Buna dimineata intr-o zi de luni, 30 august! In special în prima parte a zilei, pe alocuri în est, sud-est şi la munte vor fi înnorări accentuate, averse şi descărcări electrice, iar în vest, nord-vest şi centru înnorările vor fi temporare şi pe arii restrânse trecător va ploua slab. În restul timpului şi al teritoriului cerul va fi variabil, cu intervale de înseninare noaptea, când pe spaţii mici se va forma ceaţă. Vântul va sufla slab și moderat, cu unele intensificări pe crestele montane şi local în sudul ţării. Temperaturile maxime se vor încadra între 21 şi 30 gr, cu cele mai ridicate valori în sud-est, iar cele minime vor fi cuprinse între 5…8 gr în depresiuni și 19…21 gr pe litoral. In Bucuresti, vremea va fi în general frumoasă. Cerul va fi variabil, cu unele înnorări la începutul zilei, dar condiţiile de ploaie vor fi reduse.Temperatura maximă va fi de 27…28 gr, iar cea minimă de 14…15 gr.C.
De ce campania de promovare a vaccinării mi s-a părut făcută de mântuială și ce a ajuns să spună chiar Valeriu Gheorghiță despre ea O campanie bună de publicitate este cea care își atinge obiectivele propuse inițial. O campanie proastă de publicitate este cea care ratează obiectivele. Din această perspectivă, campania de informare publică „Ce conține vaccinul? Împreună învingem pandemia”, realizată de Guvern și UNICEF și derulată pe TV, radio și digital în această vară, este un eșec. Nu numai că nu i-a convins pe români să se vaccineze, dar n-a avut un obiectiv precis și declarat inițial de autorități. La sfârșitul lunii mai, când a fost prezentată această campanie (trei spoturi generaliste „Manifesto” și șapte clipuri „Ce conține vaccinul?”, segmentate pe diverse categorii de public), premierul Florin Cîțu, care a ținut să se pună în fruntea acestui proiect, n-a pomenit despre obiective, de exemplu, câți români vizează să se vaccineze influențați de mesajele „emoționante” ale spoturilor. În schimb, a filmat un spot propriu (în afara campaniei), la o masă într-o cafenea, care se încheia cu un mesaj arogant și hilar: „Lansez o provocare membrilor guvernului și liderilor coaliției: «Ce conține vaccinul pentru voi?»”. Oare ce-a ascuns această „parabolă” a lui Cîțu? Asta a fost „provocarea” de atunci a premierului, să vorbească în parabole, ca Iisus? Nu grija pentru eficiența campaniei, ci o sămânță de scandal aruncată la plesneală! …. O campanie făcută de mântuială, ale cărei mesaje au fost construite pe emoții (niște spoturi executate corect, dar fără impact), „să fie acolo, să nu zică lumea că n-am făcut ceva!” – pare să fi fost obiectivul adevărat (lamentabil) al comanditarului Florin Cîțu. …. Valeriu Gheorghiță: – Chiar dacă nu am înregistrat o creștere semnificativă a vaccinărilor, așa cum poate ne așteptam, ca urmare a difuzării acestor materiale video, este greu de estimat ce s-ar fi întâmplat dacă n-ar fi fost difuzate. Este foarte posibil ca numărul celor care s-au vaccinat să fi fost mult mai mic în lipsa acestor materiale de promovare. (…) Dar noi vom continua și credem că, în perioada următoare, este important să venim cu mesaje care să promoveze și să sprijine campania de vaccinare împotriva COVID-19. Deci, răspunsul, cumva, pe scurt, este că, chiar dacă nu a adus beneficii vizibile, cred că numărul celor care se vaccinau ar fi fost mult mai mic dacă nu erau aceste materiale”. Integral: https://www.libertatea.ro
Marea “țeapă” marca Unifarm: spitalul gonflabil de 2,5 milioane de euro care n-a funcționat nici măcar o zi. În plus, un stadion de fotbal a fost distrus complet În 2020, în plină pandemie de coronavirus, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a solicitat Companiei Naționale Unifarm, la care acționar unic este Ministerul Sănătății, achiziționarea unui spital construit pe structură de corturi gonflabile, menit să preia din pacienții foarte mulți depistați cu COVID-19. Unifarm a achiziționat corturile de la o firmă din Olanda, plătind pentru ele 12 milioane de lei, acestea fiind date Spitalului Militar din Bacău pentru amplasarea pe stadionul Letea din Bacău, considerat a fi o locație potrivită pentru scopul propus. Spitalul de campanie, cum i s-a spus, nu a funcționat însă nici măcar o singură zi, nu a avut nici măcar un singur pacient și s-a dovedit a fi o investiție total inutilă, ca multe alte lucruri întâmplate în pandemie în țara noastră. Asta pentru că tot în acea bază sportivă a funcționat, de data aceasta cu rezultate, un spital modular achiziționat de Primăria Bacău, format din containere metalice, extrem de bine dotate. Însă motivul oficial pentru care acest spital pe structură de corturi nu s-a deschis pacienților care aveau nevoie a fost legat de faptul că i-au lipsit mai multe componente, situație care nu a permis recepționarea sa. Achiziția a fost considerată dubioasă, iar pe fir a intrat și Direcția Națională Anticorupție, care a deschis un dosar aflat în lucru și în prezent. Directorul Unifarm care se afla în funcție când s-a făcut achiziția este urmărit penal acum, și din acest motiv. Mai mult decât atât, contractul dintre Inpectoratul General pentru Situații de Urgență și Unifarm conține și o clauză păguboasă pentru această firmă la care acționar este Ministerul Sănătății, în sensul că dacă nu-și onorează contractul este bună de plată la penalități egale cu valoarea spitalului. Cu alte cuvinte, Unifarm nu are doar un spital de 12 milioane de lei cu care n-are ce face, dar trebuie să plătească și penalităţi în acelaşi cuantum. Până când DNA se va dumiri cu acest contract suspect, Primăria Bacău somează acum Unifarm să-și ia corturile de pe baza sportivă, că și așa fac umbră degeaba pământului, dar și încurcă. Încă din primăvară s-a solicitat acest lucru, dar Unifarm s-a făcut că nu a auzit. Integral: https://ziare.com
În favoarea cui este guvernată România? Pentru cine? …. Cum nu l-a interesat pe Dragnea faptul că ministrul Economiei, neuitatul Dănuț Andrușca, nu poate rosti coerent o frază întreagă despre ministerul pe care îl conducea, exact la fel îl doare în cot pe Klaus Iohannis că ne-a dăruit un ministru de Finanțe căruia nu-i pasă cât este salariul minim net. Da, există nuanțe: Andrușca atât putea, iar Vâlceanu nu e prost, e doar indiferent față de cei pe care îi guvernează. Până la urmă, poporul trebuie să înțeleagă un lucru simplu: nici Dănuț Andrușca, nici Dan Vâlceanu nu au fost numiți în posturile respective pentru a lua vreo decizie majoră. Desigur că asta nu scuză în niciun fel calitatea slabă a celor însărcinați cu guvernarea României, dar măcar ne face (pe unii, cel puțin) să ne punem o întrebare simplă: de fapt, în favoarea cui este guvernată țara pentru că în mod sigur și vizibil de la o poștă, ea nu este guvernată pentru binele milioanelor de cetățeni? Anul acesta, România va produce 3,3 milioane de tone de semințe de floarea-soarelui, ceea ce reprezintă o treime din producția Uniunii Europene. Cu peste 1,2 milioane de hectare cultivate cu floarea–soarelui, țara noastră a devenit principalul producător din Uniune, statut consolidat chiar și în condițiile de recoltă foarte proastă de anul