Buna dimineata intr-o zi de joi, 16 septembrie! Vântul va sufla slab şi moderat. Temperaturile maxime se vor încadra în general între 22 şi 31 de grade, iar cele minime între 6…8 grade în depresiunile din estul Transilvaniei şi 17…20 grade pe litoral. La începutul zilei şi în a doua parte a nopţii, pe arii restrânse se va semnala ceaţã, cu o probabilitate mai mare pe vãi şi în depresiuni. In Bucuresti vremea se va menţine caldã. Cerul va fi variabil, cu înnorãri temporare dupã-amiaza şi seara când vor fi condiţii pentru averse slabe şi descãrcãri electrice. Vântul va sufla slab şi moderat. Temperatura maximã va fi de 29…30 de grade, iar cea minimã de 14…16 grade.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2021/09/hepta6014718-1.jpg?w=640&ssl=1)
„Practic am oprit pandemia”. Iohannis a uitat însă să-i spună și ei Președintele României este magistral atunci când tace și, deseori, extrem de inoportun atunci când renunță la tăcere. Să ne amintim declarația prezidențială din 27 februarie 2020, făcută după apariția primului caz de infecție cu SARS-CoV-2 pe teritoriul României: „Nu există niciun motiv real de panică. Infecția cu acest virus provoacă în marea majoritate a cazurilor doar simptome ușoare, dureri în gât, tuse și febră, ca în orice răceală”. La acel moment, din ce în ce mai multe țări europene declaraseră sau se pregăteau să declare stare de urgență. „Orice” răceală începea să paralizeze lumea, dar președintele nostru bagateliza boala, având în minte un singur lucru: alegerile anticipate. …. A fost unul dintre acele numeroase momente în care am fi apreciat o tăcere profundă în locul unei subaprecieri sprințare. Dar dacă omul avea o misiune, un plan, o idee fixă, cine era pandemia ca să i se opună? Dar totul e bine când se termină cu bine. Și s-a terminat, la Bruxelles, anul acesta, pe 24 iunie. Atunci, voios, îmbătat de succesul nemaivăzut al campaniei de vaccinare, președintele Iohannis a rostit, plin de morgă: „Practic am oprit pandemia!”. Și avea dreptate. În acea zi fuseseră comunicate doar 68 de cazuri noi de infectare cu SARS-CoV-2. Comparativ cu cele peste 10.000 de infectări zilnice din timpul campaniilor electorale și alegerilor de anul trecut, 68 de noi cazuri păreau nimic. Aproape că nici nu existau. …. Pe 14 septembrie 2021, numărul infectărilor zilnice raportate era deja de 5,6 ori mai mare decât pe 14 septembrie 2020 (când se raportaseră 692 de cazuri noi), de 3,5 ori mai mare decât pe 15 septembrie 2020, de 2,29 de ori mai mare decât pe 16 septembrie 2020. De-abia pe 14 octombrie 2020 se ajunsese la un număr de noi infectări apropiat de cel din 14 septembrie 2021. …. Sistemul sanitar românesc n-a evoluat față de momentul în care am acceptat că avem de-a face cu o pandemie. Acest nou val, aflat deja în plină desfășurare, ne prinde la fel de nepregătiți. Și de ce ne-am fi pregătit? Nu ne-a spus președintele nostru că s-a terminat, că am învins? Am fi putut folosi acest moment pentru a învăța ce era de învățat, iar politicienii ar fi avut toate justificările pentru a prioritiza modernizarea sistemului medical, pentru a investi toți banii disponibili în spitale noi, de exemplu. Dar n-au făcut-o. Mai mult, bugetul Ministerului Sănătății a fost inițial mai mic în 2021 decât în 2020. Miniștrii și-au văzut fiecare de-ale lui. …. Puteam, pentru un an, să renunțăm la achizițiile de armament, mai ales că ne-am retras și din Afganistan. Asta ne-ar fi permis să ne întindem bolnavii pe paturi de spital moderne, nu pe afeturi de tun. Integral: https://www.libertatea.ro
Milioane de persoane cu probleme de vedere au un risc mai mare de apariție a demenței, arată primul studiu major pe această temă Milioane de persoane care au probleme de vedere, printre care cele cauzate de degenerescența maculară specifică vârstei, cataracte și afecțiuni oculare provocate de diabet, au un risc mai mare de a dezvolta demență, arată un nou studiu citat de MSN. Problemele de vedere pot fi unul dintre primele simptome ale Alzheimer, boală despre care se estimează că va afecta peste 130 de milioane de persoane la nivel mondial până în 2050. Cercetările anterioare au sugerat că ar putea exista o legătură între afecțiunile ochilor care cauzează probleme de vedere și afecțiunile cognitive, relatează The Guardian. Însă incidența acestor afecțiuni crește odată cu vârsta, la fel ca numărul cazurilor de diabet, hipertensiune, boli coronariene, depresie și atacuri cerebrale, toate acestea fiind factori de risc cunoscuți pentru dezvoltarea demenței. Această situație a făcut dificilă stabilirea definitivă a unei legături între incidența mai ridicată a demenței și afecțiunile de vedere, independent de celelalte boli care apar odată cu înaintarea în vârstă. Riscul este cel mai ridicat în rândul persoanelor ce suferă de două afecțiuni Însă cercetătorii au descoperit acum că degenerescența maculară specifică vârstei, cataractele și afecțiunile oculare provocate de diabet sunt asociate independent cu un risc mai mare de demență, potrivit unui studiu publicat în Revista Britanică de Oftalmologie. Cercetătorii au examinat datele a 12.364 de adulți britanici cu vârsta între 55 și 73 de ani care au participat la studiul Biobank din Marea Britanie. Ei au fost consultați în 2006 și apoi din nou în 2010, starea lor de sănătate fiind monitorizată până la începutul acestui an, cercetătorii documentând peste 2.300 de cazuri de demență. După evaluarea datelor oamenii de știință au descoperit că persoanele afectate de degenerescența maculară au un risc cu 26% mai mare de a dezvolta demența, cei cu cataractă cu 11% mai mare, în timp ce în rândul persoanelor cu afecțiuni oculare asociate diabetului riscul este cu 61% mai mare. Cercetătorii au descoperit de asemenea că persoanele care suferă de diabet, bori coronariene, depresie, sau care au suferit un atac cerebral, au o probabilitate mai mare de a fi diagnosticate cu demență. Integral: https://science.hotnews.ro
