Buna dimineata intr-o zi de vineri, 2 decembrie! Vremea va fi predominant închisă și rece în regiunile extracarpatice, iar în rest cu valori termice apropiate de mediile multianuale. Trecător mai ales în prima parte a intervalului vor mai fi precipitații slabe, local în sud-estul țării unde vor fi ploi și mixte (burniță, ploaie, lapoviță și trecător ninsoare) pe arii restrânse în rest. La munte vor fi mai ales fulguieli și lapoviță. Izolat se va forma polei, cu o probabilitate mai mare în Moldova. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 0 și 7 gr, iar cele minime între -4 și 3 gr. Bucuresti: 3-4/1 gr.C., ploi, lapovita, ninsoare.
“România inegală: Cinci lucruri la care suntem primii în Europa. Și 5 la care suntem codașii ei …. Foarte sumar, stăm bine la: 1. Producţia de floarea-soarelui şi porumb: locul întâi în UE. …. 2. Producţia de grâu: locul patru în UE. …. 3. Viteza internetului: României e pe locul 1 în UE. …. 4. Producţia de vin: locul şase în UE. …. 5. Volumul producţiei de autoturisme: România e pe locul şapte în UE, în topul producătorilor de autoturisme de pasageri…. Dar avem și capitole la care sub-performăm, din păcate. Și nu puține: … Deprivarea materiala si sociala severa se referă la persoanele care, din cauza lipsei resurselor financiare, nu-si pot permite 7 din cele 13 componente esențiale pentru un trai decent, cum ar fi: – capacitatea de a face fata cheltuielilor neprevazute; – capacitatea de a putea plati o saptamana de vacanta pe an;- capacitatea de a achita la timp, fara restane, a chiriei, ipotecii sau a unor facturi la utilitati;- consumul de carne, peste sau echivalentul vegetarian cel putin o data la doua zile;- incalzirea corespunzatoare a locuintei; ….- inlocuirea hainelor vechi/ uzate cu altele noi;- detinerea a doua perechi de incaltaminte (inclusiv o pereche pentru orice vreme);- cheltuirea unei sume oarecare de bani in fiecare saptamana pentru propria stare de bine; …. Principalele constatări ale unui sondaj Eurobarometru (care privesc educația, venitul, statutul social și mobilitatea intergenerațională) arată că mai puțin de jumătate dintre români cred că oamenii au șanse egale în viață. Și nici n-am mai apucat să vorbim despre autostrăzi, corupție, mortalitatea infantilă.…” Integral: https://economie.hotnews.ro
“Românii, loviți de un val de scumpiri în decembrie. Cât vor costa carnea, uleiul și laptele Ultima lună a anului aduce noi scumpiri pentru români. Sărbătorile vin cu prețuri mai mari pentru produsele de bază. Cât vor costa carnea, uleiul și laptele. În 2022, cetățenii din România au fost loviți de valuri succesive de scumpiri. De la carburanți și energie, până la servicii și alimente, toate au fost mai scumpe în comparație cu anul precedent. … De-a lungul acestui an, fără excepție, toate produsele de bază s-au scumpit. Lider este zahărul, al cărui preț a crescut cu peste 60%. Nu lipsește din listă uleiul, care a avut scumpiri de peste 40%. Un alt aliment fundamental, făina, a avut o scumpire de 35%, iar la cartofi preţul a sărit cu 31%. Lactatele și pâinea au fost alte produse care i-au ars la buzunar pe oameni. Au fost mai scumpe cu 27%. De asemenea, ouăle au pus 25% în plus la preț, iar carnea de pui şi cea e porc au fost cu 20%, respectiv 15% mai scumpe. …. Vestea și mai proastă este aceea că prețurile produselor alimentare sunt prognozate a creşte şi mai mult de sărbători. Carnea de porc, uleiul și lactatele vor avea prețuri mult mai mari. Astfel, prețul pentru un kilogram de carne de porc, de 25 de lei în prezent, poate să treacă chiar şi de 30 de lei, anunță Antena 3. Litrul de ulei poate ajunge la 18 lei, de la 14, cât este în prezent. Laptele va avea o creștere de circa 2 lei / litru, o mărire de la 8 la 10 lei. ….” Integral: https://www.fanatik.ro