trecut:….Din cele 3,3 milioane de tone, capacitatea de procesare în țară este de 1,2-1,3 milioane de tone. Rămân 2 milioane de tone de semințe de floarea-soarelui care vor fi exportate ca atare…..Dacă ar fi avut capacitate de producție internă, România ar fi făcut din cele 2 milioane de tone de semințe de floarea soarelui cam 1,4 milioane de tone de ulei, pe care le-ar fi putut vinde cu cel puțin 1.300 dolari/tonă (sursa: AICI), rezultând o sumă globală de 1,8 miliarde de dolari. La această sumă ar trebui adăugat că din producerea uleiului mai rezultă și șrot, care se vinde și el cu 370 dolari/tonă, adică din cele 600.000 tone de șrot s-ar mai fi încasat vreo 200 de milioane de dolari, rezultând un total de 2 miliarde de dolari. Astfel încât, numai din lipsa capacităților suficiente în fabricile de ulei, țara noastră pierde un export cam de 700 milioane de dolari, adică fix o treime din deficitul nostru comercial pe produse agroalimentare! Ce v-am spus eu aici nu este niciun secret, au spus-o mult mai apăsat fermierii români (sursa: AICI), dar este o dovadă clară că nimeni dintre conducătorii noștri nu are un plan cu această țară. Sau nu are un plan prea bun, ceea ce este cam același lucru. Situația de mai sus este cauzată de închiderea a numeroase fabrici de ulei în această țară, sub multe guvernări și sub diferite pretexte. Și totuși, nu mă pot abține să observ cine sunt cei care profită de pe urma incapacității guvernului nostru de a proiecta un viitor pentru această țară, un viitor în care să procesăm materiile prime acasă la noi, nu să le exportăm ieftin, pentru a le băga altora în buzunar valoarea adăugată care ar fi trebuit să rămână aici. Cei care vor profita de pe urma neputinței sau neștiinței sau relei credințe (sau a tuturor acestora la un loc) a guvernanților noștri sunt cei care vor cumpăra materie primă de aici pentru a îi adăuga valoare adăugată: turcii (către care vom exporta 400.000 tone de semințe de floarea-soarelui), bulgarii (aceeași cantitate), ungurii (200.000 de tone), olandezii, francezii și spaniolii (toate la un loc 1 milion de tone). Crede oare cineva că ceea ce este văzut de fermierii români nu este văzut și de guvernanți? Nu este oare o ticăloșie imensă să spui: „așa e piața, ce să facem?” Un guvern care ar guverna pentru națiunea care l-a votat oare doar asta poate să facă: să stea cu brațele încrucișate și să se uite la exporturile de materie primă, specifice unei republici bananiere? Pentru cine este guvernată, în acest caz, România? În favoarea cui? De ani de zile spun, alături de mulți alții, că România nu a mai construit nicio capacitate nouă de producție a energiei electrice din 2008, de când OMV Petrom a construit centrala de la Brazi….. Centralele pe cărbune au ajuns să piardă bani, din cauza certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pe care trebuie să le cumpere. Pentru a putea să vândă cu profit energie, Complexul Energetic Oltenia (CEO) ar trebui să prindă un preț bun pe piață. Și când piața a ajuns la prețuri istoric de mari (peste 1.000 de lei pentru un Mwh), CEO nu poate să producă energie pentru că nu are cărbune suficient. Și nu are cărbune suficient pentru că guvernul nu s-a învrednicit să emită în timp util o amărâtă de hotărâre de guvern de expropiere, pentru a crea front de lucru. Iar când, în sfârșit are cărbune, CEO nu poate să lucreze pentru că nu îi funcționează grupurile. Din cele trei grupuri de la centrala de la Rovinari, în timpul festivalului prețurilor la electricitate din august, un grup nu mergea pentru că nu avea suficient cărbune, unul s-a defectat, iar celălalt a fost afectat de vijelie (sursa: AICI). Iar pentru două hidrocentrale, construite pe râul Jiu, judecătorii au decis să anuleze autorizațiile de construcție fix acum un an de zile. Nimeni n-a mișcat un deget pentru a aduce totuși în sistemul energetic aceste două capacități de producție finalizate în proporție de peste 90%. Integral: https://spotmedia.ro
PNDL 3, botezat abuziv „Anghel Saligny”: o invitaţie la furt Dacă m-ar chema Anghel Saligny şi aş mai fi viu, aş da în judecată Guvernul României şi aş cere daune de 50 de miliarde de lei pentru că numele şi reputaţia îmi sunt folosite pentru legitimarea unui program guvernamental de investiţii pe care, cu cerneală simpatică, scrie aşa: „Domnilor primari, aveţi liber la furat!”.
I-au zis „Anghel Saligny” ca să nu semene, ca denumire, cu PNDL-urile 1 şi 2 ale lui Liviu Dragnea, dar dacă citeşti conţinutul ordonanţei de urgenţă prin care se înfiinţează acest program, nu ai cum să nu-l aşezi în seria inaugurată de fostul lider PSD şi să nu-i zici PNDL 3. Nimeni nu pune în discuţie necesitatea unui astfel de program, El este gândit pentru a finanţa investiţii relativ mici, în comunităţi sărace, care altminteri au şanse reduse să fie realizate prin fonduri europene: asfaltări, poduri, alimentări cu apă, canalizări, staţii de tratare a apelor, alimentare cu gaze etc. Problema la PNDL 1 şi 2 a fost însă modul de implementare, iar aceasta nu este nicicum rezolvată la PNDL 3. Curtea de Conturi a efectuat un audit la primele două programe şi a găsit multe vulnerabilităţi, care deschideau larg uşa fraudelor, şi niciun fel de sancţiuni pentru cei care le comiteau. Nu e de mirare, aşadar, că implementarea primelor două PNDL-uri a fost însoţită de numeroase potlogării, unele dintre ele foarte bine documentate, acum câteva luni, de portalul Recorder.ro: achiziţii supraevaluate, licitaţii trucate, folosirea materiale de proastă calitate, încredinţarea contractelor unor firme de partid. Puşi în faţa evidenţelor, primarii, în cel mai bun caz, o făceau pe proştii şi dădeau vina pe diriginţii de şantier.
Organizaţia neguvernamentală Expert Forum (EFOR) a comparat ordonanţa de urgenţă pe care vrea s-o adopte Guvernul Cîţu cu legislaţia de pe vremea lui Dragnea şi a observat că niciuna dintre vulnerabilităţile sesizate de Curtea de Conturi nu a fost rezolvată. EFOR a organizat luni o dezbatere asupra acestui subiect, iar un secretar de stat de la Ministerul Dezvoltării şi-a notat observaţiile şi a dat asigurări că acestea vor fi avute în vedere „dacă va dori factorul politic”. Şi, după cum arată astrele, factorul politic nu doreşte. Una dintre observaţiile formulate de EFOR este aceea că din proiectul de ordonanţă de urgenţă lipsesc elemente esenţiale pentru un program care îşi propune să cheltuiască 50 de miliarde de lei în următorii cinci ani. Cum ar fi: obiectivele programului, criterii de alocare a fondurilor, criterii de evaluare şi de prioritizare, limitele superioare sau inferioare pentru finanţarea unui proiect sau pentru tipurile de cheltuieli dintr-un proiect etc. Toate aceste elemente, arată ordonanţa, vor fi detaliate în normele metodologice. Norme care nu vor fi adoptate nici măcar prin Hotărâre de Guvern, cum este cutuma, ci cu un etaj mai jos în ierarhia actelor normative: prin ordin al ministrului Dezvoltării. Cu alte cuvinte, toată bucătăria de detaliu a acestui proiect mamut este pusă sub pixul ministrului UDMR Cseke Attila. Dar nu acesta este cel mai grav aspect, ci altul.