Andreea Mitiriţă, Partener PwC România, despre rezervele de gazele naturale din Marea Neagră: Investiţiile trebuie făcute acum pentru a nu pierde resursele. Pe termen lung, oportunitatea se va pierde, în contextul Green Deal Subiectul rezervelor de gaze naturale din Marea Neagră a fost dezbătut intens în spaţiul public de-a lungul timpului. Anul marcant a fost 2012 când companiile OMV Petrom şi ExxonMobil au anunţat că în perimetrul Neptun Deep, pe care îl concesionaseră împreună, au descoperit cantităţi importante de gaze naturale. Rezervele curente estimate în Marea Neagră sunt de aproximativ 200 de miliarde de metri cubi (de circa 20 de ori mai mult decât producţia anuală onshore recentă – 10 miliarde mc). La vremea respectivă părea că “timpul are răbdare” cu acest proiect, însă au trecut aproape 10 ani şi deciziile de investiţii pentru exploatările la mare adâncime “deep water” continuă să fie amânate. În contextul actual, însă, răbdarea s-a terminat. Obiectivele Pactului Ecologic European (Green Deal) pun presiune asupra utilizării gazelor naturale pe termen lung. Potenţialul avantaj competitiv al României generat de utilizarea acestor rezerve va fi pierdut dacă ele nu vor fi exploatate curând….. În acest răstimp obiectivele Green Deal nu au fost amânate de pandemie, din contră ţinta reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră a fost crescută la 55% comparativ cu anul 1990 faţă de 40% varianta iniţială. Ceea ce a generat o abordare relativ ambiguă cu privire la susţinerea gazului natural precum combustibil de tranziţie. Pentru a avea o imagine mai clară asupra taxării în acest domeniu, am pregătit o analiză care compară nivelul de impozitare specifică a producţiei de gaze naturale offshore din statele europene considerate relevante prin intermediul cotei efective de impozitare. Rezultatele arată că în ultimii ani, România avea cea mai mare rată efectivă de impozitare a sectorului de gaze naturale offshore (23% în 2020), de aproximativ 4,3 ori mai mare decât media statelor analizate, estimată la 5,3% (media fără RO). Nivelul ridicat de impozitare efectivă este necompetitiv din perspectiva investiţiilor, cu atât mai mult în contextul tranziţiei energetice. Prin urmare, aşteptarea companiilor este ca regimul fiscal să fie modificat.…. De ce este atât de importantă susţinerea investiţiilor în exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră, cât mai curând posibil? ♦ Obiectivele Green Deal pun presiune asupra gazului natural ca element de tranziţie, ceea ce implică utilizarea gazului acum, pe termen scurt sau mediu, pentru înlocuirea cărbunelui. Altfel, oportunitatea poate fi pierdută. ♦ Estimările noastre arată că România poate ajunge la o dependenţă de 53% de importuri de gaze naturale în anul 2030 (faţă de aprox. 20% în 2020), pe fondul declinului natural al producţiei onshore şi în condiţiile în care investiţiile în offshore nu vor fi realizate. Acest aspect va genera un impact major asupra securităţii energetice. ♦ România este al doilea cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, după Olanda. Odată cu închiderea zăcământului Groningen (2022), România are potenţialul de a deveni primul producător de gaze naturale din UE. Care va fi rezultatul acestei “reuşite” dacă presiunile privind tranziţia asupra gazului natural se vor accelera? ♦ Asemenea proiecte majore de investiţii generează o serie de oportunităţi: (1) securitate energetică, (2) avantaj competitiv în raport cu alte state prin tehnologie şi know-how, (3) impact economic semnificativ de la ocupare la venituri la bugetul de stat şi antrenarea de noi investiţii, (4) contribuţia la tranziţia energetică şi (5) capital de imagine în raport cu alte state – precum este exemplul Turciei prin proiectul Sakarya. ♦ Recentele modificări ale Legii energiei (Legea 123/2012) înfăţişează accelerarea racordării la reţelele de gaze naturale, ceea ce va determina şi o creştere a consumului populaţiei. Nu ar fi util să corelăm acest obiectiv cu exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră? Astfel, România va beneficia de creşterea ofertei de gaze şi implicit de o dependenţă mai redusă de importuri. Integral: https://www.zf.ro
Gazele naturale vor atinge cele mai mari preţuri din ultimii 13 ani In prezent, preţurile gazelor naturale pentru Europa sunt de cinci ori mai mari decât anul trecut, scrie Ziarului Financiar, după o analiză Bloomberg. Există o certitudine – până când Covid-19 nu va mai fi o pandemie, aproape toată lumea va fi, ori vaccinată, ori va fi trecut prin boală, ori amândouă, scrie Bloomberg. Până atunci, însă, va fi o iarnă scumpă. Iar cu timpul cicatricile lăsate în urmă în economia mondială de către coronavirus vor deveni mai evidente. Una este tendinţa corporaţiilor de a inversa mondializarea şi de a regionaliza lanţurile de producţie, acolo unde se poate. Acest lucru ar însemna mai multă bătaie de cap cu penuria de forţă de muncă şi preţuri mai mari. Şi poate şi un gram în plus de protecţionism. Înaintea iernii, guvernele şi oamenii gospodari îşi fac rezerve de combustibil, lemn în economiile emergente, gaze în majoritatea ţărilor. Lemnul, chiar şi cel pentru ars în sobă, s-a scumpit odată cu creşterile de preţuri ale materialelor de construcţii. Însă în SUA şi Canada, unde se duce o mare parte din lemnul pentru construcţii exploatat în Europa, preţurile au început s-o ia în jos atât de repede încât unele fabrici de procesare au fost nevoite să reducă producţia. Unii analişti cred că pe continentul nord-american lemnul pentru construcţii se va ieftini până la nivelurile de dinainte de criză într-un an. În piaţa europeană se va urma, probabil, aceeaşi traiectorie. Analiştii de la ING prognozează că preţurile materialelor de construcţii vor rămâne ridicate până cel puţin la mijlocul anului viitor. Materiale de construcţii mai scumpe înseamnă şi locuinţe mai scumpe şi, inevitabil, chirii mai mari. La acestea s-ar adăuga şi întreţinerea mai scumpă. Totodată, gazele naturale se îndreaptă spre cele mai mari preţuri din ultimii 13 ani, scrie CNBC. Aceasta în SUA, care exportă acest tip de combustibil. Integral: https://www.rfi.ro
Privilegii sau drepturi? Ce europeni au pensii speciale și de ce România este un caz aparte …..Potrivit Comisiei Europene, pensiile speciale sunt toate pensiile care îndeplinesc simultan trei criterii. În primul rând, sunt alocate în funcție de un anumit domeniu de muncă sau al unui statut special, apoi, finanțarea se face din bani publici și, în al treilea rând, o pensie specială este considerată mai avantajoasă decât schema generală de pensionare. … De pildă, acest tip de pensionar beneficiază de o vârstă de pensionare mai mică, are beneficii la pensie mai mari deoarece câștigurile pe baza cărora este calculată pensia sunt definite mai favorabil sau perioada de contributivitate este mai redusă. Cu alte cuvinte, în ochii experților europeni, orice pensie care deviază de la normă, care privește în special durata contributivității și vârsta de pensionare, este considerată pensie „specială”. Dacă ar fi să ne uităm la un tablou general al UE, dintre cele 27 de state membre ale UE, doar una nu are deloc pensii speciale pentru nicio categorie profesională: Suedia. De fapt, Suedia nu