“Deși puține, grădinițele și creșele din România își reduc numărul. E timpul să dăm 6% din PIB pentru educație Doi universitari români au realizat, pentru Libertatea, o analiză a datelor care arată, cu claritate, cum stăm în școala românească și de ce, pe actuala bază a finanțării, nu se poate întâmpla nimic semnificativ. …. Pentru a ilustra mai bine situația precară în care se află sistemul educațional am ales să reprezentăm ponderea cheltuielilor publice din PIB. Astfel, la nivelul anului 2019 rămânem codașii absoluți în ceea ce privește susținerea acestui sector vital. Cu doar 3,16% din PIB alocat educației nu poți emite mari pretenții de performanță sau competitivitate, doar poți să supraviețuiești. Mai mult, poți pune la cale strategii bombastice sau chiar unele de PR în anumite campanii cu iz electoral (vezi cazul președintelui Iohannis cu proiectul România Educată). Ce nu ne spun politicienii și nu vor oamenii să înțeleagă este că atunci când nu ai educație și nu te dezvolți vei deveni tot mai dependent chiar de clasa politică. …. Cu valori de 5%, 6% sau chiar peste 7% din PIB atribuite sistemului educațional poți beneficia de toate condițiile pentru performanță în acest domeniu. Totodată, impactul pe termen lung de care societatea beneficiază de pe urma unui individ pregătit este unul infinit mai mare decât investiția inițială. …. În România, teoretic, învățământul este gratuit (până în clasa a X-a), iar politicienii susțin că nu au pe ce să cheltuie bani în educație dacă s-ar aloca cei 6%. Cu toate acestea, pentru a asigura funcționarea unei clase la un nivel optim, oferindu-se materialele necesare unei învățări logice, din buzunar scot adesea bani ori cadrele didactice, ori părinții. …. Deja insuficiente, creșele și grădinițele își reduc numărul O problemă stringentă a sistemului de învățământ românesc o constituie situația creșelor și a grădinițelor cu program prelungit. Astfel, dacă ideea de învățământ anteșcolar (0 – 2 ani) este nouă și cuprinde doar 21 de unități de învățământ (2021, INS), numărul unităților preșcolare a scăzut de la 1.731 în 2007 la 1.200 în anul 2020. Mai mult, o problemă particulară o întâlnim la nivelul claselor primare, acolo unde un părinte se întreabă de ce este necesar fondul clasei, de exemplu. Întrebarea e justificată, întrucât statul ar trebui să ofere fondurile necesare procurării tuturor materialelor didactice și a rechizitelor școlare utile. …. Investim în cercetare sub Ghana și Mali …. Cine deține tehnologia și are acces la studii de înaltă performanță va crea valoare adăugată, va controla și va dicta totul. Nu e o ficțiune, și la acest capitol suntem rușinea Europei. Și nu doar a Europei: investim în cercetare la fel de puțin precum Ghana (0,37%), mult mai puțin decât Mali (0,67%). E incredibil, nu? …. Până și Bulgaria, pe care mulți dintre noi o consideră vinovată de faptul că nu suntem primiți în Schengen, pentru că suntem asociați cu ei, alocă dublu față de noi la cercetare, în timp ce în Ungaria ponderea este de peste trei ori mai mare. Situația este cu atât mai rușinoasă cu cât între cei doi de ani analizați avem creșteri ale fondului alocat cercetării mari, chiar și de peste un procent (Israel cu +1,33%, Belgia cu +1,01%), în țări ce deja aveau procente mari alocate acestui domeniu. Mai mult, pe locul trei în cadrul creșterii procentuale din zona cercetării intră Grecia (+0,83%), o țară cu recente probleme financiare, urmată de Islanda (+0,58%), Norvegia (+0,57 %), Croația (+0,46%) și Polonia (+0,45%). …. 400 de euro, salariul mediu net în educație Nu putem să discutăm despre educație fără să abordăm chestiunea salariilor (Figura 6), de fapt cheia rezolvării acestei probleme. La o primă vedere, pare că salariul mediu al unui profesor ar fi comparativ cu țările din estul Europei, însă nu este deloc așa. Acea cifră de 8.027 de euro anuală nu este raportată la puterea de cumpărare, iar în urma achitării taxelor și impozitelor mai rămân 4.695 de euro, sumă care, împărțită la 12 luni, se transormă într-un salariu mediu net în jur de 400 de euro. …. Somn ușor, România, că și așa vine ziua ta! ….” Integral: https://www.libertatea.ro