În anul 2016, Curtea Constituţională a stabilit că pentru a putea fi reţinută infracţiunea de abuz în serviciu, un funcţionar trebuie să fi încălcat legea, înţeleasă fie ca act normativ adoptat de Parlament, fie echivalentul său emis de Guvern, ordonanţa simplă şi ordonanţa de urgenţă. Prin urmare, dacă un funcţionar încalcă norme de rang inferior, cum ar fi hotărârile de guvern sau ordinele de ministru, fapta sa nu mai poate, sub nicio formă, să îmbrace conotaţii penale. Lăsând elementele cruciale ale programului PNDL 3 să fie reglementate prin ordin de ministru, Guvernul Cîţu scoate practic de sub incidenţă penală toate încălcările acelor reglementări. Integral:
https://adevarul.ro
Iulian Anghel, ZF: Dacă nu majorezi salariul minim când economia îţi creşte cu 7%, atunci când îl majorezi? Că nu-ţi place ţie salariul minim şi îl consideri o povară pentru economie, nu pentru buget, că bugetul nu mai plăteşte de mult salarii minime – cum gândeşte premierul Florin Cîţu – e una. Când 1,5 milioane de angajaţi din economie sunt plătiţi în acte cu salariul minim (pentru că plăţile informale nu ştie nimeni să le cuantifice), e alta. Când nu ştii care este salariul minim pe economie (cum nu a ştiut ministrul finanţelor, Dan Vîlceanu) este una. Când spui că salariul minim pe economie creşte când va fi creştere economică e alta; pentru că, dacă nici un plus de 7-8% nu înseamnă creştere economică, ci doar lingeri de răni, atunci ce mai înseamnă creşterea economică? Desigur şi pe bună dreptate economiştii spun că acum recuperăm căderea din 2020. Şi abia în 2022 vom şti mai aşezat care este creşterea reală. Între timp însă inflaţia a ajuns la 5% şi va fi, potrivit estimărilor BNR, de 5,6% la final de an. Asta nu înseamnă decât o erodare a puterii de cumpărare, a tuturor, cu 5,6%. Dar inflaţia loveşte în primul rând în cei săraci, în cei cu salariul minim net de 1386 de lei (salariul minim poate trece puţin peste 1.400 de lei pentru familiile numeroase, graţie deducerilor). Desigur, veţi spune, salariile trebuie reglementate de piaţă – unul are capitalul, celălalt munca, iar salariile se întâlnesc la mijloc. Mai este însă de actualitate această filosofie, când America, cea mai liberală dintre ţările lumii, trimite americanilor bani în plic sau când “salariul universal” este din ce în ce mai invocat?…. Premierul liberal şi apropiaţii săi nu iubesc salariul minim pe economie, mândria PSD, un PSD care l-a majorat succesiv – cu ce câştig politic vedem azi. Apropiaţii premierului sunt „ordoliberali“ şi, dacă le-ar sta în putinţă, nu doar că ar anula salariul minim, ci ar distruge şi statul, deşi au lucrat mai tot timpul la stat (cu excepţia premierului). Însă criticata majorare a salariului minim nu a adus în economie prăbuşirea catastrofică profeţită în ultimii ani. Economia a crescut bine (criza de faţă nu este una economică), consumul a crescut, investiţiile au crescut, chiar dacă deficitele s-au adâncit şi, probabil, unele din plăţile informale au ieşit la suprafaţă. Acum, la revenirea din şoc, piaţa începe să plângă din nou după angajaţi, dar salariul minim rămâne sub 1400 de lei pentru că „nu permite economia”. În aceeaşi vreme, Germania aşteaptă cel puţin 500.000 de imigranţi, anual, pentru că, doar astfel, spun autorităţile, ţara nu va înregistra o restrângere a economiei. Integral: https://www.zf.ro
În România altfel se întâmplă minuni fireşti …. Avem şi o Românie altfel prezentată prea puţin de media, din cauză că nu face rating, audienţă, nu primeşte prea multe like-uri şi nici aplauze, pe care chiar le-ar merita. O ţară la ţară sau chiar în oraşele rurale, în care oameni simpli, cetăţeni cu bun simţ şi cu mare respect pentru muncă şi lucrurile bine făcute, trudesc în anonimat, pentru a-şi asigura traiul de zi cu zi. Pentru a-şi câştiga pâinea cea de toate zilele, cum se spunea odată, pentru ei şi familiile lor. Pe mulţi dintre aceşti oameni nu-i interesează clasa politică, puterea, esenţialii care le fac legile, cu toate că aceste legi, reglementări, proiecte ale parlamentarilor, guvernului, administraţiilor locale sau ale diverselor alte instituţii şi autorităţi publice îi vizează şi afectează în mod direct.
Oare ştiu toţi cei de sus, iresponsabili şi incompetenţi, cât rău le fac românilor simpli cu unele legi şi proiecte aiuritoare, scoase din puţul gândiri sau al intereselor lor? Cât de mult i-a afectat şi distrus gripa aviară de exemplu, din anii trecuţi, când oamenilor simpli cu posibilităţi extrem de mici, după ce autorităţile le-au luat orătăniile, care reprezentau o sursă importantă de hrană în familiile paupere şi i-au lăsat cu masa şi curţile goale, cu mâncare mai puţină pentru copii lor? Că despăgubirile erau inexistente sau foarte mici, cu efect de frecţii la picior de lemn. Sau pesta porcină care a fost declarată an de an şi i-a lăsat pe mulţi români fără porcul de Crăciun, care dacă nu era luat de autorităţi, constituia singura fericire a multora dintre amărăştenii, pentru care generaţii întregi porcul de Crăciun reprezenta cea mai importantă sursă de hrană pentru o iarnă întreagă. În ultimii ani, din cauza pestei porcine africane şi de frica autorităţilor, mulţi gospodari şi-au tăiat porcii vara. Şi vara aceasta am auzit guiţatul porcilor sacrificaţi de ţărani în plină vară, în iulie şi august. Ceva atipic şi de nefăcut în urmă cu nişte ani. Oare ştiu politicieni iresponsabili cât rău le fac oamenilor când încearcă să le impună legi prin care le limitează oamenilor creşterea porcilor, a păsărilor, în fond le limitează forma de subzistenţă, de supravieţuire şi de trai a familiilor din mediul rural? Sau când le limitează sau interzic valorificarea excesului de produse vegetale, legume, fructe, lactate sau alte mărfuri ţărăneşti în pieţele orăşeneşti, sub diferite pretexte? Chiar dacă anul acesta s-au făcut fructele şi legumele româneşti în multe zone din ţară, rămase necalamitate de ploi, inundaţii sau alte calamităţi umane, iar producţia a fost/este românească, gustoasă, pe gustul românilor, marketurile şi chiar marile pieţe ale oraşelor principale au gemut şi gem de ofertele produselor similare din import.