are nici măcar o vârstă de pensionare standard – fiecare este responsabil când începe să retragă o parte sau toți banii de pensie – dar nu mai repede de vârsta de 62 de ani. Valoarea pensiei pe care o va încasa un suedez depinde de momentul în care decide să iasă la pensie. …. Cine primește pensie specială în UE Bulgaria, țara cu cele mai mici pensii din UE, acordă pensii speciale mai multor categorii, inclusiv profesorilor. Pe de altă parte, în Belgia, printre beneficiarii de pensii speciale sunt ziariștii profesioniști, dar și angajații căilor ferate naționale sau ai companiilor publice, profesorii sau forțele armate active. Cele mai multe state acordă pensii speciale pentru muncile grele sau desfășurate în condiții periculoase (mineri, marinari, cei care lucrează cu azbest, pescari), dar și sportivi profesioniști sau balerini care sunt încadrați tot în această categorie, pentru lucrătorii pe cont propriu, inclusiv fermierii, și pentru persoanele defavorizate. Totuși, trebuie menționat că pensiile de urmaș, precum și cele de handicap nu sunt considerate pensii speciale de către Comisia Europeană. Nu lipsesc din categoriile celor care primesc pensii speciale nici forțele de ordine, armata, poliția, serviciile de informații sau magistrații. De altfel, 19 state din cele 27 au astfel de pensii pentru cei care lucrează în domeniile securității și apărării, însă unele dintre ele sunt pe cale să fie eliminate. De exemplu, Polonia vrea să elimine pensiile speciale pentru piloți, iar Belgia tot pentru piloți și personalul aviației civile, în timp ce Danemarca, Spania, Ungaria i-au pus pe listă pe militari. …. Cu toate acestea, sunt state care încep să taie din aceste privilegii. Danemarca, de pildă, vrea să elimine pensiile speciale pentru toți angajații la stat, Spania, unele categorii de funcționari publici, Franța pentru unii profesori și angajați din telecom. Croația plusează și nu mai vrea pensii speciale pentru parlamentari, pentru funcționari publici și nici pentru cadrele universitare. În mai bine de jumătate din statele UE, magistrații sau angajații din sistemul judiciar primesc pensii speciale. Dar și aici sunt diferențe de la un stat la altul. În timp ce în Danemarca doar judecătorii și prim-procurorii au acest drept, în Lituania și Portugalia, doar judecătorii sunt exceptați de la regula pensionării standard. Pe de altă parte, Germania, Bulgaria, Cehia, Franța, Italia, Olanda sunt printre țările care nu acordă niciun fel de privilegiu la pensie celor care lucrează în sistemul judiciar….. Grecia înaintează cel mai mare procent din PIB pentru aceste cheltuieli (2,7%, însă procentul nu cuprinde toate categoriile de pensii speciale), urmată de Polonia (2,6%) și Belgia și Luxemburg (fiecare cu câte 2,1% din PIB). De altfel, în Polonia, aproape unu din cinci pensionari primesc pensie specială, arată și raportul Special Pensions in the EU din 2020. În România, de pildă, doar puțin peste 5% din numărul total al pensionarilor sunt încadrați în categoria „specială”. …. Pe de altă parte, explică Ionuț Dumitru, Bulgaria este un alt caz interesant pentru că ei alocă 0,8% din PIB pentru pensiile speciale și au, procentual, de două ori mai mulți pensionari beneficiari de astfel de pensii decât România. Cu alte cuvinte, deși în România sunt mai puțini pensionari care primesc pensii speciale, sistemul de plată este mult mai generos….. Excepția românească – trei anomalii „Ai contribuit mult, ai pensie mare. Nu cred că putem să discutăm de ceva mai just decât atât. La noi, din păcate, s-a extins foarte mult zona asta de pensii speciale și acolo unde nu există niciun argument pentru care să ai pensii speciale”, ne-a explicat economistul-șef al Raiffeisen Bank. În afară de pensionarii de asigurări sociale de stat și agricultori, care reprezintă majoritatea, adică în jur de 5 milioane de persoane, conform datelor Ministerului Muncii, în România există categorii speciale care primesc pensii, care potrivit legii, se numesc „de serviciu” semnificativ mai mari față de medie. Astfel, peste 9.300 de judecători, procurori, aviatori civili, diplomați, angajați ai Curții de Conturi sau foști parlamentari sunt beneficiari ai pensiilor speciale, arată datele pentru luna iunie ale Casei Naționale de Pensii. Judecătorii și procurorii sunt categoria a căror pensie medie de serviciu depășește 19.900 de lei. În cazul acestora, aproape toată suma este suportată din bugetul de stat, nu din cel al asigurărilor sociale. În cazul foștilor parlamentari, președintele Klaus Iohannis a promulgat recent legea prin care sunt eliminate pensiile speciale pentru această categorie. Aceștia sunt doar cei ale căror pensii țin și de bugetul Casei Naționale de Pensii, însă în afara lor mai există și pensionarii de la MAI, MApN, SRI, reprezentanții cultelor și ai avocaților, fiecare categorie de personal având propria casă de pensii….. De fapt, problemele nu sunt neapărat legate de numărul mare de persoane care pot primi aceste pensii, ci un cumul de privilegii care fac ca sistemul să fie inechitabil față de cei care plătesc timp de 35 de ani contribuția pentru pensie și ies din activitate la 65 de ani, atât cât sunt reperele standard în România. … „Știm cu toții când ieșim la pensie, veniturile se diminuează pentru că nu ai resurse”, explică Ionuț Dumitru punctând că unii pensionari ajung să câștige mai mult pentru că au o formulă de calcul care îi avantajează: procent de peste 80% din veniturile brute. „E aberant, nimeni nu s-a sesizat când s-au trecut contribuțiile de la angajator la angajat că s-a inflatat foarte mult brutul, că acolo se inflatează foarte mult pensiile speciale și nu are nicio logică. Ajungi în situația în care pensia să fie mai mare decât salariul. Nu cred că mai există nicăieri în lume așa ceva”…. Pensionările anticipate „Merită amintit faptul că astăzi, în pofida legislației, vârsta reală medie de pensionare este mai mică de 60 de ani. Ca și în alte cazuri, sistemul este abuzat. Și nu doar prin pensiile speciale, ci și prin pensionarile anticipate mult prea numeroase care au loc”, ne-a explicat anterior Radu Crăciun, director general al BCR Pensii. Un exemplu recent: unul dintre numele vehiculate pentru funcția de Avocat al Poporului, Fabian Gyula, în vârstă de 50 de ani, a declarat că s-a pensionat anul trecut, iar pensia sa depășește 10.000 de lei, și a recunoscut că pensia sa este una mare raportată la cea medie. Iar faptul că are calitatea de pensionar nu îl împiedică să poată obține și un salariu. Cumulul pensie – salariu Deși Guvernul a adoptat, recent, un proiect de lege prin care bugetarii nu vor mai putea cumula salariul cu pensia, sunt în continuare mai multe excepții despre care ministrul Muncii spune că erau necesare pentru ca legea să fie constituțională. Astfel, aleșii locali, parlamentarii, membrii CCR și ai Curții de Conturi, și nu numai, se numără printre bugetarii exceptați din legea interzicerii cumulului pensiei cu salariul la stat. ….„De reformat, sistemul se poate reforma. Pensiile speciale sunt rezultatul unor decizii politice. Nebazându-se pe contributivitate, nu există absolut niciun impediment pentru care ele să reprezinte un bun câștigat. Nu există așa ceva. Așa cum au fost date de nicăieri, fără o bază, așa se pot și lua, se pot corecta. Nu poți sa faci lucrul acesta la o pensie bazată pe contributivitate, dacă pensia omului este foarte mare nu ai cum să o reduci”, argumentează Ionuț Dumitru. Integral: https://panorama.ro
