Revista Presei – 26 octombrie.”Parlamentarul se supune doar legii, iar prin activitatea sa satisface interesul public.”
| 26/10/2020 | Autor desy.demeter Categorii: Stiri / Revista Presei |
Buna dimineata intr-o zi de luni, 26 octombrie! Luni 26 Octombrie 2020, vremea va fi mai caldă decât în mod obişnuit în această perioadă din an. În regiunile estice şi sud-estice, înnorările vor fi accentuate, iar pe parcursul zilei pe arii relativ extinse vor fi averse de ploaie şi posibil descărcări electrice; se vor înregistra pe alocuri cantităţi de apă însemnate şi vor fi condiţii de grindină. Înnorări şi ploi locale vor fi la începutul intervalului şi în Transilvania, Maramureş şi Crişana, în timp ce în restul teritoriului cerul va fi temporar noros, iar ploile izolate. Noaptea, înnorările vor persista în regiunile nord-estice, însă probabilitatea de ploaie va scădea treptat, iar în zonele joase de relief pe alocuri se va forma ceață. Temperaturile maxime se vor încadra între 14 şi 21 de grade, cu cele mai ridicate valori în regiunile sudice; minimele termice vor fi cuprinse, în general, între 5 şi 13 grade. In Bucuresti, valorile termice se vor situa peste cele normale la această dată. Cerul va avea înnorări în cursul zilei când temporar va ploua, apoi va deveni variabil. Temperatura maximă va fi de 19…20 de grade, iar cea minimă de 7…9 grade. Spre dimineaţă, vor fi condiţii de ceaţă.
:quality(80)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/2020/10/25/857b98266d5a94f69b95b16a08f36be7.jpg?w=640&ssl=1)
Ministerul Sănătății a cedat pavilionul COVID de 350 de paturi, inaugurat de Klaus Iohannis în nordul Bucureștiului, ca să fie operat pentru triaj de clinica privată Monza O vizită în Bucureștii Noi arată centrul medical construit în aprilie cu donații de Leroy-Merlin și Auchan aproape pustiu, fiind gestionat de o rețea medicală privată. Personalul de la Monza s-a enervat când Libertatea a făcut, din afară, fotografii cu saloanele goale, pretinzând că spațiul operat de ei este privat. Această colaborare cu clinica privată Monza n-a fost anunțată public de Ministerul Sănătății. Spitalele de boli infecțioase și cele suport-COVID din București sunt pline. Ambulanțele cu greu mai reușesc să interneze un pacient. Ministerul Sănătății a emis Ordonanța de Urgență prin care pacienții confirmați cu noul coronavirus care fac forme ușoare să fie izolați acasă și supravegheați de medicii de familie. Ambulanțele aduc pacienți La marginea Capitalei, la granița cu Chitila, Unitatea de suport medical, realizată în primăvară de companiile Leroy Merlin și Auchan Retail România, cu o capacitate de 350 de paturi pentru bolnavii COVID, se zărește, de la șosea, abandonată. În jur de 10 autoturisme se află în parcare și trei jandarmi staționează la barieră. Sunt singurele semne de activitate de aici. La un moment dat, se apropie o salvare, iar ambulanțierii sunt îmbrăcați în combinezoane de protecție. Prin ferestre se observă paturi goale. ”Trebuie să vorbiți cu DSP dacă vreți informații”, explică un jandarm, care cheamă pe cineva din interior. … Grupul Monza este singurul privat medical care a obținut în acest an o colaborare pe internări COVID cu Ministerul Sănătății. Acesta a dedicat o unitate medicală pentru tratarea pacienților. Plasată lângă Stadionul Național, clinica Monza Metropolitan Hospital din București a fost transformată în unitate-suport. În afara clinicii principale, acum s-a adăugat pavilionul COVID. Ministerul Sănătății nu a comunicat niciodată public cât costă contractul cu Monza. Cele 50 de paturi de la clinica principală Monza, de lângă Stadionul Național, au fost, din informațiile ziarului, cu prioritate oferite cadrelor medicale din spitalele publice infectate cu noul coronavirus. Integral: https://www.libertatea.ro
Neputința moare ultima Este foarte greu de înțeles modul în care funcționează mințile guvernanților, dacă ele chiar funcționează. Și nu este vorba aici doar despre guvernanții români, ci despre întreaga clasă conducătoare a Europei, dacă nu a lumii. … Ca orice organism birocratic european, Comisia Europeană a întârziat enorm să dea vreun semn, să imprime vreo direcție statelor membre, mai ales celor mai mici și mai șovăitoare. Consiliul European, instituția care-i reunește pe șefii statelor din UE, și-a dovedit, mai mult ca niciodată, caracterul decorativ. Este clar că, încă de la început, ar fi fost vremea specialiștilor, temperați în radicalismul lor de oameni care pot vedea mai departe de câteva luni. Specialiști de toate felurile, de la epidemiologi la economiști și specialiști în educație. Plus ceva oameni care să cunoască cifrele reale. Înainte ca politicienii să se exprime, speriați de ceea ce le pun asistenții în față drept selecții informative, ar fi trebuit să aibă la dispoziție scenarii competente pe termen lung, care să ia în considerare multiple variante. … Pentru că, în general, statele lumii, mai ales cele ceva mai evoluate, se pregătesc, în timp, pentru diverse situații. Militarii au jocurile lor de război, scenariile posibile ale unor conflicte armate de diverse