“Războiul Kremlinului cu Europa: cauzele crizei energetice și ce se poate face Plafoanele de preț se pot impune doar ca sancțiune, și pentru gaz, și pentru petrol, doar pentru energia din Rusia, și cam atât. În rest, pârghiile pe care le are Bruxelles-ul sunt destul de limitate. …. Odată cu războiul din Ucraina, vulnerabilitatea Europei în fața șantajului energetic al Rusiei n-a mai putut fi relativizată nici de cei mai abili putiniști din Europa, deși multă lume și-ar dori în secret întoarcerea la „business as usual”. Crimele de război ale rușilor și explozia Nord Stream au schimbat însă permanent jocul, iar Gazprom a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a demonstra că e un jucător ostil încă din primăvară. Astfel, Gazprom a tăiat selectiv livrările de gaze către diverși cumpărători europeni pentru a face prețurile să explodeze în momente sensibile și în „țări neprietenoase”. Momentul culminant a fost în iulie-august, când Gazprom a redus etapizat cantitățile livrate în Germania prin Nord Stream 1. Aceasta a dus la un moment de panică într‑una dintre piețe (bursa olandeză TTF), traderii temându-se că oprirea livrărilor de gaz rusesc va face imposibilă umplerea depozitelor de înmagazinare înaintea iernii. Prețurile s-au dus câteva săptămâni la nivel-record, chiar de 10-15 ori peste valorile obișnuite de acum 2-3 ani. …. În ultimele luni, Kremlinul continuă să lovească în securitatea energetică europeană. Deși spectaculoasă, explozia Nord Stream n-a avut prea mult succes în acest plan, UE având deja în acel moment suficient gaz pentru iarnă din alte surse, iar creșterea prețurilor a fost marginală. În schimb, distrugerea criminală, sistematică a infrastructurii energetice ucrainene din octombrie încoace și tăierea livrărilor de gaz spre Moldova sunt un atac mult mai serios pentru întreaga Europă. Distrugerea infrastructurii ucrainene înseamnă nu doar frig și întuneric pentru ucraineni și o criză umanitară iminentă, ci și o reducere semnificativă de energie în toată Europa Centrală și o potențială criză de securitate energetică în interiorul UE, la iarnă. Asta, deoarece până în octombrie Polonia, Slovacia, România, Moldova importau cantități din ce în ce mai importante de energie din Ucraina la prețuri foarte bune, economisind în același timp gaz cumpărat din Rusia. …. Bruxelles-ul încearcă în schimb să rezolve problema de fond – lipsa energiei – prin cele câteva instrumente pe care le are la dispoziție. Poate impune prin regulamente simplificări la nivelul statelor membre pentru aprobarea noilor investiții în energie sau umplerea obligatorie a depozitelor de înmagazinare de gaz la 80%. Poate da bani pentru diversificarea surselor de gaz, proiecte de eficiență energetică în clădiri sau investiții în capacități de energie regenerabilă. Poate penaliza Rusia pentru abuzul de piață prin sancțiuni care să limiteze capacitatea Kremlinului de a-și finanța războiul cu banii pe care îi plătesc europenii pe energie – de pildă, impunând embargoul pe petrolul rusesc sau un plafon pentru petrolul rusesc. Ambele însă sub formă de sancțiune, care trebuie adoptată în unanimitate în Consiliu, deci e suficient vetoul unei singure țări să nu se întâmple. …. Singurele lucruri care se pot face legal – și probabil se vor decide cel târziu până în primăvară – sunt măsuri aparent minore, dar eficiente. Experiența din vară cu panica pe bursa TTF se poate evita publicând pe un site niște indici de preț mai relevanți decât TTF, pe care să-i folosească vânzătorii și cumpărătorii de gaz când încheie contracte. Nu se poate forța asocierea de cumpărători din UE să cumpere la comun gaz de import, dar se poate oferi o platformă unde să se asocieze singuri fără a fi penalizați pentru cartel. ….” Integral: https://revista22.ro
