Buna dimineata intr-o zi de marti, 3 ianuarie! Vremea va fi caldã pentru aceastã datã. Cerul va fi variabil, cu unele înnorãri în a doua parte a intervalului în nord-vest, însã probabilitatea de ploaie va fi redusã. Local în zonele joase de relief, dimineaţa, dar mai ales noaptea, se va semnala nebulozitate joasã şi ceaţã. Temperaturile maxime se vor încadra între 8 şi 16 gr, mai scãzute unde ceaţa va persista, iar cele minime între -2 şi 7 gr. Bucuresti: 12/3 gr.C.
“
Lumea a mai trecut de trei ori, in istoria recentă, prin perioade similare cu cea actuală. Când, ce s-a întâmplat atunci şi cum au fost depăşite crizele economice şi geopolitice? Lumea traversează deja de trei ani una dintre cele mai dificile perioade din istoria recentă, marcată de pandemia de Covid-19, de războiul ruso-ucrainean, de tensiuni geopolitice în diferite colţuri de mapamond şi, nu în ultimul rând, de o inflaţie galopantă. Mai multe voci au spus că este o criză multifaţetată cum economia mondială nu a mai văzut de multe zeci de ani. Analiştii companiei de analiză şi consultanţă globală McKinsey au studiat situaţia şi au descoperit că după cel de-al Doilea Război Mondial au mai existat trei perioade de criză majoră. Deşi fiecare e specială în felul său, există însă şi similarităţi. Prima astfel de criză majoră este cea de imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. În perioada 1944-1946 analiştii McKinsey au identificat patru evenimente majore – apariţia Sistemul Bretton Woods (dolarul american devine moneda folosită la nivel global pentru rezervele internaţionale), înfiinţarea instituţiilor globale (ONU şi FMI apar în Occident, pe când în Est apare blocul comunist), folosirea pentru prima dată a armelor nucleare şi intrarea într-o perioadă de pace. Nici trei decenii mai târziu apare o nouă criză globală, cea din anii ’70, pe care mulţi o identifică doar cu criza petrolului. Preţul petrolului creşte puternic şi provoacă o criză economică. În aceeaşi perioadă însă, se rupe „legătura” dintre dolarul american şi aur (valoarea monedei nu mai e corelată cu cea a aurului) şi se instalează stagflaţia (recesiunea este însoţită de inflaţie şi somaj ridicat). „Atunci, criza din energie a fost rezolvată cu ajutorul petrolului din Alaska, Mexic şi Rusia şi datorită gazului din Norvegia. Mai exact, soluţia a venit din rândul statelor non-OPEC. Totuşi, criza a durat un deceniu şi a fost marcată trei vârfuri de inflaţie”, a spus anterior Sven Smit, preşedinte şi director McKinsey Global Institute (MGI) în Amsterdam. În ceea ce priveşte criza actuală, el adaugă că trebuie găsită o soluţie la fel de „mare”, de impact, ca şi acum 50 de ani, doar că nu vorbim de această dată despre petrol, ci alte surse de energie. …. Criza cu care se confruntă în prezent economia mondială este una dintre cele mai complexe din ultimele decenii, iar asta pentru că s-au „coordonat” o serie de factori economici, geopolitici şi sociali, spun analiştii companiei de analiză şi consultanţă globală McKinsey. Ultima dată când lumea a trecut printr-o situaţie marcată de evenimente majore care să provocat adevărate seisme în structura de bază a economiei mondiale a fost în 1989-1992. Atunci s-a destrămat URSS, s-au pus bazele zonei euro, a apărut internetul şi economia Chinei s-a deschis. Deşi nu au existat războaie sau pandemii, şi atunci a avut loc o reaşezare a puterilor economice şi geopolitice. De fiecare dată, în fiecare dintre cele patru ocazii, a fost o perioadă de debut a crizei, perioadă identificată de McKinsey cu o durată de trei ani. În realitate, a fost nevoie de până la un deceniu ca lucrurile să se aşeze pe un făgaş normal. În ceea ce priveşte criza actuală, au trecut cei trei ani de debut. Ce urmează? „Energia este cea care pune banii, şi deci pune şi lumea, în mişcare. Trebuie astfel găsită o soluţie pe termen lung la această criză a ofertei. Aceeaşi este situaţia şi pe piaţa de hrană, şi pe cea a materiilor prime. Cele trei sunt esenţiale pentru viitor şi pentru dezvoltare, de aceea trebuie gândit totul pe termen lung.” Astfel, trebuie găsite soluţii pe termen lung pentru a nu ne mai întoarce în acest punct. Totodată, trebuie găsite şi soluţii pe termen scurt, pentru că altfel nu vom putea ieşi din criza actuală, explică analistul. .… „Dacă ai cu 10% mai puţină energie, ai cu 10% mai puţin orice. Vorbim de redus consumul de energie, dar dacă îl reduci, înseamnă că reduci tot (de la producţie de materii prime la producţie de alimente – n.red.).” E un cerc vicios ce doar poate acutiza criza. ….” Integral: https://www.zf.ro