În Capitală de exemplu, cea mai mare zonă de desfacere din ţară, predomină produsele de import chiar şi în marile pieţe agroalimentare, unele dintre ele construite sau modernizate de parcă ar avea destinaţia principală de muzee. Locuri în care s-au investit o groază de bani, dar în care consumatorii, cetăţenii, gospodinele merg ca la muzeu! În vizită. Noroc că nu se plăteşte şi bilet de intrare în marile pieţe muzeu ale Bucureştiului….. Pe de altă
parte, în hipermarketuri sunt vândute tot felul de produse denumite mincinos ţărăneşti: legume, fructe, lactate-care n-au nici în clin nici în mânecă cu produsele tradiţionale din gospodăriile rurale. N-au treabă nici cu ţăranii şi pământul nechimicalizat, n-au nici gust şi nici miros specifice adevăratelor produse ţărăneşti, n-au savoare şi nici măcar prospeţime. Sunt tot un fel de produse vegetale, fabricate în ferme, solarii, în regim intensiv, cu ajutorul tehnologiilor moderne şi al chimicalelor în exces. Unele dintre ele mai sunt prezentate şi vândute sub denumirea artificială de produse bio, organice, la preţuri nejustificate, pe măsura reclamelor ce li se face!!! Dar acestea sunt lucruri obişnuite în special în zonele urbane, unde cererea şi consumul de alimente sunt cele mai mari din ţară. Integral:
https://adevarul.ro
Domnul Orban și trădarea camarilei …. Nu m-aș fi așteptat ca domnul Orban să facă o analiză necruțătoare a felului cum a umplut statul cu neaveniți după alegerile locale sau parlamentare. Dar criticarea echipei Cîțu și a numirii (aș spune chiar nefaste) a domnului Vîlceanu la Finanțe nu are impact în partid, pentru că și domnul Orban a făcut aidoma: i-a dat la spate pe oamenii președintelui și i-a împins înainte pe cei care i-au jurat credință și pe care i-a răsplătit pentru jurămintele lor. Bineînțeles că orice om normal n-ar fi crezut în jurăminte conjuncturale, Orban a făcut niște învoieli de conjuctură: îmi dai votul, îți dau sinecura ia. Pe asta s-a clădit puterea domnului Orban, pe niște învoieli de conjunctură. Prin asta se definește camarila: o adunare conjuncturală de oameni în jurul unui personaj politic pe care îl slugărește nu pentru folosul statului sau al personajului, ci pentru folosul propriu. Oamenii din PNL nu l-au trădat pe domnul Orban, nimeni din cei numiți nu i-au jurat credință veșnică, nimeni n-a mers cu dumnealui la ofițerul stării civile sau la biserică. Peneliștii au bătut palma să meargă cu el o bucată de drum, iar definiția bucății de drum este simplă: drumul este atât de lung cât le este lor bine. Chestiunea asta n-are a face cu binele domnului Orban, s-a văzut după cum politicienii locali s-au orientat rapid spre zona de unde li se promite un bine mai mare. A fost naivitate din partea domnului Ludovic sau a crezut că va negocia situațiile viitoare cum a negociat situația aceea? Chiar de atât de multă naivitate politică nu-l cred în stare pe șeful PNL….Ludovic Orban a dus PNL la guvernare cu metode învechite, demne de o vreme revolută: racolări de primari, racolări de politicieni PSD, numiri de personaje pe orice fel de alte criterii decât cel al competenței, susținerea unor penali doar pentru că erau de partea sa, folosirea președintelui ca un cal la căruța PNL, mișmășiri de date despre pandemie, ca să se țină alegerile, pentru că altfel partidul aluneca în jos spre scoruri electorale nepotrivite….. Vrășurirea unui partid ca să ajungă ai tăi în frunte nu este o metodă de leadership care să-ți aducă foloase pe termen lung. Uite, prin comparație, felul în care cuplul Ciolacu-Stănescu au potolit PSD după furtuna Dragnea este mult mai productiv decât felul în care Ludovic Orban și-a „supus” PNL. Guvernarea de anul trecut a fost, una peste alta, bună și rezultatele economice ne-ar fi arătat un prim-ministru mult mai mult decât decent, dar scandalurile legate de promovarea unor nulități sau sinecuriști prin funcțiile publice i-au tocat domnului Orban bruma de credibilitate câștigată. Domnul Orban a câștigat guvernarea, dar încet-încet a pierdut partidul. După alegerile din decembrie 2020, președintele Iohannis a perceput corect situația când i-a cerut lui Ludovic Orban să-și asume rezultatul alegerilor și să plece din fruntea partidului…..N-avem parte de alegeri în PNL pe bază de programe (mare naivitate din partea mea!), avem parte de o bălăcăreală, care trage de votanți într-o parte sau alta. Integral: https://spotmedia.ro
Abuzați și blazați, oamenii au uitat că Rareș Bogdan „cânta” pe la mesele politicienilor ca „jurnalist”A fost săptămâna gafelor. Unul nu știa cât e pâinea, altul nu știa cât e salariul minim, iar Rareș Bogdan îi apără. Elitele sunt desprinse de realități!, s-a strigat. Eu cred că și cei pe care îi abuzează elitele au ajuns într-un stadiu de irealitate avansată, din sărăcie, neputință și lehamite. Prea mult bine sau prea mult rău are același efect asupra oamenilor: îi rup de realitatea imediată. Ascensiunea socială, dar și plafonarea de șanse, generație după generație, te fac adversarul realității. …. Poporul lui Orban sau Cîțu nu e și poporul meu Poporul arată de fiecare dată altfel, în funcție de unghiul din care îl privești. E ca atunci când se fac filmări pe litoral sau la mall și se spune: cică n-are poporul bani!, uite-l cum se înghesuie la mare și la munte, ia uite ce trafic e, ce nebunie a consumului! De fapt, doar vreo 15-20% își permit o viață cu hiperconsum și concedii. Restul stau acasă, privesc. Ei nu consumă, ei se consumă. Amândouă taberele din PNL, Cîțu și Orban (dar și PSD, când îl apucă pe Dâncu febra clarificărilor de strategie), comit marele fals populist al vorbei în numele tuturor românilor, fie ei milionari sau amărășteni. Pare că Orban e mai apucat naționalist, dar echipa lui Cîțu e așa de diferită? E Orban mai populist naționalist și mai clovn-patriot decât Rareș Bogdan, marele susținător al lui Cîțu? Să fim serioși. Toți au un comportament determinat de sondaje mai mult sau mai puțin idioate: dacă iese mâine în sondaje că românii adoră să bată pisici, se vor apuca să bată pisici. Asta e toată marea strategie partinică. …. Cel mai mare fals la care asistăm acum e unificarea forțată a popoarelor României, poporul care n-are acces la concediu, la sănătate, care nu a auzit de subvenții la căldură pentru iarnă (așa cum are poporul select de București, de exemplu), fiind unificat cu un popor al celor 1% bogați și cu poporul celor 15-20% din cetățeni care trăiesc totuși la un standard respectabil. Poporul de lux, cam o cincime de populație, e și cel mai zgomotos, indiferent că e „progresist” sau naționalist. Dar aceste popoare sunt tot ce poate fi mai diferit. Pâinea cu margarină nu are aceeași naționalitate cu rentele unor Cîțu, Vâlceanu, Orban sau Rareș Bogdan. Rareș Bogdan cânta pe la mese la politicieni când era jurnalist Poporul lor e mereu o sursă de mister. În poporul care mă interesează pe mine, lucrurile sunt mereu clare: ai un venit, îl bugetezi și încerci să trăiești. În poporul lor, mereu apare câte ceva, părinți