Buna dimineata intr-o zi de vineri, 23 decembrie! Valorile termice vor fi mai ridicate decât cele normale în ultima decadã a lunii decembrie în cea mai mare parte a ţãrii, dar cu precãdere în Dobrogea şi în Dealurile Subcarpatice; astfel, temperaturile maxime se vor încadra între 3 şi 12 gr, iar cele minime, în marea lor majoritate, între -3 şi 4 gr. Cerul va avea înnorãri mai persistente în Maramureş, estul Transilvaniei, unde izolat va ploua slab, iar în zona Carpaţilor Orientali, la altitudini mari vor fi ninsori şi lapoviţã. În restul teritoriului, cerul va fi variabil, dar în primele ore şi cu precãdere în a doua parte nopţii se vor forma ceaţã şi nebulozitate joasã. Bucuresti: 8/-1 gr.C.
“Analiză | Piața energetică din România și riscul unui nou blocaj în 2023 Guvernul impune noi reguli pentru piața energetică și anunță că va ajuta furnizorii cu cantități de energie la preț mic. Aceștia ar urma să livreze curent electric populației la un preț ajustat. Insuficient, spun surse din piața energetică, care adaugă că domeniul riscă, în 2023, un nou blocaj. Cea mai mare dilemă pe piața de electricitate la final de 2022 este de unde vor lua energie furnizorii pentru a acoperi cererea de anul viitor și la ce preț. Vicepreședintele ANRE, Zoltan Nagy a anunțat că, din cei 54 de TWh de energie electrică pe care România estimează că îi va consuma în 2023, 15 TWh pot fi furnizați de stat la preț de 450 lei/mWh. În fapt, este o cifră estimativă pe baza producției de anul acesta și a contractelor la termen pe care deja marii producători le au. Prețul este bun, spun experții, dar acoperă doar o treime din consum. Tot Guvernul, prin actul normativ care intră în vigoare de la începutul anului viitor a stabilit un preț maximal 1300 de lei/mWh la care furnizorii pot vinde energie electrică, atât pentru clienții casnici, cât și pentru industrie. Practic, furnizorii nu au voie să vândă la un preț mai mare, indiferent de prețul la care cumpără. Dacă vor cumpăra la prețul mediu din decembrie, aproximativ 2000 de lei pe mWh, pierderea va fi de 700 de lei/mWh. …. „15TWh din 54 reprezintă aproximativ 27% din energia pe care furnizorii o vor primi la 450 lei pe MWh. Restul de 73% fie au achiziționat-o deja pentru la anul (înțeleg că pe la o cincime așa), fie trebuie să o cumpere de pe piață. Media ponderată a prețurilor de achiziție trebuie să fie în final sub 1300 de lei, plafonul peste care nu vor fi compensați. Pentru cei 73% rămași, furnizorii trebuie să achite în medie aproximativ 1600 de lei ca media finală să rămână sub 1300”, arată Burnete în demonstrație. Riscul, atunci când merg din pierdere în pierdere este ca, la un moment dat, furnizorii să vrea să se retragă de pe piața românească. Predicțiile pe baza prețului actual arată că va fi foarte greu de găsit curent ieftin pe piață. În medie, în decembrie, prețul a fost 2000 de lei pe mWh, de 1,5 ori mai mare decât cel maxim decontat de stat. …. Deficitul de energie trebuie compensat și așa, în momentele critice, energia merge către Ucraina și, implicit, cererea și prețul cresc. La asta s-a mai adăugat și imposibilitatea de a pune rapid în funcțiune capacități energetice importante pe care și le doreau europenii. Franța întârzie cu repunerea în funcțiune a 40 de capacități nucleare în condiții de penurie de specialiști. …. Cu o capacitate de producție instalată, pe hârtie, de aproape 19.000 de mWh, România nu reușește să își asigure nici măcar producția internă de energie electrică. În 2022, în majoritatea zilelor, România a avut un deficit de energie electrică. ….” Integral: https://romania.europalibera.org
“Declarația incompetenței și manipulării Povestea declarațiilor pe propria răspundere la furnizor pentru curent electric la preț subvenționat de 0,80 lei KWh este tipică nu doar pentru totala incompetență și superficialitate, cel puțin în materia energiei, a acestui guvern, cât și pentru manipularea pe care o practică televiziunile, mai ales atunci când au și interese personale în domeniu. Declarația nu a fost gândită pentru toţi cei 9 milioane de titulari de contracte pentru electricitate, ci doar pentru 7-10%, adică pentru cei care au mai mult de un loc de consum, deci mai mult de un contract. .