presadă. USR îi cere ministrului de Interne, Marcel Vela să anunţe public dacă susţine aceste propuneri ale Jandarmeriei şi face un apel către şefii Jandarmeriei să revină la masa dezbaterii pe baza propunerii legislative la care se lucrează în Parlament alături de ONG-uri. Integral: https://www.zf.ro
BREAKING Ordonanța de urgență de prelungire a mandatelor primarilor este neconstituțională, a decis CCR / A fost respinsă și legea prin care Parlamentul și-a arogat atribuția de a stabili data alegerilor locale Curtea Constituțională (CCR) a decis miercuri, cu majoritate de voturi, că ordonanța de urgență prin care au fost prelungite mandatele aleșilor locali, precum și legea PSD-ALDE-Pro România prin care Parlamentul șia arogat atribuția de a stabili data alegerilor locale, sunt neconstituționale, au precizat pentru G4Media.ro surse din cadrul CCR. Potrivit acestora, cele două acte normative au fost respinse din cauza paralelismului legislativ. ”Prelungirea mandatelor aleșilor locali se poate face doar prin lege”, au declarat surse din cadrul CCR. ”Rămâne de competența Parlamentului să prelungească mandatele. Iar data alegerilor locale va trebui să fie stabilită în interiorul perioadei cu care vor fi prelungite mandatele aleșilor locali”, au mai explicat sursele citate. Potrivit acestora, nu este exclus ca Parlamentul să poată stabili data localelor. ”Nu sunt alegeri la termen, este o situație excepțională. Deci Parlamentul va putea stabili, prin lege, data alegerilor locale”, au mai explicat sursele citate pentru G4Media.ro. Integral: https://www.g4media.ro
Augustin Zegrean, după decizia CCR privind mandatele aleșilor locali: Nu e de sărit în apă Augustin Zegrean, fost președinte al Curții Constituționale, a spus miercuri la Digi24 după decizia CCR privind alegerile locale că situația poate fi rezolvată prin modificarea Codului Administrativ. „Nu e de sărit în apă”, a spus el, adăugând că data alegerilor o stabilește Guvernul, pentru că Executivul este cel care le organizează, nu Parlamentul. „Nu este niciun vid legislativ, Codul Administrativ care a fost adoptat anul trecut, tot prin ordonanță de urgență, dar a fost verificat de Curte și a fost declarat constituțional și acolo scrie că mandatul aleșilor locali poate fi prelungit prin lege, în ce situații și ce condiții”, a spus Augustin Zegrean. El a spus că legea o dă Parlamentul, dar că în ordonanță nu putea să fie scrisă data alegerilor: „Dacă voiau să o facă trebuiau să modifice Codul Administrativ”. „Va trebui să facă Guvernul un proiect de lege sau un parlamentar să facă o propunere legislativă”, a adăugat fostul președinte al CCR. Întrebat dacă mandatul aleșilor locali care a fost prelungi de facto este un mandat plin, el a spus că „sigur că există o problemă câtă vreme OUG a fost declarată neconstituțională”. „Trebuie rezolvate lucrurile foarte repede după intrarea în vigoare a deciziei Curții, aleșii locali nu mai au sport să stea acolo, pentru că mandatul lor a expirat”, dar că actele semnate de ei sunt validate pentru că „legea declarată neconstituțională se bucură de prezumția de neconstituționalitate până la intrarea în vigoare a deciziei Curții”. „Deci, până intră în vigoare trebuie rezolvate chestiile astea. Nu e chiar așa de grav, zice Constituția că deciziile sunt general obligatorii de la data publicării, dar tot acolo că zice Guvernul și Parlamentul au timp 45 de zile să se pună de acord. Nu e chiar de sărit în apă, dar lucrurile trebuie rezolvate”, a subliniat Zegrean. El a spus că s-a ajuns aici pentru că cei de la conducere „nu citesc legile”. În ceea ce privește problema stabilirii datei alegerilor, Augustin Zegrean a spus că „nu scrie în Constituție, se vorbește foarte puțin în Constituție, doar că se fac conform legii. Nu scrie cine stabilește data”. „Cred că pentru asta au admis sesizarea, că nu poți să faci mai mult decât scrie în Constituție, nu este acolo data alegerilor”, a spus fostul președinte al CCR, care a admis că data alegerilor se stabilește de către Guvern: „Da, este firesc să fie așa, că ei organizează alegerile, nu Parlamentul.” Integral: https://www.digi24.ro
Încă un pas pentru salvarea pădurilor româneşti a fost făcut: DNA-ul Pădurilor a primit raport favorabil. Mai e nevoie de votul în plen Senatorul USR Mihai Goţiu a declarat miercuri că Legea de înfiinţare a DNA-ul Pădurilor a primit raport favorabil şi în Comisia Juridică de la Senat şi că mai e de trecut un singur hop: votul în plen. ”Rămânem vigilenţi , că ştim cât de lungi sunt tentaculele mafiei pădurilor”, afirmă Goţiu. ”Legea de înfiinţare a DNA-ul Pădurilor a primit raport favorabil şi în Comisia Juridică de la Senat! Mai e de trecut un singur hop: votul în plen. Proiectul legislativ, pe care l-am iniţiat împreună cu colegii din USR, de înfiinţare a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Mediu (DIIM, numită şi DNA-ul Pădurilor) e la un (foarte, foarte, foarte) mic pas de a deveni realitate. După raportul favorabil, de ieri, din Comisia pentru Mediu (6 voturi ”pentru”, unul ”împotrivă”), în această dimineaţă, Comisia Juridică din Senat a adoptat un raport similar (cu 10 voturi ”pentru” şi o abţinere – e pentru prima dată când şi reprezentanţii PNL au votat ”pentru”, după ce la Camera Deputaţilor s-au abţinut, iar în celelate comisii au fost ”împotrivă” sau s-au abţinut, şi după ce Guvernul PNL s-a opus, în mod constant, prin reprezentanţii săi, înfiinţării DIIM; singura abţinere de astăzi a fost din partea unui senator UDMR)”, a scris pe Facebook senatorul USR Mihai Goţiu. Integral: https://www.zf.ro