cu contracte grase la stat ca la Vâlceanu, ziariști care cântă pe la mese la politicieni (cum era Rareș Bogdan în versiunea „jurnalist”), dar care iau și contracte la companii de stat sau pur și simplu politicieni profesioniști care trăiesc la un nivel pe care teoretic nu și l-ar permite (Orban). ….. Amestecul de tabloidal și obscurantism cu sărăcie e exploziv. Când aud câte un medic cum urlă împotriva vaccinului văd exact ideologia pe care o ridică în slăvi Ludovic Orban acum. Un medic câștigă mult mai mult decât mai toți clienții săi. Cum să ai cinismul să le spui să nu se vaccineze? Ei nu au banii tăi să scape dacă se întâmplă ceva. Și totuși, oamenii îi ascultă și îi respectă mai mult decât pe cei care îndeamnă rațional la prudență. Tot așa și cu Orban: cum să le spui oamenilor că trebuie să apărăm creștinătatea, când tu, ca premier, le-ai dat speculanților din energie mână liberă să batjocorească pe toată lumea? …. Alt exemplu: cum să propui scoaterea taxelor din salariul minim, cum face USR? Pare că „progresiștii” noștri îmbuibați din fonduri europene și-au amintit că există sărăcie în România. Dar nu e așa. E, de fapt, o formă de a și-i lua aliați pe cei plătiți prost în scopul demantelării ultimelor drepturi sociale. Dacă scoți taxele din salariul minim, nu vei mai avea bani nici cât aveai pentru școli și spitale. Deci le vei privatiza și mai alert. Vor suferi tot ăia pe care cică „i-ai ajutat”. …. Acum, de când Google și Facebook sunt maeștri în vândut astfel de mizerii, televiziunile au ajuns niște coșmelii ridicole, în moarte clinică de idei. Când joci jegos, întotdeauna se va găsi unul mai jegos decât tine. Efectul de bumerang se va întâmpla și cu neo-naționalismul – competiția pe idei puține și proaste va fi atât de dură, încât se vor găsi rapid unii cu cele mai proaste și periculoase idei să câștige o felie din „popor”, pe aceia cu aplecări fasciste și care nu sunt neapărat săraci, sunt chiar clasa de mijloc destabilizată pe bucăți de o criză care le-a adus câștig doar celor din vârf. …. În fond, și Cîțu, și Vîlceanu transmit un mesaj foarte popular în zilele astea, de la trap până la manele: sunt plin de bani, nu-mi pasă de fraieri! Iar fraierii respectă mesajul și se îmbracă și ei săracii cu Gucci și fac tiktok-uri despre bogăție și dușmani. E efectul pervers al sărăciei ca urmare a show-ului bogăției afișate: fie te dai bogat și bazat, fie nu mai exiști deloc social. …. Dacă am lua în serios politica, am înțelege cât de importantă era o manifestație de zeci de mii de persoane cu fluturat facturi de electricitate. Abuzul masiv care s-a întâmplat cu liberalizarea pieței de energie trece însă lejer, cu câte un scăndăluț ici-colo, exact cum au estimat și companiile nesimțite care le-au comis. Și atunci cine e mai rupt de realitate, ăia care nu știu cât e pâinea sau ăia care nu prea mai au cu ce și-o cumpăra? Integral: https://www.libertatea.ro
Valeriu Nicolae: Sergiu Horia Hossu este unul dintre oamenii “profesioniști, cinstiți și buni” din echipa cea mai minunată a lui Dacian Cioloș. Am zis să verificăm, mai ales că este și el, ca și Dacian, din Zalău. Este și cel mai important om de la PLUS/din echipa #UnițiReușim în guvern -șeful cancelariei lui Cîțu. Imediat după ce a terminat facultatea de Geologie s-a angajat, desigur, Director de Vânzări, ca orice absolvent de facultate cu zero experiență, că doar așa e norocul la directorate la politicienii noștri cei minunați. În CV pare că ar fi fost director la Tesla, nu la o afacere de trei și apoi șapte angajați și un profit lunar de sub 30 de EUR pe angajat. În 2006 trece Director de Logistică la o firmă cu 173 de oameni care se duce în pământ, firma tragând o țeapă finală de -7.455.702 EUR (dap, 7 milioane jumate), ceea ce îl face perfect pentru a deveni Manager-ul general la Rosal, firma preacinstitului Prigoană cea abonată la banul public. A fost anchetat de DNA pentru niște carduri de combustibil care s-au găsit la locuința primarului Sorin Apostu, o valoare de om care a iubit Rosal-ul și spăgile și a primit împreună cu nevasta sapte ani și jumătate de pușcărie pentru mită și corupție (nevasta trei ani). Din 2015 a trecut de la meșter în gunoi la director executiv la o firmă de soft pentru o perioadă scurtă, dar rodnică în contracte cu statul, și apoi director la imobiliare pentru o perioadă și mai scurtă de 5 luni. Evident, genial, omul decide să meargă pe mâna lui și devine partener la o firmă de distribuție care, în perioada în care el este acolo, reușește un rulaj de ZERO lei și un profit pe minus de aproape 8.000 de EUR. Revine la o firmă de IT cu multe contracte cu primăria Cluj și apoi manager la altă firmă, și ea foarte norocoasă la contracte cu statul, căci așa e scenariul. Evident, fiind valoare și împins de PLUS, a ajuns șeful cancelariei primului ministru Cîțu, căci zdrobitoarea majoritate a experienței profesionale este din afaceri cu gunoi. Declarațiile lui de avere sunt niște mizerii care merită atenția ANI. Deși în 2019 era ditamai șeful comercial la o firmă plină de contracte cu primării, domnul Hossu, conform declarației de avere, a făcut voluntariat și a trăit din inspirația muncii. În declarația pe 2021 trece șmechereste greșit firma aia plină de contracte cu statul la care a lucrat în 2020, în așa fel încât să fie de negăsit, plus vreo 20 de lucruri noi care nu apar în declarația de avere depusă cu numai câteva luni înainte (șase sau maxim șapte) . În 2020 a avut și un contract fără licitația cu primăria sectorului 4 (aia PSD) cum se cuvine unui șef de la PLUS că doar banii nu fac politică. În concluzie Profesionist – director de firmă care a dat o țeapă de aproape 7 milioane jumate de EUR, firme pline de contracte cu statul unde a fost tot director și mare șef cu experiență ioc. Cinstit – anchetat de DNA, șef la ROSAL, declarații de avere cu mari semne de întrebare, relații directe cu oameni de afaceri foarte dubioși Bun – nimic Of, of, of nu ne mai facem inimă rea 
. Sursa: https://www.facebook.com
Pterodactil expirat de 65 milioane de ani, vândut ca ”aripioare picante” în Mamaia Turiștii care merg la Mamaia pot să încerce, măcar pentru câteva zile, o dietă cu adevărat „paleo”. Un control de la Protecția Consumatorilor a descoperit în mai multe restaurante că așa numitele „aripioare picante” proveneau de la pterodactil, expirat de 65 de milioane de ani. „Produsul prezenta vizibile modificări organoleptice, respectiv era împietrit și în unele părți se transformase în petrol. Inspectorii au decis retragerea de la vânzare a aripioarelor și amendarea comercianților cu suma de 65 de milioane de euro, câte unul pentru fiecare an de la expirare”, se arată în comunicatul ANPC…..Conform datelor zoologilor, pterodactilul este o specie dispărută pe teritoriul României, deci protejată de lege, iar Ministerul Mediului a deschis și el o anchetă pe litoral, că și angajații de-acolo au nevoie de un pic de concediu. Integral: https://www.timesnewroman.ro
Like this:
Like Loading...
