Revista Presei – 22 mai.”Palmierii, papagalii și maimuțele”
| 22/05/2023 | Autor desy.demeter Categorii: Stiri / Revista Presei |
Buna dimineata intr-o zi de luni, 22 mai! Vremea se va menține caldă în cea mai mare parte a țării. Cerul va fi variabil, cu înnorări temporar accentuate, averse și descărcări electrice, îndeosebi după-amiaza și seara, la munte, în Transilvania și pe alocuri în celelalte regiuni. Vântul va sufla slab și moderat, cu unele intensificări, cu precădere ziua, local la munte, în regiunile sudice, sud-estice și pe suprafețe mai mici în centru și în nord-est (viteze la rafală în general de 40…50 km/h). Temperaturile maxime se vor încadra între 20 și 28 gr, iar cele minime între 6 și 16 gr. Bucuresti: 24/12 gr.C.
“Medicamentele de ultimă generaţie ajung la români la aproape 3 ani de când sunt puse pe piaţă. Pacienţii din Germania le au în 4 luni 918 zile. Atât trebuie să aştepte pacienţii români pentru a putea cumpăra medicamente noi de la aprobarea de punere pe piaţă, arată un raport al Federaţiei Europene a Industriilor şi Asociaţiilor Farmaceutice. Timpul de acces este chiar mai mare pentru medicamentele oncologice, ajungând la 991 de zile. Doar 7 tipuri de medicamente oncologice de ultimă generaţie sunt complet disponibile pentru pacienţii români, din totalul de 46 de medicamente care au primit autorizaţie de punere pe piaţă în perioada 2018-2021, arată raportul Federaţiei Europene a Industriilor şi Asociaţiilor Farmaceutice, preluat de Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM). Studiul compară 37 de ţări europene pentru a analiza disponibilitatea noilor medicamente şi durata de timp necesară pacienţilor pentru a avea acces la ele. În plus, din totalul de 168 de medicamente inovatoare care au primit autorizaţie de punere pe piaţă în perioada 2018-2021, doar 51 erau disponibile pentru pacienţii români la începutul lunii ianuarie 2023. …. Prin comparaţie, pacienţii din Germania au acces la astfel de medicamente în doar 128 de zile, italienii – în 436 de zile, maghiarii – în 549 de zile, iar bulgarii – în 705 zile. Media europeană este de 517 zile. ….” Integral: https://www.libertatea.ro
“EXCLUSIV Zece cazuri de nepotism la Direcția de Sănătate Publică Dolj, unde sunt angajați soț și soție, director și soră, mamă și fiu, nepoți / Un angajat DSP verifică spitale, firma sa oferă consultanță în piață pentru spitale / Cazuri semnalate de doi avertizori de integritate …. Practica angajărilor de rude la DSP Dolj are o tradiție mai îndelungată. A început de pe vremea fostei directoare Ludmila Prunariu, numită în funcție în Guvernul Ponta. Directoarea s-a retras în primăvara lui 2020, la scurt timp după declanșarea pandemiei. De atunci, la conducerea Ministerului Sănătății s-au perindat aproape toate partidele parlamentare (PNL, USR-PLUS, UDMR), iar la DSP Dolj s-au schimbat trei directori. În fiecare mandat, instituția a angajat rude. ”Mulți s-au angajat în pandemia, pe perioadă determinată, iar contractul a fost schimbat ulterior cu perioadă nedeterminată”, a explicat pentru G4Media, unul dintre avertizori. Valeria Andreescu a fost numită în funcția de șef DSP în Guvenul lui Ludovic Orban, în perioada acută a pandemiei. A rezistat aproximativ un an. Soțul ei lucra la departamentul administrativ, iar în prezent, cei doi nu mai lucrează în instituție. În vara lui 2021, când la DSP Dolj a fost numită Iuliana Manea, Ministerul Sănătății era condus de Ioana Mihăilă, USR-PLUS. În mai 2022, ministrul Alexandru Rafila (PSD) l-a numit în funcție pe Viorel Dorin Micu. …. ”Arbore geneaologic” de la DSP Dolj Lili Gacea conduce de 11 ani serviciul de resurse umane. Are și ea un fiu în instituție, angajat ca jurist – Radu Gacea. I-am cerut să ne explice fenomenul nepotismului, dar ne-a transmis că nu are autoritatea de a discuta cu presa. Colega ei de la resurse umane, Elena Păunescu, are soțul angajat în departamentul administrativ. O altă colegă de la resurse umane, Violeta Stanca, are o fiică angajată ca farmacistă în instituție. Până și directorul actual, Viorel Dorin Micu, are o soră angajată de mai mulți ani, tot la resurse umane. ….” Integral: https://www.g4media.ro