… În practică, însă, această logică nu acoperea niște situații departe de opulență. De exemplu, o familie cu două reședințe permanente necesare: un soț cu copiii într-o localitate, celălalt soț cu loc de muncă în altă localitate. Două locuri de consum necesare, două contracte adesea pe numele aceluiași soț. Sau copii care au pe numele lor contractele cu furnizorul de curent ale părinților, ca să le gestioneze mai ușor. Sau părinți care fac contracte și pentru apartamentul pe care l-au cumpărat pentru copiii studenți, o formulă adesea mai puțin costisitoare pe termen lung și mai sigură decât închirierea. Și, nu în ultimul rând, desigur, situația chiriașilor. Teoretic, ei pot prelua contractul la electricitate, practic asta presupune o intenție de ședere mai îndelungată, ceea ce nu e întotdeauna valabil, dar și o mai mare încredere a locatorului care astfel nu mai are control pe situația la zi. …. La fel de adevărat e că toate aceste inconveniente de mai sus erau ușor de depășit prin simpla împărțire a contractelor între furnizori, astfel încât nimeni să nu aibă mai mult de un contract cu un furnizor. Niciodată aceștia nu ar fi fost de acord să pună la dispoziția concurenței propria bază, așa că una comună unde să apară titularii cu mai multe contracte era puțin probabilă. …. Ce face Guvernul în această situație? Renunță! Este anunțată modificarea ordonanței de-abia adoptată și că vor fi eliminate declarațiile, prețul va fi subvenționat la 0,80 lei indiferent de numărul de contracte, sigur, cu încadrarea în pragurile de consum. Declarațiile pe propria răspundere vor rămâne doar pentru cei care vor să beneficieze de prețul minim – 0,68 lei/KWh, adică familii monoparentale, familii cu cel puțin 3 copii și cei care au aparate medicale. Ce să înțelegem noi de aici? Nu văd decât doua variante. Ori măsura nu a fost oricum necesară, deci Guvernul a introdus o birocrație suplimentară și pentru furnizori, și pentru consumatori pentru o sumă oricum neglijabilă, deci degeaba. Ori măsura era necesară, dar în loc să o apere și să o explice, eventual să o simplifice birocratic, Guvernul preferă să asume o pagubă din bani publici. …. ” Integral: https://spotmedia.ro
“Gigantul petrolier ADNOC din Emiratele Arabe Unite va cumpăra 24,9% din OMV Abu Dhabi National Oil Company (ADNOC) va achiziționa un pachet de 24,9% din acțiunile grupului austriac OMV, proprietarul Petrom, a anunțat miercuri compania, întărindu-și expansiunea sa internațională, după ce invadarea Ucrainei de către Rusia a dus la frământări pe piețele energetice, scrie Reuters. …. În acest an, ADNOC a mai achiziționat, tot de la Mubadala, un pachet de 25% din acțiunile Borealis, una dintre cele mai mari companii de petrochimie din Europa. Borealis este deținută 75% de OMV și 25% de ADNOC. În noiembrie, ADNOC a anunțat preluarea Zakher Marine International, companie de transport maritim. Pachetul de acțiuni deținut de Mubadala în OMV valora 4,1 miliarde de dolari, conform Reuters. …. Într-o declarație separată, holdingul austriac de stat OBAG, care deține 31,5% din OMV, a afirmat că ADNOC va deveni un partener strategic pe termen lung în toate afacerile OMV. ADNOC a primit luna trecută aprobare din partea consiliului de administrație pentru un pachet de 150 de miliarde de dolari, ce urmează să fie cheltuiți în perioada 2023-2027. Banii ar urma să fie folosiți pentru accelerarea strategiei de creștere internațională și crearea unei noi divizii axată pe soluții eco. ….” Integral: https://www.libertatea.ro
“Cu premeditare spre CCR: Magistrații sunt singurii ale căror pensii speciale în plată se pot recalcula. Rămân marii privilegiați …. Vești bune
- Magistrații sunt singurii care rămân cu o pensie calculată la 80% din media salariilor brute pe 12 luni consecutive, la alegere din ultimii 5 ani, inclusiv sporurile permanente. Aceasta spre deosebire de toți ceilalți „speciali” ale căror pensii scad de la 80% la 65% din media salariilor brute pe 12 luni anterioare pensionării, deci nu la alegere.
- Șefii Justiției au și ei de ce să fie mulțumiți: procurorul general, șeful DIICOT și al DNA, președintele Curții Supreme și membrii CSM vor beneficia de pensie specială după expirarea unui mandat întreg în funcție. Acest lucru însemnă că nu se ține cont de vechimea de 25 de ani în magistratură.
- Dar poate cea mai bună veste este că nu se umblă la vârsta de pensionare, magistrații putându-se pensiona în continuare la cerere după 25 de ani de vechime în muncă.
- Legea nu prevede nici creșterea vârstei de pensionare, etapizat, până la cea valabilă pentru restul cetățenilor României. Aceasta a fost una dintre cerințele Comisiei Europene și Băncii Mondiale. Informațiile că vârsta de pensionare va crește, etapizat, i-au determinat pe mulți magistrați să se pensioneze.
- Personalul de specialitate asimilat magistraților din Ministerul Justiției, CSM, Înalta Curte, CCR și alte instituții va beneficia în continuare de pensii speciale, chiar dacă nu au fost magistrați, ceea ce e cazul în multe situații.
