Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai: mitul țării sigure Este România o țară sigură? Și, până la urmă, ce presupune sintagma „țară sigură”? În strategia națională de apărare a țării, 2020 – 2024[2], am găsit următoarele formulări care ne-ar putea ajuta să ne dăm seama ce anume înțeleg autoritățile statului prin sintagme ca „țară sigură” sau „siguranța cetățeanului”:• „O Românie funcțională înseamnă o țară sigură, care oferă cetățenilor săi toate condițiile necesare pentru a duce un trai mai bun, în deplină siguranță și care își protejează identitatea, valorile, patrimoniul și resursele, precum și parametrii statului de drept.”• „Siguranța cetățeanului este un element cheie al abordării, statul având datoria de a identifica strategii sectoriale eficiente de protejare a sa. Pe cale de consecință, gestionarea securității presupune și participarea societății civile.” Sunt cuvinte frumoase, generoase, care concret înseamnă că „siguranța cetățeanului” este un bun public de cea mai mare importanță, costisitor, pe care orice stat modern și civilizat se străduiește să-l pună la dispoziția tuturor indivizilor și comunităților pentru ca țara să poată funcționa; prin urmare o „țară sigură” este starea de fapt ce rezultă din modul în care bunul public de care vorbeam este asigurat cetățenilor de guvernările centrală și locale. Strategia națională de ordine și siguranță publică pentru anii 2015 – 2020, aprobată prin hotărârea de guvern 779 din 2015[3], vorbește și ea, generos, despre „siguranța cetățeanului”, fără să ne ofere o definiție a sintagmei….Așa cum foarte ușor ne dăm seama, siguranța cetățeanului, amenințată, cum am văzut, de criminalitatea organizată, nu poate fi salvgardată prin efort individual, ci doar prin eficiența și dedicarea structurilor specializate ale statului. Cum poate un individ, oricât de potent financiar și indiferent de câte resurse poate mobiliza pentru a-și asigura propria securitate, să fie sigur de securitatea sa și a familiei sale, dacă nu trăiește într-o țară sigură? Răspunsul este ușor de intuit: nu poate fi sigur de nimic…… Are România o bună guvernare? Poate dacă formulăm mai direct întrebarea, am putea să ne apropiem de un răspuns: „Poate o țară în care s-au produs evenimente ca: (i) incendiul de la Clubul Colectiv (octombrie 2015); (ii) acțiunea disproporționată a forțelor de ordine împotriva demonstranților care contestau guvernarea (august 2018) sau (iii) adoptarea modificărilor la Codul penal și Codul de procedură penală propuse de o comisie specială condusă de fostul parlamentar Florin Iordache (aprilie 2019) să fie considerată sigură?” Sau: „Poate o țară în care s-au produs evenimente ca: (i) achiziția de echipamente și materiale sanitare în plină pandemie la suprapreț și neconforme[4] (2020) sau (ii) incendiile din spitale COVID (noiembrie 2020, ianuarie 2021) să fie considerată sigură, beneficiind de o bună guvernare?”….Problema României ține de faptul că, după ce astfel de evenimente grave se produc, justiția are mari dificultăți în a-i aduce pe vinovați, după ce aceștia sunt identificați (și dacă sunt identificați), în fața justiției și a-i trage la răspundere. Ceea ce le poate da infractorilor idei, cum ar fi certitudinea că poți să scapi nepedepsit sau cu o pedeapsă foarte ușoară, deși ești autorul unei fapte grave, ce ar trebui pedepsită exemplar de legea penală…. Moartea lui Ioan Crișan, indiferent ce anume a condus la eliminarea sa violentă, care are toate caracteristice unui act premeditat și executat cu sânge rece de unul sau mai mulți „specialiști” în plantarea de bombe artizanale în vehicule, trebuie să constituie acum prioritatea zero a anchetatorilor – poliția și probabil DIICOT. Acum ne putem da seama cât de vulnerabili am fi fost în fața profesioniștilor morții, dacă echipa Liviu Dragnea – Florin Iordache și acoliții lor reușeau să își pună în operă până la capăt efortul de schimbare a codurilor penale. Și tot acum devine clar că profesionalizarea anchetatorilor și devotamentul acestora sunt cruciale. Parchetele specializate nu sunt instrumente care să regleze orgoliile primarului sectorului patru al Bucureștilor, nemulțumit de dezvăluirile presei, ci redute care să apere siguranța vieții cetățeanului. Structurile de informații ale statului nu trebuie să strângă informații prin care să fie motivate decizii politice de genul celor prin care s-a dispus în august 2018 asaltul asupra unor protestatari nemulțumiți de guvernare, ci care să facă posibilă