Un deputat USR face sesizare penala la DNA impotriva unor manageri de spitale din Cluj: Echipamente si masti de proasta calitate, la preturi exorbitante Deputatul USR Emanuel Ungureanu anunta ca depune, miercuri, la DNA o seizare penala pe numele unor manageri de spital din Cluj-Napoca pe care-i acuza ca au cumparat la preuri exorbitante materiale de protectie si masti neconforme. “DNA, sa vina sa va ia! Astazi, de la ora 14, voi depune la DNA o sesizare penala impotriva unor manageri de spitale din Cluj-Napoca care si-au batut joc de banii publici si de banii proveniti din donatii clujenilor, cumparand, in plina panica de Covid 19, echipamente de protectie si masti de proasta calitate fara certificate de conformitate la preturi exorbitante”, a scris, miercuri, pe Facebook, Emanuel Ungureanu. Acesta acuza autoritatile locale de un “festival de ipocrizie.”Ieri, intr-un festival de ipocrizie, cum rar mi-a fost sa vad in viata mea, la primaria Cluj s-a desfasurat un spectacol gretos ca pe vremea lui Ceausescu in care autoritatile locale si centrale care au lasat spitalele din Cluj in pielea goala. In plina pandemie politruci ca: Moisescu de la DSP, Constantea de la Clujana, Abrudean de la prefectura si alti penelei sau pesedei si-au arogat merite necuvenite pentru modul exemplar in care s-au comportat majoritatea clujenilor in intervalul 15 martie-15 mai”, a mai scris Ungureanu…..”Fara acesti oameni minunati si donatiile unor banci sau firme din Cluj, personalul medico-sanitar din oras sau judet ar fi ajuns focare de infectie. Asa cum am promis, toti cei care au furat in timpul pandemiei, vor fi deferiti justitiei. Nu putem ierta si nu putem uita”, a mai afirmat Ungureanu. Integral: https://ziare.com
Nicușor Dan, despre testarea bucureștenilor: Ce se întâmplă acum e o risipă de bani. Nu aș fi testat la întâmplare Nicușor Dan, candidat la primăria Capitalei, spune că programul de testare în masă a bucureștenilor e „o risipă de bani”, așa cum a fost gândit. El spune că, dacă ar fi fost primar, ar fi testat persoanele din zonele de risc, nu pe cele care se înscriu pe bază de voluntariat. Nicușor Dan spune că ar fi trebuit testate persoanele care sunt în zone de risc – șoferii STB, medicii, asistenții sociali, funcționarii. „Testarea în masă – sunt două tipuri: testarea pe anticorpi, lucru care se face – și Ministerul Sănătății vrea să facă –și ea se face după ce pandemia a trecut, pentru ca persoanele infecate să nu dezechilibreze statistica. Dacă o face Ministerul Sănătății, e inutil să o mai faci și tu ca autoritate locală. În București se face cu o primă generație de teste, cumpărate prin luna martie, care dă o rată de eroare foarte mare. Sunt niște bani aruncați. Al doilea tip de testare care se întâmplă în București e o testare primul venit -primul servit. Pur și simplu, 2 milioane de lei aruncați pentru că, atâta timp cât nu ai o eșantionare, 99% dintre oameni nu vor fi infectați și rezultatul e zero”, a spus Nicușor Dan la Digi24. Integral: https://www.digi24.ro
Kovesi: Apărarea statului de drept este esenţială pentru menţinerea legitimităţii Uniunii Europene / ”O provocare semnificativă va fi garantarea că Parchetul European are suficiente resurse pentru a-şi îndeplini rolul” Statul de drept este una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene, prin urmare apărarea sa şi tragerea la răspunde a celor care comit abuz de încredere sunt esenţiale în menţinerea legitimităţii UE, în special într-un moment de criză de încredere, atrage atenţia procurorul-şef european, Laura Codruţa Kovesi, într-un articol din raportul anual al GRECO, organismul anticorupţie al Consiliului Europei (CoE), publicat miercuri. „Crearea Biroului Procurorului Public European (EPPO – n.r.), care sperăm să devină operaţional la sfârşitul lui 2020, este un pas important în această direcţie, având potenţialul de a schimba complet paradigma în domeniul justiţiei penale”, scrie Kovesi. Ea îşi exprimă dorinţa ca EPPO să fie o instituţie „flexibilă şi orientată spre rezultate”, cu proceduri eficiente însoţite de o respectare strictă a „garanţiilor fundamentale ale persoanelor care sunt investigate”. „Pentru a-şi îndeplini pe deplin misiunea, EPPO va trebui să fie total independent, să acţioneze doar în interesele UE, fără a primi comenzi de la autorităţile europene sau naţionale”, adaugă procurorul-şef european. Kovesi mai spune că experienţa de procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) din România o face conştientă de provocările cu care se confruntă noul parchet european. O provocare, potrivit ei, este „navigarea prin particularităţile a 22 de sisteme juridice, care prevăd diferite garanţii pentru suspecţi şi reguli procedurale privind admisibilitatea probelor”…. „O altă provocare semnificativă, mai urgentă, va fi garantarea că EPPO are suficiente resurse pentru a-şi îndeplini rolul. Dacă vrem ca Biroul Procurorului Public European să poată investiga cu succes infracţiunile tot mai sofisticate şi să aducă valoare adăugată la cadrul de lucru existent, trebuie să aibă suficienţi procurori delegaţi, analişti, anchetatori financiari şi angajaţi auxiliari europeni pentru a procesa şi analiza toate informaţiile care vor veni, pentru a investiga fluxurile de bani complexe şi volumele uriaşe de date şi pentru a folosi tehnici investigative sub acoperire”, mai precizează ea. Dacă nu se vor găsi soluţii corespunzătoare la aceste provocări, atrage atenţia Kovesi, atunci există riscul ca EPPO „să devină o instituţie în mare parte formală, ceea ce ar reprezenta o dezamăgire gravă a aşteptărilor care au dus la crearea sa”. Integral: https://www.g4media.ro