- Asimilarea vechimii pentru alte profesii juridice – avocați, notari, consilieri juridici, jurisconsulți, grefieri etc. – rămâne în vigoare până în 2028, până când vor fi recunoscuți câțiva ani de vechime în afara magistraturii. ….” Integral: https://romania.europalibera.org
“Cum suflă PSD Portul Constanța de la PNL, înaintea rotativei din 2023. Miza sunt proiectele de infrastructură de peste 500 de milioane de euro. Ce spune ministrul Grindeanu Schimbările de marți din Ordonanța 22/1999, care va permite umplerea consiliilor de administrație din Portul Constanța cu oameni fără experiență, va ajuta PSD să-și mențină controlul în companii-cheie de stat dacă social-democrații vor opera rapid, până la rotativa din 2023, când PNL va prelua Ministerul Transporturilor, au explicat surse politice pentru G4Media. Miza PSD este gestionarea contractelor de peste 500 de milioane de euro din proiectele de infrastructură care au ajuns la maturitate și mai așteaptă doar deschiderea call-urilor de la Bruxelles, în programele de finanțare 2021-2027, potrivit surselor citate. Deși a fost întoarsă în Parlament de președintele Klaus Iohannis, tocmai din cauza prevederii privind experiența redusă, legea a trecut marți de Camera Deputaților (decizională), într-o formă și mai proastă, cu girul premierului Nicolae Ciucă și stârnind nemulțumirile liberalilor, au mai adăugat sursele G4Media. Ea va ajunge din nou pe masa președintelui Klaus Iohannis. …. Întrebat de G4Media cum poate fi condus un gigant economic precum Portul Constanța de persoane cărora noua legislație le permite să aibă doar un an de experiență în administrarea sau managementul unor entități din transport ori logistică, Grindeanu a spus că ”nu știu exact modificările, dar nu fug de răspundere, nu mi se pare că e largă sita prin care se cern candidații. Înțeleg că legea a trecut inclusiv cu voturi ale opoziției”. ….” Integral: https://www.g4media.ro
“Armata Română își înnoiește garderoba. Cum s-au cheltuit 130 de milioane de euro pe lenjerie, ciorapi, tricouri și pantofi Ministerul Apărării Naționale a demarat în ultimul an mai multe achiziții de îmbrăcăminte și încălțăminte care ajung la sume amețitoare. Armata Română are la dispoziție cel mai mare buget dintre toate ministerele, de 2% din PIB, astfel că achizițiile acesteia sunt cele mai impresionante din punctul de vedere al sumelor aflate în joc. Sute de milioane de euro se îndreaptă către achiziții de motorină sau servicii de mentenanță a elicopterelor, însă bani la fel de mulți se duc și pe achiziția de echipament pentru soldații Armatei Române. Cele mai mare contract este de 60 milioane euro Conform datelor de pe platforma achizițiilor publice, e-licitație.ro, consultate de FANATIK, Ministerul Apărării Naționale a efectuat câteva achiziții uriașe. Pe 13 octombrie 2021, MApN, prin Unitatea Militară 02574, cea prin care se centralizează achizițiile, a semnat un contract pentru furnizare de produse articole de echipament (combat) în valoare de 248.373.380 lei. …. Astfel, s-au cheltuit 47.086.720 lei pentru costumele de protecție împotriva intemperiilor, 3.287.500 lei pentru capele, 42.770.000 lei pentru tricouri, 29.659.000 lei pentru lenjerie termică, 11.180.400 lei pentru pulovere, 64.599.000 lei pentru costume, 44.997.600 lei pentru scurte, 3.183.640 lei pentru centuri și 1.609.520 lei pentru fesuri. Din 28 octombrie 2021 și până pe 16 noiembrie 2022 s-au semnat mai multe contracte subsecvente, pentru cantități suplimentare de echipament, valoarea acestora fiind de 43.504.620 lei. În prezent, achiziția a ajuns la valoarea totală de 291.878.000 lei, adică aproximativ 60 milioane de euro. ….” Integral: https://www.fanatik.ro
“Lumile paralele ale României „educate” Tabloul dezolant al unui sistem unde educația nu mai are altă funcție decât să sune bine într-un program politic de adormit copiii nu lasă loc, din păcate, de prea multă speranță. …. Modelul politic, îndeobște asociat cu democrația, este însă din ce în ce mai depărtat de ceea ce constatăm, cu ochiul liber și în variantele cotidiene dintre cele mai diverse: de la Parlament, unde responsabilitatea aleșilor față de circumscripția care i-a trimis acolo e o glumă bună, până la primarii din comune bine ascunse de ochiul public; de la președintele din vârful dealului care visează la concediul (plătit bine) etern și până la șeful de post stăpân absolut al sătucului uitat de lume, care-și așteaptă pensia bine protejată; de la prim-ministrul cu dileme identitare, ba în costum de general, ba cu haină de politician de Dâmbovița, până la șefuleții plecați în razii de sezon. …. Ceea ce a rămas adânc impregnat în fibra întregului aparat responsabil cu politicile publice în materie de educație este profundul dezinteres pentru domeniul aflat în administrare și adâncul servilism față de puternicii zilei, indiferent care sunt ei. Aparatul a supraviețuit astfel furtunilor electorale, guvernelor meteorice, miniștrilor de o zi, reformelor scrise pe șervețele și abandonate apoi pe colțurile meselor. Aparatul e mai „rezilient” decât toate programele Uniunii Europene, confecționând și perfecționând instrumente de autovalidare: sistemul nu e numai indiferent la interesul public, imun la agenda unei himerice bune