“Opinie Sorin Pâslaru, ZF: „We need to make Europe strong again”. A apărut un nou Trump în Europa? De ce spune unul din liderii de business ai Europei de Vest că anii cei buni s-au dus şi ce poate face România pentru a rămâne pe drumul dezvoltării „We need to make Europe strong again – Trebuie să facem Europa din nou puternică”. Cine s-ar fi aşteptat ca în ajunul Zilei Naţionale, când toată România se uită spre vest cu întrebarea când vom fi şi noi ca ei, unul din liderii de business ai Europei de Vest să spună că anii cei buni ai Europei s-au dus? Şi ce-ar trebui să se întâmple ca să revină? Andreas Treichl, fostul şef al Erste Bank, proprietarul BCR, acum preşedinte al Fundaţiei Erste, spune că fără o nouă integrare locul Europei în lume ca prosperitate şi putere este ameninţat. „În anii ‘90 Europa (de Vest – n.red.) era pe locul 1 în lume în industrie, în exporturi, în inovaţie. Problema este că am acumulat bogăţie bazându-ne pe lanţuri de aprovizionare de energie sau materii prime din ţări cu care acum relaţiile sunt altele. Avem doar integrare industrială. Dar integrare a apărării, a datelor, a transporturilor, a pieţelor financiare şi a burselor nu avem”. Da, nu avem. Austria nu e încă în NATO :). …. De ce a ajuns businessul să depindă atât de mult de politică? De ce a intervenit atât de mult politica în business? Cum de au devenit gazul şi 5G-ul arme? În anii ‘90, libertatea comerţului şi a investiţiilor erau conceptele sfinte în noile manuale de economie de la ASE, astăzi este tot pus sub semnul întrebării. În urmă cu 2-3 decenii, politica şi businessul erau separate. Căderea Zidului Berlinului şi a graniţelor de comunicare a determinat mutarea investiţiilor spre est. Cu burta goală, China tăcea. Tăcea şi acumula investiţii de mii de miliarde de euro. Toată lumea era aparent fericită. Capitalul internaţional a avut de câştigat, consumatorul american sau vest-european a câştigat din preţuri mai mici pentru mărfuri. Puterea de cumpărare creştea. …. Ce va fi în locul globalizării? Unii vorbesc de regiuni integrate – aceasta ar fi „globalizarea localizată”, alţii de „friendly shoring” – investiţii în ţări prietenoase. Dacă ani de zile am învăţat că naţionalul nu contează în business, că regele este clientul şi consumatorul, o luăm de la capăt acum? …. Speranţa este că raţionalul va triumfa şi că nu intrăm într-o lume care are nevoie să fie dezechilibrată prin războaie pentru a funcţiona….” Integral: https://www.zf.ro
“De ce nu sunt iubiți magistrații Tăcerea complice a magistraților are prețul ei și se traduce în neîncredere și lipsă de respect. …. Adevărul este că MCV-ul își atinsese limitele: atâta a putut România în materie de reformă a justiției. Legile justiției marca Predoiu sunt departe de a fi vreo reparație de substanță a stricăciunilor făcute în timpul lui Dragnea@comp, așa cum promisese PNL când a venit la putere. Abil fecior de curte, Predoiu a știut să se folosească de partea nereformistă din justiție, tot mai consistentă și ajunsă în poziții-cheie, și să speculeze contextul Schengen. Nu e însă deloc clar dacă ridicarea MCV nu va fi un premiu de consolare pentru neadmiterea în spațiul Schengen. Vom vedea. De-acum înainte, justiția din România va fi pe picioarele ei șubrede, deși vor continua să fie monitorizate anumite obiective prin PNRR. Ele au însă mai mult un caracter general: adoptarea codurilor penale, implementarea legilor justiției, consolidarea cadrului normativ privind integritatea (ANI), adoptarea legii avertizorului de integritate etc. Cum vor arăta acestea e altă discuție, care ține exclusiv de ceea ce vor cu adevărat sistemul de justiție și clasa politică. Or, ele au un apetit scăzut pentru o justiție funcțională și independentă. Preocupați de menținerea propriilor privilegii, magistrații au tot interesul să facă „ciocul mic”, să le dea peste degete celor care, asemenea lui Cristi Danileț, le strică bunele relații cu politicienii, cei de care le depind pensiile, chiriile plătite de stat, creditele preferențiale pentru achiziționarea de locuințe și tot soiul de alte beneficii. Vocea lor stridentă este cea care ajunge la public și dă senzația că grosul magistraților nu este interesat de buna funcționare și aplicare a legii, ci de beneficiile profesiei. Care, teoretic, își au rostul lor, desigur, cu condiția ca ele să nu flexibilizeze prea mult coloana vertebrală în detrimentul actului de justiție. O judecătoare din CSM, aripa așa-zis reformistă, recent pensionată în contextul discuțiilor despre modificarea prevederilor privind pensiile speciale cerute prin PNRR, se plângea că magistrații nu sunt