Firma lui Ginel, finul baronului PSD Arsene, contract de peste 55 de milioane de euro pentru drumul dintre Târgu Frumos și Botoșani / Aqua Parc este judecată pentru evaziune și spălare de bani Compania Aqua Parc din Roznov, județul Neamț, și-a adjudecat contractul pentru proiectarea și execuția drumului național 28B Târgu Frumos – Botoșani de la Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) , potrivit anunțului de atribuire publicat pe platforma de licitații publice marți, 2 iunie 2020. Contractul în valoare de peste 55 de milioane de euro a fost încheiat pe 22 mai 2020, în urma unei licitații la care au participat 3 ofertanți. Drumul are o lungime de 71,512 km, iar termenul de execuție este de 89 de luni, adică 7,4 ani. Activitățile în valoare de peste 1,6 milioane de euro privind protejarea și relocarea facilităților de gaze și curent electric, identificarea si curățarea terenului de munițtii neexplodate și supravegherea arheologică vor fi subcontractate. Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, compania Aqua Parc din Roznov este deținută de Gheorghe Vlasie, zis Ginel, finul lui Ionel Arsene, președintele PSD al CJ Neamț. Aqua Parc este judecată pentru evaziune și spălare de bani la Tribunalul Neamț. Vlasie este judecat și el pentru aderare la un grup infracţional organizat, evaziune fiscală în formă continuată şi complicitate la spălare de bani. Are termen pe 5 iunie 2020. La rândul lui, Arsene este judecat pentru corupție la Tribunalul Bacău. Integral: https://www.g4media.ro
Viața unui profesor suplinitor. Cum credeam și cum este în interiorul sistemului – Florin Buzdugan, profesor de limba engleză ….Și totuși, lucrurile stau extrem de prost, iar mirajul școlii ca mediu în care toți copiii se formează și devin viitori adulți este perpetuat, din varii motive: scor, punctaj, evaluare internă și externă, gradații de merit etc. Stau extrem de prost din o grămadă de motive, care au fost amplu discutate și răsdiscutate, însă ce vreau eu să fac este să discut experiența mea personală, cum am crezut că va fi în interiorul sistemului și cum este el, de fapt, pentru mine și mulți alții asemenea mie….. Prima școală la care am predat a fost testul meu real, fiindcă toate cărțile de pedagogie, didactică și psihologia copilului (deși foarte utile pentru oricine vrea să intre în acest domeniu) prezintă niște situații pur ipotetice sau care au fost scrise din perspectiva profesorului care a lucrat cu elevi ai căror părinți și-au permis să le ofere suplimentar ceea ce școala a eșuat (meditații, cursuri de dezvoltare etc.). Acele situații aproape rareori sunt existente și în clasa reală. Am lucrat cu copii care nu înțelegeau care este utilitatea unei lucrări de control, care când erau puși să citească sau când erau ascultați tremurau, erau terorizați la gândul că vor lua o notă proastă. Asta se întâmpla în 2017, primul meu an de profesorat. Aveam elevi în clasa a 8-a cu carențe nu doar de limbă engleză, ci și de limbă română. Banalele greșeli gramaticale (cartea care, ei este etc.), oricât de amuzante sunt pentru noi, cei educați, mie mi s-a părut că pentru ei reprezentau o tragedie waitingtohappen. Dacă nu ai instrumentele necesare învățării unor reguli, apoi înțelegerii lor, nu poți continua cu un nivel tot mai greu, tot mai elevat de studiu. Am lucrat intens cu copiii aceia, făcând pregătire în weekend (a fost și un experiment pentru mine) cu unii dintre ei la școală, pe timpul meu și al lor totodată, astfel încât să putem arde etapele și să ajungem la un nivel relativ adecvat clasei a opta *1. Parțial am reușit. Dar victoria a fost amară, fiindcă dacă eu depuneam eforturi cu toate clasele, iar cu a 8-a efort dublu, colega mea din școala respectivă nu depunea nici cel mai mic efort. „Ce să le explici ăstora? În afară de 1-2, restul sunt praf, ce să îi învăț? Mai degrabă îmi rup din timpul meu și discut cu ei despre ce mai fac, cum se mai simt” și tot așa. Problema este că toți elevii de la clasele ei aveau note mari (între 8-9,/10 rareori 5-7). De ce este o problemă? Fiindcă odată m-a rugat să-i țin locul la 2 clase, ceea ce am acceptat (colegii se ajută între ei, nu?). Ce am descoperit? Copii de clasa a 5-a nu știau regulile elementare de gramatică. Copii de clasa a 6-a nu puteau citi un text de 4 paragrafe și să îl și înțeleagă. Îmi venea să îi iau de la 0, să le explic ce nu le explicase ea în 6 ani de școală *2. Integral: https://www.g4media.ro
Realitatea dură din şcolile României: Educaţia sexuală este ignorată. Elevii se informează de pe internet sau de la prieteni Când vine vorba de educaţie sexuală, puţini părinţi reuşesc să-i facă pe copii să discute cu ei. Adolescenţii se ruşinează şi îşi evită părinţii. Nici de la şcoală nu pot afla prea multe. Acest subiect este atins razant la orele de biologie, educaţie socială sau de consilierii şcolari. Aceştia din urmă nu pot face schimbări mari, nici dacă vor. Numărul lor e prea mic. În aceste condiţii tinerii caută informaţii pe internet sau trag cu urechea la poveştile prietenilor. Georgia şi Vlad au 18 şi 19 ani şi au vorbit despre sentimentele unui adolescent. „Mi-a fost ruşine să vorbesc cu părinţii, am preferat să caut singur pe internet. Mai stăteam cu băieţii pe afară, una alta şi uşor, uşor aflam chestii. Este greu dacă nu ai acces la informaţie”, a spus Vlad. Georgia, preşedinte al Consiliului Judeţean al Elevilor, susţine că şcoala nu vine în sprijinul elevilor, când vine vorba de educaţie sexuală. „Este practic inexistentă şi la noi este foarte mare nevoie de ea. În relaţia cu părinţii mi-a fost foarte greu, nu-ţi vine uşor să vorbeşti despre asta. Este vorba de intimitate. Mometan, internetul este o variantă”, a declarat Georgia. Specialiştii în domeniu vorbesc, la rândul lor, despre carenţele sistemului educaţional. Integral: https://www.zf.ro