destructurarea bandelor de criminalitate organizată, așa cum s-a reușit, de exemplu, în cazul ziaristului timișorean Dragoș Boța, vizat de o tentativă de asasinat, ori în cazul „Hells Angels”, care urmau să dea curs unui asasinat comandat. În mod real România nu este o țară singură ca un dat, ci poate fi o țară sigură dacă are o bună guvernare și dacă cetățenii săi înțeleg rostul aplicării legii. Siguranța cetățeanului nu poate fi asigurată dacă domnia legii este o glumă, dacă polițiștii închid ochii la infracțiuni sau dacă se găsesc ici și colo procurori dispuși să facă servicii unor personaje politice controversate[8]. A trecut vremea în care puteam să clamăm că România este o țară sigură…..Numirile după criteriul obedienței politice, subsumarea interesului public intereselor private, deturnarea de fonduri publice și nepăsarea arogantă nu mai pot fi compatibile cu prestarea funcției publice. Altminteri România nu poate fi o țară sigură. Orice asigurare dată de un politician, în flagrantă contradicție cu realitatea, nu este decât o vorbă goală. Integral: https://www.contributors.ro
Un risc al măririi vârstei de pensionare: se țin ocupate locuri de muncă pe care le pot ocupa tinerii, în rândul cărora șomajul a ajuns la 20%! Rata sărăciei în rândul tinerilor a ajuns la cote uluitoare – aproape 4 din 10 tineri se află în risc de sărăcie și excluziune socială, conform Eurostat. Guvernul nu pare să aibă foarte multe soluții pentru tinerii amenințați de o viață cu multe lipsuri. În schimb, Executivul transmite Bruxelles-ului că intenționează să crească vârsta de pensionare până în anul 2035 cel mai târziu. Consecința este că locurile de muncă ce ar putea fi ocupate de tinerii azi aflați în șomaj rămân ocupate de vârstnicii care ar merita să iasă la pensie. Șomajul în rândul tinerilor s-a apropiat de 20% anul trecut. În plus, România are un procent de aproape 15% din tineri care nu sunt nici ocupați, nici în vreun program de formare (NEETs). De ce? De ce preferă Guvernul să aibă șomeri și nu pensionari? Un șomer primește o treime din banii unui pensionar Motivul e foarte simplu. E un calcul pur economic, cinic la fel ca toate calculele economice – un șomer costă mai puțin decât un pensionar. Peste două treimi din șomerii din România nu primesc niciun fel de indemnizație. Iar cei ce primesc o indemnizație de șomaj, se aleg cu o sumă modică de aproximativ 500 de lei pe lună, mult chiar și sub pensia minimă, care e de 800 de lei….. Așadar, un pensionar costă statul cât trei șomeri indemnizați – motiv pentru care este mai ieftin să crești vârsta de pensionare, chiar dacă asta se traduce prin menținerea unui șomaj ridicat în rândul tinerilor. Fondurile de pensii private vor fi și ele fericite În plus, majorarea vârstei de pensionare e chilipir curat pentru fondurile private de pensii, care vor încasa contribuții un număr mai mare de ani, dar în schimb vor plăti drepturi de pensie un număr de ani mai mic. Iar guvernul Cîțu ar face orice să facă fericite fondurile de pensii private. Poate v-a scăpat, dar acum o lună, doamna Turcan a anunțat că se modifică inclusiv modelul cadru al contractului individual de muncă ce aduce obligativitatea angajatorului de a-l informa pe angajat despre obligaţia de a adera la un fond de pensii administrat privat. …. Speranța medie de viață la naștere e foarte mică – 75 de ani în RO, deci literalmente majorarea la 70 de ani a vârstei de pensionare înseamnă să muncești până ești cu un picior în groapă. Înseamnă să nu te bucuri de tihna bătrâneții și de liniștea binecuvenită după ani de trudă. Iar speranța de viață sănătoasă (healthy life years) este foarte joasă în România, printre cel mai joase din UE (59,9 ani la bărbați și 60,6 la femei). … Bătrânii noștri sunt buni, pentru acest Guvern, doar atunci când produc și când nu costă. Iar dacă nu mai produc, sunt mai buni morți decât vii, pentru că morții nu costă, nici ei, nimic. Integral: https://www.libertatea.ro