iubiți, nu se bucură de recunoștință și respect. Păi, nici n-au cum, atâta vreme cât dosare banale se târâie cu anii prin instanțe, oamenii cheltuie bani, nervi, timp și nu simt că li se face dreptate. Nu au cum să-i respecte pe magistrați când dosarele de corupție, cea de la firul ierbii, până la cea de la înalt nivel, ajung în proporție suspect de mare la termenele de prescripție, existând sentimentul cvasigeneral că unii mai cu moț se bucură de protecție. Salariile și pensiile magistraților par și mai nesimțite și enervează mai mult decât cele ale altor privilegiați ai neamului, pentru că nu e om în România care să nu fi dat piept cu sistemul de justiție, unul dintre „stâlpii” democrației, de la care, nu-i așa?, societatea are cele mai ridicate așteptări. În fond, buna funcționare a justiției și incoruptibilitatea magistraților sunt rațiunile privilegiilor pe care aceștia le au. …. Partea din societate care a ieșit în stradă pentru justiție și care a reacționat ani de zile la derapajele legislative înțelege că „afară-i vopsit gardul și-năuntru-i leopardul”, că nu e vorba de nicio reformă. Cealaltă parte e complet dezinteresată, e convinsă că orice s-ar întâmpla, justiția tot prost va merge și ei o să moară cu dreptatea-n băț. „Obiectivele îndeplinite” de care vorbește ministrul Predoiu nu sunt nici măcar ca apa sfințită, care, totuși, mai trezește niște speranțe. //” Integral: https://revista22.ro
“Cine fură azi un ou mâine fură un bou, iar poimâine primește de la PSD un post călduț Acum vreo doi ani, când fostul baron PSD de Giurgiu Niculae Bădălău primea sprijinul Parlamentului ca să ocupe postul de vicepreședinte al Autorității de Audit și cel de consilier la Curtea de Conturi a României, atunci presa atenționa – am scris și eu – că integritatea lui Bădălău este maculată prin faptul că, în 1988, fusese condamnat la un an de închisoare pentru furtul a patru saci cu grâu. …. Cu toate acestea, prietenii coțcarului au găsit motive să-i apere recenta relansare în carieră: că fapta este veche tocmai din 1988, că e prescrisă, că ulterior a fost grațiat cu prilejul aniversării de 70 de ani ai lui Ceaușescu, că acum nu mai are cazier, pe scurt că Bădălău s-a spălat de păcate și este curat ca lacrima. …. N-a contat pentru PSD fapul că Bădălău a furat patru saci cu grâu și că i-a vândut cu 1.200 lei. A contat că numitul e „băiat bun”. Ca umare, fostul borfaș a fost primit în PSD, de unde a început numaidecât o fulminantă carieră politică: • Președinte, Organizația PSD Bolintin Vale • Vicepreşedinte, Organizaţia PSD județ Giurgiu • Preşedinte, Organizaţia PSD judeţ Giurgiu • Subprefect, apoi prefect, județ Giurgiu • Deputat PSD (2004-2008) • Senator PSD (2012-2016) • Iarăși senator PSD (2016-2020) • Vicepreședinte Autoritatea de Audit și Consilier Curtea de Conturi (din 2020 până azi). Parafrazând o cunoscută zicală, aș zice că, la barza chioară, îi face PSD cuib! Și încă ce cuib! Fostul borfaș, condamnat la un an detenție pentru furtul a patru saci cu grâu, este pus într-o funcție de cea mai mare încredere, tocmai la Curtea de Conturi a României – organizație definită astfel prin art 40 (1) din chiar Costituția țării: ….. Observ harababură, ceva specific PSD atunci cand unul de-al lor își dă cu stângu’n dreptu’. Iar harababura începe chiar din momentul când Bădălăul în cauză fusese numit la Curtea de Conturi – susținut de cine credeți? Ei, da, de președintele Camerei, care tocmai preluase scaunul de la predecesorul Dragnea și de președintele partidului, Viorica Dăncilă, care tocmai preluase partidul – ați ghicit – tot de la Dragnea! …. Așadar, de dragul Bădălăului, a fost schimbată legea „pe repede-nainte”, de către comicii vestiți ai Parlamentului Iordache și Nicolicea. Și, numaidecât, Bădălău a devenit compatibil cu postul. .