Coaliţia pentru familie revine Promulgarea de către Preşedinte a Legii 45 din 3 aprilie 2020 (ea însăşi completare a Legii 272 din 2004 referitoare la Protecţia şi promovarea drepturilor copilului) – ce prevede obligativitatea desfăşurării semestriale a unei ore de Educaţie pentru viaţă şi sănătate (unde se poate face şi educaţie sexuală) – a declanşat reacţia unor parlamentari (PSD şi PNL), care s-au gândit s-o saboteze introducând un amendament care solicită obligativitatea acordului scris al părinţilor cu privire la participarea copiilor lor la aceste ore. Bineînţeles, e scoasă în faţă “grija faţă de copii”: ni se spune că ora aceasta – al cărei conţinut, defalcat pe ani de studiu (să nu uităm că sunt doar două ore pe an!), nu l-a văzut încă nimeni – e menită a pune capăt în mod brutal “inocenţei” “copiilor noştri”. Altfel spus, e ea însăşi o formă de agresiune: psihică mai întâi (căci se presupune că lucrurile pe care le dezvăluie îi vor şoca pe copii) şi apoi, ferească sfântul, dacă cineva va găsi de cuviinţă să-i urmeze sfaturile, poate şi mai mult. În mod straniu, susţinătorii acestei teze nu aduc nici un argument concret şi ne lasă să plutim în generalitatea (pe care o investeşte fiecare cum şi cu ce vrea) a “inocenţei”. Totuşi, ar fi fost util să ne spună când se produce – în medie – maturitatea somatică a copiilor de ziua de azi. E un secret pentru cineva faptul că azi avem fete – şi nu puţine – cărora le începe menstruaţia în şcoala primară? Atenţie, primul ciclu înseamnă – din punct de vedere medical – faptul că respectiva fată este capabilă de reproducere (aşa se explică şi cazurile spectaculoase de mame minore). Trecem peste lucrurile acestea? Le lăsăm exclusiv în seama familiilor (ştiind că distanţa dintre generaţii se măsoară şi în jena de a vorbi despre lucrurile sensibile)? Dacă un asemenea fenomen – în fond absolut normal – se întâmplă la şcoală, învăţătorii lasă copiii să râdă, sau îi ameninţă (“că le taie popa limba”), sau îi sperie, sau ce? Ajunge să ne uităm în jurul nostru pe stradă: copii pe care îi luăm (după măsura noastră) ca fiind pe VII-a pot fi foarte bine pe a III-a. Profitând de abundenţa de hrană a lumii în care trăim, de condiţiile mult mai bune de trai şi de absenţa cvasi-totală a muncii la vârstele mici, corpul tinerilor de azi se dezvoltă mult mai rapid decât cel al celor din generaţiile ce i-au precedat. La această creştere mai rapidă a organismului se adaugă un asalt informaţional care-i expune pe copiii prezentului la lucruri pe care noi nici nu ni le imaginam la vârsta lor. Şi, între altele, da, la pornografie. Nuditatea “cu conotaţii sexuale” e la un click distanţă de orice tânăr posesor de smartphone, iar în contingentul lor de vârstă, aproape toţi îl au. Şi, onest vorbind, cred că rari sunt cei care trec în gimnaziu fără a fi văzut – măcar odată – imagini care i-ar face pe adulţi să roşească, ori şi mai rău, fără să fi accesat site-uri care le postează. La vârsta lor – că e 10, că e 14 ani – sexul e fascinant pentru că poartă în el promisiunea iniţierii în viaţa de adult. Aici, cel puţin, se întâlnesc cu noi, cei din generaţia părinţilor lor: oare nu şi pe vremea noastră cel ce “ştia ceva” (de pe la fraţi/surori mai mari, ori dintr-o revistă ajunsă nu se ştie cum pe-aici) era privit – cu admiraţie – ca unul “mare”? Dincolo de ceea ce pot controla părinţii de acasă, există o întreagă bursă a imaginilor şi poveştilor care circulă între copii şi, bineînţeles, a vocabularului ce ne şochează pe unii, precum şi a fantasmelor pe care cei mici le dezvoltă în marginea acestor tentative de comprehensiune. În locul tuturor acestora, nu e mai utilă o explicaţie clară, corectă şi adecvată vârstei cu privire la lucruri care ne privesc pe fiecare? Nu mai firesc să li se spună copiilor – gradual şi cu tact – că sexul nu e o excrescenţă monstruoasă care ne atrage (mai ales în alteritatea lui) şi ne sperie, ci o parte a corpului nostru şi că, prin iubire, are un loc (deloc neglijabil) în vieţile noastră? Sau – de ce nu? – să li se explice că tocmai el e la temeiul diversităţii care ne face să nu ne repetăm părinţii şi să luptăm (prin mutaţii utile) cu asaltul viruşilor? Credeţi că n-ar înţelege? Asta numai dacă vedeţi în “inocenţă” o condiţie a încremenirii copilului în ipostaza “puiuţului”. Dar altele sunt problemele de fond – neexprimate public, dar apărate cu tenacitate – ale celor ce resping ideea unei asemenea ore. Prima problemă se referă la cei care vor face aceste ore. Fiind extra-curriculare, ele pot fi făcute de persoane sau de asociaţii din afara şcolii (bineînţeles, după ce primesc acordul acesteia din urmă). Persoane sau organizaţii din afara şcolii, asta poate să însemne şi (sau poate mai ales) ONG-uri care vor avea ca obiect de activitate – subvenţionat prin diverse granturi – exact acest tip de educaţie. Numai că, la noi, aşa ceva nu sună bine. Nici pentru părinţi, care nu văd nici un motiv de-a exista instituţii specializate plătite pentru a le spune copiilor ceea ce – la fel de bine – le pot spune şi ei (chiar dacă nu le-o spun). Şi, mai ales, nici pentru o anumită parte a societăţii, “de dreapta” (fundamentalistă), pentru care ONG-urile – oricare ar fi ele – nu sunt nimic altceva decât coloana a 5-a a “ideologiei de gen” şi a “corectitudinii politice” occidentale. În loc să ne vedem de lucrurile pe care avem a le duce la capăt – şi, har Domnului, sunt destule – noi importăm ca probleme clivajele ideologice ale Americii lui Donald Trump şi ca soluţii răspunsurile Rusiei lui Vladimir Putin. Căci cum altfel decât putinism, orbanism ori erdoganism poate fi numită această reactivitate la adresa organizaţiilor neguvernamentale şi apelul la Stat pentru a le interzice? Cum s-a întâmplat că, din tot ce au însemnat ONG-urile pentru noi în aceşti 30 de ani (denunţarea abuzurilor primei domnii a lui Iliescu, bibliotecile şi sistemele de burse, rapoartele asupra corupţiei, finanţarea unor evenimente devenite reper, etc.), am ajuns să polarizăm totul pe “ideologia de gen” (care, în treacăt fie spus, e subţire până la inexistenţă pe meleagurile noastre) şi “corectitudinea politică” (ca şi cum tocmai aceasta ne-ar împiedica pe noi să ne desprindem de trecutul comunist)? Integral: http://www.contributors.ro