Pentru cei cu pensii speciale nu vor fi probleme. Pentru noi, restul, sistemul de pensii este deja „oale și surcele” Văd că a început din nou discuția despre sustenabilitatea sistemului de pensii. Hai sa ne uităm la câteva cifre: Legea bugetului asigurărilor sociale pentru 2021 prevede venituri din contribuții de 73,6 miliarde lei și cheltuieli cu pensiile de 90,3 miliarde lei, adică un deficit de vreo 16,7 miliarde lei. Ne uităm și la cea din 2017, care prevedea cheltuieli cu pensiile de 58 miliarde lei, la venituri de 44,3 miliarde, adică un deficit de „doar” 13,7 miliarde. Creșterea deficitului nu pare mare, deși cheltuielile au explodat, crescând în 4 ani cu aproape 60%. Știm de ce au crescut cheltuielile: creșterea pensiilor. Dar cum de au crescut cu vreo 29 miliarde lei veniturile? Hai să vedem ce s-a întâmplat din 2016 încoace, poate înțelegem din perversitatea cu care politicul poate perverti cam orice. În primul rând, am avut revoluția fiscală, prin care Dragnea și Vâlcov nu numai că au mutat contribuțiile la angajat, dar au și majorat CAS de la 21% (cat ar fi trebuit fi, ca să fie neutru transferul), la 25%, scăzând însă impozitul pe salarii la 10%. Prin acest truc, cei doi au mutat pur și simplu aproximativ 14 miliarde de la bugetul de stat la bugetul de pensii, ca să poată începe creșterea accelerată a pensiilor, că, deh, urmau alegeri de care depindea chiar libertatea lor. Ținem minte 14 miliarde. În al doilea rând, am avut celebra politica wage led growth. Salariile bugetarilor au explodat, crescând cu aproape 3% din PIB (de la 8 la 11%), ceea ce la un PIB de 1.100 miliarde, înseamnă vreo 33 miliarde lei în plus la salariile bugetarilor. Din suma asta, un procent de 25% a fost virat de la bugetul de stat la bugetul de pensii, adică vreo 8 miliarde. Adunăm cu 14 si ținem minte 22 miliarde lei. Să ne aducem aminte și de creșterea semnificativă a salariului minim, de la 1470 lei, in 2017, la 2300 lei în 2021. Asta a mai adus încă vreo 2,5 miliarde îin plus la bugetul de pensii, de data însă de la firme private, că la stat nu mai sunt de mult salarii minime. Rezulta ca din cei 29 miliarde creștere de venituri, 76% (adică 22 miliarde) sunt exclusiv bani proveniți din bugetul de stat, buget care oricum subvenționa bugetul de pensii, încă o parte au fost generați de la companii prin creșterea salariului minim (măsură administrativă) și doar vreo 4,5 miliarde sunt creștere efectivă de venituri. Sumă din care dacă scădem deprecierea cursului/inflația, nu mai rămâne în mod real nimic, dimpotrivă…… Nu vreau sa predic apocalipsa, dar cifrele de mai sus, chiar dacă aproximative, vorbesc singure. Sistemul de pensii (Pilonul I) este deja in ATI, intubat. Fără aparate (adică trucuri legislative și subvenție masivă de la bugetul de stat – din împrumuturi!), Pilonul I era de mult oale si surcele. Problema mare va veni când șmecheriile care îl țin acum în viată nu vor mai tine și aparatul (bugetul de stat) se va fi gripat. Integral: https://project-e.ro
Timpul neputinței. Figurile neputinței. Venezuela de lângă Carpați Poate nu sunt mulți cei care știu că Venezuela are cele mai mari rezerve certe de țiței din lume: 303 miliarde de barili. Statele Unite ale Americii nici măcar nu se află printre primele 10 cele mai bogate state în petrol, depășite fiind și de Libia și de Nigeria….Degeaba stau venezuelenii cu fundul pe aproape o cincime din resursele de petrol ale globului, dacă nu le pot exploata. În Venezuela, populația este lovită de foamete și sărăcie extremă, iar petrolul continuă să stea netulburat în pământ….. Când veți citi aceste rânduri să vă aduceți aminte de emfaza cu care, prin 2012, toți conducătorii României proclamau independența energetică a României undeva prin 2016-2017. „Deci, este o chestiune cam pe la orizontul anului 2015, 2016, 2017, dar astăzi avem o certitudine. În acest orizont de timp, 2015-2016, Romania va putea sa fie independentă deplin din punct de vedere energetic” ne anunța, triumfalist, președintele de atunci, Traian Băsescu (sursa: AICI). Ba chiar, ne umplea piepturile de mândrie patriotică Băsescu, făcându-ne să ne vedem mari actori la nivelul continentului: „România poate fi una dintre sursele de gaze, nu numai pentru ea însăși, dar și pentru multe alte țări din Europa”….. Da, oameni buni, asta se întămpla fix acum nouă ani, în martie 2012. Cam cât gaz credeți că s-au extras din rezervele admirate de vorbărețul nostru președinte de atunci? Păi să vă spun eu: zero metric cubi! În anul în care ne promitea Băsescu independența energetică (adică în 2017) abia se terminau explorările din Marea Neagră, după care au mai trecut trei ani până când s-a milostivit una din companiile (Carlayle, ascunsă în România sub denumirea Black Sea Oil and Gas) cadorisite cu gaz de către generosul stat român să înceapă să monteze utilajul de extracție. Când va ieși din mare prima moleculă de gaz este un moment încă foarte depărtat. Cât privește zăcământul pe care îl inspecta Băsescu, într-o acțiune de PR pentru Kaiser-ul de la Viena, acela zace încă