“DANIEL DĂIANU, PREŞEDINTELE CONSILIULUI FISCAL:“România poate evita o recesiune în anul ce vine” …. “România poate evita o recesiune în anul ce vine, dar creşterea PIB va fi mult mai mică – probabil între 1,5 – 2,5%, faţă de aproximativ 5% în 2022. Guvernul are de rezolvat o ecuaţie foarte dificilă: să evite intrarea în recesiune reducând în acelaşi timp deficitul bugetar către ţinta extrem de ambiţioasă de 4,4% din PIB (în 2023) şi orientând resurse către apărare şi asistenţa pentru cetăţeni şi firme vulnerabile. Resursele europene ies şi aici în relief fiind singurul piston contraciclic într-un mediu potrivnic. Respect şi compasiune pentru cetăţenii loviţi de aceste timpuri. Respect pentru întreprinzătorii oneşti, firmele care, cu agilitate şi creativitate, caută să se adapteze la condiţii extrem de vitrege”, a spus Daniel Dăianu, referitor la perspectiva pentru anul viitor. …. “Incertitudinile pentru 2023 rămân mari, situaţia de ansamblu complexă, complicată. Amploarea volatilităţii şi evoluţii nonliniare împiedică predicţii. În tabloul riscurilor pentru evaluări sunt de inclus mersul războiului din Ucraina, întărirea politicilor monetare, ce face finanţarea mai scumpă, nervozitatea pieţelor financiare şi posibile sincope de finanţare unde există supraîndatorare, impactul creşterii preţului energiei care afectează competitivitatea multor companii, accentuarea sindromului de “întoarcere spre interior” – inclusiv prin protecţionism. Pe fondul rivalităţii geopolitice între SUA şi China, al situaţiei din Ucraina, al unui nou “război rece”, considerente de siguranţă/securitate capătă adesea întâietate în raport cu cele de eficienţă. În această logică se înscriu tendinţe de regionalizare a fluxurilor comerciale şi lanţurilor de producţie, introducere de sancţiuni, formare de blocuri economice şi comerciale, fie acestea neetanşe şi cu geometrie variabilă”, a declarat Daniel Dăianu. Economistul consideră că impactul războiului se vede în creşterea cheltuielilor de apărare. În România, aceste cheltuieli urcă de la circa 1,68% din PIB în 2022 la circa 2,3% din PIB în 2023; în ţările baltice sunt în jur de 2,5% din PIB. …. “Dacă bugetul pentru 2023 prevede investiţii publice de circa 7,2% din PIB (cheltuieli de capital şi investiţii finanţate cu bani europeni, acestea se pot situa la 6-7% din PIB în următorii ani), cheltuieile de capital din 2023, de circa 3,5% din PIB, includ şi creşterea cheltuielilor de apărare cu 7,5 miliarde lei. Acest nivel de investiţii este deosebit de important dacă avem în vedere nevoile economiei şi nivelul foarte jos al veniturilor fiscale, de circa 27% din PIB, în timp ce vecinii din Europa Centrală şi de Răsărit au o medie de 33-34% din PIB. Provocările viitoare reclamă creşterea veniturilor fiscale. Este necesar totodată să absorbim cât mai mult din resursele europene, prin proiecte bune”, a explicat Daniel Dăianu. …. “Nu numai că trebuie să ieşim din procedura de deficit excesiv, în cadrul UE, ci şi pentru că mediul financiar internaţional este tot mai neprietenos. Şi economii avansate sunt pedepsite când se comit erori flagrante – vezi decizii ale precedentului guvern britanic. România nu are, încă, o datorie publică copleşitoare, fiind la finele lui 2002 în jur de 48% din PIB. Dar dinamica acesteia în termeni reali, ca pondere în PIB, a fost ţinută în frâu în 2022 de creşterea PIB-ului nominal cu circa 18%; o corecţie prin “inflaţie surpriză”, mult peste cea prognozată, a ajutat scăderea deficitului bugetar, probabil la sub 5,8% din PIB. Mare parte din şocul inflaţionist este cauzată de creşterea brutală a preţului energiei, fiind falsă teza că lipsa de reacţie a BNR explică puseul inflaţionist. Să fi dus rata de politică monetară la nivel real pozitiv acum, adică peste 20%, ar fi fost o mare prostie în condiţiile date, am fi aruncat ţara în aer. La noi inflaţia a atins se pare un platou mai mult sau mai puţin nivelat şi va coborî spre 10% la finele lui 2023 admiţând că nu vor exista alte şocuri adverse puternice. ….” Integral: https://www.bursa.ro
“Sorin Pâslaru, ZF: Dacă au fost conectate 600.000 de case de marcat la ANAF unde sunt încasările în plus la buget? De ce cresc veniturile din TVA doar cu 3% an la an? Dacă e digitalizare, nu umblaţi la sertarele cu taxe noi în 2023! Guvernul mizează pe venituri la bugetul consolidat al statului de 35% din PIB în 2023, în condiţiile în care niciodată în ultimii 20 de ani ponderea nu a depăşit 32% din PIB iar întrebarea este la cât se va duce deficitul bugetar dacă nu iese pariul şi dacă se va găsi finanţare pe pieţe pentru a-l acoperi. Mai ales dacă economia nu va avea evoluţia aşteptată de plus 2,8% la anul astfel încât să atingă o valoare nominală a PIB de 1.550 de miliarde de lei cât este preconizat. Inflaţia va avea rolul său pozitiv în