“Cine plătește? În mod paradoxal, România anticipează o creștere a PIB semnificativ peste media europeană și are alocați aproximativ 80 de miliarde de euro de la UE în următorii 5 ani, dar, în același timp, dă mesajul că este în criză de bani. Într-un elan de responsabilitate, s-a și anunțat că statul își va limita cheltuielile, adoptându-se și o ordonanță de urgență în acest sens.[i] În acest context, s-a redeschis, totodată, și discuția măririi taxelor. Pe lângă evocarea impozitării salariilor din sectorul public mai mari decât al Președintelui României, unii politicieni par să vizeze deja mai mult sectorul privat. Ideea subînțeleasă ar fi aceea să nu sufere doar unele segmente din sectorul public, ci să contribuie și zona privată. Cred că orice discuție despre cine plătește ar trebui să aibă în vedere cel puțin următoarele aspecte: 1 România chiar a progresat economic mult, pe ansamblu, față de 1989 După ce a mers în primă fază în jos, măreața strategie iliesciană facând-o să piardă 13 ani pentru a ajunge abia în 2002 la PIB-ul din 1989, economia a luat-o în sus, aderarea la UE și NATO oferind motoare suplimentare de creștere foarte puternice. Între 2008 și 2020, rata medie de creștere a PIB-ului real pe cap de locuitor a fost de 2,28%[ii]. …. 2 Progresul respectiv a fost, însă, unul însoțit tot timpul de deficite bugetare, precum și de o serie de alte dezechilibre în creștere Astfel, România a trăit, practic, peste mijloacele curente în fiecare din ultimii 32 de ani, neînregistrând nicio perioadă cu surplus bugetar. Adică, deși veniturile medii la buget au tot crescut, s-a cheltuit și mai mult. 2020, 2021 și 2022 au fost ani cu cheltuieli bugetare scăpate aproape cu totul din frâu, pandemia oferind ocazii artificiale pentru tot felul de excese, dificil politic de comprimat în prezent. În 2022 am avut, de altfel, cel mai mare deficit bugetar procentual din UE. 2023 ar trebui să aducă o reducere a acestuia, dar datoria externă a crescut net cu peste 10 miliarde euro doar în primele 3 luni ale lui 2023[iii], fapt ce a contat, probabil, în presiunea pe Guvern de a face ceva. Dezechilibrul bugetar a fost însoțit de alte dezechilibre din ce în ce mai serioase și care, de la un punct, îl alimentează structural pe cel bugetar. Lista este lungă. De exemplu, economia gri e foarte mare, România având cel mai mare procent de TVA nerecuperat din întreaga UE (aprox 36% în 2020, față de 1,2% în Finlanda). România pierde, astfel, în fiecare an aproape 7,5 miliarde euro din TVA nerecuperat, cu peste 2 miliarde mai mult decât Polonia (care are o populație aproape dublă) și cu peste 6,5 miliarde mai mult decât Ungaria.[iv] Este enorm. Discrepanțele de dezvoltare economică între multe județe sunt, și ele, mari. De asemenea, România înregistrează vârste de pensionare și pensii foarte diferite, un salariu mediu în administrația publică cu aproximativ 20% mai mare decât cel din sectorul privat (în Vest este invers), un număr mare de români care nu contribuie cu nimic la buget, o impozitare foarte variată în funcție de forma de organizare a activității, nu de substanța ei, un mod de alocare a ajutoarelor de stat cu porțiuni mari de subiectivism, precum și numeroase exceptări de taxe, din care doar o parte au sens. Problematic este și faptul că întreprinderile mici și mijlocii românești au o productivitate de 3 ori mai mică decât media UE[v], fiind, în medie, slab tehnologizate și cu o organizare deficitară a activității. Se și muncește semnificativ mai puțin, în medie, față de 1989. …. 3 Poate să contrarieze, dar, până acum, proasta guvernare timp de numeroși ani și nivelul mediu de efort în scădere au costat, desigur, pe multiple planuri, dar niciun segment social din țară nu a trebuit cu adevărat să plătească financiar excesul de cheltuieli respectiv. Astfel, volumul administrației publice, numărul asistaților social și al rentierilor de stat, precum și risipa generală au crescut mult. De exemplu, conform datelor Ministerului Finanțelor, numărul de posturi ocupate la nivelul administrației centrale și locale și instituții publice ce țin de acestea era în luna martie 2023 de 1.277.054[vi] (și cifra pare parțială), cu peste 55% mai mare decât acum 20 de ani. De asemenea, sistemul asigurărilor de sănătate are aprox. 15 milioane de beneficiari, dar doar aprox. 5 milioane de contribuabili. …. 