guvernări, dar a devenit autarhic, autosuficient. Își recompensează cei mai destoinici reprezentanți cu înalte titluri academice: un simplu titlu de doctor e trivial și banal, doctor honoris causa a devenit un minimum și este împărțit cu generozitate între spiritele afine. Într-un alt colț al Aparatului, poate și mai kafkian decât celălalt, apar site-uri care îi ajută pe părinți să ofere cele mai potrivite cadouri „dascălilor”. Adevărul e că, pentru o asemenea situație, folosirea altui apelativ ar fi nedemnă: numai un „dascăl” poate încuraja perpetuarea acestei culturi școlare toxice. Ceilalți, care spre stupefacția sau nedumerirea părinților înșiși rezistă și refuză traficul de „atenții” – și numai ei –, merită cu adevărat titlul de profesor. Între timp, generație sacrificată după generație sacrificată alege să-și încerce norocul în alte zări mai promițătoare; cei mai puțin favorizați de soartă renunță la școală, alții aleg calea scurtă și ușoară, plătind diplome, trișând, copiind, cărând servieta cui trebuie, pentru că aceasta este calea către succes brevetată de sistem sau, cu o formulă în tendințe, de România educată. Tabloul dezolant al unui sistem unde educația nu mai are altă funcție decât să sune bine într-un program politic de adormit copiii nu lasă loc din păcate de prea multă speranță. România a avut doi președinți veniți direct de la catedră: primul, care zilele acestea dă interviuri în care-și construiește o mitologie personală de erou sacrificat în interesul public; al doilea, aflat în cursul celui de-al doilea mandat, interesat mai degrabă de vacanțele școlare decât de soarta educației. Adevărata piatră de moară agățată la gâtul României nu este neadmiterea în Schengen sau criza economică, ci autosabotarea conștientă, programatică, prin distrugerea speranței și potențialului de regenerare a unei societăți care-și vede sistematic refuzat dreptul la educație și dezvoltare autentică. ….” Integral: https://revista22.ro
“Vom bifa dosarul Schengen, dar nu vom scăpa de corupția endemică Ne plângem de votul împotrivă al Austriei, dar nu ne întoarcem în urmă cu 15 ani pentru a vedea corupția din Ministerul de Interne, impotența miniștrilor de Externe, lipsa crasă de profesionalism a politicienilor. Încă de la aderarea României la Uniunea Europeană liderii partidelor au trimis în Parlamentul European politicieni după cu totul alte criterii decât cele de competență, de experiență politică, de integritate, de patriotism, prin care să reprezinte interesele statului. Pentru a fi puși pe o poziție eligibilă pe listele electorale, unii dintre candidații pentru legislativul european au vărsat în buzunarele partidelor sume impresionante. Alții sunt apropiați prin relații reciproc avantajoase de liderii politici, implicați împreună prin interpuși în afaceri ilicite. Fiecare eurodeputat ar trebui să aibă și abilitățile unui diplomat Un europarlamentar câștigă în cei cinci ani de mandat aproape un milion de euro din salariu, sume forfetare, diurne și deconturi pentru cazare și transport. Merită să doneze partidului câteva amărâte de zeci de mii de euro? Sigur că merită, cu atât mai mult cu cât după încheierea mandatului nu va fi lăsat pe drumuri de partidul-mamă. …. Repetenți la alfabetul politic La polul opus, România a fost reprezentată în executivul european de oportuniști cu studii superioare făcute la fără frecvență, de îmbuibați ai regimului comunist deveniți peste noapte democrați, de analfabeți de carieră. Să ne aducem aminte, de pildă, de mezina fostului președinte, Elena Băsescu, trimisă de tatăl ei în Parlamentul European în mandatul 2009-2014. A făcut o serie de gafe pe care presa le-a prezentat copios. …. Viorica-Vasilica Dăncilă, fostă profesoară la un liceu industrial din Videle și marioneta lui Liviu Dragnea cât a fost prim-ministru, a deținut două mandate în Parlamentul European. Au rămas în memoria colectivă gafele gramaticale și de protocol din întâlnirile cu înalți oficiali europeni. În postura de europarlamentar, nimic nu a calificat-o drept un susținător al intereselor României. E la fel de străină de politica europeană ca și de limba română. …. Un pedagog de școală veche – studiu de caz Produs al comunismului, Adrian Severin a deținut mai multe funcții în UASCR (Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din România), ulterior fiind lector la Academia Ștefan Gheorghiu, școala de cadre a PCR. După decembrie 1989 s-a înscris în FSN, fiind pe rând deputat în mai multe legislaturi, ministrul Afacerilor Externe, europarlamentar. Ca membru în Parlamentul European, în 2011 a fost implicat într-un răsunător scandal de corupție în urma unei investigații realizate sub acoperire de jurnaliști de la Sunday Times. Severin împreună cu alți doi europarlamentari, unul din Austria iar celălalt din Slovenia, au acceptat oferta jurnaliștilor de a iniția amendamente la legislația europeană în schimbul a 100.000 de euro. După demascarea afacerii „bani pentru amendamente“ de către jurnaliștii britanici, ceilalți doi europarlamentari care acceptaseră oferta și-au dat imediat demisia din legislativul european. Dar nu și Adrian Severin, care în 2016 a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru luare de mită și trafic de influență. După un an și două luni, a fost pus în libertate pentru „bună purtare“. ….” Integral: https://spotmedia.ro