Parchetul European, condus de Kovesi, a declanșat 300 de anchete. Suma uriașă a prejudiciilor estimate De la 1 iunie, de când Parchetul European a devenit operaţional, au fost înregistrate 1.700 de sesizări din partea statelor membre UE şi a unor persoane private, informează News.ro, care preia datele de pe site-ul instituţiei europene conduse de Laura Codruţa Kovesi. Parchetul European a deschis 300 de investigaţii, iar unele infracţiuni semnalate sunt încă în curs de evaluare. Prejudiciul provocat bugetului UE în urma acestor infracţiuni este de 4,5 miliarde de euro. Procurorul-şef al Parchetului European, Laura Codruţa Kovesi, afirma într-un interviu acordat iniţiativei civice „Feţe ale democraţiei” că infracţiunile financiare sunt subraportate, subestimate, adesea chiar tolerate, în beneficiul reţelelor infracţionale organizate care aspiră să submineze şi să înlocuiască autorităţile legitime. Odată capturat statul, instituţiile sale nu mai funcţionează pentru binele comun şi democraţia este subminată. Această ameninţare este foarte reală şi foarte comună. Cred că este subestimată fiindcă în majoritatea cazurilor nu e violentă în mod evident. Dar şi deoarece, cultural, ne-am obişnuit să fim mai toleranţi cu corupţia. Integral: https://www.libertatea.ro
Valeriu Stoica: „Dacă se ajunge la o coaliție PSD-PNL, principalul responsabil e președintele” …. Formula „criză majoră” e foarte potrivită. Situația este foarte îngrijorătoare. Sunt surprins să aud că nimic nu este îngrijorător cu ce se întâmplă în România. Și dacă ținem seama și de declarația lui Timmermans legată de ce se întâmplă în România, cred că avem dimensiunea majoră a crizei politice care s-a produs. Sunt mai multe cauze pentru ceea ce s-a întâmplat în această perioadă. Există cauze vizibile și cauze profunde. Am să încep cu cele profunde, deși, din păcate, nimeni nu este preocupat de cauzele profunde ale crizei, toți sunt preocupați de cauzele vizibile. Prima cauză profundă este lipsa de reformă în Partidul Național Liberal. Liberalii au fost în opoziție atâta timp, ar fi trebuit să reformeze partidul, dar nu au reușit. În primul rând, nu s-a creat un mecanism intern pentru selecția valorilor, rezultatul a fost că a ajuns la guvernare o echipă care este foarte fragilă din punct de vedere intelectual și din punctul de vedere al competenței administrative. A doua cauză profundă este lipsa de preocupare la toate partidele pentru crearea unei identități doctrinare care apoi să se reflecte în programele adoptate. Competiția din PNL dintre Orban și Cîțu arată cât de firavă este identitatea doctrinară în PNL în momentul de față, pentru că, pe de o parte, o moțiune tinde să înlăture diferența dintre PNL și USR sub aspect doctrinar. Se vorbește de un progresism care e foarte vag și fără substanță, iar de cealaltă parte e vorba de un conservatorism declarat, dar fără conținut. În absența unei identități doctrinare puternice, este greu să realizezi programe, să le elaborezi și după aceea să le aplici și în practică…..Prima eroare a fost comisă de Stelian Ion, care, din dorința de a ieși în evidență cu lupta împotriva corupției, a ignorat echilibrul care trebuie să existe între structurile instituționale care au un rol în activitatea Ministerului Public. E vorba, în primul rând, de procurorul general al Parchetului pe de lângă ÎCCJ. El a fost pur și simplu ignorat în acest demers pe care l-a făcut Stelian Ion în legătură cu selecția și numirea procurorilor în funcții de conducere. De asemenea, a ignorat rolul președintelui, adică a făcut ceea ce altădată a făcut Tudorel Toader: a încercat să excludă din acest proces președintele, care are un rol constituțional și legal în această privință, chiar dacă s-a adoptat la un moment dat o lege prin care i s-au restrâns atribuțiile în ceea ce privește numirea procurorilor în funcțiile de conducere. Practic, Stelian Ion a încercat să își alieze secția de procurori de la CSM, ceea ce a și reușit, și astfel a exclus celelalte două structuri instituționale din procesul de decizie privind selecția procurorilor în funcțiile de conducere. …E evident că, pe lângă președinte și primul‑ministru, în această criză un rol major l-a avut chiar USR PLUS. În loc să recurgă la singura formulă rezonabilă pe care o avea la dispoziție și anume retragerea de la guvernare, au inițiat o moțiune de cenzură, practic au aderat la o moțiune de cenzură pe care o pregătea AUR. Oricum, există semnăturile lor comune pe această moțiune de cenzură. …. Trebuie semnalat că partidele care au determinat această amânare a dezbaterii moțiunii au încălcat grav Constituția, pentru că textul din Constituție este foarte limpede, este un termen în care trebuie dezbătută moțiunea, după depunerea ei, și nu se poate amâna dezbaterea ei dincolo de acest termen. Argumentele folosite sunt foarte fragile, cusute cu ață albă și nu sunt de natură să înlăture ideea că s-a încălcat grav Constituția. Un rol destul de important în această criză, un rol negativ, l-a avut și PNL, pentru că în momentul în care criza s-a declanșat și în momentul în care este evident că, dacă se dorește păstrarea Coaliției USR PLUS, PNL și UDMR, singura cale este să se renunțe la prim-ministrul Cîțu, ei totuși au făcut bloc în jurul acestuia. PNL nu înțelege realitatea. Din păcate, am observat că nici președintele, nici premierul nu înțeleg realitatea…..Nu e vorba doar de obstinația cu care Florin Cîțu se agață de postul de premier, este vorba și de obstinația echipei din jurul lui, care dacă nu va avea succes la congres, va fi trecută pe linia a doua. Cum ar trebui să se întâmple și ar fi trebuit să se întâmple de mult, pentru că, și aici ajung la interesul Președintelui, dacă în primul mandat am putut înțelege de ce a promovat la conducerea PNL oameni fără valoare, oameni incompetenți, oameni care nu au niciun fel de valoare politică, oameni care nu au posibilitatea să slujească interesele României în mod serios, în al doilea mandat nu mai înțeleg această atitudine. ….Așadar, interesul primului‑ministru, interesul echipei din jur și interesul lui Iohannis, din păcate, au trecut înaintea interesului PNL-ului, pentru că interesul PNL-ului este să se reabiliteze în fața alegătorilor. A avut multe erori până acum, nu numai la guvernare, ci și în perioada în care erau în opoziție…..