4 Problema principala ține de acumularea de excese și restanțe, pe fondul populismului în creștere, fiind tot mai dificil de împins in viitor excesul mare de cheltuieli Un prim motiv este acela că o parte a dezechilibrelor au devenit mari structural, mai ales în noul context global. De exemplu, dinamicile demografice nu ajută nici pe partea de venituri (potențialul fiind mai redus), nici pe cheltuieli (mărind și nota relativă de plată pe pensii și sănătate). De asemenea, creșterea continuă a volumului administrației, deși populația a tot scăzut, generează cheltuieli mari în creștere. În orice caz, dacă am continua să ne îndatorăm suplimentar cu aprox. 20 de miliarde de euro pe an (ca în ultimii 3 ani), și ponderea datoriei în PIB ar crește semnificativ în puțini ani (a trecut de la 35% la peste 45% din PIB doar între 2019 și 2021). …. 6 Faptul că suntem aproape de o serie de puncte de inflexiune pentru reforme reale pare să fie conștientizat parțial la noi. Doar că se merge mai mult, pentru moment, tot pe calea ușoară, calendarul electoral și contextul războiului din Ucraina neajutând. De exemplu, ordonanța la care mă refeream la început duce în mare parte cu gândul la cineva care a cheltuit iresponsabil și se angajează, în principal, doar să nu cheltuiască și mai iresponsabil. ….9 România este și în situația ingrată în care, după cum menționam mai sus, a făcut puține investiții aproape întreaga perioadă lungă de bani internaționali ieftini de până acum și se apucă mai serios de grosul infrastructurii tocmai când dobânzile la credite au crescut mult. ….” Integral: https://www.contributors.ro
“[P] Cum putem opri jaful din bani publici Ne îndreptăm vertiginos către o prăpastie bugetară de 100 de miliarde de lei. Atât se conturează a fi deficitul bugetar pe 2023. Cu 30 de miliarde peste cât era prevăzut în construcția bugetului. E vorba de faimoasa gaură bugetară care a crescut între timp de la 20 la 30 de miliarde de lei. Dacă ne uităm la ordonanța austerității recent adoptată, vedem că presupusa reducere a cheltuielilor statului e făcută în bătaie de joc. Pe calculul optimist al Guvernului, ordonanța recuperează cel mult a șasea parte din această sumă – vreo 5 miliarde de lei. Asta, dacă vor reuși să se țină de cuvânt. De ce așa puțin? De ce așa târziu? Pentru că PSD și PNL nu vor să-și supere clienții și politrucii plasați în locuri călduțe pe banii statului. Adică pe banii noștri. Avem zeci de agenții și institute inutile, care toacă anual sume impresionante, fără să ofere nimic societății. Asigură însă posturi bine plătite pentru prietenii politici. Salariile acestor oameni sunt uneori uriașe. Statul nu are fonduri, așa că se împrumută. Și se împrumută la dobânzi uriașe. Un bun exemplu de căpușă bugetară este Academia Oamenilor de Știință din România. Numai pentru AOȘR plătim 10 milioane de lei anual. Pentru cine plătim? Păi, să vedem. Plătim, de exemplu, pentru Ecaterina Andronescu, fost ministru în mai multe rânduri și una dintre principalele responsabile pentru starea actuală a educației din România. Sau pentru Anghel Stanciu, fost deputat PSD și PRM, condamnat definitiv la șase luni închisoare pentru corupție. Alt peremist remunerat pe banii noștri e Dan Zamfirescu – un om care declară senin că e mândru în calitatea sa de fost colaborator al Securității. Plătim și pentru a oferi încă o platformă fostului președinte Ion Iliescu, declarat „membru de onoare” al AOȘR. Nu e clar cum se împacă „onoarea” AOȘR cu acuzația de săvârșire de crime împotriva umanității căreia domnul Iliescu trebuie să îi răspundă în fața instanțelor. …. Din bugetul anual de aproape 10 milioane de lei al pseudo-academiei „oamenilor de știință” se poate asigura masa caldă la școală pentru peste 650.000 de copii sau se pot asigura resurse pentru a ține la școală 1.456 de copii sărăci. Lista agențiilor inutile continuă cu Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, care risipește anual două milioane de lei, Institutul Român pentru Drepturile Omului, cu un buget anual de aproape trei milioane de lei, sau cu Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989, care are un buget de trei milioane în fiecare an. Ce fac ele pentru români? Nimic. …. Într-o vreme în care prețurile sunt scăpate de sub control, astfel de cheltuieli sunt nu numai o dovadă de iresponsabilitate, ci și de cinism. ….” Integral: https://www.hotnews.ro