… Vi-l mai aduceți aminte, de exemplu, pe premierul Ponta, cum propulsa el un semidoct ca ministru al Învățământului, numai ca să-I apere pe el de păcatul plagiatului? Sau pe un altul, tot ministru al Învățământului, care se exprima curent doar în vocabularul domnului Goe? Sau pe faimosul Tudorel, făcut ministru numai ca s-o „lichideze” pe doamna Kovesi, proscrisă atunci în România dar prețuită azi de toată Europa? Sau pe un deputat, tot PSD, care se dădea medic, dar nu călcase pragul niciunei facultăți? Sau chiar pe același Ponta, ajuns la vârf fără alte merite deosebite, decât cel de ginere al unui alt pesedist, de profesie preot și propulsat de PSD – unde credeți? – tot la Curtea de Conturi, ca vicepreședinte. Sau chiar Sorin Grindeanu, răsplătit de Dragnea ca președinte la Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM), după ce făcuse genuflexiuni ca la Canossa? Hai, că n-o mai lungesc. Nu mi-ar ajunge hârtie să-i înșir pe toți improvizații propulsați de partide în locuri călduțe. Lista se găsește pe internet, numai locuri ispiitoare: Agenții Naționale, Institute Naționale, Centre Naționale, Comisii Naționale, Autorități Naționale și multe altele, toate în subordinea guvernului, fiecare cu o organigramă stufoasă fiecare codusă de câte un președinte, adesea cu rang de ministru sau secretar de stat. Mă întreb, ca omul simplu și neavizat: era nevoie de atâtea instituții doar pentru că, fără ele, ar cădea țara în colaps, sau nu ne putem lipsi de instituții cât frunza și iarba, întrucât, altfel, ar rămâne atâta clientelă politică – nu numai a PSD – fără obiect? ….” Integral: https://spotmedia.ro
“S-a săturat oare Europa de Schengen? Rezervele unor state referitoare la țara noastră relevă importanța apartenenței europene în cazul unui stat cu o corupție sistemică, așa cum se arată a fi România. În vreme ce la București administrația se pregătește cu mare grijă de parada de 1 Decembrie, pe 8 decembrie Consiliul Justiție și Afaceri Interne (JAI) se va reuni la Bruxelles pentru a vota chestiunea primirii României în spațiul Schengen, rostogolită prin câteva guvernări și coaliții succesive. Subiectul face și desface discursuri, e un pretext de poziționare ideologică și, mai serios chiar decât atât, alimentează discursuri suveraniste și antieuropene ca cele expuse în urmă cu două săptămâni într-o reuniune la București dedicată unei versiuni a Europei alt-right („Acea Europă în care credem”). …. De câțiva ani, câteva state membre – Franța, Germania, Austria, Suedia, Danemarca etc. – exploatează lacunele din cadrul de reglementare Schengen pentru a impune controale la frontierele interne. În timp ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene a calificat în aprilie 2022 ca ilegală menținerea acestor măsuri, aceleași state membre încearcă să relaxeze normele europene la nivel legislativ cu riscul de a anula de facto și în surdină drepturile fundamentale ale liberei circulații a cetățenilor. Într-o anchetă internațională publicată în septembrie, se constată că Germania, la rândul ei, sporește controalele de-a lungul graniței sale cu Austria din motive migratorii și de securitate, ceea ce este întărit de politici similare ale Austriei, care justifică introducerea controalelor la frontierele interne, din cauza unei amenințări la adresa ordinii publice legate de crima organizată, amenințările teroriste și, mai recent, de COVID. Pe de altă parte, rezervele acestor state referitoare la țara noastră relevă importanța apartenenței europene în cazul unui stat cu o corupție sistemică, așa cum se arată a fi România, pentru că ridică și lasă trase multe semnale de alarmă necesare: problemele legate de traficul de persoane, de crima organizată, de ineficiența controalelor la frontieră etc. Obiecțiile ridicate sunt cu siguranță îndreptățite, chiar dacă originea lor nu se află exclusiv în considerente de politică europeană. …. Suedia este de două luni condusă de o coaliție formată cu sprijinul, în premieră postbelică, unei grupări de extremă dreapta. Moderații premierului Ulf Kristersson au format o coaliție de centru-dreapta cu creștin-democrații și liberalii, dar guvernează cu sprijinul democraților din Suedia (SD). Prețul plătit pentru obținerea acordului a fost promisiunea unei „schimbări de paradigmă” în politicile de securitate și imigrație pe care SD o promovează de pe o platformă de extremă dreapta. Discursul antiimigraționist, xenofob și suveranist normalizat prin prezența acestei formațiuni ocolite până acum de partidele mainstream e orientat deci către satisfacerea unui electorat care trebuie confortat în opțiunile sale. Discuția despre aderarea la spațiul Schengen a avut, așadar, tendința să acompanieze această reflecție care implică, într-un orizont de așteptare mai vast, experiența și proiecțiile în mod inerent diferite ale statelor membre. ….” Integral: https://revista22.ro