evoluţia veniturilor bugetare, în condiţiile în care TVA-ul şi accizele se hrănesc din creşterea preţurilor. Însă la primul semn de slăbiciune a veniturilor, cheltuielile fiind rigide în mare parte, constituite în principal din salarii şi pensii, imediat pieţele financiare vor reacţiona în sens negativ şi vor taxa Finanţele cu dobânzi şi mai mari decât cele de acum. …. În mod sigur directorii ANAF au prin sertare teancuri întregi de propuneri de diverse impozite şi taxe care ar putea fi introduse sau ar putea creşte – este de mirare ca în 2022 chiar s-au abţinut în mare parte. Orice declin la venituri îi va face sa umble la sertarul cu surprize pe directorii din ANAF şi Ministerul de Finanţe. Este de fapt „modus operandi” de decade. În loc să administreze mai bine, să colecteze mai mult pe o structură constantă de impozite, taxe şi contribuţii sociale, Finanţele preferă să vină frecvent cu modificări la modificări de norme şi legislaţie. În context, deşi s-a vorbit ani de zile de necesitatea digitalizării ANAF, iată că acum, după ce una din cele mai importante componente, şi anume conectarea caselor de marcat fiscale în timp real la serverul ANAF, s-a făcut, rezultatele sunt trecute sub tăcere. S-a amânat conectarea de cel puţin cinci ori timp de aproape 10 ani, au fost date ordonanţe de urgenţă peste ordonanţe, retailerii au cumpărat 600.000 de case noi de marcat capabile „să vorbească” online cu Fiscul. Şi toate astea pentru ce? Unde sunt rezultatele? 2022 este primul an din care casele de marcat din toată ţara, de la contribuabilii foarte mari, mijlocii sau mici raportează live către ANAF încasările. Practic, pe tabloul de bord de la ANAF, dacă există aşa ceva, se poate vedea în fiecare zi şi cât rulează cea mai bună casă de marcat ca şi vânzări zilnice de la Carrefour-ul din spatele magazinului Unirea din Bucureşti de exemplu, şi cât vinde chioşcul de la parterul ultimului bloc din Pantelimon. Şi câte bonuri fiscale de peste 10.000 de lei a avut clubul Loft de pe bulevardul Iancu de Hunedoara din Capitală de Crăciun, şi câţi bani a făcut tarabagiul din piaţa Pucheni din Ferentari, şi cât încasează duminica un magazin sătesc cu produse locale din Munţii Apuseni. Datele sunt fabuloase şi pe baza lor poţi descrie toată economia României, nu numai să vezi cine nu bate vânzările pe casa de marcat ca să nu plătească TVA şi impozit pe profit. Ar trebui de fapt publicate zilnic de către ANAF, aşa cum anunţă BNR Robor-ul sau volumul tranzacţiilor valutare. …. Deocamdată însă, TVA-ul, care constituie un sfert din veniturile bugetului consolidat, a crescut doar cu 3% în octombrie 2022 faţă de anul anterior. Unde este digitalizarea, unde sunt efectele conectării caselor de marcat la ANAF, unde sunt efectele SAF-T, altă componentă a digitalizării prin care firmele încarcă inclusiv facturile în serverele ANAF? ….” Integral: https://www.zf.ro
“#10Întrebări | Otilia Nuțu, despre suprataxarea companiilor din petrol și gaze: „Ai piața reglementată și mai vii cu încă o supraimpozitare” …. Ana Otilia Nuțu arată că lipsa de transparență, de predictibilitate și schimbarea legilor descurajează, de fapt, investitorii. Ea spune că proiectul supraimpozitării a fost dat de pe o zi pe alta, iar din această cauză investitorii se vor gândi de două ori atunci când vor vrea să dezvolte proiecte, pentru că nu vor ști sigur dacă nu cumva vor veni și alte impozite față de cele existente în momentul în care încep proiectele. „Hai să vedem care este întreaga povară fiscală și să vedem dacă acum, din cauză că sunt niște prețuri cu totul excepționale, s-a justificat să se crească nivelul de impozitare. Însă, ei nu au făcut asta. Au venit pe 27 decembrie cu un draft de text care a fost scurs pe surse în presă și care a fost aprobat în 28 decembrie, fără să existe niciun fel de consultare exact cu cei pe care îi reglementați”, a declarat Ana Otilia Nuțu. …. Ana Otilia Nuțu: Sunt niște chestiuni greșite pe procedură și alte chestiuni greșite pe conținut. Pe procedură, pentru că totuși regulamentul acela există din 6 octombrie. Între 6 octombrie și 28 decembrie era timp berechet să fie publicat un draft de text și să fi discutat cu toată lumea, transparent, ce anume putem impozita și cu cât. Pe conținut, e greșit faptul că, totuși, noi avem deja o supraimpozitare în sectorul gazelor, de care lumea se pare că a uitat, și care, mai mult decât atât, avea ca scop inițial când a fost el gândit ca banii care sunt colectați din acea supraimpozitare să se constituie într-un fond prin care să fie sprijiniți consumatorii vulnerabili. Dar noi am uitat lucru ăsta și acum supraimpozitam. Este o supraimpozitare care ar fi trebuit să fie temporară, trebuia