“Încep anchetele DNA în energie O știre care îi face pe cunoscători să ridice o sprânceană: DNA a cerut documentele Romgaz prin care a preluat participația ExxonMobil din Neptune Deep. Situația stă cam așa: Exxon prin ExxonMobile Exploration and Production România s-a asociat cu OMV, ambele deținând 50% din drepturile și obligațiile ce derivă din acordul de concesiune pentru explorare, dezvoltare și exploatare asupra perimetrului de apă adâncă Neptune Deep. Exxon a investit în explorare 750 milioane de dolari, Romgaz a cumparat cu 1 miliard, deci cu o treime mai scump. DNA-ul încearcă să afle cine a făcut evaluarea pe baza căreia s-a făcut tranzacția, și cine a aprobat-o, ținând cont de guvernanța corporativă (OUG 109 / 2011). Problemă suplimentară: Oare OMV-ul a cheltuit tot atâți bani pentru explorare? Dacă nu a cheltuit 750 milioane, că doar deținerea e jumate – jumate, cât mai valoreaza jumătatea cumpărată de Romgaz? Dacă tot s-a deranjat DNA-ul să se deplaseze până la Mediaș, la sediul Romgaz, ar trebui să mai cotrobăie prin hotărârile AGA și CA și deciziile directoratului care se referă la întârzierea cu 4 ani a centralei de energie electrică de la Iernut. Noua centrală de la Iernut este o poveste urâtă a sistemului electro-energetic național din care România iese vulnerabilizată din lipsa a 460 MW de producție și în pierdere deoarece din 2019 a tot importat energie electrică scumpă, importul făcându-se în special în perioada de când a început războiul din Ucraina, perioadă în care prețurile energiei au explodat. Later edit: Aflăm că Romgazul a mai semnat un contract cu aceeași spanioli de la Duro Ferguera pentru încă 70 de milioane de euro. Sigur este un subiect excelent pentru DNA acest contract din care s-au folosit și bani din Planul Național de Investiții (PNI). Și ar mai fi un subiect de discuție la Mediaș: cum a ieșit Romgazul din Gastrade, adică din asocierea cu BulgarTransGaz și DESFA, firmele de transport de gaz din Grecia și Bulgaria, companie care a dezvoltat terminalul de gaz natural lichefiat (LNG) de la Alexardroupolis. Astăzi terminalul funcționează, importând în jur de 5,5 miliarde mc / an, gaz ce alimentează Grecia, Bulgaria, România, Ucraina și Moldova, cu posibilitati de interconectare cu nordul Europei. Colac peste pupăză, se mai construiește și o centrală pe gaze la Alexandroupolis care va produce energie electrică și care va avea exact aceleași trasee. Afacerea este de mare anvergură și cu profituri mari deoarece prețul energie este mare și după cum știe toată lumea, banii intră în buzunarele acționarilor companiilor din energie. Aici România a pierdut în primul rând o poziție geostrategică în industria energetică europeană și mai apoi bani. Oare aceasta „renunțare” a fost pe bani? … că vânzare nu a fost! Oare în buzunarele cui ar fi putut intra niste sume considerabile? Dacă am judeca cine ar fi putut plăti, ne uităm cine este jucatorul care câștigă cel mai mult! La nivel strategic caștigul a fost de partea Rusiei care încă mai pompează gaze prin Turk Stream (și prin Ucraina) către Europa, pe lângă LNG. ….” Integral: https://www.contributors.ro
“Școala noastră – ce-am făcut cu ea?! ….Undeva, în provincie, la marginea unui oraș, într-o școală primară de cartier periferic sau într-una din ruralul abandonat are loc o inspecție – la clasa a II-a – la o oră de Aritmetică, Matematică sau cum i-o spune acum. Copiii, mulți dintre ei peste vârsta normală de 8 – 9 ani, nu doar că nu știu să facă operații matematice simple (adunări și scăderi) dar nu sunt în stare nici măcar să recunoască pe tablă sau în manual numerele și semnele operațiilor. Cei mai mulți dintre ei frecventează școala aleatoriu (familiile ”împingând” câte ceva – prestând chiar și muncă fizică pentru director – ca să li se treacă cu vederea absențele), iar părinții lor nu au nici un interes pentru educație (întrucât știu, din experiență, că – în viața asta – doar capacitatea ”de-a te descurca” și ”norocul” fac legea). Inspecția e anunțată, directorul cheamă învățătoarea și îi explică – ferm și fără a face economie de amenințări – că ”ora” trebuie să se încheie cu bine, că ”reprezentatul Inspectoratului” trebuie să plece cu convingerea că ”se face tot posibilul” și, chiar și-ntr-un asemenea mediu, pot exista ”performanțe”. Evident, la toate acestea se vor adăuga – ”din partea conducerii” – și inevitabilul ”protocol”, și câteva ”mici atenții” …. Mai sus de el sunt ”autoritățile locale”, care au un cuvânt