Și, în sfârșit, nimeni nu ține seama de interesele României. Avem, pe de o parte, situații economice foarte grave, avem, pe de altă parte, oportunități foarte mari și, în loc să folosim oportunitățile, și, în principal, banii europeni pentru a face față acestor dificultăți economice majore, aruncăm țara în haos. Este o inversare total iresponsabilă a priorităților pe care ar trebui să le aibă oamenii politici adevărați…..Se întrezărește, din păcate, din ce în ce mai mult, o coabitare, de o natură sau alta, între PNL și PSD, ceea ce ar însemna pierderea unei șanse uriașe pentru România. Iar dacă se întâmplă așa, principalul responsabil este președintele României. Integral: https://revista22.ro
Cine are o adevărată majoritate? Se întâmplă din nou. Este exact ca în filmele acelea americane cu strigoi. Încep să apară semne. Mai întâi se mişcă mobila. Apoi apare o umbră. Un iepure este găsit spânzurat. Actorul principal, întotdeauna cineva care joacă rolul omului normal, un substitut al spectatorului, mai întâi încearcă să ignore totul. Dar toate se repetă. Şi strigoiul se apropie din ce în ce mai mult. Până ce ajunge să controleze situaţia. Suntem pe cale să fim guvernaţi de PSD. Da, de partidul Ordonanţei 13 “Noaptea ca hoţii”. De gruparea care a scos criminali şi violatori din închisori. Care a fost condus de infractori şi de plagiatori. Care a pus pe butuci învăţământul românesc. Unii dintre dumneavoastră vor observa, pe bună dreptate, că am avut, totuşi, nişte alegeri. De curând, acum mai puţin de un an. Iar o majoritate a alegătorilor a ales altceva. PSD a obţinut nici o treime din voturile exprimate. Nu contează. Din nou, nu contează. Naşul-mare al acestei scenete sinistre este, din nou, Klaus Iohannis. În parte, este indolenţa care îl caracterizează. În parte, este inabilitatea sa politică. Dar în mare măsură, este… chiar el. Omul aşa funcţionează. Aţi râde, dar eu cred că are convingeri politice. Este un anti-reformist radical. Rezonează cu un partid al “Sistemului” precum PSD. Ceea ce explică şi faptul că, în actuala criză, pentru prima dată, nici măcar nu a făcut un gest formal, superficial, de mediere. (Aşa cum îi cere Constituţia, dar ce mai contează?). Prin urmare, ne îndreptăm, cu binecuvântarea Cotrocenilor, spre un guvern minoritar Cîţu sprijinit, “din umbră”, de PSD….. Pentru a înţelege despre ce este vorba, să revenim acum la momentul Revoluţiei din 1989. Oligarhia de stat a încheiat rapid un pact cu noii veniţi (mulţi dintre ei erau oricum turnători ai Securităţii sau interlopi informatori ai Miliţiei). Ideea iniţială era să îşi asigure imunitate. Apoi, să îşi păstreze privilegiile. Rapid, a devenit evident că întreaga schemă putea fi chiar profitabilă. Au apărut noi surse de venit. De aceea, planul nu a fost niciodată ca România să devină o democraţie. Dimpotrivă. Multe sectoare ale vieţii publice au fost arondate unor grupuri de interese. Politicienii nu sunt decât unul dintre acestea. “Serviciile” şi-au clădit un adevărat imperiu. Economia a început să fie confiscată de indivizi care înainte de 1989 traficau blugi şi ţigări prin căminele studenţeşti. Sănătatea a ajuns vaca de muls a “managerilor” specializaţi în manipularea de licitaţiilor. Ion Iliescu a dat şi un nume schemei: “democraţie originală”. În acest timp, majoritatea alegătorilor din România a dorit, totuşi, reforme. Da, cred că şi mulţi dintre cei care au votat cu PSD doreau, pe undeva, o schimbare. Însă “Sistemul” a rămas, treizeci de ani, radical anti-reformist. De ce să clatini barca? Să omori găina cu ouă de aur? În ce altă ţară un escroc cu opt clase ajunge miliardar? Principala problemă pe care “Sistemul” a fost nevoit să o rezolve, principala ameninţare la adresa intereselor sale, a fost aceea a unei majorităţi reformiste. Te pomeneşti că vin unii la putere şi schimbă legile. Sau îi schimbă pe “oamenii noştri”. Asta e important, pentru că România a fost şi este condusă, în fond, de “oamenii noştri”….. Coaliţia de voinţă care susţine această realitate nu are epicentrul în Parlament. Mai pe româneşte, contează oricum prea puţin ce se votează în Parlament. “Oamenii noştri” oricum au pârghii. Dar ar fi util ca parlamentarii să nu muşte mâna care i-a hrănit. Guvernul Cîţu va trebui, măcar de faţadă, să guverneze. Sigur, susţinerea PSD îi va fi de folos. Klaus Iohannis reuşeşte – cred că pentru a treia oară – să re-aducă la putere PSD. Dar cel mai important, pentru alianţa PNL-PSD-UDMR-AUR, nu este ce se petrece în Parlament, ce majorităţi se configurează acolo. Oricum, de mulţi ani guvernele din Palatul Victoria nu se mai bazează în primul rând pe majorităţi parlamentare. Nici când le au (cazul PSD-Dragnea), nici când nu le au (cazul Tăriceanu). România este guvernată, administrată, reglementată şi exploatată prin mijloace extra-parlamentare. Ordonanţe de urgenţă, ordine de miniştri, decizii ale Curţii Constituţionale, decizii ale unor judecători fără lege şi morală (cum să “pierzi”, spre exemplu, un întreg dosar al unei beizadele, din arhiva tribunalului?). Sau pur şi simplu, înţelegeri verbale încheiate la restaurant sau prin vilele de protocol. Iată adevărata majoritate pe care se bazează guvernul Cîţu. Majoritatea din CCR. Majoritatea din ministere. Majoritatea primarilor şi a baronilor locali. Majoritatea “cadrelor”. Iar principala urgenţă este îngroparea reformelor…..Aţi crezut că urmează reforme în Justiţie? Concursuri reale? Tocmai ce ministrul Justiţiei a fost pus în gardă, la Cotroceni. Bietul om s-a făcut că nu pricepe, iar USR-PLUS a fost trimisă la peluză. “Oamenii noştri” trebuie lăsaţi să îşi facă treaba. Integral: https://www.bursa.ro