să fie inițial până în 2017 și după aia s-a prelungit în fiecare an. O formă a acelei supraimpozitări există deja și în legea offshore, sigur cu alte praguri calculate în alt fel, dar exact aceeași filozofie. Supraimpozitarea care a existat deja, acel impozit pe veniturile suplimentare și care a fost făcut în 2013, este practic o impozitare pe venituri și cu o parte foarte mică de deductibilitate de investiții. Deci este o supraimpozitare considerând cumva că prețurile pentru gaze care depășeau plafoanele respective din lege și care erau la nivelurile la care s-a dereglementat piața între 2013 și 2017 ar fi niște pe venituri nesimțite. Adică exact ceea ce se înțelege prin „windfall tax”, o supraimpozitare de tipul celei de care discutăm acum. Deci, practic, am introdus încă o supraimpozitare pe o supraimpozitare existentă. …. Am văzut niște cifre aruncate așa cumva din vârful degetelor în presă, că ar fi niște încasări suplimentare de 3,9 miliarde de lei. Dar eu nu am văzut niște calcule serioase. Hai să vedem cât anume s-a încasat în 2022 din aceste impozite pe venituri suplimentare? Am văzut niște cifre prin presă că au crescut de vreo șapte ori față de anul anterior, din cauza acestei creșteri de prețuri. Deci exista deja acest lucru, această supraimpozitare. Și hai să vedem cât anume încasează statul acum din industria asta, pentru că statul este acționar majoritar la Romgaz cu 60% și este acționarul minoritar la Petrom. Deci are o parte de dividende deja pe care le încasează din profituri. Pe urmă există impozitul pe profit. Există impozitul pe aceste venituri suplimentare din 2013, mai există redevențele. Hai să vedem care este întreaga povară fiscală și să vedem dacă acum, din cauză că sunt niște prețuri cu totul excepționale, s-a justificat să se crească nivelul de impozitare. Însă, ei nu au făcut asta. Au venit pe 27 decembrie cu un draft de text care a fost scurs pe surse în presă și care a fost aprobat în 28 decembrie, fără să existe niciun fel de consultare exact cu cei pe care îi reglementează. ….. Noi așteptam, cândva pe la jumătatea anului viitor, să se ia o decizie finală de investiție la OMV Petrom, dacă fac sau nu fac proiectul Neptun Deep din Marea Neagră. În momentul în care tu ca investitor, când te gândești să faci un proiect care are o durată de viață de 20 de ani, vezi că vine Guvernul și adoptă astăzi o lege care se publică tot astăzi și care privește fiscalitatea în domeniul tău, îți pui întrebarea: „ok și dacă vine statul poimâine, când aș începe investiția, și mai impune un astfel de impozit?”. Avem această imprevizibilitate completă a ce face statul român. ….” Integral: https://romania.europalibera.org
“Mircea Miclea: Proiectele legilor Educației au ieșit așa de prost pentru că în spatele lor este un proiect, România Educată, al președinției, care din păcate este complet dezamăgitor, aș spune foarte clar – incompetent .… “Într-o economie cum este cea din viitor, în care principala resursă nu sunt mineralele și nici capitalul, ci mintea oamenilor, în această economie educația este elementul esențial care-ți asigură prosperitate, care te apără de orice altceva, de boli, de războaie. Ce se poate face cu acest buget alocat educației? Probabil supraviețuirea, adică să ne târâm încă un an de zile în același mod în care am făcut-o până acum, fără să rezolvăm niciuna din problemele majore ale educației“, a continuat fostul ministru al Educației din perioada decembrie 2004 – octombrie 2005. …. În ceea ce privește proiectul de lege a învățământului preuniversitar și cel pentru legea învățământului superior, Miclea a spus despre forma propusă a bacalaureatului că “este foarte prost rezolvată așa cum este formulată în momentul acesta în legi”. “Practic, înveți ceva și dai bacalaureatul din cu totul altceva”, a mai spus fostul ministru în interviu, referindu-se la faptul că absolvenții de liceu ar urma să susțină o singură probă scrisă la limba română, matematică, științe, istorie și geografie, plus competențe în limbi străine și digitale la care condiția este obținerea nivelului „independent”. Un alt lucru problematic, “major”, este admiterea la liceu, potrivit acestuia: “Ideea ca admiterea să se facă întâi la colegiile naționale, adică ele să fie cele care stabilesc admiterea și abia după aceea se organizează evaluarea națională, mi se pare o soluție total greșită, extrem de discriminatorie”. “În ceea ce privește învățământul superior, sunt iarăși destul de multe aspecte care sunt problematice: de pildă mandatul rectorilor. Ideea aceasta de a avea un număr nelimitat de mandate mi se pare greșită pentru însănătoșirea instituțiilor”, a mai spus el pentru Euronews. …” Integral: https://www.edupedu.ro