neatins de sondele austriecilor, sonde care oricum nu există. Curtea imperială vieneză așteaptă încă o lege care să-i permită să ia și a șaptezecea piele de pe spinarea contribuabilului român și abia apoi va căuta să găsească și vreun utilaj. Între timp, Băsescu s-a ascuns la Bruxelles, unde se trezește din când în când din somnul lin de europarlamentar, doar pentru a se mai plânge de nedreptatea pe care i-o face justiția protejatei sale, Elena Udrea. Iar OMV, firma chezaro-crăiască care a primit pe tavă cheile de la depozitul de gaz al României a reușit performanța să devină…cel mai mare comerciant din țară, depășind chiar și pe Kaufland:…..Ei, poate era un plan pervers și poporul nu s-a prins: regimul Băsescu i-a dat OMV-ului pe mână resursele de hidrocarburi ale României, rușii lui Putin s-au dus după fentă și au supralicitat, i-au dat și ei OMV-ului niște zăcăminte de gaze, dar OMV și-a văzut de planul inițial și a construit magazine pe lângă fiecare benzinărie, pentru a vinde biscuiți, alune și țigări. ….. Meșter cârmaciul Băsescu, nimic de zis, dar după el a venit un cârmaci și mai „meșter”, Klaus Iohannis, care și-a început și el mandatul în forță, cu mantra despre independența energetică incantată chiar la New York, spre deliciul investitorilor americani: „România deține sectoare care au potențialul de a asigura avantaje competitive, precum agricultura, energia sau IT-ul. Energia și securitatea națională nu sunt separabile. România are vocația unui exportator de securitate. Trebuie să fie și unul de energie. Sectorul energetic trebuie să devină competitiv” (sursa: AICI). Oare omul o fi intoxicat cu statistici false de către consilieri? El chiar nu știe că sectorul despre care el crede că ne aduce „avantaje competitive”, agricultura, ne produce un deficit comercial de două miliarde de dolari pe an? Bine că nu își ia în serios rolul de cârmaci, că ne trezeam cu nava România eșuată pe plajele din Miami…….. Cam așa arată independența energetică în viziunea clasei conducătoare de la București: o creștere a importurilor nete de electricitate. A, am uitat să vă spun că de la proclamarea independenței energetice a țării de către vizionarul Băsescu, producția de gaze a României a scăzut de la 11 miliarde de m.c. în 2011 la 9 miliarde de m.c. în 2020. Anul trecut, de altfel, am importat peste 2 miliarde de m.c. de gaze. De la ruși, evident. (sursa: AICI). Și dacă tot a deschis gura să ne spună că pe el îl interesează ca energia să fie disponibilă pentru populație, poate n-ar fi rău să mai citească Iohannis comunicatele de la Institutul de Statistică (sursa: AICI). Dacă ar citi măcar statisticile oficiale din România ar afla că, doar pe primul trimestru al anului 2021, cea mai mare creștere de prețuri am avut-o la energie electrică (17%), ceea ce a redeschis un ciclu inflaționist major. Cât despre perspective, și ele sunt minunate: gazele se vor scumpi la 1 iulie cu 20%, iar electricitatea cu 10% (sursa: AICI)….. Independența energetică proclamată de Traian Băsescu nu s-a împiedicat doar de neputința guvernanților de a înceape extracția de gaze din Marea Neagră, ci și de rara pricepere a acestora de a nu finaliza niciun proicet început. Cel mai cunoscut exemplu este centrala de la Iernut, acolo unde Romgaz a plănuit o investiţie de 269 de milioane de euro într-o nouă capacitate de producție pe gaze de 430 MW, investiție care trebuia să fie gata în 2019. Aceasta ar fi fost prima investiţie majoră de la zero derulată de statul român din ultimii 30 de ani. Povestea de la Iernut a demarat pe vremea celui mai tehnocrat dintre guvernele noastre: guvernul Cioloș, atunci când s-a grupul spaniol Duro Felguera, în parteneriat cu Romelectro, a „câştigat”, în 2016, contractul pentru noua centrală. Termen de finalizare: 2019, adică în urmă cu doi ani. Contractul a fost semnat pe 31 octombrie 2016, iar, mai apoi, în 2017, statul i-a dat companiei Romgaz 320 milioane de lei din Planul Național de Investiții pentru a o sprijini la realizarea noii centrale. (sursa: AICI) Ei bine, dragii mei, guvernul Cioloș, cel mai cinstit și mai curat guvern pe care l-am avut, a încredințat acest contract tocmai unei companii inculpate de procuratură în Spania pentru o mită de peste 100 de milioane de dolari plătită către fostul ministru adjunct al energiei din Venezuela, Nervis Villalobos. Acestuia i-au fost descoperite 2 miliarde de euro într-o bancă din Andora și, printre plătitori, a apărut și grupul Duro Felguera, care îl mituise pentru un contract