greu de spus în numirea inspectorilor, și ”dacă iese prost în raportări”, se va lăsa ”cu capete tăiate”. Și mai sus e Ministerul și varii comisii care cer – tot timpul – ”rapoarte”, ”fișe centralizate”, Excel-uri și varii tabele numai cu ”performanțe”. Nu e bine să le dai ”eșecuri”, dat fiind că și ”cei de sus” ”raportează mai departe”. Și, apoi, e presa, care – cum bine se știe – face scandal din orice. Nu suntem noi, școlile din oraș / județ, Inspectoratul și orașul / județul cei mai răi din țară! Ideea e că ”lucrurile au mers bine”, ”toată lumea și-a făcut datoria”, ”raportul” se poate încheia satisfăcător (sigur, și cu niște observații, relativ neutre) și s-a mai terminat o inspecție. În realitate, despre ce-a fost vorba? Un play-back generalizat: toată lumea ”s-a făcut că face ceva”: elevii că citesc de pe tablă sau că rezolvă exerciții, învățătoarea că ține o oră, directorul că-și laudă școala, inspectorul că urmărește lecția, funcționarii că ”dau mai departe” ”cifrele obiective”. În fapt, nimic nu era adevărat. În toată afacerea, singurele lucruri ”cinsite” erau ”protocolul” și ”mica atenție”. În realitate, ”știm toții cum merg lucrurile”. Ce putem face? Dacă nu întreținem iluzia realului, se va prăbuși totul. Și, ca-ntotdeauna când se prăbușește ceva, ”cei de sus” mai au o șansă; dar cei ”cei de jos” vor fi îngropați sub dărâmături. Aceasta e starea reală a celei mai mari părți a școlii românești (de la grădiniță la doctorat) în anul de grație 2023, în care un președinte – mai absent din lume decât elevii ce nu vin la ore – pretinde să dea ”un pachet de Legi ale Educației” pe care, cel mai probabil, nu le-a citit și al căror conținut nu-l interesează. Așa-zisele lui ”Legi” nu vor rezolva nimic, dat fiind că – nepornind de la problemele reale ale școlii și ale societății – nu au menirea de-a rezolva ceva. ….” Integral: https://www.contributors.ro
“Marian Preda, rectorul UB: Generația nouă are foarte multe oportunități, dar ele vin și cu o mare nedreptate: ei vor trebui să plătească datoriile care s-au făcut pentru o parte din generațiile mai în vârstă …. Generația decrețeilor a avut cele mai mari probleme = Între cele 4 generații anterioare sunt mari diferențe în privința șanselor pe care le-au avut în viață. Mă refer la generația de dinaintea celui de-al doilea război mondial, la cea de după-până la Decret, la cea a decrețeilor și cea de după 1989 (care și ea se epuizează și în curând va apărea o nouă generație). – Gândiți-vă că generația de dinaintea celui de-al doilea război mondial a mers la școală având profesori foarte buni, formați în perioada interbelică. Generația decrețeilor a avut cele mai mari probleme. Pentru că nu doar că școala era supraglomerată, creșele erau supraaglomerate. .. Dar când aveau 18 ani, a urmat imediat Revoluția și n-au mai avut loc în industrie, care a scăzut drastic. N-au mai avut nici locuințe pentru că Statul n-a mai construit la fel de mult și dintr-o dată s-au văzut nevoiți să emigreze. – Vine generația nouă, care are foarte multe ocazii de a studia , dar acest progres vine și cu o mare nedreptate: vor trebui să plătească datoriile care s-au făcut pentru o parte din generațiile mai în vârstă. Iar acest lucru trebuie discutat. Vorbesc despre echitatea intergenerațională, care e foarte importantă. – Capitala are un PIB/capita de 170% din media UE, dar în Nord-Est, la Moldova, care au 40% din aceeași medie. Ceea ce înseamnă că acelea sunt păopulații dependente. Care depind de bugetul de stat sau de cel local, ceea ce are consecințe foarte importante. – Având o pondere mare a populației dependente (pensionari, șomeri, persoane asistate social sau cu dezabilități) , decidenții locali se adaptează la asta și devin populiști . Asta este o problemă. Și dacă vă uitați la particiuparea la vot veți vedea că e mult mai mare la cei care nu mai sunt activi economic. – Cine trebuie să schimbe lucrurile? E clar că cei care au privilegii personale nu le vor schimba! Actorii principali preferă privilegii personale: Avem un parlament slab, corupt, dependent de politică. Sindicatele sunt nereprezentative, vasalizate . Justiția– parțial reformată dar dependentă de privilegii gen pensii speciale. Instituții de ordine publică – parțial reformate dar ”calmate cu mici privilegii” (e.g.pensii speciale). Administrația publică – deprofesionalizată. Societate civilă – dezamăgită sau controlată. Iar presa – vasalizată, deprofesionalizată ….” Integral: https://www.hotnews.ro