“Adevărata dramă demografică. În 20 de ani România a pierdut 140.000 de copii din categoria 0-4 ani şi nimeni nu îşi asumă responsabilitatea pentru un declin care va costa generaţiile viitoare Viitorul României este “clădit” în 21 de creşe la nivel naţional. Atât. Şi în scădere faţă de 39 în 2016. România are doar 956.000 de copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 4 ani, cu 90.000 mai puţini faţă de 2011 şi cu 143.000 mai puţin faţă de 2002, arată datele publicate astăzi de INS într-un raport privind rezultatele provizorii ale recensământului din 2022. Este unul dintre cei mai dramatici indicatori pentru o ţară în care politicile publice de după 1990 nu au reuşit să încurajeze natalitatea, nu au reuşit să ofere un cadru stabil pentru educaţia timpurie, dar contribuie decisiv la accentuarea unui declin demografic care ne costă deja, dar va costa şi mai mult generaţiile viitoare. Şi nimeni nu este vinovat, niciun ministru, prim-ministru sau şef al statului din ultimii 20 ani nu şi-a asumat vreo responsabilitate sau vreun eşec. Datele publicate astăzi de INS rotunjesc, într-un mod anticipat, cifrele în scădere privind natalitatea din ultimii ani şi arată că în 2002 România avea o populaţie din categoria 0-4 ani de aproape 1,1 milioane de copii, iar 20 de ani mai târziu acelaşi segment demografic număra 956.000 de copii. O parte dintre cei care “lipsesc” astăzi din statisticile României sunt deja cetăţeni germani, francezi, spanioli sau britanici. Copiii români sunt a doua cea mai numeroasă populaţie rezidentă cu vârsta de până la 10 ani în Germania, după nemţi, arăta un studiu din 2019, un an în care în România se năşteau doar 188.000 de copii, cu 11% mai puţin faţă de acum un deceniu. Facilităţile oferite de ţările din Occident pentru copii sunt foarte bune şi acesta este unul dintre motivele pentru care părinţii decid să rămână în astfel de ţări. Ce face România? Face planuri de mai bine de 30 de ani privind un sistem de educaţie care să încurajeze părinţii activi să aibă copii pe care să îi poată lăsa la creşă de la unu – doi ani. Face planuri privind modul în care poate încuraja natalitatea, familia. Face planuri, chiar proiecte de ţară, dar în realitate, în oraşele şi satele României situaţia este dramatică. …. „Procesul de îmbătrânire demografică s-a adâncit, comparativ cu 10 ani în urmă (recensământul din 2011), remarcându-se creşterea ponderii populaţiei vârstnice (de 65 ani şi peste). Indicele de îmbătrânire demografică s-a depreciat cu aproape 20 de puncte procentuale, crescând la 121,2 persoane vârstnice la 100 persoane tinere”, notează reprezentanţii INS în raportul publicat astăzi. Cu o populaţie îmbătrânită şi cu zero implicare legată de ceea ce vine din urmă nu doar prezentul României, ci mai ales viitorul este în pericol. Ce ţară este aceea care numără doar 21 de creşe la nivel naţional pentru a-şi asigura viitorul? România are, numărate în statisticile de la INS la care sigur au acces şi Ministerul Învăţământului şi primul ministru şi cabinetele preşedintelui Iohannis, 21 de creşe în toată ţara la finalul anului 2021. Şi măcar dacă ar fi un număr în creştere, dar nu. Sunt 21 de creşe în 2021, faţă de 39 în 2016. ….” Integral: https://www.zf.ro
“Recensământ 2022. Populația activă a scăzut cu un milion de persoane. Aproape 11 milioane de români reprezintă populație inactivă …. Din populația totală de 19.053.815 persoane a României, 8.185.049 reprezintă persoane active. Spre comparație, în 2011, din populația totală de 20.121.641 persoane, populația activă era formată din 9.180.337 persoane. Din populația activă, 7.688.967 persoane sunt ocupate, iar 496.082 sunt șomeri. În 2011, populația activă se ridica la 8.507.759 persoane, iar numărul de șomeri la 672.578. Populația inactivă cuprinde 10.868.766 persoane, doar în scădere ușoară de la 10.941.304 persoane inactive la recensământul din 2011. Așadar, se observă, în mod îngrijorător, cum scăderea populației României se produce în zona persoanelor active, în timp ce populația inactivă rămâne constantă. Din cele 10,86 milioane de persoane inactive, elevi/studenți sunt 3.477.027 persoane, iar pensionari sunt 4.288.077 persoane. În plus, mai există 1.169.829 casnici. De asemenea, sunt 1.049.167 persoane întreținute de altă persoană. Totodată, există 112.636 persoane întreținute de stat sau de alte organizații, 273.215 persoane întreținute din alte surse și 498.815 persoane care au declarat „altă situație economică”. ….” Integral: https://economedia.ro