“Din avatarurile unei cărți despre crimele Securității …. Până în 2019, IRRD a dus o amplă activitate de cercetare. Încă de la înființare, a studiat represiunea care a dus la victimele din timpul Revoluției. Ar fi trebuit să fie instituția esențială în studierea, din toate punctele de vedere, a celui mai important eveniment istoric recent. Însă IRRD nu a reușit să identifice pe „cei care au tras în noi după 22”[1], perioadă care a produs cei mai mulți morți și răniți. Eșecul de a identifica, fie și măcar instituțional, pe teroriștii de după 22 decembrie 1989 a fost profund dăunătoare pentru reconstruirea adevărului istoric, mai ales că lucrările IRRD au confirmat în mod repetat existența teroriștilor: …. Această percepție, alături de politizare și de asocierea cu persoane care i-au promovat pe foștii securiști în noile servicii, a dus la reputația lamentabilă a institutului. Spre exemplu, este cunoscut faptul că la începutul anului 1990, fostul vice-prim ministru, ulterior Director General al IRRD Gelu Voican Voiculescu a preluat o mare parte din cadrele DSS din SMB (Securitatea Municipiului București) și din Direcția a IV-a (contrainformații militare) a Securității, formând cu ei structura “Doi și-un sfert” (UM 0215). Nu este de mirare atunci că ulterior Voican Voiculescu a vehiculat legende ale Securității, printre care aceea că diversiunea de după 22 ar fi făcut-o armata[6]. Asta deși conform unui document găsit în „Dosarul Revoluției”, încă de la sfârșitul lui decembrie 1989, domnul Voican Voiculescu știa „cu certitudine” că membrii „aparatului de teroare” organizat „din timp” de dictator pentru o „eventuală salvare personală”, respectiv rețeaua formată din „teroriști pregătiți pe tipuri de armament autohton” și „modern străin”, care „după cum a dovedit-o realitatea a depășit dotarea forțelor armate”, erau plătiți „din fonduri controlate de Ministerul de interne”[7]. Majoritatea cercetătorilor de la IRRD au mărturisit autorilor acestor rânduri că motivul principal pentru care s-a evitat identificarea vinovaților pentru vărsarea de sânge de după 22 decembrie 1989 a fost „cenzura și auto-cenzura: fosta conducere nu agrea acest subiect”. În acest sens, nu este lipsit de relevanță faptul că în ultimii ani (dar nu numai) s-a conturat existența unor legături între câțiva membri ai IRRD și fosta DSS, inclusiv prin intermediul revistei „Vitralii” a foștilor lucrători de Securitate[8], condusă de Filip Teodorescu, fost inculpat în procesul de la Timișoara[9]. Pe lângă antecedentele menționate ale domnului Voican Voiculescu, este de amintit că printre membrii marcanți ai Consiliului Științific al IRRD s-au aflat cel puțin doi foști informatori ai DSS[10]. Unii din foștii membri ai Consiliului Științific și cercetători ai IRRD au fost sau au devenit ulterior colaboratori, admiratori[11] sau chiar consultanți științifici[12] ai revistei „Vitralii”. Cititorul nu va fi surprins să afle că unii din acești cercetători de la IRRD au susținut legende plantate de fostele cadre de Securitate cu privire la subiectul teroriștilor de la Revoluție[13]. ….” Integral: https://www.contributors.ro
“Un psihiatru celebru o desființează pe Alina Gorghiu după ce șefa Senatului a cerut să fie uitate traumele de la Revoluție: ”E o imbecilitate, madam” Alina Gorghiu, președintele Senatului, le-a transmis revoluționarilor să uite de traumele Revoluției din 1989 și să participe activ la construcția din prezent a țării. …. Președintele Senatului României, doamna Alina Gorghiu, această prezență perenă în politica românească ale cărei realizări sunt de anvergură indubitabil istorică, persoana pe care ne bazăm în caz de – Doamne Ferește – decapitare a verticalei puterii să continuă să conducă statul român prin restriște, a realizat în cel de-al 33-lea an de la Revoluția din 1989 că e timpul să…uităm traumele. Să mergem înainte (ca popor). Să dăm trecutului ce-i al trecutului. Ce atâta tevatură. Ce atâta tam-tam. Mâine poimâine a trecut juma’ de secol de la carnagiul din Decembrie și noi tot dăm înainte, ca babele ălea bocitoare care strică petrecerea, mai storc o lacrimă, o mai dau pe nostalgie. Ce atâta spirit morbid. E timpul să privim înainte. Măi cucoană, Dumneata dacă dai teză la empatie într-o clasă de nuci, tot nu iei notă de trecere. Hai s-o luăm cu începutul. Morții. În actuala Coaliție de guvernare, Procurorul General al României a anunțat public re-deschiderea Dosarului Revoluției. De ce avem un Dosar al Revoluției? Pentru că, treijde ani și mai bine de la săvârșirea masacrelor de la Timișoara, București, Brașov, Sibiu, alte orașe ale țării, vinovații pentru uciderea oamenilor ieșiți în stradă, dar și desecrarea cadavrelor, ascunderea probelor, trimiterea unora la crematorii, iar lista poate să continue, tot n-avem o imagine clară privind piramida autorității, a responsabilității, iar cei puțini identificați, judecați ori condamnați au beneficiat de blânda restaurație iliesciană a anilor 90. .…” Integral: https://www.fanatik.ro