“Palmierii, papagalii și maimuțele Pentru amenajările ilegale făcute în Piața Unirii, soldate inclusiv cu tăierea unor cabluri ale sistemului de semaforizare, primăria sectorului 3 a fost amendată de primăria generală și somată să aducă zona la stadiul inițial. Primarul de la 3 a mers mai departe – a plantat fără nicio consultare publică palmieri în fața magazinului Unirea. Despre sectorul 3 se spune că e „bine administrat”. Nu trebuie să ai un ochi fin și un spirit critic prea dezvoltat ca să vezi că e o spoială pe bani mulți, că nu există nicio gândire coerentă în ce privește amenajarea peisagistică. Multe lucrări sunt realizate de mântuială, nu se parcurg etapele de întreținere acolo unde se degradează, copacii uscați cu rădăcinile betonate nu sunt înlocuiți, dalele sar din loc, iar cea mai mare parcare subterană de pe Decebal (proiectul de suflet al primarului) se transformă seara în cea mai mare parcare supraterană – acolo, în câțiva metri pătrați, valoarea adunată a bolizilor bate milionul de euro. Lipsesc bunul gust și viziunea unitară, trotuarele sunt micșorate în lățime, înălțate, colorate, „amenajate” cu bucăți de dale rozalii care sar de la locul lor la câteva zile după ce au fost montate și nimeni nu trece după aceea ca să verifice și să le pună la loc. Apar arbori de toate felurile, vin și insectele aduse de pe alte meleaguri. E un sector după chipul și asemănarea primarului, care „experimentează” acasă, pe bani publici, tot ce vede prin vacanțe. Despre clădirile nou apărute este de prisos să vorbim, în multe locuri te întrebi cine a autorizat și cum se vor comporta noile imobile la un cutremur mai mare. Aș vrea să cred că plantarea palmierilor la Piața Unirii este un act provocator, menit să-l enerveze pe imperturbabilul Nicușor Dan. Mă tem însă că primarul de la 3 chiar a crezut că pune un lucru frumos, că ne face să ne simțim ca în Palma de Mallorca atunci când ne nimerim în ghena publică în aer liber plină de noxe, gunoaie, tarabe, cerșetori, trotinete și miros de ulei prăjit de la localurile din zona pe care o numim Piața Unirii. Capitala e ca un bucureștean care nu a făcut un duș de câteva săptămâni, după ce l-a lăsat Termoenergetica fără apă caldă la robinet, dar se dă cu parfum de firmă care l-a fascinat într-un duty-free de aeroport, fiind sigur că nu va mirosi a transpirație și haine nespălate. …. Capitala României nu se va dezvolta coerent până când modelul administrativ nu va fi schimbat. Până atunci, poftiți la junglă, circ, papagali, maimuțe și palmieri, grădini suspendate cu căprioare (cum promitea primarul-infractor-fugar Oprescu), găini înhămate la calești, iepuri gigantici, spectacole cu confetti și festivalul micului mare. ….” Integral: https://republica.ro
“Iredentismul – ultimul refugiu al lichelelor în secolul XXI (Opinie) Se poate vedea frecvent postată pe internet harta României Mari și nu doar într-un context istoric. Conștient sau nu, cei care o postează devin iredentiști, sprijinind în mod direct sau indirect pretenții teritoriale ale României față de statele din jur: Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria. Mai mult, se poate observa un curent care se împotrivește sprijinirii de către România a Ucrainei în rezistența sa împotriva agresiunii Federației Ruse, unul dintre motive fiind tocmai “anexarea” de către Ucraina a unor teritorii românești în 1940 și din nou în 1944, anexare confirmată prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947 prin care teritoriile respective au intrat în componența URSS și au fost recunoscute ca atare pe plan internațional. Propaganda Kremlinului de după declanșarea războiului împotriva Ucrainei pe 24 februarie 2022 a menționat această “anexare” de către Ucraina a teritoriilor românești de dinainte de iunie 1940 și această diversiune a prins în rândul unor români, n-aș putea spune cât de mulți. Aici trebuie spus că nu Ucraina, care și-a declarat independența pe 24 august 1991, ci URSS a anexat teritoriile românești ocupate în 1940 și apoi în 1944. Iar România și Ucraina au semnat și ratificat în 1997 un tratat prin care recunosc frontierele comune stabilite prin Tratatul din 1947 (un tratat similar au semnat și ratificat România și Ungaria