“Statistica oficială care face România de rușine: trenul circulă cu viteze mai mici decât acum un secol O statistică din 1902, arată că trenurile accelerate circulau cu o medie de 50-60 kilometri la oră, iar marfarele cu 25-30 de kilometri la oră. România a intrat în 2023 cu o infrastructură feroviară care permite viteze mai mici decât în urmă cu un secol. …. În condițiile în care în 1873, România avea 684 de kilometri de căi ferate, în 1902, se circula pe 3.170 de kilometri de cale ferată. În 2023, România are, conform CFR, circa 20.000 de kilometri ferată, din care doar circa 11.000 de kilometri sunt utilizați. …. „Noi avem locomotive care pot să meargă lejer cu 120 de km/h oră, vă spun că nu avem unde să mergem cu aceste viteze. Noi operăm trenuri în toată Europa. Aş vrea să vă spun că media europeană la acest moment, ca şi viteză de circulaţie, înseamnă 50 km pe oră. În România, viteza medie de circulaţie este de 17 km/h, până la acest moment, cea mai joasă viteza de circulaţie.” …. Din această cauză, Ford România, printre alte companii, spune că pierde zeci de milioane din cauza timpilor de transport pe care altfel i-ar învesti în fabrică, se arată în articol. Josephine Payne – preşedinte Ford România declara: „Viteza medie este de 15-20 de kilometri pe oră, mai puțin decât pot eu să prind cu bicicleta. Și, să ne înțelegem, nu sunt sportiv olimpic, nu pedalez foarte repede, dar pot să întrec acest tren. În mod sigur asta este o problemă pentru noi”. Ionuț Ciurea, director executiv al Asociației Pro Infrastructura, care a făcut o analiză a sistemului feroviar din România pentru „Europa liberă” a susținut: „acum, un tren de pasageri are în medie 40-50 de kilometri pe oră, iar un marfar ajunge la destinație cu aproximativ 15-20 de kilometri la oră. În perioada verii și a iernii, când condițiile meteo pot impune provocări, întârzierile se pot dubla: din cauza vremii și a restricțiilor.” În urmă cu mai bine de 120 de ani, trenurile de marfă aveau o viteză de 25-30 km pe oră, adică cu cel puțin 10 kilometri la oră mai mult decât acum. ….” Integral: https://adevarul.ro
“Cele șase republici din visul frumos al domnului Putin …. Cine să se împotrivească la o pleașcă picată gratis, un ghiul, pe care ajunge să-l arăți prietenilor, dușmanilor sau cui vrei, ca să stea cu toții smirnă? Ce frumos rostea personajul unui mare autor clasic: „cu aurul cucerești lumea mai sigur decât cu otrava, cu pumnalul sau cu comploturi uneltite”! Și, într-adevăr, cred că domnul Putin avea ceva de cucerit, nu spun ce anume, asta se vede și cu ochiul liber, fără dificultăți. Nu trebuie mai mult, decât să lecturezi lista republicilor care și-au trimis participanții la summitul lui Vladimir Vladimirovici și care sunt specificate astfel, într-un editorial publicat în ziarul Pravda: Rusia, Azerbadjan, Armenia, Belarus, Kazahstan, Kirghizia, Tadjikistan, Turkmenia, Uzbekistan. Exact nouă reprezentanți, cum spuneam, toți așezați, ca niște egali ce sunt, în ordine alfabetică, excepție făcând numai Rusia, cea cu litera „R”, pusă înaintea celei cu litera „A”, din motive pe care ziarul Pravda nu le explică cititorilor săi. Mintea nu mă duce la altă explicație, decât tot uriașa diferență dintre cel care dă și cei care primesc. Părerea mea. Ziarul – un aservit al Kremlinului – explică într-un mod interesant motivele care l-au determinat pe liderul rus să convoace un summit informal, deranjând atâta lume simandicoasă să vină de la mii de kilometri, ca să-și primească fiecare personal cuvenita bijuterie. Redau, în traducere proprie, chiar primul paragraf al editorialului: „Summitul Comunității Statelor Independente (CSI) de la Sankt Petersburg marchează un mare succes al lui Vladimir Putin. Poate lista celor 9 țări (participante n. red.) va fi completată cu încă alte șase țări lipsă, atunci când Rusia va finaliza cu succes Operațiunea Militară Specială din Ucraina. Citești, simți că ți se face pielea ca de găină, și îți pui legitima întrebare: oare pe care șase țări a pus ochii domnul Putin, pentru ca, după prezumtiva victorie asupra Ucrainei să le înhațe – poate prin alte războaie – și să le introducă în CSI-ul rusesc? Răspunsul îl citesc tot acolo, în ziar, mai spre sfârșit. Citez: „În fața CSI, se deschide dintr-o dată perspectiva revenirii în Uniune a șase țări, astăzi absente. Acestea sunt: Ucraina, Moldova, Georgia, Lituania, Letonia, Estonia. Ucraina va reveni ca parte a Federației Ruse. Moldova ar fi putut fi deaj parte (a Federației n. red.) sub președinția lui Igor Dodon. Georgia are propria poziție obiectivă în relațiile cu Federația Rusă și îi trebuie timp ca să revină. Rusia a oferit deja celor de la Tbilisi adoptarea unui regim (de circulație n. red.) fără vize. Georgia se va întoarce (….)” Nu-mi este clară conjunctura în care s-ar întoarce Georgia la CSI, dar și mai confuză mi