De ce să nu scriem despre Trianon (Op-ed) Am primit mai multe invitații onorante de a contribui la diferite antologii – dintre care două cu adevărat impresionante – cu un text dedicat centenarului Trianonului. I-am întrebat, desigur, pe toți coordonatorii de volum, cine și ce mai figurează în culegere și mi-au răspuns cu toții că vor figura doar autori maghiari. Mie mi se pare un lucru lipsit de sens. Decizia de la Trianon atinge în mod direct încă cel puțin opt națiuni în afară de cea maghiară. Despre acestea, despre preocupările de odinioară și actuale ale acestora, intelectualitatea maghiară – cu excepția unei duzini sau două de experți – abia dacă are o vagă bănuială, ca să nu mai vorbim de așa-numita opinie publică. Cartea lui Bendek Jancsó, A román nemzetiségi törekvések története és jelenlegi állapota (I–II)[1] a apărut în 1896/1899, cartea de debut a academicianului Zoltán Tóth despre primul secol al naționalismului românesc din Transilvania (1697-1792)[2] a a apărut în 1946, iar continuarea despre perioada 1790-1848 în ediție postumă, în anul 1959. Acestea constituie până azi cele mai bune sinteze în limba maghiară. Nu pune nimeni mâna pe ele. Intelectualii maghiari nici măcar nu-și pun serios întrebarea, de ce au vrut să se desprindă românii mai întâi de Transilvania și apoi de Ungaria unită cu Transilvania (1848/49, 1867–1918). De ce țăranii români doreau să se alăture în masă armatei imperial austriece, granițelor militare, căpităniilor miniere ale Curții – așadar, într-un anumit sens Austriei – pentru a se salva de sub stăpânirea nobilimii maghiare transilvănene, iar atunci când au fost împiedicați să o facă, de ce a izbucnit sângeroasa revoluție țărănească românească din Transilvania? Cartea răposatului academician David Prodan despre Răscoala lui Horia, lucrările sale anterioare despre Supplex Libellus Valachorum (1948) și despre istoria iobăgiei din Transilvania (din 1967, cu o continuare publicată în 1989) sunt, firește, necitite, căci sunt scrise în română, dar oferă răspunsuri extrem de relevante și complexe la întrebările de mai sus. Aceste lucrări explică, bunăoară, cum și de ce priveau austriecii cu bunăvoință, începând cu Iosif al II-lea, greu încercata țărănime românească din Transilvania, de ce și-au pus speranța în Viena conducătorii românilor ardeleni atât în 1848/1849, cât și după Compromisul austro-ungar, și cum a agravat această conexiune conflictul austro-ungar. Care au fost obiectivele Partidului Național Român? Cine a fost bădăcineanul Iuliu Maniu (Gyula Maniu din Szilágybadacsony), cine a fost ilieneanul Gheorghe Pop de Băsești (Pap György din Illyefalva), cine a fost Ion Rațiu? Alexandru Vaida-Voevod? Cum și în ce măsură au determinat aceștia soarta Ungariei istorice? Și cine a fost Svetozar Miletić? Ce a fost Procesul memorandiștilor? Cititorii maghiari ar trebui să știe toate acestea și ar trebui să poată înțelege de ce tocmai Aurel C. Popovici, intelectual bănățean de frunte, consilier intim al succesorului la tron, arhiducele Franz Ferdinand, a scris exploziva lucrare Die Vereinigten Staaten von Groß-Österreich[3] (1906), manifestul Austriei-Mari centraliste, de ce tocmai el, care era unul din liderii Partidului Național Român? Să înțeleagă, de ce antimaghiarismul a luat forma antisemitismului pentru cei mai mari scriitori români transilvăneni – Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, Octavian Goga? De ce disputa dintre cultura pastorală și nomadism a constituit motivul central al contrastant al caracterologiilor naționale române și maghiare? (Cf. Lucian Blaga: Spaţiul mioritic, 1936, dar vezi și operele din epocă, deopotrivă de metaforizante, ale unor Lajos Prohászka, Sándor Karácsony, Gábor Lükő.) Dar pentru toate acestea nu e nevoie de cunoștințe de română. O duzină întreagă de cărți ale lui Nicolae Iorga, cel mai mare istoric (și multe altele pe de-asupra; prim-ministru o vreme; a fost asasinat de Garda de Fier) român – conservator, naționalist și de renume mondial – sunt disponibile în toate limbile de circulație. În orice caz, Iorga exprimă exemplar aspirațiile naționale românești. A fost la vremea sa (1871-1940) un cărturar cu o uriașă autoritate europeană, astfel încât familiarizarea cu opera sa nu deloc dificilă. Opera sa centrală în ordine intelectuală, scrisă în franceză, tratează istoria Imperiului Bizantin[4] și este frecventată și azi. (Și, firește, Istoria românilor, cu colecția sa documentară infinit de lungă. În mai multe limbi.) Cum e posibilă înțelegerea Primului Război Mondial, a dezintegrării Monarhiei și a triumfului noilor națiuni fără aprofundarea operelor lui Iorga sau Masaryk – gânditori naționali cu statură europeană de factura cărora noi, maghiarii, n-am avut niciunul veodată, căci pe Gyula Szekfű sau László Németh îi cunoaștem doar noi? Statul cehoslovac a editat înainte de 1938 treisprezece volume din opera lui Masaryk în maghiară (după 1989 au apărut alte două titluri), Revoluția mondială – cum numea el biruința națiunilor tinere asupra vechilor imperii supranaționale – e tradusă în toate limbile Pământului (și cunoaște două versiuni în maghiară), lucrarea sa dedicată istoriei spiritualității rusești a devenit clasică, iar statura sa în epocă (1850-1937) este comparabilă doar cu a unor Woodrow Wilson, Lenin sau Gandhi. Nu putem pretinde că aspirațiile națiunilor slave, ideile lor privind propria poziție și misiune ar fi fost secrete. Masaryk era considerat de o lume întreagă un gigant al spiritului, iar ideile sale erau influente în viața publică a întregii Europe. N-am prea observat ca cineva să-l fi luat în serios în Ungaria ultimelor decenii. Deși el – alături de Iorga – era „marele adversar”, însă doar o umbră. Nici nu merită să-i mai notez pe Havlíček sau Šafařík, de care n-a auzit aproape nimeni. Cine a fost Nicola Pašić, cea mai importantă figură a politicii balcanice? Cine a fost Stjepan Radić, care și-a început cariera dând foc drapelului maghiar