tipuri. La fel au și cei care trebuie să gestioneze dezastre naturale și, desigur, epidemii. Există cam peste tot protocoale pentru fiecare situație. Sau ar trebui să existe, pentru că instituții care să le conceapă există, cu siguranță. Ne-am dat seama, însă, că UE n-a avut nici la nivel central și nici la nivelul statelor membre vreun scenariu pentru această pandemie. Și nu are pentru nici o pandemie, de fapt. De parcă toți s-au culcat pe o ureche, la gândul că suntem atât de avansați tehnologic și științific, încât așa ceva nu ni se poate întâmpla. …. Închiderea pripită a țărilor a dus, inevitabil, la picajul economiilor naționale. Acum, cu spectrul falimentelor în lanț în față, nimeni nu mai dorește un nou lock-down. Rezervele financiare ale omenirii, în special cele ale statelor care funcționează doar pe datorie, s-au epuizat în doar câteva luni. Pentru că n-a fost nimeni care să gândească dincolo de spaima și panica primelor momente. Faptul că după opt-nouă luni ne aflăm într-o situație cel puțin la fel de gravă ca la începutul pandemiei ne furnizează dovada că neputința este singurul numitor comun al conducătorilor Europei și al lumii contemporane în general. Speranța moare ultima, învățăm din înțelepciunea populară. Dar nu este adevărat. Neputința insistentă, încăpățânată, care nu-și recunoaște limitele, dând mereu vina pe altcineva și pe altceva, este cea care va stinge lumina la multă vreme după ce speranța își va dormi somnul de veci. Integral: https://www.libertatea.ro
De ce au fost achitați într-un dosar de fraudă cu fonduri europene constructorii din Galați care au făcut și calea ferată de la Gara de Nord la aeroportul Otopeni Curtea de Apel Galați judecă apelul DNA față de decizia Tribunalului Galați de a achita compania Arcada Company și pe patronii ei, Mihai Humă și Spiru Mantu, pentru fraudă cu fonduri europene. Compania din Galați este cea care a construit calea ferată de la Gara de Nord la aeroportul Otopeni, partea de infrastructură/viaducte. Lucrările în valoare de 400 de milioane de lei ar fi trebuit să fie gata înainte de 15 iunie 2020, când ar fi început EURO 2020, însă linia ferată va fi dată în circulație abia pe 12 decembrie 2020. Noua linie ferată a fost testată chiar de președintele și premierul României pe 21 septembrie 2020, deși a fost realizată cu o întârziere de câteva luni, este pe un singur sens și nu este electrificată. În teste, trenul a făcut 40 de minute de la aeroport la gară, însă ministrul Transporturilor, Lucian Bode, promite că, atunci când va fi gata, va face 17 minute. Acuzațiile DNA din dosarul de fraudă cu fonduri europene. Arcada Company, patronii, șeful și dirigintele de șantier și membrii comisiei de recepție de la Drumuri Naționale Vrancea sunt acuzați că, în 2010 – 2011, nu ar fi respectat proiectul privind consolidarea unui pod peste râul Milcov, afectat de inundațiile din 2005, și nu ar fi plantat 30.000 de puieți de salcâm, așa cum s-a consemnat în procesul verbal de recepție din 28 iulie 2010. Șeful și dirigintele de șantier sunt acuzați că ar fi falsificat procesul verbal de recepție, iar constructorul ar fi folosit documentul în 2011, la Ministerul Dezvoltării, pentru decontarea lucrărilor din fonduri europene….Membrii comisiei de recepție au fost acuzați de abuz în serviciu întrucât au dat OK-ul pentru recepția lucrărilor, deși puieții de salcâm nu erau plantați la data de 28 iulie 2010. Integral: https://www.g4media.ro
VIDEO – ANALIZĂ Primăria Capitalei a dat aviz de defrișare în ultimii 4 ani pentru aproape 30.000 de arbori și a aprobat toaletarea a încă aproape 100.000 de arbori / Ecocivica susține că se taie ilegal încă 10.000 de arbori/an doar de pe domeniul public Primăria Capitalei a dat aviz de defrișare în ultimii 4 ani pentru aproape 30.000 de arbori și permisiunea de toaletare pentru încă aproape 100.000 de arbori, potrivit datelor furnizate de instituție la solicitarea HotNews.ro. Din experiența ultimilor 10 ani, o bună parte din arborii toaletați au sfârșit prin a se usca și a fi tăiați. Datele reflectă doar situația din acte, cuprinzând doar arborii care s-au tăiat/toaletat legal. Dan Trifu, vicepreședintele Ecocivica, spune însă că fără aviz de defrișare se mai taie circa 10.000 de arbori pe an, doar pe de domeniul public, deci 40.000 în ultimii 4 ani. În ceea ce privește toaletările, din datele Ecocivica, s-ar usca circa 30% dintre arborii toaletați. Dintre copacii defrișați cu aviz, Primăria Capitalei nu a putut spune câți sunt pe domeniul public și câți sunt pe domeniul privat. Instituția spune însă că s-au plantat în compensare circa 80.000 de copaci, însă nu este clar dacă tot în București sau în altă parte și ce s-a întâmplat cu arborii, pentru că una este să plantezi și alta este ca arborii să și supraviețuiască. O altă problemă este că arborii uscați din cauza toaletărilor sau din alte cauze sunt lăsați cu anii pe domeniul public, în parcuri sau pe aliniamentele stradale, în loc să fie înlocuiți rapid. La fel, în București sunt mii de alveole unde arborii lipsesc de ani de zile și nu i-a înlocuit nimeni. Practic orașul