din 2009 la Electricidad de Caracas (EDC), filială a Corporación Eléctrica Nacional. De altfel, Poliția Națională spaniolă a găsit cel puțin trei contracte între grupul spaniol și Villalobos, în valoare totală de 105 milioane de dolari. Investigația procuraturii spaniole începuse în 2015 deja, lucrurile erau publice ( sursa: AICI și AICI) și, cu toate acestea, guvernul Cioloș a selectat grupul Duro Felguera pentru a primi contractul de la Iernut….. Și uite-așa pare că s-a pus la cale un complot universal pentru blocarea independenței energetice a României. Numai că printre complotiști îi găsim, pe lângă judecătorii inamovibili și ong-iștii de mediu, pe chiar oamenii de casă ai liderilor curentului energetic independentist, adică chiar pe reprezentanții lor în generoasele AGA și consilii de administrație de la ROMGAZ, Hidroelectrica, Electrica etc. Tu quoque, Brute, fili mi? Ca să-i cităm din nou pe strămoșii latini… Concluzia este brutală și directă : nici gând să ajungem independenți energetic, ba chiar ne-am mai pierdut din capacități. Dacă avem memorie și ne aducem aminte de lozincile anului 2012 în 2021, poate reușim să înțelegem și cum funcționează populismul politicienilor. Uite cum, în numai nouă ani, am ajuns de pe culmile extazului de după descoperirea de gaze din Marea Neagră în abisul degradării sistemului energetic. În numai nouă ani. Timp în care au guvernat și social-democrații și liberalii și democrații lui Băsescu. Ba chiar și udmr-iștii. Politicienii au trecut discret de la discursurile triumfaliste despre „independența energetică” la discursurile savante despre „reziliență”, iar poporul a emigrat în Vest, sătul de promisiuni. Integral: https://spotmedia.ro
Ascensiunea lui Cîțu sau despre shaorma politică cu de toate Începe să apară un cult Cîțu, o sectă pe cale să se consolideze un electorat care se dorește a fi reorganizat, reorientat către tânărul lider liberal care ne propune o combinație de europenism userist și naționalisme rareșbogdăniene. Unde am urmărit primele semne ale cultului? La televizor și în unele analize, pe la influenceri clasici ai mișcărilor de protest din ultimii ani. Nu pare doar un foc de paie, Cîțu tot încearcă. Uneori pare că recită după scenarii scrise de agenții de publicitate mediocru-spre-proaste. Folosește „România” mai des ca Vadim Tudor, dar are tricouri cu Metallica. Are dușmani importanți: rușii și chinezii. Ani de zile ca parlamentar sau ca ministru a luptat cu ei, la un moment dat forțe externe păreau, după propriile acuzații, să-i fi sabotat și un site de la minister (care apoi s-a dovedit a fi doar prost făcut). Cultul se poate fâsâi, dar deocamdată are putere financiară și instituțională ca să își câștige adepți. Cîțu poate spune liniștit că a scris „esee” pentru o facultate americană și armata intransigentă de pe Facebook, cea care o zăpăcea pe Viorica Dăncilă cu corectitudinea gramaticală, tace și își vede de treabă. Cîțu a urlat și la presă, cum că nu s-a civilizat în ultimii 30 de ani, din nou publicul de dreapta și de bine s-a dovedit foarte îngăduitor (dacă o zicea Dragnea?). Ce să zic, la câți ziariști a angajat Cîțu la guvern în ultima vreme, aș zice că îi plac „necivilizații”. Dacă mă întrebați, avem prea multă presă ultracivilizată, care, cum se schimbă puterea, e și angajată în aparatul de stat pe care-l beștelea când era la patron. ….. Ludovic Orban a ajuns un soi de „pesedist” de serviciu. Mesajul cel mai interesant transmis de PNL e că în el s-ar zbate trecutul și viitorul, s-ar zbate corupții de la Iași și necorupții ardeleni ai lui Cîțu/Rareș Bogdan. De altfel, e semnificativ că anticorupția începe să măture susținători puternici de-ai lui Ludovic Orban. Pe Cîțu îl susțin liberalii buni și incoruptibili (haha!). Pe Orban îl susțin baronii liberali regățeni, un fel de pesediști galbeni. ….. Despre miturile Bolojan-Boc am mai scris, sunt gonflate totuși niște realizări, dar asta e, oamenii îi plac. Și aici sunt contradicții. Vin Bolojanii și urlă că sunt prea mulți angajați în administrație, că se poate cu mai puțin, și oamenii îi aprobă. Sigur, mai târziu se miră că toate sunt subcontractate că se duc cam mulți bani pe una sau pe alta, că serviciile sociale sunt praf și că asta poate ar fi mai important decât fațade frumoase și Untold-uri. Orban a fost asaltat de colegi de ziua lui cu niște cadouri. S-a făcut o întreagă tevatură în legătură cu nerespectarea regulilor de distanțare. Dar noi știam de sfidările astea de anul trecut, și cu