în piața Jelačić (noi, maghiarii, scriem în continuare „Jellasics”) din Zagreb și a sfârșit împușcat de un atentator sârb monarhist? De ce? Ce legătură au toți aceștia cu ilirismul lui Ljudevit Gaj? Și ce legătură are ilirismul cu Napoleon și Herder? Anticipează mișcarea ilirică iugoslavismul? Înțelegem, oare, reforma lingvistică sârbocroată și mișcarea de cultivare a acesteia? Este ea asemănătoare reformei maghiarei și promovării acesteia? De ce a fost numit Novi Sad „Atena sârbească”? De ce n-a existat un iredentism austriac? (Am scris despre acest lucru într-o suită de 4 studii compacte dedicate austro-marxismului, publicată pe www.merce.hu .) Cum de s-a trezit în sufletul celui mai austriac scriitor – Peter Handke – străvechea componentă a slavismului occidental (sloven) și cum a condus acest lucru la o pastișă târzie a iugoslavismului? (Pe care au înțeles-o nespus de greșit cei care l-au dojenit pe sălbăticitul Handke cu prilejul banal al acordării premiului Nobel.) De ce au putut considera radicalii și francmasonii francezi că pacea de la Versailles (sau din „împrejurimile Parisului”, cum continuă maghiarii să o numească) a însemnat împlinirea opera anului 1848, înainte de toate prin refacerea Poloniei independente? Ideea romantică a Poloniei libere – unul din marile miraje eroice ale secolului XIX (Kościuszko), poezie întrupată (Mickiewicz, Słowacki, Krasiński, Norwid) – a fost una din marile surse de inspirație ale inechitabilului sistem de pace de la Versailles (criticat tăios la început, în afara claselor conducătoare maghiare și germane, doar de Internaționala Comunistă, de ce oare?). „Culminarea unor lupte seculare pentru libertate” … Cum se explică toate astea? De ce a fost Anschluss-ul o idee a social-democrației austriece de la 1848, și de ce nu era mâhnită Austria de desprinderea forțată a teritoriilor slave și de Ungaria? Ceea ce în întreaga Europă doar noi, maghiarii, mai numim Trianon (și ceea ce Germania nu mai numește Versailles), acel ceva s-a născut din euforia renașterii naționale, sub semnul ideii de autodeterminare și independență naționale. Azi, etnicismul maghiar oficial năzuiește să se cupleze de ideea independenței, însă Trianon e consecința destrămării imperiului supranațional habsburgic, a acelui imperiu, față de care vechiul naționalism maghiar se împotrivea exact precum urmașii săi etniciști de azi se opun Uniunii Europene. Potrivit dreptului internațional, Trianon-ul a transformat Ungaria într-un stat național independent. Este acest lucru adevărat? S-a bucurat vreodată cineva de acest lucru, adică de independența maghiară reală? Ar fi putut să rămână în picioare și integrală „Ungaria istorică” fără Austria – fără armata imperială și spațiul vamal comun? Integral: https://www.g4media.ro
Analiză Povara viitorului, ”testul atitudinii” și agenda de securitate a României Marile încercări din istoria umanității nu au fost o povară pentru oameni, ci o succesiune de victorii pentru spirit, rațiune și adevăr. Abraham Lincoln avea perfectă dreptate când spunea că nu putem evada din istorie, dar o putem face mai bună. Nu suntem nici prima generație și nu vom fi nici ultima care va dovedi acest lucru. Anul 2020 va rămâne ca o referință în epoca turbulentă pe care o traversăm, dar mult mai important este să-i acordăm o altă semnificație, mai puțin tehnică și mai mult umană….. Cu o lipsă generalizată de atitudine ne confruntăm și când vine vorba de agenda de securitate a României. Nu ne putem pregăti pentru viitor doar folosind abordări bazate pe un calcul conjunctural și pe stereotipuri care ne ancorează în povara trecutului. Sunt voci notabile – puține, dar ele există – în România care se străduiesc să ofere exemple de atitudine care să ne ghideze în acest domeniu sensibil al securității și apărării naționale. Însă majoritatea, direcția dominantă, simptomatică pentru întreg sistemul de politici în domeniu, preferă inerția unei rutine de calcul care minimizează riscul în detrimentul asumării unor responsabilități. Vreau să mă opresc doar la patru teme majore pentru securitatea națională a României în care testul atitudinii se impune. Nu vreau să exagerez, dar orice agendă de securitate națională se schimbă sub influența diferiților factori. Că vrem sau că nu vrem, temele se impun, iar o analiză constantă ne obligă să dăm nu doar răspunsuri dezirabile birocratic și neangajabile, ci să contribuim cu soluții. Și este o diferență între a construi o strategie de securitate națională care oferă răspunsuri și o strategie de securitate națională care implementează soluții. Nu recomandări, nu sfaturi, ci soluții. Într-un asemenea demers, primul pas este o raportare la tendințele actuale. Vreau să ofer perspectiva mea asupra a patru tendințe în care se solicită atitudinea noastră, ca țară, clasă politică și leadership. Dacă ratăm identificarea de poziții și soluții naționale, vom risca mult în asigurarea securității așa cum ne-o asumăm prin documentele strategice. Noua competiție strategică După aproape 30 de ani de la încheierea Războiului Rece, perspectiva unei noi competiții strategice este tot mai des invocată și este doar o chestiune de oportunitate când anume, într-o formă sau alta, aceasta va fi oficializată. Că va lua forma rivalității strategice SUA – China, nu mai există niciun dubiu, dar ar trebui să ne intereseze profilul acestei rivalități și mai ales să nu evităm dezbaterea internă asupra mutațiilor din mediul strategic. SUA este în plină pivotare strategică în zona Asia-Pacific, China își extinde influența pe toate continentele și se pregătește economic pentru un război multidimensional. Pragmatismul chinez, dublat de viziunea autoritară de sistem, va permite Chinei decizii care o vor poziționa ca principal reper alternativ pentru zona țărilor emergente, Orientul Mijlociu, Africa și vecinătatea europeană. De