se pare explicația cu referire la cele trei țări baltice din nordul continentului. …. Adevăratele intenții au fost ascunse atâta cât s-a putut. Dar iată că nu se mai poate. Încrederea în Succesul „Operațiunii” stă aproape să se prăbușească. Mujicul din sărăcăcioasa izbă rusească află că uriașa armată a dat înapoi pe mai toate fronturile și mai află că sunt chemate mereu alte contigente într-un război care trebuia demult terminat. Mai poate astăzi domnul Putin să le furnizeze rușilor minciuni credibile, despre denazificare și demilitarizare, așa cum făcea în fatidica zi de 24 februarie 2022? Evident, nu mai poate. Nu i-a mai rămas să se agațe decât de un pai: acela al recâștigării vechilor frontiere sovietice. ….” Integral: https://spotmedia.ro
“2022 : anul barbariei ruse 2022 a fost un an al războiului şi al barbariei, cel în care sfidarea Rusiei a atins punctul culminant al agresiunii făţişe. De la finele lui februarie, Ucraina a fost supusă unui asalt a cărui menire nu mai putea fi ignorată de nimeni : lichidarea statalităţii sale şi nimicirea unei întregi naţiuni. De la războiul-fulger al primelor zile la orgia sângeroasă a atacurilor cu rachete, Federaţia Rusă şi Vladimir Putin au ales crimele împotriva umanităţii, genocidul şi crimele de război ca instrumentele destinate să reafirme grandoarea imperială. Căci sfidarea rusă de acum este o sfidare imperială. Dincolo de Ucraina şi de tragedia ei se desenează planul mai larg al ambiţiei ce priveşte spre epoca sovietică ca spre un îndreptar. Integritatea moştenirii pe care Rusia o priveşte drept sacră este reafirmată, acum. Rusia revine la drumul ei imperial, niciodată abandonat. Armele de distrugere în masă sunt întruchiparea ultimă a politicii sale. Câmpul de luptă care acoperă Ucraina, cu teribila sa devastare, evocă Europei centrale şi de est memoria de sânge şi de opresiune a erei sovietice. Prezentul Ucrainei poate fi viitorul acestei părţi de Europă, o dată ce valul imperial rus s-ar revărsa către noi. Cedată şi negociată ca un teritoriu de compensare, Europa centrală şi de est îşi poate păstra libertatea ei doar prin înfrângerea Rusiei. Cei care sugerează calea negocierilor nu fac decât să recompenseze instinctul pirateresc al unei Rusii ce ignoră legea internaţională şi propriile sale datorii ca stat. Barbaria rusă este o ameninţare mortală pentru naţiunile noastre. Tragedia din Ucraina este inseparabilă de lecţia patriotismului: sacrificiul în apărarea propriei naţiuni nu este un moft desuet, o relicvă , un anacronism, ci singura cale de a te opune distrugerii şi crimei. Pentru Ucraina, acest război este alternativa la exterminarea unei naţiuni. Iată un adevăr elementar. Atacurile de acum duc mai departe un efort secular al statului rus de a elimina acest popor , reducându-l la poziţia de vasal inofensiv, în formele protectoratului colonial. Cât despre Rusia, ea trăieşte, ca şi în vremurile lui Stalin, un timp al tiraniei. Sancţiunile, izolarea şi înfrângerile nu au produs prăbuşirea regimului Putin. Dictatura sa , întărită prin complicitatea naţiunii anesteziate de propagandă, se hrăneşte din resentiment şi elan expansionist. Poporul rus este prizonierul sistemului putinist. Desprinderea de acest prezent totalitar este o provocare pe care doar ruşii o pot înfrunta. Între complicitatea abjectă şi demnitate, alegerea este a lor. Anul 2023 va fi un alt an al războiului. ….” Integral: https://www.contributors.ro
“Patriarhul s-a decis! Catedrala va purta hramul lui „Rothschild, făcătorul de bani“ …. „Am analizat sute de propuneri – de la unele imbecile, gen Ioan, Andrei, Mihail și Gabriel sau Fecioara nu-mai știu-cum, până la cele serioase, gen Rockefeller, J. P. Morgan, Vanderbilt sau chiar Soroș“, a povestit Patriarhul. „Dar m-am oprit la Rothschild, pentru că e un nume care are o continuitate remarcabilă, de sute de ani, în făcut bani. Sunt convins că am luat cea mai bună decizie posibilă.“ Preafericitul spune că nu-l deranjează deloc că Rothschild a fost evreu, chiar dacă el este șeful unei biserici ortodoxe. „În primul rând, banii n-au etnie“, a punctat Patriarhul. „Pe urmă, ortodoxia înseamnă «calea dreaptă», iar Rothschild este cu siguranță calea dreaptă spre făcut bani. Cât despre cei care nu sunt de acord cu decizia mea, am un singur cuvânt pentru ei: sărakilor!“ „Și încă ceva“, a adăugat Preafericitul Daniel. „Marele Rothschild a început cu un singur dolar și a făcut miliarde din el! Ăsta e miracol adevărat, nu ce-a făcut amărâtul ăla, de i-am și uitat numele, fiul cuiva important, care a înmulțit pâini și pești, parcă. Ăla nu e miracol, e o glumă pentru săraci!“….” Integral: https://www.timesnewroman.ro
Like this:
Like Loading...