“1 decembrie şi vocaţia lucidităţii Ziua naţională este în România ocazia de a etala pioasele locuri comune ale mediocrităţii politice. Memoria anului 1918 şi a miracolului de atunci este invocată, ritualic, de cei care nu mai au nimic în comun cu înaintaşii omagiaţi. Beţia de cuvinte este forma în care se manifestă ataşamentul faţă de naţiune. Vocaţia lucidităţii este, în aceste ocazii festive, mai degrabă suspectă. Elanul flatării demagogice descurajează privirea care se întoarce spre sine. Celebrarea României Mari acoperă, oportun, îndoielile, eşecurile, neliniştile colective. 1 decembrie 1918, golit de sens şi redus la un clişeu oarecare, încetează să mai fie altceva decât un pretext pentru parade militare şi şedinţe festive ale camerelor. Tonul emoţionat şi înlăcrimat este imaginea însăşi a demagogiei contagioase. Despre promisiunile neîmplinite ale lui decembrie 1918, despre ipoteca dezvoltării malformate a centralizării, despre trauma lui 1940 şi despre coborârea în totalitarism ce îi urmează, despre crime, complicitate şi tăcere vinovată, alegem să tăcem, spre a nu întrerupe această unanimitate a falsului patriotism. Rezoluţia de la Alba Iulia este semnul îndepărtat al unei speranţe care nu s-a întrupat niciodată: libertatea politică şi egalitatea în faţa legii au rămas înrămate în acest document, fără ca anii României Mari să le ofere şansa de a exista cu adevărat. Timbrul părinţilor fondatori de atunci are tonalitatea vizionară a celor care au ales demnitatea, în locul supunerii oarbe. Cât despre România de după decembrie 1989, ea este, deja, mai intinsă cronologic decât intervalul României Mari. Cele trei decenii care ne separă de căderea comunismului se apropie, ca anvergură istorică, de evul comunist. Şi poate că ziua de 1 decembrie ne obligă să aşeză, în cele din urmă, în faţa noastră, acea oglindă în care să ne privim, colectiv. Căci paradoxul României de astăzi ţine de un regim al contrastelor. Pe de o parte, certitudinea încadrării euro- atlantice, ancorare care ne conferă siguranţa de sine niciodată atinse în anii interbelici. Pe de altă parte, ,marasmul politic care transcrie reţeau de complicităţi subminând , implacabil, statul nostru. Aceste contraste sunt imaginea unei Românii care trăieşte, adesea, în timpuri diferite, diversă şi fragilă, complicată şi fragmentată. O Românie scindată între energia iniţiativei individuale şi letargia etatismului, o Românie în care stau alături asumarea libertăţii şi mediocritatea carierelor publice, o Românie ce juxtapune prosperitate şi mizerie atroce, o Românie în care instinctul cetăţenesc este anesteziat de oboseală şi de anxietate. ….” Integral: https://www.contributors.ro
“1 Decembrie, singura zi liberă din an în care Iohannis rămâne în București …. Din păcate pentru el, Klaus Iohannis este nevoit să stea în București astăzi, să se uite la tancuri, echipamente militare, să asculte discursuri, slujbe, să admire depuneri de coroane de flori și să pară interesat de ce se întâmplă. Între timp mintea sa merge spre plaiurile însorite din Maiami sau spre urâtul oraș Sibiu, pe care l-a păstorit vreme de câteva mandate. Statistic vorbind, 1 decembrie este singura zi liberă din an când președintele țării este în capitală și una din puținele zi de miercuri când încă este la muncă și nu a plecat cu coloana oficială spre casă. Din fericire, ziua națională pică doar o singură dată pe an și festivitățile se termină până la prânz, așa că mai are timp să doarmă sau să fugă din oraș mai spre seară. …” Integral: https://www.timesnewroman.ro
Like this:
Like Loading...