Lustrație cu dedicație …. Poate că, după mai bine de 30 de ani de la căderea comunismului, măcar la atât consens a ajuns societatea românească, anume că a fi colaborat cu Securitatea nu este motiv de mândrie. Desigur, dezbaterea nu se va termina vreodată, cum nu s-au terminat nici alte dezbateri privind gradul de vinovăție, responsabilitățile și rolul jucat de către susținătorii diverși ai regimurilor totalitare, fie ei de extremă stângă sau dreaptă. Să spunem că măcar statul român pare a fi ajuns la o concluzie. Oare? Dar de ce vorbesc despre stat? Foarte simplu. Pentru că citatul menționat face parte din expunerea de motive, este de altfel fraza centrală a unei legi inițiate în iunie 2020 de un grup de deputați și senatori aparținând PPU (SL)-PSD. Pentru cei care nu au aflat încă, Partidul Puterii Umaniste (Social-liberal) este formațiunea politică înființată și păstorită de către celebrul Dan Voiculescu. Ceea ce a ridicat din start unele mirări, exprimate la timpul lor de ziariști, dat fiind faptul notoriu că patronul Antenei 3 a fost declarat oficial colaborator al Securității. Fapt care, în paranteză fie spus, descrie în mod minimalist relația de colaborare cu fosta Securitate a personajului, una care, cel puțin în latura ei comercială, depășește cu mult nivelul standard. Care este obiectul inițiativei, tehnic denumite „proiect de modificare a Legii nr. 406/2001”? Presa l-a expus cât se poate de explicit: vendeta. Modificarea privește strict eliminarea privilegiilor conferite prin amintita lege foștilor șefi de stat în cazul în care aceștia ar fi declarați colaboratori ai Securității. Ținta? Fără niciun dubiu, fostul președinte Traian Băsescu, dușmanul de moarte al lui Dan Voiculescu. Nu a surprins pe nimeni faptul că între inițiatori se află Steluța Cătăniciu, una dintre cele mai vocale susținătoare ale patronului Antenei 3. Nu surprinde nici prezența lui Teodor Meleșcanu, mai puțin invocat de presă, care a insistat pe „vedeta” Antenelor, lucru iarăși demn de mirare, dată fiind istoria sulfuroasă a personajului. Surprinde însă prezența între inițiatori a Ecaterinei Andronescu, și nu pentru că afinitățile sale nu ar fi evidente, ci pentru că numele său nu figurează în tabelul celor care au semnat inițial textul propunerii. Mister. Misterios și ușor ciudat este și parcursul legislativ. Avizele Consiliului Economic și Social, precum și cel al Consiliului Legislativ sunt pozitive. Dar dacă are cineva curiozitatea să le și citească poate descoperi că ele conțin în text germenii viitoarei contestări cu succes a articolului la Curtea Constituțională. De departe, cea mai interesantă observație este conținută la punctul 1 al Avizului Consiliului Legislativ, care invocă Legea 370/2004 privind alegerea președintelui României, care „impune doar obligația depunerii declarației pe propria răspundere a candidatului în sensul că a avut sau nu calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, fără ca lipsa acestei calități să constituie condiția pentru a candida”. Stop. Să tragem aer în piept și să asimilăm. Practic, ceea ce le spune Consiliul Legislativ celor care aveau impresia că ar exista deconspirarea Securității, și că ea ar produce efecte, este că nu. Ghinion. De fapt, chiar cel mai important funcționar al statului, „garantul Constituției”, cum ar spune grupul de avengeri ai lui Dan Voiculescu, poate foarte relaxat să candideze la funcția supremă în stat chiar dacă este colaborator sau lucrător al Securității. Pentru că nu există nicio interdicție în acest sens. Game over!…Bănuiesc că se va dovedi că, așa cum am aplicat legea pentru un sigur torționar, Vișinescu, putem să aplicăm legea pentru un singur colaborator, Băsescu. Rimează, deci ne oferă satisfacția lucrului bine făcut.// Integral: https://revista22.ro
Opinii Drink Insider: O picătură de vin în buricul pământului A crede că aparţii unei naţiuni viguroase, cu tradiţii puternice, poate da vieţii un sens. Mai ales dacă eşti sărăcuţ în alte izvoare. Să ştii că eşti un popor cu tradiţii milenare, cristalizate de-a lungul secolelor în adevăruri de neclintit, îţi poate da siguranţă şi te poate orienta în varii direcţii, în lipsă de alte repere. Ce poate fi mai minunat decât portul popular românesc, muzica populară, bucătăria tradiţională, arta populară românească, vinul românesc? Acum, ce să vezi, se mai întâmplă şi mici accidente. Sarma nu e un cuvânt românesc, ci turcesc. Ca şi ciorbă, chiftea, ghiveci, musaca (pe ultimul îl revendică şi grecii). Iar legendara brânză de burduf poate fi degustată şi în Turcia. Cât despre mititei, au împânzit de secole bune Balcanii, cu mici deosebiri de gust, de la loc la loc. Zacuscă vine din rusă, borş din ucraineană, iar cu palinca e clar – e patrimoniu maghiar, lucru consfinţit şi la nivel juridic internaţional. Şi chiar dacă exemplele pot continua, ne rămân multe altele, necomestibile, de care să ne sprijinim când ne apucă angoasele identitare. Spre exemplu, muzica populară românească. Nici unui român verde la cap nu i-ar trece măcar prin minte să-i conteste geniul şi autenticitatea. Acum, dacă unii etnologi mai scapă pe la colţuri cum că doina poate fi întâlnită şi aiurea, în spaţii extra româneşti, e una. Dar cum poţi să-l categoriseşti pe unul care zice că „noi n-avem muzică naţională”, ci o „muzică compozită făcută din elemente orientale, ungureşti şi ruseşti, fuziune care dă ceva original”? Sau că „doina noastră are un caracter definitiv oriental şi răspunde cu totul prin tristeţea ei melancoliei noastre native, de aceea am adoptat-o în aşa fel încât pare copila noastră” şi că „s-a întâmplat cu muzica noastră naţională ceea ce s-a întâmplat şi cu fiinţa noastră etnică. După cum sângele nostru este un amestec din toate soiurile de neamuri care au trecut prin această parte a Europei, tot aşa şi muzica noastră naţională a păstrat accente, răsunete, influenţe din cântecele acelor popoare”. Individul ar trebui, zic unii, supus oprobriului public. Ce te faci, însă, dacă pe individ îl cheamă George Enescu? Iar afirmaţiile au fost făcute înainte de Primul Război Mondial, în perioada de aur a României? Şi unele din temele populare pe care le-a preluat în compoziţiile lui nu sunt nicicum expresii ale geniului popular, ci compoziţii ale lui Grigoraş Dinicu? Care, pe deasupra, nici măcar nu era român. Ci rom… Şi tot aşa. Fota poate fi admirată nu numai în portul popular românesc, ci şi la Muzeul Artei Islamice din Istanbul, secţia de etnografie. Iar în ce priveşte ia… Cea nemurită de Matisse în celebrul tablou „La blouse roumaine”, poate fi întâlnită şi în portul popular al altor popoare. La est de România. Cât despre arhitectura populară românească, altă sursă de pretenţii de unicitate, niscai istorici ai arhitecturii ar fi bine să pună lucrurile la punct şi să explice publicului cum se face că pridvorul şi nu numai, este întâlnit şi la alte popoare. Estice şi sudice. Deloc româneşti… Chestiunea este că toate cele de mai sus