“Vine Marele Război al acestui secol? De ce următorii ani nu vor fi liniștiți …. Marele Război al secolului al XX-lea a durat așadar 75 de ani, de la momentul începutului destrămării imperiilor până la finalul acestui lung și complicat proces istoric, politic și cultural. Acceptăm, desigur, teoria consacrată că Al Doilea Război Mondial și Războiul Rece nu au fost decât prelungiri istorice, extensii geopolitice și, în fapt, doar alte capitole ale Marelui Război, început ca un război european de destrămare imperială, complicat și transformat ulterior în război global (1914-1989). În 1991, în sfârșit, se termina Marele Război al secolului trecut, odată cu desființarea celui de-al doilea Imperiu Rus, ultimul din Europa. Popoarele și republicile ex-sovietice deveneau independente. …. Chiar dacă este greu de pronunțat și există tentația firească, etică, a negării perspectivei războiului, privind la scara istoriei nu putem înțelege decât că, mai devreme sau mai târziu, Al Treilea Război Mondial va avea loc, dacă nu cumva a și început, așa cum sugerează unii autori[1]. …. Acest război care tranșează chestiunea supremației, influența globală și regională, normele și reglementările, accesul la resurse, configurarea instituțiilor internaționale și raporturile de putere între state poate fi fierbinte sau rece și durează până la cristalizarea unei noi ordini mondiale, în care unele mari puteri se prăbușesc, iar altele se ridică. URSS a căzut fără un război mondial fierbinte. Teoretic, situația s-ar putea repeta, cu declinul intern al Chinei sau al Statelor Unite, dar nu putem exclude nici scenariul alternativ, al ciocnirii militare globale, conform „capcanei lui Tucidide”. … Supremația Occidentului este contestată în prezent de puterile revizioniste orientale, iar Sudul Global, în majoritatea cazurilor, preferă o dezamăgitoare tăcere față de invazia Rusiei în Ucraina și crimele de război ale armatei ruse în Europa. …. Dar Marele Război nu va fi în Ucraina, ci în Asia, iar Putin doar i-a deschis poarta și poate i-a grăbit ieșirea din cutia Pandorei. În Pacific, temperatura crește. …. Simțind că Rusia pierde teren în sistemul relațiilor internaționale și este considerată de tot mai mulți doar o putere regională, pe fondul apariției unei ordini bipolare sino-americane, Putin a atacat ordinea de securitate europeană, crezând că America va fi epuizată și apatică după retragerea din Afganistan din august anul trecut și nu va opune rezistență ambițiilor imperiale ale Rusiei în Europa de Est, lăsând Ucraina fără ajutor. Nu s-a întâmplat ce a crezut Putin – NATO și UE nu s-au divizat, SUA nu au ieșit din Europa, solidaritatea occidentală nu s-a destrămat din cauza gazului și petrolului rusesc. …. Privind însă realist, vom înțelege că nici Putin nu va ceda și nu se va retrage din Ucraina. La rândul său, nici Kievul nu va capitula și nu va accepta oficial pierderi teritoriale, deci, contrar a ceea ce recomandă Henry Kissinger, nici pacea, nici negocierile nu sunt posibile pe termen scurt și mediu. Pozițiile celor două combatante sunt esențialmente incompatibile și divergente. Iar Vestul, SUA în particular și țările NATO, nu-i vor accepta niciodată lui Putin anexările din septembrie. Cât timp va rămâne Putin la putere, acest război nu se va încheia. Ba mai mult, circulă insistent scenariul unei noi ofensive de iarnă a Rusiei în Ucraina și al escaladării războiului. ….. Pentru a obține supremația globală până în 2049, la centenarul triumfalist al Revoluției lui Mao, China comunistă va trebui mai întâi să-și dovedească superioritatea în fața SUA în Pacific, anexând Taiwanul și punând capăt lumii bazate pe sistemul garanțiilor de securitate americane. Va trebui să evite o criză economică internă majoră, care ar destabiliza-o social și politic. Va trebui să-și fidelizeze generația a doua de îmbogățiți, care nu mai au sentimentul că datorează ceva Partidului Comunist (tinerii milionari ai Chinei moștenindu-și averile de la părinții lor), și noua generație de muncitori industriali, care nu mai văd transformări miraculoase în viața lor în ultimii ani, așa cum au văzut părinții lor desculți, care trăiseră cu un bol de orez, acum 40-50 de ani. Va trebui să-și construiască un sistem de alianțe, greu de făcut în condițiile în care inclusiv în Indo-Pacific este înconjurată de aliații SUA – Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Australia, Singapore sau chiar, până la un punct și extrem de surprinzător, Filipine și mai nou Vietnam. ….” Integral: https://spotmedia.ro
“De ce costă 2700 lei curcanul lui Scărlătescu? Nu doar că-l gătește, ți-l și mănâncă Prețul aparent nesimțit anunțat de restaurantul lui Chef Scărlătescu pentru curcanul lui special de Crăciun nu e deloc mare, spune chiar Cătălin Scărlătescu. El precizează că nu doar că gătește curcanul uriaș, dar vine personal și îl mănâncă, pentru că cine altcineva ar putea consuma 15 kg de carne la o singură masă? Scărlătescu, care a slăbit recent foarte mult, spune chiar că și-a micșorat stomacul ca să poată mânca un singur curcan o dată, nu 3-4 curcani, cum mânca mai demult la o singură masă. Chef Scărlătescu spune că e normal să ceară 2700 lei, pentru că în primul rând e vorba de timpul lui și mai ales de salariu: ”Satisfacția e să vezi un gras cum se îndoapă cu curcanul, nu să-l mănânci tu”. ….” Integral: https://www.timesnewroman.ro
Like this:
Like Loading...