pierde pe două fronturi. Cadastrul verde, o bază de date cu toți copacii din București care ar putea să ne ofere informații la zi despre situația arborilor din București nu a mai fost actualizat de peste 10 ani, așa că informația lipsește. Mai mult, acesta a fost creat cu scopul de a proteja spațiile verzi de rechinii imobiliari, însă reprezentanții Primăriei Capitalei spun că nu are valoare juridică. …. Dan Trifu, vicepreședintele fundației Ecocivica, una dintre cele mai active pe protecția mediului, spune că datele oficiale nu reflectă realitatea, în București fiind tăiați anual circa 10.000 de arbori, doar de pe domeniul public, fără aviz, deci ilegal. ”Absolut toate lucrările Primăriei Sectorului 4 nu au avut aviz de defrișare, acea betonare a spațiilor verzi, lărgirea bulevardelor. Avem ca exemplu bd. Luică- Turnu Măgurele, pentru care s-a cerut aviz de defrișare pentru 700 de arbori maturi, Direcția de Mediu din Primăria Capitalei a refuzat avizarea, dar arborii au dispărut de pe amplasament. Avem și imagini cu tăierile, cioatele și tot dezastrul. Noi estimăm că numai în acest an, în Sectorul 4, au fost tăiați fără drept minim 3.000 de arbori, pentru că 1000 și ceva de arbori au fost afectați numai în perimetrul Iriceanu – Apărătorii Patriei- Berceni – Turnu Măgurele – Luică. Raportând la tot ce s-a întâmplat în Sector și tot ce înseamnă aliniamentul central de pe bd. Brâncoveanu, numai în acel perimetru, avem peste 2000 de arbori. Numai în parcarea construită ilegal în parcul Tineretului au dispărut 250 de arbori fără aviz. Mai avem tot ce înseamnă lucrările de distrugere a părculețelor dintre blocuri, cum este cel din spatele Pieței Berceni, cum avem perimetrul de la intersecția Șos Berceni cu Oltenița, unde s-a construit parcarea. Sectorul 3 se încadrează în același scenariu. După aceea avem Sectorul 2, unde estimăm câteva mii de arbori distruși pentru construirea de parcări, Sectorul 6 – numai lucrările de pe Iuliu Maniu au dus la dispariția a sute de arbori, plus lucrările dintre blocuri. Noi estimăm că anul acesta în București, numai din reclamațiile ajunse la noi, au fost tăiați fără drept undeva la 10.000 de arbori. Aceasta este în general media de arbori tăiați ilegal numai pe domeniul public”, a declarat Dan Trifu. Integral: https://www.hotnews.ro
Incercare disperata a lui Daniel Tudorache de a bloca numirea lui Clotilde Armand. Misterele celor 120 de persoane care contesta primarul ales al Sectorului 1 Tribunalul Bucuresti ar putea da luni, 26 octombrie, un verdict definitiv in cazul validarii primarului ales al Sectorului 1, Clotilde Armand. Candidatul USR-PLUS are in favoarea sa un prim verdict dat in acest caz de Judecatoria Sectorului 1, care i-a validat, pe 15 octombrie, mandatul de primar. Desi decizia Judecatoriei Sectorului 1 de validare a Clotildei Armand in functia de primar este executorie, Dan Tudorache (PSD) este in continuare in functie, pana la depunerea juramantului. Pe de alta parte, Daniel Tudorache (PSD), candidat pe lista PSD la Camera Deputatilor, incearca sa blocheze prin diferite chichite avocatesti numirea lui primarului ales USR-PLUS. Atacurile lui Tudorache au fost facute pe mai multe planuri: – Contestarea validarii– termen pe 26 octombrie; – Suspendarea alegerilor locale, prin contestarea unui proces -verbal emis de Biroul Electora Sector 1- termen pe 27 octombrie; – Plangere penala la Sectia Speciala– unde acuza fraudarea numaratorii votului in urma unui scandal mediatic intretinut de RTV si Antena 3 ….”La dosar nu au fost depuse probe din care sa rezulte ca alegerea primarului s-a facut prin frauda electorala, constatata in conditiile legii privind alegerea autoritatilor administratiei publice locale, drept pentru care constata ca nu este incident articolul 149 alin. 2, teza a II-a Cod administrativ (Invalidarea alegerii primarului se poate pronunta in cazul in care se constata, potrivit legii privind alegerea autoritatilor administratiei publice locale, incalcarea conditiilor de eligibilitate sau daca alegerea acestuia s-a facut prin frauda electorala- n.red.),” se arata in sentinta Judecatoriei Sectorului 1. Integral: https://ziare.com
:quality(80)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2020/10/badalau-copy-1.jpg?w=640&ssl=1)
Fiul, fiica și ginerele vicepreședintelui Curții de Conturi Niculae Bădălău fac afaceri cu statul, iar contractele sunt verificate tot de membri ai PSD Unul dintre cele mai sărace și subdezvoltate județe ale României, județul Giurgiu, se străduiește să atragă fonduri europene, în plină pandemie, pentru extinderea spitalului din Bolintin-Vale, un oraș mărunt de provincie. Numai că banii, aproximativ 1.300.000 de euro, ajung la o firmă care, după ani întregi de inactivitate, ajunge să câștige contracte grele cu primăriile din județ, după ce la conducerea ei se instalează un tânăr absolvent al Facultății de Științe Economice al Universității “Spiru Haret”: Răzvan-Alexandru Marica. El este ginerele politicianului Niculae Bădălău. … Astfel, în miezul pandemiei, la 23 aprilie, Primăria Bolintin-Vale condusă de social-democratul Daniel Trăistaru a publicat un anunț de participare simplificat care vizează “reabilitarea, modernizarea, extinderea și dotarea Ambulatoriului Spitalului Orășenesc Bolintin-Vale”. Lucrările de modernizare a spitalului sunt finanțate din bani europeni, prin Programul Operațional Regional – POR, iar valoarea totală a contractului este de 6.654.082 lei, adică în jur de 1.300.000 de euro…. Valoarea totală a proiectului este de 12.898.950 lei, dintre care 7.489.891 sunt fonduri europene nerambursabile. Autorii proiectului scriu că modernizarea ambulatoriului are drept scop: “creșterea accesibilității serviciilor medicale pentru locuitorii din orașul Bolintin-Vale, inclusiv populația din zonele urbane marginalizate.”. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, primăria intenționează să extindă două dintre cele patru corpuri de clădire din cadrul spitalului, dar și să amenajeze spații verzi, alei pietonale și o parcare. Este unul dintre proiectele cele mai importante ale primarului social-democrat Daniel Trăistaru, de profesie inspector în construcții. Proiectul are un impact real în viața bolintinenilor și apare în an electoral….În cele din urmă, Trăistaru câștigă un nou mandat la Bolintin-Vale, sprijinit fiind și de Niculae Bădălău care, conform relatărilor din presă, se amestecă în campania electorală și îl atacă pe principalul contracandidat al acestuia. … La început, patroana firmei este o învățătoare din comuna Malu Spart care, aparent, intenționează să se reprofileze și să se apuce de “lucrări de construcții a proiectelor utilitare pentru fluide” – o reconversie profesională de succes. Învățătoarea transformată în patroană se numește Rodica Bădălău și este soția liderului PSD Nicolae Bădălău. …. Ascensiunea în afaceri a lui Marica se leagă de perioada în care o cunoaște pe fiica unuia dintre cei mai importanți și controversați lideri PSD, Niculae Bădălău. În 2017, când deja se vorbește despre căsătoria celor doi, Marica preia firma integral și, de atunci, încep și primele contracte cu statul. Integral: https://www.libertatea.ro
Cum raspunde un parlamentar si fata de cine? În recenta decizie CCR nr. 678/2020 cu privire la stabilirea datei alegerilor sunt câteva paragrafe (118-121) extrem de interesante cu privire la răspunderea parlamentarilor față de partid, de Camera din care face parte, de alegătorii săi, de popor. Fac un rezumat a ceea ce spune Curtea Constituțională: – potrivit art. 69 din Constituție, mandatul parlamentarilor este unul reprezentativ, nu imperativ; – mandatul imperativ înseamnă că parlamentarul ar avea obligații în raport cu alegătorii care l-au votat sau alegătorii din circumscripția electorală din care provine, sub sancțiunea unei eventuale revocări; – mandatul reprezentativ înseamnă că deputatul/senatorul nu are vreo răspundere juridică față de alegătorii din circumscripția care l-a ales sau față de partidul pe lista căruia a candidat; parlamentarul are doar îndatoriri morale față de alegători și îndatoriri politice față de partid; el este obligat numai poporului; – mandatul reprezentativ nu permite parlamentarul încălcarea Constituției sau legii; – singura posibilitate avută de partidul sau alegătorii nemulțumiți de activitatea unui deputat/senator este să nu îl realeagă. Așadar, este de reținut: în România, la fel ca în multe alte state civilizate, unui parlamentar nu îi dă ordin nimeni cum să voteze și ce să spună în Parlament – nici cei care l-au ales, nici cei care nu l-au ales, nici cei care nu au fost la vot, nici șeful său de partid, nici liderul de grup parlamentar din care face parte. El se supune doar legii, iar prin activitatea sa satisface interesul public. Iată mai jos, in extenso, susținerile Curții: 118. Cu privire la aceste critici, Curtea reține că art. 69 din Constituțievalorifică fără limite mandatul reprezentativ. Acest text constituțional trebuie să constituie punctul de plecare în explicarea raporturilor constituționale dintre deputat/senator și alegătorii săi, partidul politic care l-a propulsat, Camera din care face parte. Interpretarea acestui articol constituțional nu poate fi decât în sensul că deputatul/senatorul, din punct de vedere juridic, nu are nicio răspundere juridică față de alegătorii din circumscripția care l-a ales și nici față de partidul pe lista căruia a candidat. Raporturile sale cu alegătorii și partidul sunt raporturi morale, politice, dar nu juridice. El nu mai este ținut să îndeplinească vreo obligație față de aceștia, el este obligat numai poporului. În contextul constituțional românesc, ce valorifică fără limite mandatul reprezentativ, singura posibilitate avută de partidul sau alegătorii nemulțumiți de activitatea unui deputat/senator este să nu îl realeagă (Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 10 august 1993, Decizia nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 22 decembrie 2010, Decizia nr. 629 din 9 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 28 ianuarie 2019, paragraful 32, sau Decizia nr. 85 din 13 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 aprilie 2019, paragraful 67). 