Orban, Bode, Turcan etc. Ce a fost diferit anul ăsta? Cîțu e contracandidat la șefia PNL. Și deodată văd în bună parte a presei de dreapta un tir mai ceva ca pe Antena 3 împotriva lui Orban și mângâieri pe cap la adresa unui Cîțu care e „altfel”. Cîțu ar fi injecție de tinerețe și voioșie care să completeze hibernarea deja hilară de la Cotroceni. ….. Rămâne de bază publicitatea anti-COVID folosită de fapt tot la popularizarea aripii Cîțu. O ambiție prostească îl duce, mai nou, pe Cîțu chiar în mijlocul campaniei provaccin difuzate în toate mediile: cineva l-a păcălit și pe ăsta că e charismatic, s-a mai văzut!, dar problema e că iar se construiește charisma pe bani publici. (Apropo, campania provaccin personală a premierului e ironizată de Vlad Voiculescu pentru că Florin Cîțu a adaptat nonșalant un text viral de acum șase luni, scris de o doamnă de prin Europa, și-l livrează ca pe un panseu personal. Din nou, publicul ăla sensibil userist nu mai pare iritat de acțiuni cu aer de plagiat). USR e în cădere liberă, Cîțu le caută electoratul USR-PLUS nu mai știu nici ei ce sunt, ce reprezintă mai exact. Sunt liberali turbați, dar nu chiar ca premierul, care e o combinație de „statul e hoț, dar noi să fim angajați la stat”. Cîțu își însușește fixurile useriste, dar le stropește cu ceva naționalism și Metallica, cam cum se găsește și prin cosmopolita Vama-Veche prin anumite unghere – roacări care nu mai au de mult tip nimic „rock” în ei, doar anticomunism care a dat în cangrenă nedemocratică, paranoică. Dacă îi iei repede pe alegători, îți vor spune că Barna, Drulă, Cîțu sunt aceeași ciorbă, același partid. Și nu greșesc. Integral: https://www.libertatea.ro
PNRR, secretul lui Polichinelle Despre nevoia banilor PNRR Cred că România, ca ţară, are atâtea goluri de umplut, că oriunde ai pune banii din PNRR, n-ai putea obţine o suprafaţă rezonabilă, ca a unei autostrăzi vestice, ci mai degrabă una asemănătoare unui drum judeţean, cu gropile şi denivelările de rigoare. Suntem rămaşi mult în urma ţărilor din Europa de Est, care şi-au făcut temele, iar acest adevăr a devenit banal prin repetare. Banalizarea unui fapt reduce impactul lui asupra realităţii, îl face mai moale şi mai uşor de acceptat. Se petrece un fenomen asemănător cu cel al banalizării răului: când ai de-a face cu prea mult rău, te obişnuieşti cu el şi nu-ţi mai pasă. De aceea, criticile la adresa guvernului că se împrumută pornesc de la această ,,uitare” a stării generale….. Despre novicii din politică care ne conduc ministerele Pentru a accesa banii UE ne chinuim să moşim PNRR. De la bun început trebuie spus că s-a plecat în cursa asta cu handicapuri majore. Unul dintre ele este elementul politic, adică miniştrii care trebuie să definească şi să desluşească obiectivele care se pot încadra în planul naţional de rezilienţă. Ne-am dus cu prima variantă la Bruxelles şi am fost trimişi înpoi la muncă pentru că documentul era un talmeş-balmeş de măsuri şi obiective care aveau sau nu tangenţă cu energia verde, firul călăuzitor impus de comisia UE. Planul a fost pe măsura neprofesionalismului miniştrilor care s-au trezit din situaţia de a striga lozinci în situaţia de a face ce strigau în lozinci. Dar între a spune şi a face diferenţa este uriaşă, iar nepregătirea miniştrilor s-a văzut la impactul documentului cu comisarii UE. Avem miniştri pe care i-au numit partidele, nepregătiţi sau pentru că nimeni mai înainte de alegeri nu s-a ocupat de pregătirea lor sau pentru că pur şi simplu unii nu sunt capabili să lucreze în domeniile pe care le-au câştigat la împărţeala post-electorală. PNRR a arătat în prima fază cum a arătat pentru că miniştrii arată cum arată. Despre nepregătita şi fascinanta clasă a funcţionarilor publici de prin ministere S-ar putea spune că dacă ai funcţionari bine pregătiţi prin ministere, impactul unor miniştri urechişti supra documentului s-ar putea micşora. Dar dacă nu-i ai? Lucrurile pot să iasă chiar şi mai rău pe principiul că dacă un nepriceput face o greşeala doi nepricepuţi puşi împreună fac două greşeli la pătrat. Iată al doilea motiv pentru care PNRR arată cum arată….. Inainte vreme nimeni nu s-a deranjat să acceseze fondurile europene pentru că aceste fonduri erau greu de mătrăşit de către cleptocraţii lipiţi de partide. Lipitorile şi sinecuriştii din partide nu au fost interesaţi de accesarea acestor fonduri şi prin urmare dacă partidele care au condus nu au fost interesate de ele, nici pletora din fascinanta clasă a funcţionarilor publici nu a fost