la Polul Nord și până în Australia, dimensiunea militară și economică a politicii externe a Beijingului vor fi principalele preocupări în capitalele lumii. SUA se vede obligată să gestioneze o pivotare geopolitică în contextul total diferit de cel oferit de finalul celui de-Al Doilea Război Mondial. O eră post-hegemonică în care diada strategică SUA-China nu este în centrul sistemului internațional, pentru că însuși sistemul se schimbă. România, ca partener strategic al SUA, se află în fața unei duble provocări de natură atitudinală. Prima și cea mai importantă va fi dezvoltarea accelerată a contribuției sale la programul de parteneriat cu SUA. Zone întregi – mai ales de natură economică – ale acestui parteneriat au fost ignorate. De la infrastructură la energia nucleară, de la educație la domeniul luptei anti-corupție, România mai mult s-a zbătut în zona pasivă, așteptând doar inițiative americane. A doua, internalizarea și extinderea regională a beneficiilor parteneriatului strategic cu SUA. Internalizare, pentru că de existența parteneriatului strategic ar trebui să beneficieze cât mai mulți cetățeni români. De la tineri la seniori, de la întreprinzători la oameni de cultură și artiști. Obiectivul regional al parteneriatului ar trebui să fie poziționarea sa ca model de succes și extinderea efectelor pozitive în vecinătatea apropiată a Federației Ruse. Provocarea multilateralismului alternativ De aproape 6-7 ani se discută mai insistent despre declinul multilateralismului, iar de vreo 4 ani de o schimbare dramatică a formelor consacrate și foarte cunoscute de cooperare internațională după 1947. Și este o problemă de atitudine modul în care înțelegem noi, ca țară, în ce mediu multilateral ne aflăm. Există două narative care se află în competiția pentru percepția publică. Un narativ care leagă declinul multilateralismului de inițiativele unilaterale ale actualei administrații americane, cu voci dinspre Moscova, Paris, Berlin care au văzut în ”America first” un model paralel la dezvoltarea unei adevărate comunități internaționale de reguli și valori. Și al doilea narativ, care constată că actori precum China și Federația Rusă ”au parazitat” sistemul internațional, au abuzat de poziția lor în Consiliul de Securitate ONU, au profitat de un multilateralism care le permitea jocuri de influență în diferite regiuni pe glob. Putem însă constata o tendință mai puțin scoasă în evidență: ambele tabere vor influența major viitorul multilateralismului, nu în sensul dispariției lui, ci în cel al transformării. Un multilateralism alternativ se conturează. Cu retrageri din diferite formate, cu blocaje strategice, cu schimbări de formate. De exemplu, ultima inițiativă americană de a modifica componența G-7 și invitarea și a altor țări, inclusiv Federația Rusă, ne demonstrează că multilateralismul se va schimba și că vom fi nevoiți să anticipăm aceste schimbări…. Statul reinventat Criza pandemică a repus statul în centrul atenției tuturor. Statul ca principal furnizor de servicii vitale pentru populație, ca protector și garant al libertăților fundamentale și ca autoritate de drept, a suferit un test de stres unic în istoria recentă….Lipsa pregătirii pentru scenariul pandemic, carențele de organizare din sistemul medical, lipsa unui centru operațional guvernamental care să asigure o fuziune între diferitele structuri cu sarcini operative, lipsa de strategie din partea autorităților locale, bâlbe politice la cel mai înalt nivel privind coordonarea măsurilor sunt doar câteva teme de pe o listă mult mai lungă aflată în analiza USR pentru programul de guvernare….. Dacă ne vom opri cu politicile de securitate și apărare la sintagma ”cetățeanul ca principal beneficiar al strategiei de securitate” sau ”focalizarea politicilor de securitate și apărare pe cetățean” nu vom putea rezolva probleme de fond. Cum vom putea internaliza noi norme și obligații, noi drepturi (de exemplu, accesul la internet ca drept fundamental) sau obligații dacă nu înțelegem că schimbarea trebuie acceptată și făcută cu cetățenii? Putem cere peste noapte schimbarea atitudinii cetățenilor față de instituții cu grad scăzut de încredere? Cum am putea solicita participare politică pentru segmente întregi din populație, când primim zilnic exemple că elita politică este din ce în ce mai decuplată de interesul colectiv? Sentimentul cetățeanului că schimbarea, intrarea în post-normalitate, ca o situație infinit mai bună, este doar o nouă etichetă pentru a solicita încă o păsuire pentru clasa politică de a mai face jocul nu poate fi considerat doar o impresie subiectivă. Integral: https://www.digi24.ro
Un ziarist trimis de Putin în Siberia și-a regăsit bunicul trimis acolo de Stalin Revedere emoționantă într-unul din lagărele frecventate de ziariștii care nu au cele mai bune păreri despre Vladimir Putin. Un jurnalist de 28 de ani s-a trezit față în față cu bunicul său pe care-l credea mort, un fost jurnalist care l-a criticat pe Stalin acum 70 de ani. ”Dădeam cu târnăcopul la carieră când, dintr-odată, aud un gardian urlând: «Fiodor Avdonin, de ce te-ai oprit? Vrei să te întorci la carceră?»”, a rememorat tânărul jurnalist….A doua zi, tânărul jurnalist s-a dus la Fiodor Avdonin, acum în vârstă de 93 de ani, și i-a povestit de unde îi știe numele. Și, spre imensa sa bucurie, s-a dovedit că era vorba chiar de bunicul său, trimis în Siberia pentru singura vină de-a fi scris într-un ziar de provincie că lui Stalin nu îi stă bine cu mustață. Integral: https://www.timesnewroman.ro
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Bună dimineața de… Trianon Day! 😉
E a nu-știu-câta-zi-la-rând când apreciez selecția articolelor din Revista Presei! Ca pe vremuri, când am început să citesc Politeia…
Rămâne ca și noi, „beneficiarii”, să încercăm să îmbunătățim blog-ul prin comentariile noastre! 🙂
Bună ziua!