119. Mandatul reprezentativ nu conferă parlamentarului dreptul de a reprezenta persoane fizice sau juridice în fața autorităților administrației publice. De asemenea, Curtea reține că mandatul reprezentativ, fiind un concept specific dreptului public, nu are nicio legătură cu mandatul de drept privat, deputatul sau senatorul neputând invoca nicio putere de reprezentare a persoanei în sens civil (Decizia nr. 629 din 9 octombrie 2018, precitată, paragraful 33). Mandatul reprezentativ constituie o garanție a promovării și a respectării drepturilor și a libertăților fundamentale ale cetățenilor în cadrul democrației parlamentare (Decizia nr. 80 din 14 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014, paragraful 217). 120. Garanția supremă a independenței de care se bucură, în exercitarea mandatului, orice parlamentar este înscrisă în alin. (2) al art. 69 din Constituție, în sensul că „Orice mandat imperativ este nul“ (Decizia nr. 411 din 14 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 21 iulie 2017, paragraful 29, sau Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 7 noiembrie 2017, paragraful 114). Integral: https://www.cristidanilet.ro
Tabloul dezechilibrelor din școala românească, într-un raport al Comisiei Europene: bani prea puțini, sprijin cvasiinexistent pentru elevii din mediile dezavantajate, lipsă de putere pentru școlile sărace Accesul inegal al elevilor la învățătură, exacerbat de criza corona și trecerea la școala online, pune presiune pe autoritățile române să acționeze cu măsuri concrete în sprijinul elevilor defavorizați. Cât de mare este, însă, problema, dincolo de estimările și sondajele diverselor ONG-uri și de calculele de tipul necesarului de tablete în școli? Problema este sistemică, reiese dintr-un raport Eurydice privind echitatea școlară în Europa, potrivit căruia, la nivel de reglementări și măsuri birocratice, România stă relativ bine, dar când vine vorba de sprijin direct, inclusiv financiar, sau de măsuri concrete pentru copiii și școlile din medii dezavantajate, acțiunile sunt mai degrabă simbolice sau lipsesc cu desăvârșire. Studiul publicat recent de Comisia Europeană completează alte astfel de documente, precum analizele realizate pe baza PISA 2018, pe care le și citează. Acestea au arătat cât de mari sunt diferențele între elevii in medii favorizate și cei din medii afectate de sărăcie, din perspectiva participării la viața școlară și a rezultatelor la învățătură. Analiza Eurydice trece în revistă toate politicile și măsurile luate în diverse segmente ale sistemelor de educație din 37 de țări europene, de la modele de finanțare la tipuri de admitere și de la autonomia școlară la structura tipurilor de învățământ. La majoritatea, România se încadrează într-o categorie sau alta de țări, aliniată “administrativ” la contextul european. Diferențele se simt, însă, în detalii semnificative la capitole-cheie, precum admiterea în școală, urmărirea evoluției elevilor sau repetarea anului, dar și atunci când vine vorba despre finanțarea educației în general și despre sprijinul pentru mediile defavorizate…..Dar, când vine vorba despre România, țara pare din alt grafic: atât la nivel de școală primară, cât și la nivel de gimnaziu, România apare cu cele mai mici finanțări publice per elev. Dacă diferențele de învățare sunt moderate în învățământul secundar, în cazul învățământului primar ele bat toate recordurile. Integral: https://www.edupedu.ro
Dacă voi nu vreți, noi vrem. Despre rezistența la digitalizare (Op-ed) Prima modernizare pe aceste meleaguri a fost făcută la începutul secolului XIX de fiii boierilor și de multe ori împotriva boierilor. Educate la Paris, Berlin sau Londra, câteva generații succesive au mutat astfel încât să așeze România pe traseul ei occidental. Fie că a fost vorba de modernizarea legislației, gramaticii, infrastructurii sau educației, acești oameni pe care îi numesc fiii boierilor au acționat pentru transformarea principatelor șubrezind puterea, averea și influența chiar a familiilor din care proveneau. Modernizarea însemna desprindere de trecut. Vechii boieri ar mai fi rămas bine-mersi și autosuficienți la umbra ocrotitoare a estului sugrumând dezvoltarea și activitatea economică pentru a nu fi deranjați de cerințe în plan politic care vedeau și ei că vin în trena schimbărilor. Ceva similar, dar într-un alt plan, trebuie să se întâmple când vorbim de ”digitalizarea României”, acest cuvânt folosit atât de des fără consecințe încât s-a banalizat până la a fi aproape lipsit de sens. Transformarea digitală, făcută cum trebuie, are consecințe semnificative pentru multe categorii și tocmai de aceea a fost frânată: din teama de viitor și a consecințelor pe care le va aduce. Este oare o întâmplare că nu avem o administrație fiscală digitală și transparentă? Eu nu cred. Chiar și fără competențe digitale, mulți dintre politicienii tranziției au înțeles la vremea lor că digitalizarea ANAF va lovi în multe afaceri la negru. Sau cu statul. În anii tulburi ai tranziției sau pre-aderării multe dintre aceste afaceri erau