în 1996). România a semnat acel tratat pentru că dorea aderarea la Uniunea Europeană și NATO, iar iredentismul și pretențiile teritoriale la nivel de stat erau și sunt incompatibile cu apartenența la cele două organizații. Iată însă că în 2023, senatoarea Diana Iovanovici-Șoșoacă a depus o propunere legislativă din care cere modificarea tratatului cu Ucraina din 1997, la articolul 3 din text scriind că „România anexează teritoriile istorice care i-au aparținut, respectiv Nordul Bucovinei, Herța, Bugeacul (Cahul, Bolgrad, Ismail), Maramureșul istoric și Insula Șerpilor”. Pe lângă faptul că un asemenea text are șanse zero de a fi dezbătut, necum adoptat, propunerea este un amalgam, ca să nu spunem o varză: Cahul nu aparține Ucrainei, ci Republicii Moldova, iar Maramureșul istoric de la nord de Tisa, cuprins în regiunea Transcarpatia a Ucrainei, nu a făcut niciodată parte dintr-un stat numit România (care a luat ființă în 1862). …. La urma urmei, afișarea hărții Ungariei Mari provoacă iritare în România și pe principiul “ce ție nu-ți place, altuia nu-i face” cei care se dedau la acte de iredentism ar trebui să ia aminte. Căci iredentismul românesc nu e cu nimic mai bun decât cel unguresc sau viceversa și în general în secolul al XXI-lea orice iredentism este generator de tensiuni și în ultimă instanță de conflict armat, după cum o arată războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. …. În 1775, scriitorul englez Samuel Johnson scria: “Patriotismul este ultimul refugiu al lichelei”. Desigur că Johnson nu se referea la patriotismul veritabil, ci la cei care îl folosesc în scopuri meschine și în interes propriu. ….” Integral: https://www.g4media.ro
“Salman Rushdie avertizează că libertatea de exprimare în Occident este ameninţată. El condamnă rescrierea cărţilor pentru a elimina limbajul ofensator: “Dacă este greu de acceptat, nu o citiţi, citiţi o altă carte” La nouă luni după ce a fost înjunghiat pe scenă, în urma atacului pierzându-şi un ochi, apreciatul autor Salman Rushdie a avertizat, într-un rar discurs public, că libertatea de exprimare în Occident este ameninţată, relatează BBC. ….. Rushdie a declarat că, în opinia sa, libertatea de exprimare în Occident se află acum într-un moment critic. “Acum, când mă aflu aici, în SUA, trebuie să mă uit la atacul extraordinar asupra bibliotecilor şi asupra cărţilor pentru copii din şcoli. Atacul asupra ideii de bibliotecă în sine”, a spus el. “Este deosebit de alarmant şi trebuie să fim foarte conştienţi de acest lucru şi să luptăm foarte mult împotriva lui”, a comentat Salman Rushdie. Scriitorul, care a fost recompensat cu numeroase premii de-a lungul carierei, a criticat, de asemenea, rescrierea cărţilor mai vechi pentru a fi în concordanţă cu timpurile moderne şi pentru a elimina limbajul considerat ofensator. Cărţile ar trebui “să vină la noi din timpul lor şi să fie din timpul lor”, a punctat Rushdie. “Şi dacă este greu de acceptat, nu o citiţi, citiţi o altă carte”, a adăugat el. ….” Integral: https://www.news.ro
“Petre Daea e complet verde după ce a mâncat roșii românești sănătoase …. Mereu la datorie pentru promovarea produselor naționale, Petre Daea a mâncat 4-5 kg de roșii în mai multe sere, ca să arate cât de sănătoase sunt. Pe măsură ce mânca, însă, nuanța pielii ministrulului se apropia tot mai mult de culoarea unei patlagele. Cum era de așteptat, Petre Daea a dat vina pe cormorani, care probabil au mâncat substanțele otrăvitoare și apoi au lăsat găinaț la baza roșiilor, ca să saboteze economia națională. Agronomul Decebal Popescu spune însă că e firesc să se întâmple așa, pentru că roșiile sunt verzi, chiar dacă au fost înroșite artificial cu substanțe chimice. Nu e prima oară când Petre Daea suferă astfel de lucruri, după ce anul trecut s-a făcut complet portocaliu după ce a vrut să arate cât de gustoși sunt morcovii românești și a mâncat demonstrativ o cantitate apreciabilă. ….” Integral: https://www.timesnewroman.ro
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
“Greva care nu se poate termina bine pentru nimeni
…Pe lângă tot ceea ce știam, problemele cu PNRR, pensiile speciale, gaura de la buget etc, a izbucnit și greva profesorilor care pune în capul guvernului nu doar profesorii, ci și milioane de părinți care mai degrabă empatizeaza cu dascălii, oameni ca ei, decât cu guvernanții.