]
Populaţia rezidentă a României s-a redus în 2020 cu 142.600 de persoane, ajungând la 19,1 milioane locuitori la începutul acestui an, principala cauză a acestei scăderi fiind sporul natural negativ
https://www.zf.ro/eveniment/populatia-rezidenta-a-romaniei-s-a-redus-in-2020-cu-142-600-de-20248617
“Preț la electricitate de trei ori mai mare decât cel promis în ofertă. Furnizor de energie și gaz din Ardeal prins cu practici incorecte
O verificare a Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor (CJPC) Timiș a dezvăluit luni, 30 august, mai multe practici incorecte folosite de către un furnizor de energie electrică și gaz.
Concluziile comisarilor CJPC Timiș au fost că operatorul economic în cauză afișa, pe site-ul propriu, sintagma ”BENEFICIAZĂ DE CEL MAI BUN PREȚ LA GAZ” care nu a putut fi probată de reprezentanții companiei, comparatorul de oferte demonstrând chiar contrariul, precum și modul în care a fost prezentată oferta consumatorilor la energie electrică și gaz.
Astfel, oferta comercială preciza că prețul energiei active este, în februarie 2021, de 239,95 lei/MWh, fără accize și TVA.
După calcularea prețului complet, s-a ajuns la concluzia că prețul real ajungea la valoarea de 634,03 lei/MWh (având incluse toate taxele), ceea ce înseamnă că prețul final era de 2,64 ori mai mare decât cel afișat în ofertă. Același lucru s-a întâmplat și în cazul ofertei de gaz, în februarie 2021, prețul prezentat fiind de 63 lei/MWh, fără taxe incluse. Prețul final care conținea toate taxele ajungea la 123,88 lei/MWh, adică aproape dublu față de cel prezentat. Conform unui comunicat din partea CJPC Timiș, operatorul economic avea obligația, conform legii, să prezinte în ofertă prețul final al utilităților furnizate, modul în care a acționat contravenind prevederilor Legii nr. 363/2007….”
https://ziare.com/economie/criza-energie/pret-electricitate-trei-ori-mai-mare-decat-oferta-raport-protectia-consumatorilor-timis-1697560
Gunoaie
https://www.g4media.ro/italia-cu-50-de-mii-de-soldati-in-afganistan-a-primit-5-000-de-colaboratori-romania-la-32-de-mii-de-militari-a-reusit-sa-scoata-doar-cinci-afgani.html
@aa buna ziua
Nu vreau sa fiu gica contra dar citind printre rânduri relatările de a lungul anilor despre “rolul” armatei romane acolo am avut senzația ca e “colaboratoare” a armatei americane/n am nici cea mai mică idee de ce rol a avut armata romana in afara de “securizare” si “paza” de baze militare și drumuri/de mâncat mâncau la popota americană,mentenanța tehnica cred ca la felși atunci,daca e așa ,de unde colaboratori afghani
In nici un fel nu vreau sa subestimez ce au făcut militarii romani acolo
Mda. Cu avioanele alea trebuiau sa-si ia colaboratorii afgani directi si familiile lor (cei care ar fi dorit). Asa au facut toate tarile, Italia inclusiv.
Sa nu gasim explicatii ca activitatile militare riscante (eroice, poate) ar fi scutit armata romaneasca de lucrul acesta.
Buna ziua
Inițial trupele române în Afganistan au făcut paza. La depozite , aeroport.
Ulterior cînd a fost pusa problema patrulelor împreună cu forțe americane , au apărut în dotare mașinile MRAP primite moka de la americanos.
Că știau și prostii că nu se poate patrula cu TAB- urile din RSR.
Istoria achiziției cu procedura de urgenta a primelor transportoare Piranha III e strict legata de aceasta schimbare de misiune.
Dar în pur spirit mioritic , au fost cumpărate fara turelă. Adică dezarmate. 😀
Și cum spaga e sfântă , au fost dotate transportoarele cu niste turele ELBIT care zăceau de ani de zile in depozite. Ceva SRL mioritic cu ” integrarea” turelei pe Piranha III.
Problema că respectiva turelă nu se putea invartii spre stânga. Lovea trapa conductorului. 😀
Și dai cu modificări.
Basca servantul era neprotejat. La vedere adică. 😀
Așa USA a făcut cadou vehiculele MRAP.
Cu astea au patrulat și Piranha III a rămas în RO.
Dar nu știți citi au fost avansați generali , decorați pentru afacerea și introducerea în exploatare( cu chiu și vai ) a Piranha III.
Care afacere a fost repetata cu Piranha V. Lăudată că turela israeliană are și rachete Spike.
NU IN VARIANTA MApN.
“Calculul oficial despre dezastrul de la căile ferate: Un tren de marfă ajunge de la Constanţa la Curtici în 7-12 zile
Viteza medie a trenurilor de marfă în România este de 16 km/h, iar tranzitul între Constanţa şi Curtici durează între 7 şi 12 zile, în funcţie de cantitatea transportată, arată concluziile unui studiu realizat de Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar (CNSDF), din cadrul Consiliului Concurenţei.
În urma analizei, reiese faptul că, deşi piaţa românească de transport feroviar de marfă este concurenţială, profitabilitatea acestei activităţi este redusă. Acest aspect este confirmat şi de faptul că ponderea transportului feroviar de marfă din România, în total moduri de transport, a fost de 12%, în timp ce transportul rutier a deţinut o pondere de 68%.
“Gradul redus de automatizare şi numărul ridicat al restricţiilor de viteză se reflectă negativ asupra vitezei medii comerciale a trenurilor de marfă, care se situează în jurul valorii de 16 km/h. (…) În prezent, tranzitul unui tren de marfă între Constanţa şi Curtici durează între 7 – 12 zile, în funcţie de greutatea cantităţii transportate”, se arată în studiul Consiliului Concurenţei…..”
https://ziare.com/economie/cfr/consiliul-concurentei-tren-marfa-constanta-curtici-7-12-zile-1697613
Buna seara
Chestia asta ar trebui sa o priceapă romanii “verzi”… aia care susțin ca olandezii se opun intrării României in schengen ca astfel constanta va face concurenta Rotterdam
Un tren de containere face de la Rotterdam la Budapesta sub 24 ore iar pana la busto arsizzio (Italia) 12 ore
Nu mai luam in calcul și lipsa de platforme pe care sa se încarce containerele,ca dacă nu dai shpaga la Agigea rămâi cu containerul in terminal pana creste iarba sub el
“Cele mai importante 11 modificări fiscale adoptate de Guvern: de la simplificarea modulului de calcul la impozitul pe clădiri, la înrolarea în SPV sau permanentizarea eșalonării simplificate
Guvernul a adoptat în ședința de luni două Ordonanțe de modificare a Codului fiscal și a celui de procedură fiscală. HotNews.ro a mai scris despre ele, încă de când erau în faza de proiect. Practic, apar anumite clarificări ale legislației și câteva noutăți: procedura de eșalonare simplificată devine permanentă, înrolarea în SPV va fi obligatorie, se simplifică modulul de calcul la impozitul pe clădiri, apar modificări la amnistie, dividende, cei 3,5% pentru ONG-uri și altele….”
https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-25005964-11-modificari-fiscale-adoptate-guvern-simplificarea-impozit-cladiri-inrolarea-spv-permanentizarea-esalonarii-simplificate.htm
Bun regăsit!…
După explozia de la Petromidia, neobrăzatul ăsta pesedisto-penalist câț-câț a zis că „economia bubuie” (după TNR). Era o glumă (galactic de amară!)… Să vedem când va „bubui” România!