“Analiză | Piața energetică din România și riscul unui nou blocaj în 2023 Guvernul impune noi reguli pentru piața energetică și anunță că va ajuta furnizorii cu cantități de energie la preț mic. Aceștia ar urma să livreze curent electric populației la un preț ajustat. Insuficient, spun surse din piața energetică, care adaugă că domeniul riscă, în 2023, un nou blocaj. Cea mai mare dilemă pe piața de electricitate la final de 2022 este de unde vor lua energie furnizorii pentru a acoperi cererea de anul viitor și la ce preț. Vicepreședintele ANRE, Zoltan Nagy a anunțat că, din cei 54 de TWh de energie electrică pe care România estimează că îi va consuma în 2023, 15 TWh pot fi furnizați de stat la preț de 450 lei/mWh. În fapt, este o cifră estimativă pe baza producției de anul acesta și a contractelor la termen pe care deja marii producători le au. Prețul este bun, spun experții, dar acoperă doar o treime din consum. Tot Guvernul, prin actul normativ care intră în vigoare de la începutul anului viitor a stabilit un preț maximal 1300 de lei/mWh la care furnizorii pot vinde energie electrică, atât pentru clienții casnici, cât și pentru industrie. Practic, furnizorii nu au voie să vândă la un preț mai mare, indiferent de prețul la care cumpără. Dacă vor cumpăra la prețul mediu din decembrie, aproximativ 2000 de lei pe mWh, pierderea va fi de 700 de lei/mWh. …. „15TWh din 54 reprezintă aproximativ 27% din energia pe care furnizorii o vor primi la 450 lei pe MWh. Restul de 73% fie au achiziționat-o deja pentru la anul (înțeleg că pe la o cincime așa), fie trebuie să o cumpere de pe piață. Media ponderată a prețurilor de achiziție trebuie să fie în final sub 1300 de lei, plafonul peste care nu vor fi compensați. Pentru cei 73% rămași, furnizorii trebuie să achite în medie aproximativ 1600 de lei ca media finală să rămână sub 1300”, arată Burnete în demonstrație. Riscul, atunci când merg din pierdere în pierdere este ca, la un moment dat, furnizorii să vrea să se retragă de pe piața românească. Predicțiile pe baza prețului actual arată că va fi foarte greu de găsit curent ieftin pe piață. În medie, în decembrie, prețul a fost 2000 de lei pe mWh, de 1,5 ori mai mare decât cel maxim decontat de stat. …. Deficitul de energie trebuie compensat și așa, în momentele critice, energia merge către Ucraina și, implicit, cererea și prețul cresc. La asta s-a mai adăugat și imposibilitatea de a pune rapid în funcțiune capacități energetice importante pe care și le doreau europenii. Franța întârzie cu repunerea în funcțiune a 40 de capacități nucleare în condiții de penurie de specialiști. …. Cu o capacitate de producție instalată, pe hârtie, de aproape 19.000 de mWh, România nu reușește să își asigure nici măcar producția internă de energie electrică. În 2022, în majoritatea zilelor, România a avut un deficit de energie electrică. ….” Integral: https://romania.europalibera.org
“Declarația incompetenței și manipulării Povestea declarațiilor pe propria răspundere la furnizor pentru curent electric la preț subvenționat de 0,80 lei KWh este tipică nu doar pentru totala incompetență și superficialitate, cel puțin în materia energiei, a acestui guvern, cât și pentru manipularea pe care o practică televiziunile, mai ales atunci când au și interese personale în domeniu. Declarația nu a fost gândită pentru toţi cei 9 milioane de titulari de contracte pentru electricitate, ci doar pentru 7-10%, adică pentru cei care au mai mult de un loc de consum, deci mai mult de un contract. .… În practică, însă, această logică nu acoperea niște situații departe de opulență. De exemplu, o familie cu două reședințe permanente necesare: un soț cu copiii într-o localitate, celălalt soț cu loc de muncă în altă localitate. Două locuri de consum necesare, două contracte adesea pe numele aceluiași soț. Sau copii care au pe numele lor contractele cu furnizorul de curent ale părinților, ca să le gestioneze mai ușor. Sau părinți care fac contracte și pentru apartamentul pe care l-au cumpărat pentru copiii studenți, o formulă adesea mai puțin costisitoare pe termen lung și mai sigură decât închirierea. Și, nu în ultimul rând, desigur, situația chiriașilor. Teoretic, ei pot prelua contractul la electricitate, practic asta presupune o intenție de ședere mai îndelungată, ceea ce nu e întotdeauna valabil, dar și o mai mare încredere a locatorului care astfel nu mai are control pe situația la zi. …. La fel de adevărat e că toate aceste inconveniente de mai sus erau ușor de depășit prin simpla împărțire a contractelor între furnizori, astfel încât nimeni să nu aibă mai mult de un contract cu un furnizor. Niciodată aceștia nu ar fi fost de acord să pună la dispoziția concurenței propria