Situația este într-adevăr extrem de dificilă. Dacă nu îndeplinești revendicările profesorilor și ajungi la blocarea anului școlar, te vor linșa mai ales elevii și părinții din anii terminali, cu examene vitale.
În maximum două săptămâni, ei ar trebui să aibă situația școlară încheiată. În caz contrar, unii și-ar pierde locurile la facultăți străine unde au fost admiși. Dar și pentru părinții cu copii mai mici, care nu pot sta singuri, situația va fi critică, dacă nu au bunici sau alt sistem de ajutor.
Dacă îndeplinești revendicările salariale într-o măsură mulțumitoare, nu vei face decât să pui benzină pe un foc mocnit, și social, și în economie. Social, evident că vor veni peste guvern și celelalte categorii, să ceară același lucru. Economic, mărești gaura de la buget, deci deficitul, și dai combustibil inflației, care de-abia începuse să scadă puțin.
Iar inflația va înghiți cu asupra de măsură majorarea acordată și va eroda masiv veniturile tuturor, bugetari și privați. Dar cel mai rău este că aceste argumente, care ar fi raționale în mod normal, nu mai pot fi folosite de guvern.
După ce ai împărțit bani cu nemiluita pentru clientelă, după ce ai majorat indemnizațiile parlamentarilor, salariile primarilor, ai creat noi categorii de speciali, nu ai reformat pensiile speciale, după ce ai clamat luni de zile că duduie economia și încasările la buget sunt foarte bune, când președintele călătorește cu avioane faraonice, cum să vii să spui că pentru profesori nu sunt bani? Deci pentru toți au fost, dar când să ajungă la ei, ce să vezi, e inflație și nici încasările nu sunt în grafic. Chiar dacă este adevărat, argumentul a fost anulat….”
https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/greva-care-nu-se-poate-termina-bine-pentru-nimeni
https://www.timesnewroman.ro/ovi/invatamantul-o-problema-serioasa/
🙁
Articolul lui Mihai Maci se termină cu o oglindă pe care am putea să ne-o punem fiecare dinte noi: „ să nu uităm un lucru: noi, cei care lucrăm în învățământ, noi suntem cei responsabili că s-a ajuns aici.”
Am putea să spunem la fel și despre justiție și despre medicină, în general despre orice fel de profesiune în care avem un grad mai mare de autonomie.
E prea târziu pentru orice fel de măsuri de redresare pur și simplu fiindcă dacă, prin absurd, ar exista o soluție miraculoasă România nu ar avea pe cine să se sprijine pentru a se putea redresa.
Ce rămâne atunci de făcut?
…
……
Poate să ne păstrăm demnitatea. În orice împrejurări.
👍
*dintre noi…
Buna ziua.
Ani de zile am scris : Romania e o țară cu cracii in sus.
– Morala și principiile aruncate peste bord.
– Invazie generalizată de plagiatori, oportuniști, analfabeți funcționali.
Practic au acaparat statul și rolul lui e deturnat in interesul lor personal și de gașcă.
– Pensile de serviciu obținute la vârste de doar 40 de ani și calculate clientelar, o rușine toată mioritica.
– O justiție subordonată unde daca hoții nu au scăpare, prescripția redusă a rezolvat tot și pe toți.
Nu poți sta in UE cu astfel de ” strategii” care coincidenta, întâmplare, sunt identice (dar pe scara mult mai mare ) cu strategia puterii lui Putin și a camarilei care îl sprijină în Rusia.
Statul român se împrumută in draci refuzând de ani de zile digitalizarea ANAF.
( Inclusiv Banca Mondială finanța digitalizarea)
Tot a fost întrerupt deoarece în statul cleptrocratic , o ANAF eficienta e sfârșitul milionarilor doar din bugetul statului.
Iohannis, Ciuca, Ciolacu sunt produsele acestui stat eșuat.
Așa cum la vremea lor, Băsescu, Udrea, Boc au fost exact aceleași produse.
Putem adăuga Tăriceanu, Teodorovici, Blaga, Ponta, Citu , Dancila, Alina, Dragnea.
Lista e mai lunga.
Statul eșuat NU se poate redresa cu cei care au provocat eșuarea.
Dar în Romania ( ne) educata e neimportant.
Financiar și fără împrumuturile anuale, statul e și falit.
Adică “succesul ” e total dar ascuns de toți.