şi multe altele asemenea, nu au nici o relevanţă în absenţa încăpăţânării colective în a crede orbeşte că suntem unici şi mult deasupra altora. Complexaţii care se pretind a fi buricul pământului pierd legătura cu realitatea şi mai au puţin şi o să înceapă să strige că românii au fost primii pe Lună! La fel se întâmplă şi cu vinul românesc. Dyonisos, a.k.a. Bachus, a fost trac, nu?! Iar Burebista, în ticăloşia lui, a tăiat viile din cauză de leneveală a supuşilor pe motive de beţie cronică, într-atât de bun era vinul carpato-danubiano-pontic! Pe cale de consecinţă, cutează cineva a combate cum că vinul românesc, rezultat al „tradiţiei multimilenare”, nu este printre cele mai bune vinuri din lume?! Ei bine, din păcate, nu. În majoritatea lor, Românii cred, cu tărie, că vin precum cel românesc nu există pe lume. Iar realitatea este că, oenologic vorbind, străinii ne ignoră. Şi pe bună dreptate! Ne umflăm în pene, bazându-ne pe „adevăruri” pe care le considerăm imuabile şi devenim aproape violenţi când cineva dă semne că s-ar îndoi….. Spunem că producerea vinului este milenară în România. Dar ăsta este un lucru comun. Peste tot, în toată Antichitatea, s-a făcut vin acolo unde s-a putut. Iar acolo unde nu s-a putut, s-a făcut bere. Pentru că important nu era vinul, ci alcoolul din vin. Şi nu ca sursă de inspiraţie pentru poeţi şi cântăreţi şi nici ca izvor de plăceri. Totul a început de la o observaţie simplă: cine bea fermentat de cereale (bere) sau de struguri, (vin), trăia mai mult decât cel care bea apă chioară. Bolile transmise prin apa care era băută erau mortale. Licorile mai sus pomenite conţin alcool care, în afară de faptul că este îmbătător (la propriu), mai are o mare calitate: este dezinfectant. Adică, omoară microbii. Şi chiar dacă în acele vremuri toate acestea nu fuseseră descoperite ca explicaţie ştiinţifică, un lucru era evident. Dacă beai apă din baltă, râu sau de aiurea, puteai să crăpi în chinuri. Dacă beai vin sau puneai vin în apă, aveai şanse mult mai mari să trăieşti. Nu am inventat noi, românii, vinul. Nici nu i-am descoperit noi virtuţile. Cele mai vechi vestigii arheologice oenologice datează de nouă mii de ani şi sunt pe teritoriul Georgiei. Este plin Egiptul de vestigii antice despre vin. La fel ca toată Asia Mică. Despre Grecia şi Roma antice nici nu are sens să mai vorbim….. Şi la noi, la români, vinul, berea (dacă tot îi considerăm pe saşi parte a României…) şi ţuica au fost, la fel ca peste tot, mijloace preventive şi curative de epocă (obiceiul de a bea o ţuică înainte de masă, iniţial pentru a avea alcool în stomac care să anihileze eventualele mâncăruri alterate, a rămas şi astăzi, însoţit de exclamaţia „sănătate curată!”). Şi atunci, cu ce am fost noi mai breji decât alţii, astfel încât să ne clamăm o eventuală tradiţie în ale vinului care să ne diferenţieze de alţii? Pe la anul 750 d.Hr., în vremea lui Carol cel Mare, se dă prima lege a culturii viei şi vinului pe teritoriul actual al Franţei şi Germaniei. La 1335, două treimi din bugetul oraşului Bruges, din Flandra, azi Belgia, provenea din exportul de vin. La 1335, Negru Vodă, respectiv Dragoş, nu binevoiseră încă să descalece să întemeieze Ţările Române… Tot din secolul al XIV-lea datează un înscris prin care, un episcop din Bordeaux, cheamă ţăranii la clacă să care lut din albia râului, cu care să căptuşească versantul unui deal pe care urma să se pună viţă-de-vie. Începând cu 1550, în Occident, se recomandă oficial consumul vinului ca fiind o alternativă mai sănătoasă decât băutul apei. Ce date concrete avem din România (sau, mă rog, cum se chema ea pe vremea aceea…) referitor la cultura viţei-de-vie şi producerea vinului ca să ne putem împăuna azi cu o mare tradiţie care să ne individualizeze faţă de alţii? Integral: https://www.hotnews.ro
Politica externă și de securitate în era post-Merkel …. După destrămarea URSS, politica externă germană a căutat, în forme diferite și uneori schimbătoare, să echilibreze interacțiunea cu Rusia și cooperarea cu țările est-europene aflate între ele. Dar anexarea Crimeei și războiul din Ucraina au reprezentat schimbări majore. Deși Germania continuă să interacționeze cu Rusia pentru aplanarea crizei și în ciuda apariției unor proiecte comune precum Nord Stream – care în Germania nu a fost gândit sau perceput ca un proiect geopolitic – politica externă germană a pivotat în mod clar în direcția solidarității și a sprijinului pentru partenerii săi din Europa de Est…..Astfel, în Germania există o reticență adânc înrădăcinată în a considera puterea și, în special, forța militară drept un instrument sau chiar de a accepta victime ca o consecință potențială. Astfel de tendințe „post-eroice” nu se limitează la Germania, retragerea din Afganistan fiind cel mai recent exemplu, dar ele sunt totuși mai pronunțate în Germania față de majoritatea aliaților săi importanți….. Consecința faptului că Germania s-a aflat vreme de decenii în centrul UE, înconjurată doar de țări prietene și aliați, cu majoritatea conflictelor departe și cu un impact direct redus, înseamnă și că provocările externe și de securitate nu se reflectă prea mult în preocupările publicului. Efectul Trump Președinția Trump a fost un alt factor disruptiv, punând sub semnul întrebării nu numai NATO și garanțiile de securitate pe care le include. Suplimentar a accentuat unilateralismul SUA. Ea trebuie înțeleasă mai degrabă ca un wake-up call, un simptom al unei schimbări mai largi și continue, al reorientării SUA către Asia-Pacific și către propriile sale interese naționale. Faptul că administrația Biden a continuat decizia de a se retrage din Afganistan este doar un nou exemplu. O concluzie, subliniată și de cancelarul Merkel, este că europenii (și, desigur, germanii) trebuie să contribuie mai mult la propria securitate…..Nu va exista niciun înlocuitor pentru NATO în securitatea europeană în general, deoarece nu există niciun substitut pentru capacitățile SUA, dar relația cu Washingtonul va deveni probabil una mult mai tranzacțională. …. Rolul de mediator al Germaniei Competiția între marile puteri va juca un rol din ce în ce mai mare în politica globală. Pentru Germania, acest lucru poate însemna că trebuie să-și reafirme mai mult propriile interese în anumite domenii. Dar, în ansamblu, întrucât nu există mari puteri reale în spațiul UE de astăzi – de fapt, nu mai există din 1945 – statele membre se confruntă cu perspectiva de a deveni subiecți, mai degrabă decât obiecte ale competiției. În această privință, există un puternic consens la nivelul decidenților germani că UE reprezintă singurul