ale politicienilor sau ale apropiaților lor. Baronii au înțeles și ei că centralizarea și trasabilitatea unui sistem digital nu le va mai permite să trimită ”garda financiară” după bunul plac. Mulți alții au fost mulțumiți că au acces la informații inaccesibile publicului. Și atunci lucrurile au stagnat. De ce oare nu avem tot ansamblul relațiilor de muncă digitalizat și de abia acum discutăm despre asta? Dacă treceam la contracte stocate în format electronic și la digitalizarea tuturor relațiilor de muncă încă din 2005-2006 cât de repede credeți că s-ar fi văzut, cu date statistice, unde exact se muncește la negru? Și cap la cap cu baza de date de la ANAF cine face evaziune și nu plătește taxe? Destul de repede. Oare cei vizați aveau suficientă influență ca să întârzie o astfel de transformare? Administrația publică se teme și ea de transformarea digitală. Unii oameni se tem că își vor pierde slujbele, alții sunt comozi și alții vor să rămână ei stăpâni pe baze de date care le dau o anumită greutate în ecosistemul public. Deschiderea bazelor de date și a proceselor duce repede la o luptă surdă și intensă pe toată această informație. E normal. Informația este foarte valoroasă în acest secol. Mai mult, România nu a lămurit încă o întrebare cheie: informațiile colectate de statul român despre cetățenii săi ale cui sunt? Ale statului sau ale cetățenilor? Instituțiile publice sunt custozi sau proprietari? Nu cred că merg prea departe când spun că aceste teme sunt de natură constituțională….Politicienii au și ei un rol importat de jucat. Transformarea digitală va avea un impact masiv asupra societății. Acesta va fi pe termen lung pozitiv, dar asta nu înseamnă că nu vor exista și cetățeni sau companii care pot avea de pierdut pe termen scurt. Rolul politicienilor este să gestioneze acest proces și să se asigure că minoritatea care are de pierdut nu blochează o transformare benefică pentru societate. Integral: https://www.g4media.ro
Racla şi linguriţa. Credinţa la vreme de molimă …. Poate că ar fi bine să reamintim faptul că pelerinajul, sub forma unui şir (rând) lung de aşteptare este un eveniment relativ recent, datând de la jumătatea anilor 1990, debutul simbolic al acestuia fiind marcat de aducerea capului Sfântului Andrei, la Iaşi. Atenţie, nu pelerinajul ȋn sine, care este un ritual universal răspândit ȋn toate marile religii ale lumii, ci tocmai aceste pelerinaje pe care ne-am obişnuit ȋn anii din urmă, cu rând de aşteptare, garduri de metal, jandarmerie, podium pentru “oficialităţi”, baletul televiziunilor şi monopolizarea jurnalelor de ştiri etc. Ele au fost posibile datorită unor mijloace de transport ieftine, rapide, masive (autobuz, tren, chiar şi avion). Democratizarea accesului la o maşină ieftină şi fiabilă pentru multe familii sărace care nu-şi permiteau ȋnainte un asemenea “lux” necesar mobilităţii, explică şi ea avântul şi dezvoltatea frecventării pelerinajului. Au urmat apoi autocarele cu pelerini, mai mult sau mai puţin electorale; celebra localitate de lângă Bucureşti care trimitea ȋn anii buni flote ȋntregi spre Iaşi este doar vârful aisbergului acestei practici din zona gri a seducţiei politice. Molima actuală a blocat tocmai aceste mecanisme ale modernităţii şi mobilităţii. Tot din această cauza aceasta aviaţia şi transporturile sunt ȋn criză, la nivel mondial. Aş vrea să-i văd pe unii dintre atleţii de Feisbuc ai libertăţii de a “pelerina” ȋntr-un autocar cu 60 de persoane, plus şofer, călătorind opt ore spre Iaşi, poate şi mai bine, cu sau fără mască… Nu pelerinajul ȋn sine, ca ritual religios constituia o problemă (aer liber şi distanţă, prezenţa masivă a forţelor de ordine şi a autorităţii spirituale a preoţilor), ci modul de coagulare, de strângere a maselor pelerine ridică semne de ȋntrebare. Iarăşi, ca şi ȋn primăvară, ȋn cazul linguriţei de ȋmpărtăşanie, a ieşit la iveală faptul că Ortodoxia este bazată pe atingere, contact, senzaţie tactilă. NU se poate imagina un pelerinaj fără atingerea raclei sfinţilor. Dar atingere, ȋn caz de pandemie, ȋnseamnă şi pericol de contaminare. Sacralitatea sfinţilor, “puterea” lor alungă şi arde pericolul, pentru cei credincioşi această schemă de gândire este pe deplin adevărată. Dar pentru ceilalţi? Cum se poate rezolva această tensiune insolubilă, ȋn spaţiul public, cel puţin? Racla şi linguriţa, cele două concentratoare de dileme ale modernităţii – nu sunt deloc ironic ȋn afirmaţia mea, deloc! Poate că antropologia religiilor ar furniza un răspuns, dar cine are nevoie de puţină raţiune ȋn domenii atât de delicate ȋn ziua de astăzi? Încă odată, s-a dovedit că pelerinajul, ȋn România contemporană, este ceea ce se numeşte un fapt social total, aducând ȋn dezbatere şi analiză ansamblul societăţii româneşti şi a instituţiilor sale, cu ramificaţii ȋn psihologie socială şi politică. La fel ca ȋn primăvară, şi acum se ridică problema percepţiei psihologice a calamităţilor şi catastrofelor şi a formelor de rezilienţă asociate. Cum le reprezentăm şi cum răspundem la ele? Pentru o parte ȋnsemnată a societăţii româneşti, recurgerea la pelerinaj