Un secol de la semnarea Tratatului de la Trianon:
https://en.wikipedia.org/wiki/Treaty_of_Trianon
Nu vreau să spun prea multe – știu că destui unguri (nu așa de mulți cât se „laudă” ei că ar fi!) se vor lamenta și azi, că sunt „discriminați” ca „minoritate” în statele succesoare – ci să îi întreb (doar cu referire la România, deși, la fel de bine se poate face comparația și cu spațiul ex-iugoslav sau/și cel ex-cehoslovac): prin comparație cu numărul considerabil de deputați și senatori ai minorităților (în primul rând, ai celei maghiare) care au fost aleși în Parlamentul României, din 1919, până azi (inclusiv în perioada comunistă), câți deputați care să reprezinte minoritatea română din Ungaria au fost aleși în Parlamentul de la Budapesta???
Revenind la subiectele zilei – din nou, o Revistă a Presei de la excelentă în sus! 🙂 În spatele acesteia stă o muncă de Sisif, sunt convins!
Dintre subiecte – remarc, în primul rând, articolul lui G. M. Tamas, legat chiar de Trianon.
Apoi, despre „educația sexuală”: în ce mă privește (în ce NE privește, că am discutat cu soția și suntem „la unison”, pe această temă!), NU voi accepta așa ceva pentru copilul meu, atâta vreme cât nu va exista GARANȚIA, confirmată de respectivii, sub jurământ pe Biblie, că, în aceste ore nu se va urmări, nici „pe șleau, direct, nici perfid, pe ocolite (mai ales!) ca să se inoculeze în mințile copiilor că pot deveni din băieți „fete”, sau viceversa! Credibilitatea, atât a măsurii de a se face „educație sexuală” în școli, și mai ales, a ălora de o propun – preluând, „pe nemestecate” din „limba de lemn” a societății p(r)ost-moderne, numită „political correctness”! – este nu la pământ, ci chiar sub nivelul solului!… Prin alte părți – la britanici, de pildă – în cadrul unor asemenea ore, încă din clasa întâia, copiii sunt „învățați” să își „cunoască” corpul, puși să se masturbeze… Așa ceva NU voi fi de acord să se întâmple, la noi, nu doar cât va fi fata mea la școală, ci nici după aceea (că și ea va avea copii și așa mai departe)!…
Pot „susținătorii”, chiar aprigi, ai „educației sexuale” – între ei – și useriști, din câte am văzut! – să demonstreze, PRIN FAPTE, buna-credință legat de acest subiect?
O analiză a ce a fost/este Tratatul de la Trianon:
http://www.contributors.ro/cultura/tratatul-de-la-trianon-eveniment-cu-semnificatie-pentru-viitor-sau-sfarsitul-unei-perioade-istorice-i/
Văd că e partea întâi, deci va veni o continuare (sau mai multe?)….
Buna ziua.
Seful lumii libere de astazi. Cred ca Melania o sa tina poza de la paparazzi pentru intreaga colectie de primavara-vara-toamna in anul acesta.
https://pbs.twimg.com/media/EZpIV2oU0AAA_2v?format=jpg&name=medium
buna ziua, editorial nou 🙂
https://politeia.org.ro/editoriale/dorneanu-siluitorul-constitutiei/64288/
http://www.contributors.ro/administratie/educatie/da%c8%9bi-ciolanul-inapoi-academiei-oamenilor-de-%c8%99tiin%c8%9ba-din-romania/
De notat:
1. usl trăiește! O spun chiar autorii textului: „Obligativitatea ca Guvernul să le dea înapoi ciolanul, adică vreo 10 milioane lei anual. Cireașa de pe tort: propunerea de livrare a ciolanului vine de la Deputat PNL Florica Cherecheș (aici, pagina 5, punctul 8). USL a murit, trăiască USL 2!”
2. Din aosr, – auzi, cică „academie”! Mai corect, „cacademie”! – deci, din aosr fac parte și abramburica și, uluiți-vă, prea-nesimțirea Sa, teo(dosie) șpagoveanul, ăla cu „Învierea 2.0” – Doamne, iartă-mă!
3. Au fost citate în text și „(c)academiile de ramură (de copac)”: „Evident, salutăm inițiativa legislativă USR și faptul că au luat la ochi așa-zisele Academii, de genul Academiei Oamenilor de Știință din România și Academiei de Științe ale Securității Naționale, precum și cele „de ramură”: Academia de Științe Tehnice, Academia de Științe Agricole, Academia de Științe Medicale. Probabil că aceste proiecte de legi vor fi puse în dezbatere într-o viitoare legislatură, mai favorabilă prevederilor pe care le includ, pentru că acum sigur nu vor prinde ordinea de zi…”
Tot lor li s-a urat (și le urăm și noi!) „Suntem încrezători că cele șase Academii vor fi orânduite în viitorul apropiat spre mediu pe o fundație sănătoasă, construită în baza unei autorizații prealabile de demolare.”
Sper ca, în viitor, să fie „luată la ochi” și așa-zisa „societate (c)academică română”, sinecura madamei mungiu-pippidi, cu un nume ce plagiază primul nume, din vremea lui Cuza-Carol I al Academiei Române!
Și acolo este nevoie de oarece curățenie, să nu uităm!…