Apropos: țara asta mai există??? Scuze, „întreb pentru un prieten”!…
P.S. Pe 30 august 1940, la hotelul belvedere din Viena, „democrații imparțiali” hitler și mussolini „gratulau” pe horthy cu jumătatea nordică a Ardealului… Cât va mai dura până când urmașul lui horthy de la Budapesta va primi, de la urmașul lui stalin de Kremlin, ceva asemănător (sau, chiar mai mult)??? Asta, în condițiile în care, în 1940, românii (mai) știau Istorie!… Acum, nu că se vând, se dau chiar gratis!…
P.S. 2… Acum câteva zile, același câț-câț a fost la Kiev, cică la o ședință legată de Crimeea. A adus, cumva vorba, că, de poimâine (1 septembrie), când va începe noul an școlar în Ucraina, NICI UN ROMÂN de acolo nu va mai avea dreptul de a învăța în limba română??? Ca o bătaie de joc, 1 septembrie 2021 vine după Ziua Limbii Române, care va fi mâine, 31 August!… Nesimțiții ăia de guviermi ai ciumei galbene se p… cu boltă pe tot ce e românesc!…
Radu Carp explică de ce a eșuat democratizarea în Afghanistan… Scuze că nu dau link-ul, dar e pe un site care practică „politica pumnului în gură” când vine vorba de libertatea de exprimare!
Merci, Paganel.
Am cautat si am gasit articolul scris de prof. Radu Carp.
L-am salvat in PDF (ideile limpezi exprimate prin cuvinte conteaza), l-am trimis unor prieteni “din țară si de peste hotare”, semn ca țara este acolo unde iti sunt prietenii, si nu in ultimul rand, aici. Merci. Nici nu stiam ce as fi pierdut.
*
De ce a eşuat democratizarea în Afganistan?
La data de 7 octombrie 2001 administraţia Bush lansa Operation Enduring Freedom împotriva Al Qaeda şi a talibanilor în Afganistan. Rezultatul a fost sfârşitul regimului taliban dar nu şi eliminarea acestei grupări care şi-a păstrat influenţa în zonele rurale paştune.
Preşedintele Bush justifica menţinerea trupelor armate în Afganistan deoarece “după eliberarea de o dictatură primitivă…aveam obligaţia morală de a lăsa în spate ceva mai bun…un Afganistan democrat va fi o alternativă la viziunea extremiştilor”. Aceasta a fost la vremea respectivă justificarea eforturilor de democratizare a Afganistanului.
De ce, după 20 de ani de eforturi în această direcţie, talibanii s-au întors la putere, fără mari violenţe? Cu ce este diferit cazul Afganistanului faţă de Germania sau Japonia care au trecut la democraţie după al Doilea Război Mondial, cu implicarea aceluiaşi actor – SUA?
Stiinţa politică ne oferă răspunsul la această întrebare fundamentală. Se consideră în general că ocupaţiile militare au succes doar dacă integritatea teritoriului ocupat este ameninţată, la fel şi siguranţa celor care locuiesc pe teritoriul respectiv. Dacă nu există o ameninţare credibilă, o mişcare de rezistenţă apare mai devreme sau mai târziu.
Analiza cazurilor Germaniei şi Japoniei arată că a existat o congruenţă politică şi ideologică a populaţiei cu forţele de ocupaţie, aspect care a lipsit din Afganistan. Democratizarea nu este posibilă dacă nu există o înfrângere fără drept de apel a inamicului. În cazul Afganistanului, înfrângerea a fost doar relativă. Forţele armate de ocupaţie nu au distrus legăturile între paştuni şi militanţii radicali islamici. Prezenţa occidentală a generat scepticism, apoi o formă de rezistenţă politică, transformată în insurgenţă armată. Revenirea la putere a talibanilor a fost aşadar graduală, pe măsură ce majoritatea populaţiei a început să fie nemulţumită. Proiectul de transformare a ţării a fost foarte bine primit de elita urbană, educată în timpul regimului comunist al fostului preşedinte Najibullah. Majoritatea paştună a început să se teamă de talibani şi nu a fost atrasă de modelul unei ocupaţii străine. Talibanii au atras de partea lor această “majoritate tăcută” prin codificarea şi aplicarea strictă a unor practici tradiţionale, cum a fost cazul rolului femeilor în societate. Talibanii au început un război de gherilă împotriva guvernului corupt de la Kabul, fiind ajutaţi masiv de Pakistan. Partea rurală a Afganistanului a fost guvernată practic fără întrerupere de talibani care au creat administraţii paralale pentru a colecta impozitele locale, în detrimentul guvernului central.
A existat o lipsă de congruenţă din ce în ce mai mare între forţele de ocupaţie şi cei ocupaţi, din moment ce înfrângerea vechiului regim nu a fost totală precum în Germania sau Japonia – regimul taliban a plecat de la putere în 2001 fără prea multe victime în rândul civililor. Populaţia rurală nu a fost aproape deloc afectată de războiul talibanilor cu forţele armate occidentale.
Occidentalii nu au putut să acţioneze simultan pe două fronturi: să lupte cu o mişcare de gherilă şi să instituie un program de reforme, adaptat cutumelor din Afganistan. Acest aspect a dus la scăderea aşteptărilor: nu s-a încercat impunerea unui regim de separare între religie şi stat – s-a acceptat de exemplu denumirea oficială de Republica Islamică a Afganistanului.
Comunitatea internaţională nu s-a concentrat foarte mult pe reconstrucţia Afganistanului care a primit mai puţină asistenţă financiară per capita decât Bosnia sau Kosovo. Eforturile în direcţia democratizării s-au axat pe crearea şi menţinerea unui guvern puternic la Kabul care nu a reuşit să îşi impună autoritatea politică în teritoriu.
Au existat desigur reforme importante în direcţia democratizării Afganistanului dar a lipsit un cadru general în care aceste reforme să fie validate ca fiind necesare de majoritatea populaţiei. Marea majoritate a afganilor nu a privit însă aceste reforme ca fiind prioritare, atenţia lor fiind concentrată pe crearea unui climat de siguranţă şi a unei economii viabile.
Democratizarea Afganistanului a presupus alegeri libere, după o lungă perioadă în care acestea nu s-au mai organizat.