şi alte angajamente religioase nu ȋnseamnă resemnare sau “ȋnapoiere”, aşa cum prea uşor cred unii dintre activiştii Noului Progres. În cadrul creştinismului s-a făcut recurs dintotdeauna la ofrande, rugăciuni, pelerinaje şi invocarea minunilor (da, a minunilor, cea care apare ȋn timpul dialogului ultim dintre credinciosul care se roaga şi sfânt) ȋn perioade de criză majoră, aşa cum este şi cea de acum. Semnele de angoasă şi teamă ȋn faţa bolii şi necunoscutului nu ajungeau pe divanul psihanalistului/terapeutului, ci mai degrabă la preot, slujbe religioase şi pelerinaje. Pelerinajul aducea un ajutor spiritual reȋnnoit an de an celor care-l frecventau, “pacea lui Dumnezeu”, liniştea sufletului, de unde şi sentimentul de frustrare al celor care nu mai pot face deplasarea cu care s-au obişnuit. Repet, oricât ar părea de incredibil pentru acea parte anticlericală şi “raţional-modernistă” a societăţii noastre, sfinţii din raclele de la Iaşi, Bucureşti sau alte locuri sunt protectori şi mediatori capabili să transmită o parte din putere divină, pentru a alina suferinţele din acest moment. O soluţie la criză pentru cei care cred ȋn ei. Atunci când accesul la acest medicament spiritual le-a fost ȋngrădit, este de aşteptat să existe reacţii adverse, pentru a ȋmprumuta ceva din vocabularul medical al acestor vremuri. La un alt nivel, ȋncordarea şi neliniştea exprimată de oficialii BOR arată faptul că pelerinajul este o hârtie de turnesol pentru schimbările care au loc chiar acum ȋn ceea ce priveşte coabitarea dintre Biserică şi Stat pe baza faimoasei “simfonii bizantine”, a convieţuirii reciproce a celor două instituţii. Ceva ȋncă greu de definit, dar palpabil, se schimbă. Modificările au loc sub presiunea secularizării, migraţiei, ȋmbătrânirii accentuate a populaţiei, raţionalizării de ansamblu, cum menţionam deja. Polarizarea societăţii româneşti cu privire la atitudinea faţă de Biserică se simte deja ȋn urnele de vot şi ȋn alegeri. Sau ȋn forumurile de discuţii de pe Internet, atunci când sunt publicate articole legate de faptul religios contemporan. Se ridică acum un nou tip de politician care acceptă mai greu discursul oficial despre neam, ţară, credinţă etc, el fiind centrat mai ales pe eficienţă, integritate (scuze!) şi rentabilitate economică reală. Aici transpare şi unul dintre efectele ale oricărei crizei epidemice majore: o “reaşezare” a instituţiilor şi a oamenilor, o reȋntoarcere la lucrurile esenţiale şi regândire a strategiilor de supravieţuire….Vreau să vă mărturisesc direct şi foarte sincer, ca fost (şi viitor!) pelerin şi observator al fenomenului, că mi-e foarte dor de umanitatea caldă, de atmosfera pelerinajului de la Iaşi şi Bucureşti. Îmi lipseşte amestecul greu de exprimat ȋn cuvinte de credinţă, religiozitate populară, ordine şi dezordine, emoţie – ȋntr-un cuvânt, un ritual religios excepţional, pe care este bine că-l avem, acum ȋn (post)modernitate. Până când pelerinajul se va ȋntoarce, soluţia este pelerinajul interior. Infinit mai greu de realizat decât oricare altă formă de pelerinaj. Dar despre acesta, poate că ar fi mai nimerit să vorbească teologii…apropo, unde sunt aceştia? Integral: https://www.contributors.ro
Top 10 invenții care au revoluționat lumea • Focul. Înainte de apariția lui trebuia să pui micii pe grătar și să te rogi să vină un fulger, altfel îi mâncai cruzi; • Electricitatea. Bărbații ar fi trăit în teroare, în fiecare seară ar fi avut cine romantice la lumina lumânării; • Motorul cu aburi. De acolo a venit inspirația pentru oala cu presiune, în care ies cele mai bune sarmale; • Scrisul. Dacă nu se inventa, trebuia să venim să vă spunem personal aceste glume; • Calendarul. Fără calendar trebuia să mergem la druidul satului să ne spună când e ziua de naștere a prietenilor noștri; • Frigiderul. Era foarte incomod să te ridici în timpul meciului ca să te duci la râu să-ţi iei o bere rece; • Aparatul foto. Fără el nunțile ar dura câteva săptămâni, până termină ăla de pictat dansul pinguinului; • Automobilul. Oricât de cocalar ai fi tu, calul nu e atât de tâmpit încât să tragă căruța până-n apa mării; • Curentul electric. Era mult mai complicat să furi lemne de la vecini. Plus că trebuia s-o faci zilnic, nu doar o singură dată, ca la furtul de curent; • NVIDIA GeForce RTX seria 30. Cel mai mare salt tehnologic din istoria plăcilor video. Până la apariția lor, gamingul era pe locul 14 în topul activităților preferate de un bărbat. Acum gamingul e pe locul doi, imediat după ieșitul la bere, dar înaintea sexului. Integral: https://www.timesnewroman.ro
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Bună dimineața!
Ghinion pentru Alexandru Adamescu! – ”Doi judecatori ai Curtii Supreme din Marea Britanie au considerat ca numirea Laurei Codruta Kovesi in fruntea Parchetului European infirma acuzatiile avocatilor lui Alexander Adamescu prin care acestia urmareau sa arate ca procesul impotriva clientului lor este motivat politic.”
https://ziare.com/dan-adamescu/alexander-adamescu/cum-au-motivat-judecatorii-britanici-extradarea-lui-alexander-adamescu-1639558
Bună ziua!