“Cele șase republici din visul frumos al domnului Putin …. Cine să se împotrivească la o pleașcă picată gratis, un ghiul, pe care ajunge să-l arăți prietenilor, dușmanilor sau cui vrei, ca să stea cu toții smirnă? Ce frumos rostea personajul unui mare autor clasic: „cu aurul cucerești lumea mai sigur decât cu otrava, cu pumnalul sau cu comploturi uneltite”! Și, într-adevăr, cred că domnul Putin avea ceva de cucerit, nu spun ce anume, asta se vede și cu ochiul liber, fără dificultăți. Nu trebuie mai mult, decât să lecturezi lista republicilor care și-au trimis participanții la summitul lui Vladimir Vladimirovici și care sunt specificate astfel, într-un editorial publicat în ziarul Pravda: Rusia, Azerbadjan, Armenia, Belarus, Kazahstan, Kirghizia, Tadjikistan, Turkmenia, Uzbekistan. Exact nouă reprezentanți, cum spuneam, toți așezați, ca niște egali ce sunt, în ordine alfabetică, excepție făcând numai Rusia, cea cu litera „R”, pusă înaintea celei cu litera „A”, din motive pe care ziarul Pravda nu le explică cititorilor săi. Mintea nu mă duce la altă explicație, decât tot uriașa diferență dintre cel care dă și cei care primesc. Părerea mea. Ziarul – un aservit al Kremlinului – explică într-un mod interesant motivele care l-au determinat pe liderul rus să convoace un summit informal, deranjând atâta lume simandicoasă să vină de la mii de kilometri, ca să-și primească fiecare personal cuvenita bijuterie. Redau, în traducere proprie, chiar primul paragraf al editorialului: „Summitul Comunității Statelor Independente (CSI) de la Sankt Petersburg marchează un mare succes al lui Vladimir Putin. Poate lista celor 9 țări (participante n. red.) va fi completată cu încă alte șase țări lipsă, atunci când Rusia va finaliza cu succes Operațiunea Militară Specială din Ucraina. Citești, simți că ți se face pielea ca de găină, și îți pui legitima întrebare: oare pe care șase țări a pus ochii domnul Putin, pentru ca, după prezumtiva victorie asupra Ucrainei să le înhațe – poate prin alte războaie – și să le introducă în CSI-ul rusesc? Răspunsul îl citesc tot acolo, în ziar, mai spre sfârșit. Citez: „În fața CSI, se deschide dintr-o dată perspectiva revenirii în Uniune a șase țări, astăzi absente. Acestea sunt: Ucraina, Moldova, Georgia, Lituania, Letonia, Estonia. Ucraina va reveni ca parte a Federației Ruse. Moldova ar fi putut fi deaj parte (a Federației n. red.) sub președinția lui Igor Dodon. Georgia are propria poziție obiectivă în relațiile cu Federația Rusă și îi trebuie timp ca să revină. Rusia a oferit deja celor de la Tbilisi adoptarea unui regim (de circulație n. red.) fără vize. Georgia se va întoarce (….)” Nu-mi este clară conjunctura în care s-ar întoarce Georgia la CSI, dar și mai confuză mi se pare explicația cu referire la cele trei țări baltice din nordul continentului. …. Adevăratele intenții au fost ascunse atâta cât s-a putut. Dar iată că nu se mai poate. Încrederea în Succesul „Operațiunii” stă aproape să se prăbușească. Mujicul din sărăcăcioasa izbă rusească află că uriașa armată a dat înapoi pe mai toate fronturile și mai află că sunt chemate mereu alte contigente într-un război care trebuia demult terminat. Mai poate astăzi domnul Putin să le furnizeze rușilor minciuni credibile, despre denazificare și demilitarizare, așa cum făcea în fatidica zi de 24 februarie 2022? Evident, nu mai poate. Nu i-a mai rămas să se agațe decât de un pai: acela al recâștigării vechilor frontiere sovietice. ….” Integral: https://spotmedia.ro
]
“Începe jocul nervilor. În spatele dezinteresului aparent există mereu o acumulare în așteptarea Salvatorului – Interviu….”
https://spotmedia.ro/stiri/politica/incepe-jocul-nervilor-in-spatele-dezinteresului-aparent-exista-mereu-o-acumulare-in-asteptarea-salvatorului-interviu
https://www.newsweek.com/putin-mccain-twitter-2014-clip-russia-ukraine-1770823?utm_source=Flipboard&utm_medium=App&utm_campaign=Partnerships
McCain a zis in 2014 ce ar urma sa faca orcii in 2022.