]
“UPDATE Surse: Austria a rămas singura țară care se opune deocamdată aderării României la Schengen / Din partea Olandei se așteaptă un vot pozitiv în parlament, la propunerea guvernului / Decizia finală va fi luată pe 7 decembrie …”
https://www.g4media.ro/semnal-ingrijorator-extinderea-schengen-in-cazul-romaniei-nu-a-putut-fi-pusa-pe-agenda-consiliului-jai-din-8-decembrie-din-cauza-opozitiei-austriei-pe-7-decembrie-romania-are-ultima-sansa-mai-s.html
https://www.g4media.ro/zelenski-anunta-ca-organizatiile-religioase-care-au-legatura-cu-rusia-vor-fi-scoase-in-afara-legii-garantam-independenta-spirituala-a-ucrainei-nu-vom-permite-niciodata-nimanui-sa-construia.html
Asa ar trebui sa faca si bor (si statul roman) daca nu ar fi dominate de proxies ai orcilor.
Sa lichideze multiplele focare de propaganda putinista.
🙂
Buna seara/dupa amiza 😉
In Romania toate institutiile sunt necesare, imposibil de desfiintat. Chiar daca ar fi un razboi (Doamne fereste!) tot s-ar cere dosare cu sina si stampila pentru diverse lucruri.
Cea mai “utila”: Curtea de Conturi. Aduce bani la Partid. Inca una la fel de utila: CCR: aduce Statului procese pierdute la CEDO si CJUE. Inca una la fel de utila: CSM: ii da Liei Savonea putera totala in Justitie, pe ani de zile.
Fara astea am fi o tara bananiera. Adica o tara cu oameni liberi. Cum sa ne permitem acest lux, nu mai bine platim taxe si impozite?
Seara buna
Australiana a plecat. Ruptă și învinsă. 😀😀
Adică răceală care cu nesimțire, fara aviz prealabil și prin o “operație specială” a lovit corpul meu. A fost o lupta titanica. 😀
Farmacistul a mulțumit pentru cheltuiala efectuată și magazinul pentru cantitatea de șervețele de nas cumpărate.
Revenind la oile noastre ( sau boii noștri ? O mare dilema 😀 )
care instituție românească creata la obligațiile comunității europene , e functionanta ?
– Avocatul poporului a devenit o funcție cu dedicație.
– Identic și la ASF care e foarte atenta la încasat salariile dat nu vede firmele de asigurări care dau faliment. Practic închide ochii la deturnarea de fonduri.
– Mai este și agenția aia cu reglementările în energie dar care când decide ceva , iese balamuc și norodul plătește.
– Agenția aia împotriva discriminării e și ea o șandramaua bazată doar pe încasat salarii grase.
– CCR nici nu o mai enumăr. Pate identica cu Tribunalul Suprem din RSR. Decizii ( cindva erau sentințe) ” recomandate” in prealabil prin telefon.
Țară bananiera de facto.
Multi văd, putini pricep. 😀😀
PS.
Cică doar Austria nu ne mai vrea in Schengen.
OMV nu a primit destul ?
Buștenii sau cheresteaua care merge cu trenul in Austria ( și se întoarce ca pelet sau panouri de lemn la preț de lingouri) nu e suficientă ?
Ciucă, Iohannis. Să pună mâna de la mana din veniturile lor grase și să convingă austriecii.
Ceva chef cu madam Pistol, Draguseanca, Udrea și să vezi cum semnează austriecii . 😀
Scopul scuza mijloacele. 😀😀
Salut 🙂
Petrom e inca prea taxata, probabil si BCR + Raiffeisen inca mai vor ceva optimizare fiscala. Austria a fost mereu o tara nesimtita in raport cu toata Europa, insa in special cu tarile care au facut parte candva din Imperiul Austro-Ungar.