LA MULȚI ANI! sărbătoriților/sărbătoritelor de azi!
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași aniversează 160 de ani de la înființare! 🙂
Buna ziua!
De citit : https://www.g4media.ro/cercetatorul-virgil-iordache-situatia-albinelor-culturale.html
Un ”flleac” , pensii speciale de peste 3 miliarde lei în 4 luni. Se aude la PSD&Co. ??? Nu cred raportat la nesimțire, tupeu și prostie. – ”Peste trei miliarde de lei s-au dus în plină pandemie în pensiile speciale în doar 4 luni” .
https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24376615-nasui-pensiile-speciale-costat-trei-miliarde-lei-plina-pandemie.htm
Buna ziua all 🙂
“ULTIMA ORĂ Curtea de Apel București a validat mandatul de primar general al lui Nicușor Dan. Decizia este definitivă
Curtea de Apel București a validat marți mandatul de primar general al Capitalei câștigat de Nicușor Dan la alegerile din 27 septembrie Decizia este definitivă. ”Admite excepția tardivității. Respinge toate apelurile ca tardiv formulate. Definitivă”, se arată în minuta instanței.
Săptămâna trecută, Nicușor Dan, i-a acuzat pe Gabriela Firea și pe consilierii PSD că tergiversează intenționat preluarea mandatului prin depunerea a 52 de contestații ”copy-paste”. ”Cele 52 de cereri sunt ridicole, sunt depuse separat tocmai pentru ca judecătorii să își piardă timpul și să fie tergiversată preluarea mandatului”, a spus Nicusor Dan într-o conferință de presă în fața primăriei…..”
https://www.g4media.ro/ultima-ora-curtea-de-apel-bucuresti-a-validat-mandatul-de-primar-general-al-lui-nicusor-dan-decizia-este-definitiva.html
Buna ziua.
Asteptam sa inceapa audit si rezultatele lui sa fie facute publice, inclusiv pentru procuratura DNA.
Asa s-a promis. Totala transparenta.
Biroul permanent al Senatului nu a avut cvorum pentru aprobarea proiectului in care Parlamentul stabileste data alegerilor
https://ziare.com/politica/stiri-politice/conducerea-senatului-nu-a-avut-cvorum-pentru-aprobarea-proiectului-care-prevede-ca-data-alegerilor-este-decisa-de-parlament-1639956
“Platforma IMGB a fost vanduta. Ce ce va intampla cu terenul, cea mai mare suprafata tranzactionata in Bucuresti
Platforma IMGB, fosta glorie a industriei locale din perioada comunista, a fost oficial cumparata de SIF Banat de la firma sud-coreeana Doosan Heavy Industries. Tranzactia a fost incheiata dupa ce a fost autorizata si aprobata de Consiliul Concurentei. Terenul, cu o suprafata de 540.000 de mp, este cea mai mare suprafata de teren tranzactionata in Capitala….”
https://ziare.com/stiri/eveniment/platforma-imgb-a-fost-vanduta-ce-ce-va-intampla-cu-terenul-cea-mai-mare-suprafata-tranzactionata-in-bucuresti-1639998
“DOCUMENT Ce afaceri voia să facă fiul lui Joe Biden în România: parteneriat cu Puiu Popoviciu și o companie chineză pentru a deveni cel mai mare dezvoltator imobiliar din sud-estul Europei. Voia să cumpere sau să construiască un aeroport în București
Documentele prezentate luni de Tony Bobulinski, fostul partener de afaceri al lui Hunter Biden, și publicate de New York Times arată că planul de afaceri al grupării din jurul lui Biden jr. includea un parteneriat în România cu Puiu Popoviciu și o corporație chineză. Planul de afaceri, datat aprilie 2017, nu a fost niciodată pus în practică: Puiu Popoviciu a fost condamnat definitiv în august 2017 pentru corupție, iar corporația chineză, care voia să cumpere și firma – mamă a Rompetrol, a ajuns și ea la faliment din cauza corupției. Planul de afaceri trimis lui Hunter Biden și Tony Bobulinski de un asociat arăta mizele din România și alte state pentru grupul de firme din jurul fiului fostului vicepreședinte: o afacere de 2 miliarde de euro. În România era vizată asocierea cu grupul de firme al lui Puiu Popoviciu și cu corporația chineză CEFC China Energy. Scopul era crearea celui mai mare jucător pe piața imobiliară din România și din sud-estul Europei.
Baza planului erau terenurile din Băneasa deținute de companiile lui Puiu Popoviciu, descrise în plan drept ”cel mai valoros și lucrativ teren din București și din întreaga țară”. Grupul din jurul lui Hunter Biden urma să dețină 5% din asocierea în care Popoviciu venea cu terenurile, iar compania chineză cu fondurile necesare expansiunii.
Planul de afaceri viza construirea unui uriaș complex imobiliar pe 100 de hectare de teren, cu componentă rezidențială, de retail și de birouri….”
https://www.g4media.ro/document-ce-afaceri-voia-sa-faca-fiul-lui-joe-biden-in-romania-parteneriat-cu-puiu-popoviciu-si-o-companie-chineza-pentru-a-deveni-cel-mai-mare-dezvoltator-imobiliar-din-sud-estul-europei-voia-sa-cu.html