bază, așa că una comună unde să apară titularii cu mai multe contracte era puțin probabilă. …. Ce face Guvernul în această situație? Renunță! Este anunțată modificarea ordonanței de-abia adoptată și că vor fi eliminate declarațiile, prețul va fi subvenționat la 0,80 lei indiferent de numărul de contracte, sigur, cu încadrarea în pragurile de consum. Declarațiile pe propria răspundere vor rămâne doar pentru cei care vor să beneficieze de prețul minim – 0,68 lei/KWh, adică familii monoparentale, familii cu cel puțin 3 copii și cei care au aparate medicale. Ce să înțelegem noi de aici? Nu văd decât doua variante. Ori măsura nu a fost oricum necesară, deci Guvernul a introdus o birocrație suplimentară și pentru furnizori, și pentru consumatori pentru o sumă oricum neglijabilă, deci degeaba. Ori măsura era necesară, dar în loc să o apere și să o explice, eventual să o simplifice birocratic, Guvernul preferă să asume o pagubă din bani publici. …. ” Integral: https://spotmedia.ro
“Cu premeditare spre CCR: Magistrații sunt singurii ale căror pensii speciale în plată se pot recalcula. Rămân marii privilegiați …. Vești bune 
“Vom bifa dosarul Schengen, dar nu vom scăpa de corupția endemică Ne plângem de votul împotrivă al Austriei, dar nu ne întoarcem în urmă cu 15 ani pentru a vedea corupția din Ministerul de Interne, impotența miniștrilor de Externe, lipsa crasă de profesionalism a politicienilor. Încă de la aderarea României la Uniunea Europeană liderii partidelor au trimis în Parlamentul European politicieni după cu totul alte criterii decât cele de competență, de experiență politică, de integritate, de patriotism, prin care să reprezinte interesele statului. Pentru a fi puși pe o poziție eligibilă pe listele electorale, unii dintre candidații pentru legislativul european au vărsat în buzunarele partidelor sume impresionante. Alții sunt apropiați prin relații reciproc avantajoase de liderii politici, implicați împreună prin interpuși în afaceri ilicite. Fiecare eurodeputat ar trebui să aibă și abilitățile unui diplomat Un europarlamentar câștigă în cei cinci ani de mandat aproape un milion de euro din salariu, sume forfetare, diurne și deconturi pentru cazare și transport. Merită să doneze partidului câteva amărâte de zeci de mii de euro? Sigur că merită, cu atât mai mult cu cât după încheierea mandatului nu va fi lăsat pe drumuri de partidul-mamă. …. Repetenți la alfabetul politic La polul opus, România a fost reprezentată în executivul european de oportuniști cu studii superioare făcute la fără frecvență, de îmbuibați ai regimului comunist deveniți peste noapte democrați, de analfabeți de carieră. Să ne aducem aminte, de pildă, de mezina fostului președinte, Elena Băsescu, trimisă de tatăl ei în Parlamentul European în mandatul 2009-2014. A făcut o serie de gafe pe care presa le-a prezentat copios. …. Viorica-Vasilica Dăncilă, fostă profesoară la un liceu industrial din Videle și marioneta lui Liviu Dragnea cât a fost prim-ministru, a deținut două mandate în Parlamentul European. Au rămas în memoria colectivă gafele gramaticale și de protocol din întâlnirile cu înalți oficiali europeni. În postura de europarlamentar, nimic nu a calificat-o drept un susținător al intereselor României. E la fel de străină de politica europeană ca și de limba română. …. Un pedagog de școală veche – studiu de caz Produs al comunismului, Adrian Severin a deținut mai multe funcții în UASCR (Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din România), ulterior fiind lector la Academia Ștefan Gheorghiu, școala de cadre a PCR. După decembrie 1989 s-a înscris în FSN, fiind pe rând deputat în mai multe legislaturi, ministrul Afacerilor Externe, europarlamentar. Ca membru în Parlamentul European, în 2011 a fost implicat într-un răsunător scandal de corupție în urma unei investigații realizate sub acoperire de jurnaliști de la Sunday Times. Severin împreună cu alți doi europarlamentari, unul din Austria iar celălalt din Slovenia, au acceptat oferta jurnaliștilor de a iniția amendamente la legislația europeană în schimbul a 100.000 de euro. După demascarea afacerii „bani pentru amendamente“ de către jurnaliștii britanici, ceilalți doi europarlamentari care acceptaseră oferta și-au dat imediat demisia din legislativul european. Dar nu și Adrian Severin, care în 2016 a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru luare de mită și trafic de influență. După un an și două luni, a fost pus în libertate pentru „bună purtare“. ….” Integral: https://spotmedia.ro
]
“SRI A Declasificat și A Publicat Online Toate Documentele Pe Care Le Deținea Privind Revoluția Din 1989….”
https://www.libertatea.ro/stiri/sri-declasifica-dosarul-revolutiei-romane-4389572