forţată să se profesionalizeze, să înveţe. Avem azi oamenii puşi acolo de partide pentru serviciile din campaniile electorale, nu profesionişti care să poată discerne şi lucra pe documente europene. Despre planul de ţară care lipseşte cu desăvârşire Talmeş balmeşul din prima variantă PNRR arată că au fost acolo înghesuite la grămadă proiecte şi obiective atât de variate încât documentul a arătat ca un ghiveci făcut de o gospodină care a îngrămădit în ceaun ce avea prin cămară, în cantităţi care n-aveau nimic de-a face cu gătitul. Adunarea aceea generală se datorează atât lipsei unui fir călăuzitor pe care ministerul domnului Ghinea trebuia să-l impună celorlalţi cât mai ales lipsei unui plan de ţară. Partidele au pierdut vremea, în loc să muncească la o viziune economică şi socială care să definească România viitoare. Despre secretomania inutilă a domnului Cîţu In lumina celor de mai sus, tăcerea domnului Cîţu nu mai pare suspectă, ci explicabilă. Secretomania de care se înconjoară are de-a face cu frica de critica socială şi politică care s-ar fi revărsat asupra miniştrilor. Parte din critici ar fi fost îndreptăţite, dar în mod cert că altă parte nu ar fi fost deloc cuşer. Poţi cu uşurinţă spune că în locul unui proiect ar trebui pus altul sau că un proiect ar fi trebuit altfel pus acolo, în plan. În lipsa unei viziuni comune, a unui consens, adică a unui plan de ţară, orice critică este posibilă şi poate părea îndreptăţită. Tăcerea aceasta nu poate dura însă prea mult, PNRR trebuie publicat în Monitorul Oficial după ce este acceptat şi de Bruxelles. Mai mult, comisarii europeni vor publica şi ei PNRR în virtutea principiului transparenţei care acolo chiar se aplică. Deci premierul Cîţu nu va putea evita discuția pe detaliile PNNR şi nu va putea evita criticile care i se vor aduce, deci secretomania guvernamentală este inutilă şi ruşinoasă. Integral: https://spotmedia.ro
Primii turişti deportaţi la mare prin programul „Litoralul pentru toţi, fără discuţii” Hotelierii români răsuflă, în sfârșit, ușurați după ce Guvernul le-a sărit în ajutor în ultima clipă! A început programul „Litoralul pentru toți, fără discuții”, în cadrul căruia peste 4 milioane de români din toate zonele țării vor fi deportați în stațiuni pentru a se bucura, cu sau fără voia lor, de o vacanță relaxantă la mare. „Puteau să mă anunțe și pe mine din timp, să-mi găsesc rogojina și chiloții de baie, dar mă descurc eu, am văzut multe emisiuni de supraviețuire”, spune Aurel, 42 de ani, din Mizil, care tocmai a fost convocat la 7 nopți de serviciu turistic obligatoriu într-un hotel de două stele din Jupiter. „Aveam rezervat un concediu în Grecia cu prietenii. De unde era să știu că mă cheamă ăștia la Litoral fix acum?”, plânge Adina, 28 de ani, din comuna Bărboasele. Integral: https://www.timesnewroman.ro
]
https://life.hotnews.ro/stiri-natural-24767706-chiar-trebuie-bem-doi-litri-apa-zilnic.htm
De citit 🙂
Sărut mâinile!
Eu nu beau apă (aproape) deloc, dar „compensez” cu bere, sucuri și cafea! 🙂
Apa nu e buna nici in bocanci 🙂
🙂 🙂 🙂
Buna ziua
Încă o dovada ca nu e nevoie de “Cip”
Repeta “specialiștii” de câteva ori ce “trebuie” sau “ce e bine” și gata…alt bun exemplu folosirea “suplimentelor alimentare”…de câte ori aud/văd reclamele ma întreb cum naiba se mai îmbolnăvesc oamenii
“SURSE Cioloș i-a propus lui Barna să nu candideze niciunul la șefia noului partid rezultat din fuziune/ Propunerea a stârnit nemulțumiri majore în USR
Liderul PLUS, Dacian Cioloș, i-a propus liderului USR, Dan Barna, să se dea amândoi la o parte din cursa pentru șefia partidului cu argumentul că astfel ar fi evitate tensiunile interne dintre cele două partide proaspăt fuzionate, au declarat pentru G4Media.ro surse din cele două partide. Potrivit acestora, propunerea lui Cioloș a stârnit nemulțumiri majore în USR, care consideră propunerea liderului PLUS ”de neacceptat”. Propunerea a fost interpretată și ca o fugă de competiție din partea lui Dacian Cioloș, care s-ar teme că ar putea pierde șefia partidului.”
https://www.g4media.ro/surse-ciolos-i-a-propus-lui-barna-sa-nu-candideze-niciunul-la-sefia-noului-partid-rezultat-din-fuziune-propunerea-a-starnit-nemultumiri-majore-in-usr.html
Hristos a înviat!
https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/mesaje-de-la-minsk-si-moscova–289877.html
Alexandru Lăzescu, despre impotența, miopia, prostia Occidentului și despre „băieții răi din curtea școlii” – Rusia, China, etc – care fac „ce vor mușchii lor”!…
Adevarat a Inviat!