răspuns evident….. Viitorul cancelar german nu va ocupa imediat același rol pe care l-a construit Angela Merkel vreme de 16 ani. Dar angajamentul față de UE și de rolul Germaniei în cadrul acesteia face parte dintr-un consens între partidele mari care nu se va schimba. Impactul Brexitului Brexitul a zdruncinat credința în inevitabilitatea integrării europene și în perspectiva unei uniuni tot mai consolidate. Sprijinul pentru UE rămâne ridicat în rândul opiniei publice germane, dar o excepție esențială este reprezentată de împărțirea datoriilor și, potențial, de stabilitatea monedei euro….. Saga Nord Stream 2 În est, politica externă germană trebuie să echilibreze trei cerințe de bază. Prima este aceea de a-și susține și reasigura aliații și partenerii din Europa de Est și din Europa Centrală. A doua este păstrarea unui nivel de interacțiune cu Rusia pentru a preveni escaladarea conflictelor….. Nord Stream 2 a apărut pe fondul necesității de a înlocui energia nucleară, gazul fiind mai puțin dăunător pentru climă decât alți combustibili fosili; al așteptărilor că importurile de gaze în UE vor crește dincolo de capacitatea existentă a conductelor; și pornind de la constatarea că importul prin conducte ar fi mult mai ieftin decât prin LNG și că majoritatea furnizorilor, alții decât Rusia, cu greu puteau fi considerați predictibili pe termen lung. La rândul lor, nici îngrijorările legate de o dependență tot mai mare de Rusia nu au părut prea serioase. Cu facilități de depozitare și alți potențiali furnizori, Germania avea alternative pentru import în cazul oricărei întreruperi, în timp ce Rusiei îi lipseau alternative pentru exporturile sale. Se poate foarte bine argumenta că astfel de conducte îl fac pe furnizor cel puțin la fel de dependent de client ca viceversa….. Cu toate acestea, slăbiciunea de bază a proiectelor Nord Stream este că are aspectul evident al unui proiect bilateral între Germania și Rusia și, ca atare, nu poate reflecta sau răspunde pe deplin preocupărilor tuturor partenerilor europeni. În acest sens, Nord Stream 2 a urmat tiparul stabilit prin Nord Stream 1. Ar fi fost preferabil dacă proiectul i-ar fi implicat pe partenerii europeni preocupați încă din primul moment. Prețul plătit pentru modul în care a fost construit Nord Stream a fost credibilitatea. Integral: https://revista22.ro
Simona Halep nu va putea juca la propria nuntă, din cauza unei accidentări Tenismena Simona Halep a anunțat pe contul său de Tweeter că din păcate nu va putea juca la nunta ei, programată mâine, din cauza unei accidentări anterioare. ”Voi profita de acest răgaz pentru a mă reface. Îi asigur pe nuntași că mă voi gândi la ei și că voi reveni mai puternică și mai încrezătoare”, a declarat Simona. Deja există însă voci care spun că în fața unor meciuri grele Simona simulează rapid o accidentare, pentru că nu are curajul să-și înfrunte adversarii: ”Perspectiva confruntării cu un soț e mai intimidantă decât un meci contra Serenei Williams. Probabil din cauza asta a anunțat retragerea. Dacă ar călca-o pe picior, cariera ei ar fi definitiv încheiată”, spune psihologul Decebal Popescu. Surse din anturajul tenismenei spun însă că accidentarea este cât se poate de serioasă. Simona are ruptură de tiară și întindere de văl. Integral: https://www.timesnewroman.ro
Like this:
Like Loading...
]
https://www.g4media.ro/analiza-ce-dosare-importante-sunt-la-diicot-unele-nesolutionate-chiar-si-de-7-ani-marii-oameni-de-afaceri-vizati-de-anchetele-interminabile.html
Interesant…
“…patronul de la Ambient Sibiu, Ioan Ciolan, şi soţia sa au fost printre cele 10 cupluri invitate acasă la Klaus Iohannis pe 23 noiembrie 2014, pentru sărbătorirea victoriei în alegerile prezidenţiale…”
“…Dosarul lui Nicu Sarcină, un afacerist din Gorj partener de afaceri cu firma mamei ministrului Finanţelor şi Transporturilor, Dan Vîlceanu…”
“…Dosarul de evaziune fiscală al familiei actualului secretar general al PNL, Robert Sighiartău, se întoarce la DIICOT…”
Observatia DW este corecta:
“[…]
Cât de puternic înrădăcinată e această tendinţă spre eticheta falsă ori escrocheria sadea s-a văzut cu asupra de măsură nu doar sub legionarii care predicau sfinţenie şi întreţineau un cult al morţii, dedându-se epicureic jafului cotidian, nu doar sub oligarhia comunistă, sub postcomunismul iliescist ori în epoca Dragnea, ci şi în ultimele luni de guvernare zisă de ”centru-dreapta”.
[…}”
Buna ziua.
Justitie la misto tiganesc…:
https://www.g4media.ro/generalul-gherghe-fost-numar-2-in-serviciul-de-informatii-al-armatei-a-fost-condamnat-la-inchisoare-cu-suspendare-in-dosarul-delapidarii-fondurilor-de-razboi-ale-dgia-decizia-nu-este-definitiva.html
“În plină criză politică, președintele Klaus Iohannis pleacă la New York
Președintele Klaus Iohannis va pleca săptămâna viitoare în SUA pentru a participa la Adunarea Generală a ONU, susțin surse politice pentru ziare.com.
Dezbaterile din cadrul celei de-a 76 reuniuni a Adunării Generale a ONU se vor întinde între 21 și 27 Septembrie….”
https://ziare.com/klaus-johannis/stiri-klaus-johannis/klaus-iohannis-plecare-statele-unite-onu-new-york-1700412
Sărut mâinile!
Parafrazând un vechi proverb, „Țara arde și mutul se plimbă!”…
Probabil, New Yorkul e doar o „escală” în drumul spre Miami, la plajă!…
Bună ziua!
https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/in-medie-se-aloca-in-ue-pentru-cercetare-si-dezvoltare-225-e-pers-in-romania-15-e-pers–300146.html
„Suma medie alocată de la buget pentru cercetare şi dezvoltare (R&D) în Uniunea Europeană a fost de 225 de euro pe persoană în 2020, iar ţările cu cei mai puţini bani repartizaţi pentru acest domeniu au fost România (15 euro pe persoană), Bulgaria (21 de euro), Ungaria (39 de euro) şi Letonia (42 de euro), arată datele publicate marţi de Eurostat.”
Ce atâta „cercetare”, bre? Noi, „statul” român, ne „ghidăm” după vechiul dicton „Crede și nu cerceta!”…
https://www.g4media.ro/cine-se-ocupa-de-cercetare-in-guvern-un-afacerist-liberal-din-gorj-pe-care-ministrul-finantelor-dan-vilceanu-l-a-imprumutat-cu-133-000-de-lei.html
Noul sef pe tara al cercetarii pus de superman si acoliti… asta o sa aloce fonduri cu ghiotura… da, crede si nu cerceta si cat mai multi saraci cu duhul – romania sanchi educata
[…]
Iulian-Vasile Popescu a fondat și compania Coral Beauty SRL care derulează activități de ”întreținere corporală”.
În 2020, el a fost numit membru în Consiliul de Supraveghere al Complexului Energetic Oltenia (CE Oltenia), complexul energetic cu capital de stat cu care firma familiei lui Dan Vîlceanu a încheiat contracte pe bandă rulantă.
[…]”