Alegerile prezidenţiale din 2014, câştigate de Ghani, au fost fraudate. Observatorii Uniunii Europene au afirmat de la bun început că există probe în favoarea fraudei. De abia în 2016 Comisia electorală a publicat rezultatele finale, după rezolvarea a numeroase contestaţii. În Parlamentul de la Kabul s-a discutat despre această fraudă timp de aproape 4 ani, fără niciun rezultat concret.
Drept rezultat, la următoarele alegeri prezidenţiale din septembrie 2019 s-au prezentat la urne doar 26% dintre alegători, cea mai redusă participare din 2001 până în prezent. Această neâncredere a fost rezultatul corupţiei în creştere, practicilor nedemocratice, lipsei de siguranţă a cetăţenilor şi menţinerii sărăciei. În Afganistan, la data revenirii la putere a talibanilor, 70 de persoane erau ucise zilnic în lupte tribale, iar 54% dintre afgani trăiau sub pragul sărăciei.
În 2016 a apărut în Afganistan o mişcare a societăţii civile care a organizat proteste împotriva corupţiei, generate de intenţia guvernului de a folosi arbitrar banii de la donatori internaţionali. Mişcarea respectivă nu a avut niciun efect, ceea ce a dus la accentuarea frustrării populaţiei faţă de o guvernare coruptă.
Steven Levitsky şi Daniel Ziblatt au argumentat într-o carte relativ recentă (How democracies die, 2018) că eşecul democraţiei începe la urne şi se manifestă prin scăderea participârii, mai degrabă decât odată cu apariţia unor mişcări violente de contestare. Democratizarea în Afganistan a fost compromisă de reprezentanţii Guvernului Naţional de Unitate şi de Preşedintele Ghani.
Există patru factori care favorizează tranziţia de la democraţie la un regim autoritar: slaba aderenţă la regulile democratice din partea autorităţilor; negarea legitimităţii adversarilor politici; toleranţă la violenţă; acceptul limitării drepturilor opozanţilor şi a media. Regimul aflat la putere în Afganistan a favorizat existenţa tuturor acestor factori, ceea ce explică revenirea la putere a talibanilor.
Cauzele eşecului democratizării în Afganistan au fost identificate ca fiind:
– Aplicarea strictă a perspectivei ONU asupra democratizării în zone post-conflict prin crearea de instituţii ale democraţiei liberale; s-a dovedit că succesul acestei perspective depinde foarte mult de context;
– Asistenţa pentru democratizare s-a produs simultan cu o prezenţă masivă militară; reconstrucţia post-conflict presupune existenţa pe teren a unui număr mai redus de militari;
– SUA a stabilit unilateral parametrii democratizării, fără o consultare prealabilă cu alte democraţii consolidate, datorită succesului intervenţiei sale militare. Din acest motiv, Constituţia Afganistanului a creat un regim prezidenţial, oferind preşedintelui mai multe puteri decât unui monarh. Acest regim nu putea funcţiona decât în prezenţa unei puteri judecătoreşti independente care să contracareze eventualele abuzuri de putere, ceea ce nu a fost cazul.
– Sistemul electoral ales – votul unic transferabil – are multiple avantaje în democraţiile consolidate unde alegătorii au mai multă putere în a configura compoziţia Parlamentului dar în cazul Afganistanului a dus la un Parlament fragmentat şi la o opoziţie slabă. Puterea legislativă nu a controlat puterea executivă, ci dimpotrivă.
– Un număr important de radicali islamişti şi persoane care ar fi trebuit judecate pentru crime de război au intrat în Parlament. Nu a existat un proces al adepţilor regimului taliban, aşa cum s-a întâmplat în cazul tranziţiei de succes din Germania cu exponenţii regimului nazist, nici măcar sub forma comisiilor pentru reconciliere, precum în Africa de Sud post-apartheid.
– Bugetul Afganistanului a fost format în mare majoritate din donaţii externe. Doar guvernul şi preşedintele au fost autorizaţi să negocieze cu statele donatoare şi cu organizaţiile internaţionale. Nu s-a pus deloc problema implicării Parlamentului în acest proces. Dependenţa de finanţarea externă a dus la întărirea în exces a puterii executive.
Aceste realităţi au fost cunoscute de câţiva ani şi s-a atras atenţia asupra faptului că eşecul democratizării îi va readuce pe talibani la putere.
Puterea centrală de la Kabul după 2001 nu a controlat niciodată teritoriul Afganistanului. Aşa – numiţii “lorzi ai războiului” care au luptat împotriva talibanilor şi au guvernat Afganistanul la începutul anilor 1990 s-au întors la putere şi au creat armate private pentru a-şi proteja comerţul ilegal cu opiu. Lakhdar Brahimi, trimisul special al ONU în Afganistan, a afirmat în repetate rânduri că situaţia nu este deloc diferită de cea creată prin venirea la putere în 1992 a mujahedinilor care a dus la instaurarea talibanilor în 1996.
Corupţia endemică din Afganistan nu a fost eradicată după 2001, dimpotrivă, a crescut. Pe măsură ce talibanii avansau şi cucereau noi provincii, preţul la negru al paşapoartelor a crescut exponenţial, cu implicarea unor funcţionari corupţi. Un fost diplomat afgan a descris foarte exact situaţia din Afganistan la revenirea talibanilor: “de la eliberarea certificatului de naştere până la eliberarea certificatului de deces trebuie să dai mită”. Pentru a căpăta un loc de muncă la conducerea poliţiei se ofereau în jur de 100.000 USD. Procurorii urmăreau oponenţii politici ai celor aflaţi la guvernare. Guvernatorii de provincii încheiau aranjamente cu talibanii, în principal pentru exploatarea producţiei de opiu. Cei din armată cereau fonduri de la donatorii occidentali pentru “soldaţi fantomă”, declaraţi doar pe hârtie, care de fapt nu existau.
Problema corupţiei nu a fost luată în serios în ceea ce priveşte eforturile de democratizare a Afganistanului. Forţelor armate, afectate de corupţie, le-a lipsit coeziunea necesară pentru a înfrunta talibanii. La fel s-a întâmplat şi în Vietnam: forţele armate afectate de corupţie pe scară largă au cedat rapid în faţa insurgenţilor comunişti. Eşecul democratizării în Afganistan are la bază mai mulţi factori, printre care cel mai puternic este toleranţa la corupţie ce a dus la răspândirea acesteia pe scară largă.
Prin urmare, revenirea la putere a talibanilor în Afganistan are la bază eşecul eforturilor de democratizare care au început în 2001. La data de 15 august 2021, Afganistan nu era un stat funcţional, cu un sistem democratic minimal care să asigure funcţionarea instituţiilor. Desigur, aceasta nu înseamnă că democratizarea a eşuat complet în Afganistan: s-au format elite democratice solide, nivelul de trai a crescut, accesul femeilor la viaţa publică s-a îmbunătăţit considerabil. Revenirea la putere a talibanilor a anulat însă toate aceste realizări. Ce va rămâne după aproape două decenii de eforturi susţinute din partea comunităţii internaţionale? Greu de apreciat în acest moment – totul va depinde de cât de susţinute şi eficiente vor fi presiunile asupra noului regim de la Kabul. Capacitatea de a influenţa evoluţia acestui regim în direcţia respectării drepturilor omului este însă extrem de limitată în prezent. Talibanii au declarat că regimul lor nu va fi bazat pe democraţie dar există prea puţine indicii în prezent pentru a ştii ce fel de regim va fi instituit în Afganistan.