E rezultatul “resetarii ” începute de administrația Obama … nimic nou … functionarea sistemului de reguli impus după WW2 s-a încheiat odată cu criza financiara din 2008 … 🙁
“De ce nu se mai vaccinează românii? Dan Petre, sociolog: Românii sunt printre cei mai superstițioși și religioși din Europa si au mai multă încredere în pseudo și para-științe decât în știință / Lipsă de încredere structurală în autoritate
Teama de reacții adverse, lipsa de încredere în vaccinuri în general, nivelul scăzut de educație științifică, suspiciunile de manipulare – toate sunt subsumate lipsei de încredere în autoritate și duc la frânarea campaniei de vaccinare anti-Covid în România, arată într-un interviu pentru G4Media.ro sociologul Dan Petre, directorul companiei D&D Research și conferențiar universitar. El mai spune că, potrivit studiilor sociologice, există un segment de circa 30% din populație care nu vrea să se vaccineze deoarece așteaptă să vadă dacă vaccinul este eficient și nu determină efecte secundare. Or, pentru acest segment larg, scăderea numărului de cazuri/decese arată că pandemia este pe cale să se încheie sau chiar s-a încheiat, potrivit sociologului Dan Petre.
Cum poate fi rezolvată problema? Dan Petre arată că e nevoie de ”soluții validate de științele comportamentale” și sugerează împrumutarea unor soluții care și-au dovedit viabilitatea în Europa, dar și Asia. În plus, el spune că e nevoie de schimbarea stilului de comunicare, de la campanii de comunicare de tip informare sau propagandă la campanii mai persuasive, mai personalizate pe fiecare segment de populație și cu mai mult accent pe emoții pozitive. Un alt motiv important îl reprezintă nivelul scăzut de educație științifică și gândire critică din societatea românească. Mai multe studii arată că românii sunt printre cei mai superstițioși și religioși din Europa si că au mai multă încredere în pseudo și para-științe decât în știință. Iar vaccinul este un produs definitoriu al științelor medicale.
Un alt motiv îl reprezintă suspiciunea de manipulare, temerea că informațiile privind vaccinurile anti Covid (și pandemie în general) sunt influențate de diverse persoane, organizații sau instituții (”sunt interese mari la mijloc”). Consumul intens de rețele de socializare și aspectele disfuncționale ale acestora (ex. fenomenul de filtrare a informațiilor conform opiniilor deja existente, recompensarea/amplificarea știrilor senzaționale sau false/fake news în detrimentul celor descriptive, neutre etc.) contribuie considerabil la amplificarea acestui tip de motivație.
Eu încadrez toate aceste motive în contextul lipsei de încredere structurală a unor segmente de populație în ceea ce numim în sens larg ”autoritate”….. Societatea românească este una puternic polarizată, plină de tot felul de linii de tensiune care se pot lărgi cu ușurință în contextele și cu energiile potrivite. Aș da ca argument în această direcție doar acceptarea desfășurării diverselor evenimente religioase (ex. pelerinaje) – care nu pot garanta în niciun fel respectarea regulilor de prevenție, în timp ce marile festivaluri de muzică nu sunt permise, deși acestea pot garanta respectarea regulilor de prevenție (ex. participarea doar a persoanelor cu certificat de vaccinare sau care au trecut deja prin boală).
În concluzie, campaniile guvernamentale de până acum s-au adresat/au vorbit doar cu cei care erau deja convinși de utilitatea vaccinării și care doar așteptau soluțiile logistice pentru a face acest lucru. Încetinirea vizibilă a ritmului campaniei de vaccinare din ultima vreme arată că acest segment de populație este epuizat și că trebuie convinse și alte segmente….”
https://www.g4media.ro/de-ce-nu-se-mai-vaccineaza-romanii-dan-petre-sociolog-romanii-sunt-printre-cei-mai-superstitiosi-si-religiosi-din-europa-si-ca-au-mai-multa-incredere-in-pseudo-si-para-stiinte-decat-in-stiinta-li.html
https://www.hotnews.ro/stiri-international-24830322-drama-belgia-mama-injunghiata-timp-plimba-bebelusui-carucior.htm
Și aiasta e „opera” vreunui iubitor al „religiei păcii”!…
Dumnezeu să o ierte!